EVOLUŢIA VIEŢII SOCIAL-POLITICE ĪN ROMĀNIA (1918-1940) (II)

EVOLU IA VIE II SOCIAL-POLITICE N ROM NIA (II)

-SISTEMUL PARTIDELOR POLITICE. EXTREMA DREAPT SI ST NG N

VIA A POLITIC A ROM NIEI. - EVOLU II N PLAN POLITIC. NF PTUIREA UNUI PROGRAM DEMOCRATIC.

Sistemul partidelor politice. Extrema dreapta si st nga n viata politica a Rpm niei. Sistemul formatiunilor politice s-a remarcat n Rom nia 'interbelica printr-o complexitate deosebita, urmare a profundelor mutatii social-economice de dupa Marea Unire. Ele au exprimat interesele unor paturi, grupari si forte sociale, fiind prezente n toate etapele regimului politic intern. Rolul important l-au jucat partide ca Partidul National Liberal si Partidul National Ţaranesc, ce au avut o dinamica proprie. Evolutia economica si sociala a influentat nsa si miscarile partidelor politice, unele dispar nd, altele reapar nd n haine si cu denumiri noi. Astfel, daca n perioadele de criza si recesiune economica 1921, 1929-1933 s-au manifestat un numar mare de partide, n perioadele de stabilitate economica: 1922-1928, 1934-1937, s-au produs importante regrupari de forte politice. Nu au lipsit manifestarile de extrema dreapta si st nga, cu toate ca n general, viata politica interna a evoluat n limitele centrului democratic.

Partidele conservatoare au disparut dupa 1918 de pe scena istoriei. Partidul Conservator Progresist reprezenta interesele marilor proprietari funciari. El era condus de Alexandru Marghiloman, iar organul sau de presa era Steagul". Conservatorii au fost nsa afectati de reforma agrara din 1921 cu consecintele sale social-economice si de faptul ca nu posedau organizatii la scara ntregii tari. ncercarea de a se adapta, dupa 1918, noilor realitati politice si economice nu a reusit, n timp ce reforma agrara din 1921 si introducerea votului universal au decis soarta partidului, care la alegerile din 1922 nu a obtinut nici un loc n Parlament.

Fondat n 1908, Partidul Conservator-Democrat exa condus de catre Take lonescu, iar tribuna sa de presa era ziarul Rom nimea". El era exponentul Proprietarilor agricoli interesati de aspectele noi ale dezvoltarii economice. n si-a schimbat denumirea n Partidul Democrat. Take lonescu si-a vazut visul cu ochii, acela de a ajunge prim-ministru, doar o luna de zile, ntre 17 decembrie 1921-17 ianuarie 1922, deoarece a primit vot de ne ncredere n Parlament. n 1922 formatiunea a fuzionat cu Partidul National.

Partidul Nationalist-Democrat, condus de Nicolae lorga, a continuat sa activeze si dupa 1918. Tribuna sa de presa era Neamul rom nesc". El a grupat ■fiica burghezie si, n general, intelectualitatea democrata. S-a pronuntat n mod masiv pentru sprijinirea tronului. Rivalitatea dintre N. lorga si A.C. Cuzaa dus la atragerea celui din urma din partid, n 1920, si formarea Partidului Na-

lalist-Democrat Crestin. n 1923, A.C. Cuza a format Liga Apararii Nationale

istine.

n aprilie 1918 s-a constituit la lasi Liga Poporului. Liderul sau era 'xandru Averescu, numit n 1930 maresal al Rom niei. Organul de presa era dreptarea". n 1920 a devenit primul partid care avea adepti la nivelul ntregii i Guvernul Averescu (1920-1921) a adoptat o serie de masuri importante itru dezvoltarea Rom niei, si anume legile de reforma agrara, unificare netara, reforma financiara, primul buget al Rom niei ntregite. Fram ntarile interiorul partidului au dus, n 1925, la fuziunea cu resturile Partidului >nservator Progresist. Din cadrul partidului s-au desprins o serie de dizidente. a mai importanta a avut loc n 1932, prin desprinderea gruparii conduse de tavian Goga, ce a pus bazele Partidului National Agrar. Ziarul sau era ara astra". Afisānd un program n general contradictoriu, formatiunea a promovat politica de centru-dreapta. n 1935 a fuzionat cu Liga Apararii Nationale estine, form nd Partidul National Crestin.

n 1918 s-a constituit si Partidul Ţaranesc. El a fost exponentul paturii itarite de la sate - preoti, nvatatori, tarani nstariti. īsi expunea ideile prin irul Tara Noua" si apoi Aurora". Fondatorul sau a fost nvatatorul Ion halache. Printre liderii sai pot fi amintiti Constantin Stere, Virgil Madgearu, mtelimon Halippa.. Plas ndu-se pe pozitii democratice, acesta a ntreprins o ? agitatie n lumea satelor.

Printre formatiunile importante din aceasta perioada s-au numarat si cele i provinciile unite n 1918 cu Rom nia, si anume Partidul Ţaranesc din isarabia, condus de Ion Inculet, Partidul Democrat al Unirii din Bucovina,

av nd n frunte pe Ion Nistor, si Par­tidul National Rom n din Transilvania. Tribuna sa politica era ziarul Patria". Dintre conducatori mentionam pe luliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, ste­fan Ciceo-Pop, Vasile Goldis. Baza sa ideologica si programatica a repre­zentat-o Declaratia din 1 decembrie 1918, de la Alba-lulia. ntre anii 1924-1926 P.N.R. a dus tratative cu Partidul Ţaranesc, concretizate, abia n 1926, n formarea    Partidului National Ţara­nesc. Expresie a caracterului demo­cratic al regimului politic din Rom nia, n perioada interbelica au activat si unele partide si formatiuni ale mino­ritatilor nationale, precum Partidul Ma­ghiar, Uniunea Maghiara, Partidul Ger­man, Partidul Popular svabesc, Par­tidul Evreiesc, Uniunea Evreilor.

Partidele care au articulat n jurul lor cele mai importante desfasurari de forte au fost Partidul National Liberal si Partidul National Ţaranesc. P.N.L. a

reprezentat interesele burgheziei industriale si financiare, ale caror pozitii economice si politice s-au consolidat mult dupa Marea Unire. Marea majoritate a capitalului liberal era plasat n industrie, sistemul bancar si comert, chiar si n agricultura, desi ntr-o proportie mult mai mica

La conducerea sa s-au succedat Ion I.C. Bratianu- de fapt, si unul dintre cei mai de seama oameni politici rom ni, care a dat numele sau perioadei dintre 1918-1927 - decada bratienista, Vint/ia Bratianu, I. Gh. Duca, Constantin (Dinu) I.C. Bratianu. Partidul a dezvoltat teoria liberalismului politic, care sustinea ca burghezia juca rolul de conducere, iar societatea urma sa se organizeze pe baza armoniei" si echilibrului" social. Fiind cel mai important partid dupa 1918, P.N.L. a sustinut ideea reformei electorale si agrare, a faurit ansamblul de masuri legislative care, grupate n jurul constitutiei din 1923, au dat substanta structurii institutional-democratice a Rom niei moderne. Ion I.C. Bratianu a influentat mult Casa Regala si s-a folosit, inclusiv, de dificultatile prin care trecea aceasta, n perioada crizei dinastice. Moartea lui Ion I.C. Bratianu, n 1927, a dat nsa o grea lovitura partidului. Acesta a respins, initial, Restauratia car/ista Abia n urma audientei la rege, din 9 iulie 1930, a lui Vintila Bratianu, partidul a acceptat, de fecto, noua situatie politica n mai 1930, P.N.L. s-a reorganizat, dar a continuat sa fie marcat de sciziune. ncurajat de rege, care lovea astfel n forta partidului, Gheorghe Bratianu, atasat principiului dinastic", cu sprijinul unor cadre tinere a format P.N.L.-Gheorghe Bratianu. Conducatorul partidului a fost si primul sef al ^Ufiui partid politic din tara noastra primit n audienta la 16 noiembrie 1936, de catre cancelarul german, Adolf Hitler. n 1930 s-a desprins gruparea lui Constantin

Argetoianu, care peste doi ani a format Uniunea Agrara pusa n slujba politicii lui Carol al II. n decembrie 1930, presedinte al P.N.L. a fost ales /. Gh. Duca, care a luptat pentru refacerea organizatiilor judetene si a prestigiului partidului. Deoarece acesta a fost asasinat de catre legionari la Sinaia, la 29 decembrie 1933, sef al partidului a fost ales, n 1934, Constantin (Dinu) I.C. Bratianu. ncalc nd uzantele parlamentare si ad ncind, astfel, deruta si disensiunile din viata politica, regele l-a numit prim-ministru nu pe presedintele P.N.L, ci pe Gheorghe Tatarescu, membru al tinerilor" liberali. Acesta a dus o politica angajata n sprijinul lui Carol, care se pregatea sa si instaureze regimul personal. n alegerile din 1937 partidul a obtinut rezultate slabe. n 1938, Georghe Bratianu a acceptat fuziunea cu partidul lui Dinu Bratianu.

Partidul National Ţaranesc s-a format, la 10 octombrie 1926, prin fuziunea Partidului National Rom n cu Partidul Ţaranesc. Una dintre conditiile de baza ale fuziunii a fost nlaturarea lui Constantin Stere, cadru de seama n conducerea Partidului Ţaranesc. Noua formatiune politica a promovat o politica democratica dar s-a deplasat, treptat, spre centru-dreapta. Partidul grupa reprezentanti ai burgheziei mici si mijlocii. Ziarul sau era Dreptatea". Presedinte a fost ales luliu Maniu.

Partidul a guvernat tara n anii crizei economice din anii 1929-1933 si s-a confruntat cu grave probleme. Partidul nu a fost scutit de fram ntari interne si sciziuni, fiind parasit mai ales de elementele din aripa st nga. Numirea n 1933 de catre Carol al II, din nou contra uzantelor parlamentare, a lui Alexandru Vaida-Voevod'ca prim-ministru n locul lui luliu Maniu, ce detinea sefia partidului, a dus la accentuarea divergentelor ntre cei doi oameni politici, ceea ce slujea, -de fapt, politicii regale. n septembrie 1933 a fost ales presedinte al P.N. . Ion

Mihalache, iar la conducere au fost nu­
mite cadre tinere, ca Mihail Ralea, Mihail
Chelmegeanu, care si-au propus revigo­
rarea partidului. n 1935 s-a publicat un
nou program politic, al carui scop era
edificarea statului national taranesc" n
Rom nia. n acelasi an, se produceau
nsa noi rupturi, provocate de pleca­
rile lui Dem Dobrescu si Alexandru
Vaida-Voevod din P.N. n cadrul parti­
dului s-au conturat, astfel, trei aripi, si
anume: una, n care activa dr. Nicolae
Lupu, cer nd intensificarea luptei pentru
mentinerea regimului democratic, a doua
reprezentata de Iu/iu Maniu, ce aprecia
ca pericolul principal era politica auto­
ritara carlista si de aceea, pentru a i se
opune, era gata sa colaboreze si cu
Garda de Fier, si a treia, n care Arm nd    virgii Madgeam

Calinescu, care se apropia de pozitiile regelui, se pronunta pentru intransigenta fata de extrema dreapta n viata politica a tarii.

n 1937, n urma demisiei lui Ion Mihalache, Iu/iu Maniu a revenit la con­ducerea partidului. La alegerile din 20 decembrie 1937, desi a semnat cu liderul legionarilor, Corne/iu Zelea Codreanu, un pact de neagresiune electorala", P.N. nu a obtinut rezultate deosebite. Iu/iu Maniu, ca si Dinu Bratianu, a protestat, dupa 1938, fata de instaurarea monarhiei autoritare a lui Caro/ al //-/ea, dar s-a marginit la unele memorii si declaratii politice.

Miscarea socialista din Rom nia a trecut, n perioada interbelica, prin numeroase fram ntari, generate de tendinta unor lideri de a actiona sub influen­ta revolutiei bolsevice din Rusia, din 1917. n noiembrie 1918, Partidul So-cial-Democrat din Rom nia a adoptat denumirea de Partidul Socialist. n mai 1919 a avut loc, la Bucuresti, conferinta partidelor socialiste din Rom nia, inclusiv a partidelor din regiunile unite cu patria-mama, iar ca for de conducere al miscarii socialiste s-a format un Consiliu General. sedinta acestuia din 30 ianuarie - 3 februarie 1921 a hotar t soarta st ngii n tara noastra. Repre­zentantii care s-au retras din Consiliu, n cadrul sedintei, au format, n iunie 1921, Federatia Partidelor Socialiste din Rom nia. n 1927 s-a constituit Partidul Social-Democrat, care s-a manifestat n viata politica a tarii drept partidul muncitorilor industriali. Deosebirile de conceptie politica, tactica si strategie, au dus nsa la fram ntari n cadrul partidului. n 1928 s-a desprins din r ndurile sale grupare care a pus bazele Partidului Socialist al Muncitorilor din Rom nia, intitulat apoi, n 1932, Partidul Socialist Independent. n anul urmator, acesta s-a unificat cu Partidul Socialist din Rom nia (C. Popovici), constituindu-se Partidul Socialist Unitar.

Existenta organizatiilor de tineret si de femei, a sindicatelor, a generat, ntre socialisti si elementele de extrema st nga, o veritabila rivalitate pentru

ritrolul lor, mai ales ca marea majoritate a sindicatelor s-a aflat sub influenta S.D. care a continuat sa se manifeste deosebit de activ. n st nga vietii politice Ti nesti au actionat si o serie de organizatii politice, multe devenite, apoi, xiliare ale politicii comunistilor, ca: Frontul Plugarilor, Madoszul, Blocul imocratic, Patronajele Populare.

Instaurarea la putere a dictaturii fasciste n Germania, n anul 1933, si ectrul influentei sale au pus problema adaptarii tacticii de lupta a miscarii <cia/iste din Rom nia la noile realitati politice. P.S.D. a ales, la congresul din ie 1933, o noua conducere, n care s-au remarcat losif Jumanca, loan ueras, Lothar Radaceanu, Constantin Titel Petrescu s altii. Totodata, socialistii actionat mpotriva cresterii pericolului fascist pe diferite cai, precum: iblicarea de documente programatice, campanii de presa, demonstratii si tiuni antifasciste, participarea la reuniuni antifasciste internationale ntre 1934 1939 la Paris, Bruxelles si n alte localitati.

Extremele - dreapta si st nga - au nsotit evolutia social-economica si ilitica a Rom niei n epoca interbelica ntr-un spectru foarte larg. Ele si-au aflat adele, de cele mai multe ori n strainatate - corporatismul italian - fara a spune de o aderenta larga n tara, cu exceptia unor elemente defavorizate ;onomic sau compromise politic.

La extrema dreapta a vietii politice s-a aflat miscarea legionara

ancentr nd mai multe grupari politice, ea s-a remarcat pnntr-o teorie

riculoasa si nociva pentru tineret - teoria purificarii prin moarte", care a

:acerbat misticismul, a promovat ura, intoleranta, a facut apologia crimei.

Jepti ai cultului mortii si demagogi nfocati, membrii sai au actionat mpotriva

gimului democratic, pentru instaurarea unei dictaturi si a unei politici de

igregatie rasiala, ce viza exterminarea populatiei evreiesti. Membrii sai au fost

crutati din r ndul micii burghezii, si mai ales al preotilor, studentilor, taranilor,

cratorilor ruinati. Arma lor principala era terorismul politic, caruia i-au si cazut

ctima unii oameni politici. n 1923, A.C. Cuzaa fondat Liga Apararii Nationale

restine (L.A.N.C.), al carei ziar era ,Apararea Nationala". Ea dispunea de o

ganizatie paramilitara lancierii". Aceasta lupta contra partidelor politice,

sntru reorganizarea Parlamentului, pentru alianta tarii noastre cu Italia fascista

a fuziona cu Partidul National Agrar, condus de Octavian Goga, ramas n

)ntinuare, si el, pe pozitii de dreapta. n cadrul L.A.N.C. s-a conturat o grupare

indusa de Cornel/uZelea Codreanu. Acesta, n octombrie 1924, a ucis, la lasi,

ingnta tribunalului, pe prefectul politiei, Constatin Manciu. n 1927, Codreanu

pus bazele unei noi organizatii fasciste, Legiunea Arhanghelul Mihaii.

onducatorul sau se numea capitan", iar membrii sai legionari. n aprilie 1930,

"ganizatia s-a intitulat Garda de Fier. Ea a prezentat, sub conducerea unor

aliticieni, ca generalul Gheorghe (Zizi) Cantacuzino-Graniceru, Ion I. Mota, C

'apanace, un program ecclectic, cu pronuntata tenta atidemocratica si

itisemita. Prin ziarele Buna Vestire", Cuv ntul", Sfarma Piatra", Axa", ea a

isp ndit o politica xenofoba si foarte periculoasa n decembrie 1933 orga-

zatia numara, conform unor aprecieri ale contemporanilor, 28 000 membri si

rimea stipendii din partea Germaniei si latliei.

Pericolul reprezentat de acesta organizatie pentru viitorul tarii a determinat e primul ministru, /. Gh. Duca, ca, printr-un jurnal al Consilului de Ministri din 9

decembrie 1933, sa interzica Garda de Fier. Drept raspuns , la 29 decembrie 1933, pe peronul garii din Sinaia, trei legionari l-au ucis pe primul ministru. n decembrie 1934 organizatia a reaparut sub numele de Partidul Totul pentru ara condus de generalul Cantacuzino-Graniceru. n 1935, o grupare condusa de Mihail Stelescu a parasit formatiunea mai sus amintita si a format Cruciada Rom nismului. Conducatorul sau a fost nsa ulterior macelarit de legionari, sub acuzatia de tradare" a idealurilor organizatiei.

Unii reprezentanti ai cercurilor conducatoare, regele Carol al II nsusi, au tratat cu legionarii n speranta ca-i vor putea folosi ca masa de manevra si chiar subordona. n acest sens, s-a permis tinerea lucrarilor Congresului studentilor legionari din 2-5 aprilie 1936 de la T rgu-Mures unde nsa s-au constituit echipele mortii" s liste" pe care au fost nscrise nume ale unor personalitati ale epocii ce trebuiau lichidate - dr. Nicolae Lupu, Victor lamandi, Elena Lupescu, Arm nd Calinescu, Virgil Madgearu. La alegerile din 20 decembrie 1937 partidul legionar s-a situat pe locul al treilea. La nceputul regimului de guvernare personala a lui Carol al, II organizatia s-a autodizolvat, Corne/iu Zelea Codreanus conducatori importanti ai sai fiind nchisi. n noiembrie 1938, Comeliu Zelea Codreanusi 12 legionari au fost surprimati, din ordinul regelui. mprejurarile legate de lipsa de sprijin politic si social pentru regimul carlist, criza sa de autoritate, presiunile Germaniei hitlenste, izolarea politico-diplomatica a tarii, l-au determinat pe Carol al II, n vara anului 1940, la o reconciliere cu legionarii.

n extrema st nga a vietii politice interbelice s-au aflat comunistii. De fapt, idul Comunist din Rom nia a actionat ca sectie a Cominternului. n 1920, n ui Partidului Socialist a existat o confruntare ntre opinia constituirii unui d comunist si afilierea la Comintern si cea a unificarii ntregii miscari citoresti si apoi afilierea sa la forul mai sus mentionat. n toamna lui 1920, o gatie a socialistilor rom ni a vizitat Rusia Sovietica unde a discutat conditiile fii la organismul comunist mondial. Neacceptarea lor de catre losif anca, loan Flueras, G. Grigorovici a dus ulterior la excluderea lor din jucerea socialista sub presiunea elementelor st ngiste. La 8 mai 1921, lentele de extrema st nga din Partidul Socialist au pus bazele Partidului nunist. Partidul Socialist s-a disociat de acesta. Autoritatile, constiente de _;O|_UI reprezentat de noua organizatie, au intervenit si au arestat pe unii cipanti la Congresul de constituire. n 1922 a avut loc, totusi, la Ploiesti, gresul al II, la care au participat 34 delegati.

n anul urmator, comunistii rom ni au adoptat si sustinut teza cominter-i, dezvoltata de Buharin, privind dreptul popoarelor la autodeterminare, g nd p na la despartirea de stat. Astfel, Rom nia era considerata un stat inational", creatie a imperialismului apusean". Aceasta, mai ales, datorita jlui ca Rusia Sovietica nu a acceptat pacea de la Versailles. Comunistii ionizau dezmembrarea statului national unitar rom n. Orientarea antina-ala a partidului, instigarea, cu sprijin sovietic, la tulburari n Basarabia, n 4, la Tatar-Bunar, Cismelele, Nicolaevsca, Nerusai, Ga/i/esti, au grabit aterea n afara legii a comunistilor. Ea s-a realizat prin ordonantele Corpului mata din 5 aprilie si respectiv 23 iulie 1924. Legea persoane/or Juridice, din 6 uarie 1924 si legea pentru reprimarea unor infractiuni contra linistii publice, 19 decembrie 1924 au legiferat masurile contra comunistilor. Comunistii au anat, astfel, n ilegalitate, p na n august 1944.

Fara o legitimitate istorica n tara noastra, comunistii au dezvoltat o grupare emista si conspirativa n 1923 ea numara, dupa unele date, circa 2 000 de nbri, pentru a ajunge, ntre 1941-1944, la sub 1 000 de adepti. Ei au novat, sub impactul obedientei fata de linia cominternista, teorii care au travenit total intereselor nationale, pronuntāndu-se pentru lichidarea n niei Mari. n majoritatea documentelor congreselor comuniste, Rom nia a tinuat sa fie etichetata drept un stat imperialist si multinational", o temnita a oarelor". Respect nd ntru totul linia deciziilor Cominternului, ce-si propusese rugerea Rom niei, comunistii si-au stabilit drept obiectiv principal cucerirea ?rii politice. Pentru aceasta, datorita statutului lor marginal n viata politica, ei trebuit sa accepte unele compromisuri de moment, sa se strecoare catre ui piramidei politice n spatele unor aliante. La nivelul conducerii centrale, idul comunist d fost coordonat de Gheorghe Cristescu (1921-1924),Elek i/os (1924-1928), Vitali Holostenko (1928-1931), Alexandru stefanski (1931-5), Boris stefanov stefan Foris (1940-1944). Se remarca ui ca majoritatea dintre acestia nu erau rom ni, fiind impusi printr-o dispozitie loscovei. Conducerea s-a aflat, totodata, mereu, sub presiunea mai multor tre de conducere - din tara, de la Berlin, Praga si Moscova.

Partidul s-a confruntat cu existenta si activitatea paralela a doua fractiuni, anume: cea din interior (Lucretiu Patrascanu, Bela Brainer, Alexandru

Sencovici) si cea din exterior (Lenuta Filipovici, Alexandru stefanski, Vanda Nikolski, Eugen lacobovici). n special Ana Pauker a actionat pentru a reface gruparea din exterior a comunistilor rom ni, pe care a si pus-o la dispozitia lui Sta/in. Unii lideri ai sai au pierit nsa n U.R.S.S., n perioada epurarilor staliniste. Printre acestia s-au numarat Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Eugen Rozvan, Ecaterina Arbore, Timotei Marin, Ion Dicescu, Marcel Pauker, David Fabian, Pavel Tcacenko s.a. Salut nd pactul germano-sovietic din 1939, comunistii rom ni nu au parasit nicic nd obiectivul primordial al actiunii lor, si, n 1939, s-au aliniat instructiunilor Cominternului, care cereau ca dificultatile ivite n urma nce­perii razboiului mondial sa fie folosite pentru declansarea unei revolutiisociale".

Evolutii n pian politic. nfaptuirea unui prograrr democratic. ntre anii 1918-1940 s-au succedat n Rom nia 38 de guverne conduse, ntre altii, de Alexandru Averescu, Alexandru Marghiloman, Constantin Coanda, Ion I.C. Bratianu, Arthur Vaitoianu, Alexandru Vaida-Voevod, Take lonescu, Vintila Bratianu, Iu/iu Maniu, Nicolae /orga, Constantin Argetoianu, I. Gh. Duca, Gheorghe Tatarascu, Arm nd Calinescu. Perioadele de stabilitate au alternat cu cele de instabilitate n plan politic, expresie a transformarilor n viata social-eco-nomica. Echipele guvernamentale s-au straduit sa asigure Rom niei o structura institutionala adecvata noilor cerinte ale progresului.

Astfel, dupa ce n 1917, prin modificarea articolelor 57 si 67 din Constitutie, Parlamentul a deschis calea unei reforme electorale, la 16 decembrie 1918 s-a publicat decretul-lege privind votul universal direct si secret pentru toti locuitorii, ncep nd cu v rsta de 21 de ani. Nu era, totusi, permisa participarea la vot a femeilor, magistratilor si ofiterilor. Cu toate aceste limite, introducerea votului universal, ce-l nlocuia pe cel cenzitar, a dus la o importanta deschidere n cadrul vietii social-politice. Totodata, el a favorizat pe ntreprinzatorii mici si mijlocii. Primele alegeri parlamentare pe baza votului universal au avut loc, n Rom nia, n 1919. Ele au dus la formarea primului parlament al Rom niei care cuprindea 568 de deputati, adica cel mai mare numar de membri de p na atunci. Prin aceasta, rotativa guvernamentala a fost nlaturata; mentionam ca printre deputati s-au numarat si socialisti. La 29 decembrie 1919, Parlamentul a votat legile prin care se ratifica unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu Rom nia. n acelasi an s-a hotar t introducerea calendarului gregorian. Astfel, ziua de 1 aprilie 1919 stil vechi a devenit 14 aprilie 1919 stil nou. n 1925, la insistentele guvernului rom n, Patriarhia de la Constantinopol a acceptat sa recunoasca Patriarhia Rom na condusa de Miron Cristea, Episcop de Caransebes

S-au adoptat, totodata, importante masuri n vederea relansarii economice. S-a ncercat, mai nt i, a se pune ordine n circulatia monetara n ianuarie 1919 s-a trecut la stampilarea bancnotelor care circulau paralel cu leul emis de Banca Nationala a Rom niei, si anume rubla Lvov, rubla Romanov, coroana aus-tro-ungara n" anul urmator s-a efectuat unificarea monetara ce a pregatit reforma financiara elaborata n 1921 de catre Nicolae Titulescu. Cea din urma a prevazut un sistem unitar de impozite si un minimum de venit neimpozabil. S-au ntreprins masuri pentru desfiintarea barierelor vamale ntre Vechiul Regat si provinciile unite cu ara.

O preocupare deosebita n activitatea guvernamentala a constituit-o realizarea unui reforme agrare si rezolvarea, pe aceasta cale, a unei probleme cruciale pentru dezvoltarea so-cial-economica a Rom niei. La 15 decembrie 1918 s-a emis decre-tul-lege pentru exproprierea marilor proprietati rurale din Regat, care viza peste 2 milioane ha din Transilvania, Bucovina si Basarabia din pro­prietatile particulare, ale supusilor statelor straine, absenteistilor, Casei Rurale, Coroanei. Un nou decret, din 27 decembrie 1918, a fixat conditiile de expropriere. Acte legislative spe­ciale, din anii 1919-1920, au vizat aplicarea reformei agrare n pro­vincii. Legea propriu-zisa de reforma agrara din 1921, a asigurat redis­tribuirea proprietatii agrare n fa­voarea taranimii.

Cel mai important act legislativ, care a stat la baza edificiului politic si institutional al Rom niei, a fost Con­stitutia din 28 martie 1923. O con­stitutie noua era ceruta imperios de transformarile aparute n societa­tea rom neasca dupa Marea Unire.

Dupa numeroase dezbateri n opinia publica ea a fost inspirata de liberalii veniti la putere n 1922 Prin prevederile sale, a fost un act fundamental cu un pronuntat caracter,, democratic, care a stat la baza dezvoltarii tarii p na n anul 1938. Dupa 23 august 1944 ea a fost repusa, partial, n vigoare.

Ea a prevazut caracterul national si unitar al statului rom n. Au fost nscrise, totodata, principalele drepturi si libertati cetatenesti - egalitatea tuturor cetatenilor n fata legii, libertatea presei, a ntrunirilor, dreptul la munca nvatatura, asociere. Proprietatea particulara a fost garantata de stat, ndeplinind si o functie sociala". Statul putea interveni In raporturile dintre factorii economici si se admitea dreptul sau de expropriere n cazuri de utilitate publica". n acelasi sens, legea fundamentala a tarii a nscris si principiul nationalizarii bogatiilor subsolului. n plan politic, s-a prevazut votul universal, nsa cu limitele prevazute nca n decretul din 14 decembrie 1918. Era mentionat principiul separarii puterilor in stat. Astfel, Parlamentul, format din Adunarea Deputatilor si Senat, avea atributii sporite si exercita puterea legislativa. Regele, ca reprezentant al Monarhiei constitutionale, si guvernul actionau pentru ndeplinirea sarcinilor puterii executive. Puterea jude­catoreasca era ncredintata naltei Curti de Casatie. De asemenea, n­vatam ntul primar era declarat obligatoriu. Multe din prevederile Constitutiei nu au avut nsa garantii practice de aplicare si, deseori au fost eludate. Ea a reprezentat, totusi, un progres pe calea consolidarii regimului democratic din Rom nia. Alaturi de alte masuri legislative, ea a conturat cadrul evolutiei Rom niei interbelice.

n vederea organizarii teritoriului tarii la nivel local, \a 14 iunie 1925 s-a publicat legea pentru unificarea teritoriului Legea a definitivat procesul organizarii administtative unitare a tarii, contribuind la integrarea deplina a teritoriilor nou unite cu ara. Rom nia era mpartita, astfel, n judete, conduse de prefecti, acestea n plasi, conduse de pretori si, cele din urma n comune urbane, resedinte de municipii sau ne resedinte de municipii, comune rurale si sate conduse de primari.

Ascendentul deosebit al liberalilor intre anii 1922-1928 s-a tradus si prin publicarea unei noi legi electorale. La 27 martie 1926 s-a publicat legea primei electorale". Potrivit prevederilor sale, partidul care obtinea 40% din totalul voturilor primea 50% din locurile din Parlament. Repartizarea mandatelor se facea astfel: din numarul total de mandate pe tara se scadeau mai nt i cele atribuite gruparilor minoritare n zonele n care acestea dominau, chiar daca nu ntrunisera minim 2%. Mandatele ramase se mparteau ntre Partidul victorios n alegeri, ce, lua 50%, iar restul ntre toate partidele Participante la alegeri, inclusiv, din nou, cel victorios, conform numarului de ^voturi. Legea era astfel, n esenta sa, n contradictie cu Constitutia din 1923, ^caci favoriza un singur partid politic.

Criza economica din anii 1929-1933, desi s-a repercutat violent asupra ^societatii rom nesti, a determinat numeroase eforturi din partea executivului

pentru a-i limita efectele Astfel, s-au publicat si pus n aplicare, n 1931, legea pentru suspendarea executiilor silite, mai ales n r ndurile taranilor, iar n 1932, legea conversiunii datoriilor agricole, prin care statul a preluat o parte a datoriei taranilor. n acelasi timp, s-au facut unele afaceri, precum, n martie 1933, afacerea Skoda, prin care statul rom n a fost dezavantajat n plan economic n plan cultural sunt demne de mentionat legile privind dezvoltarea n­vatam ntului n 1924, cea privind nvatam ntul primar, iar n 1928, cea privindu-l pe cel secundar

Dupa anul 1934, statul rom n s-a angajat pe linia protejarii economiei nationale si a devenit primul actionar S-au adoptat unele masuri privind ncurajarea ntreprinderilor, controlul activitatii unor carteluri, masuri de lichi­dare si reesalonare a datoriei publice si taranesti n acelasi timp nsa, guver­nele au devenit, treptat, instrumente n m na tui Carol al II, tot mai interesat n instaurarea propriului sau regim politic, sacrific nd partidele politice si activitatea lor parlamentara. Se deschidea drumul catre regimurile autoritare n Rom nia.

GRIGORE GAFENCU despre Parlamentul Rom niei n anul 1931

n noul parlament au intrat toate partidele Majoritatea e slaba, numenceste si politiceste Legea electorala a salvat guvernul si i-a dat tot ce nu i-au dat alegatorii n r ndurile majoritatii, multi politicieni oportunisti, clienti ai tuturor cluburilor politice, de asemenea, multi civili" , oameni cumsecade si nepregatiti, clienti ai cluburilor selecte"

Proiectul de operatie al comunistilor din Rom nia aprobat la 8 august 1924 de Commtern

De acord si mpreuna cu sectia comunista balcanica, cu participarea reprezentantilor comunisti de seama, sub presedintia secretarului general Kolarov, n ziua de 8 august, la sediul Cominternului s-a aprobat urmatorul plan de actiune n Rom nia, aplicabil n prima jumatate a lunii septembrie a c

Ca principiu, s-a admis ca n toate actiunile ce vor avea loc n statele din Balcani, Uniunea Sovietica sa nu participe oficial Ajutorul efectiv, cu oameni si mijloace materiale, este dat numai de catre comunistii grupati n centre, care-si iau asupra si responsabilitatea pentru ei

Planul se reduce la urmatoarele actiuni

ntreaga Rom nie este mpartita n cinci zone

Prima zona, sau cea de Nord, cuprinde raionul Bucovina, n care, drept focare de propaganda si centre pentru viitoarea revolutie se indica Cernauti, Comeanca, Berlina, Parcam, cu directia generala spre lasi Ca punct central de operatie apare Comeanca, ntruc t grupul de acolo are ndatorirea sa azv rle n aer podul de pe lima ferata Cernauti-Pascani fapt datorita caruia Bucovina va ram ne izolata de restul tarii

A doua zona e Basarabia propnu-zisa n raionul Basarabia nu se presupune nici Q actiune de seama Numai la sud, aproape de varsarea Nistrului, -p na la gura Dunarii, va trebui sa

aiba loc partea principala a revolutiei Drept cai de operatii apar Tusla, Tatar-Bunar, V lcov si ^LDartol

n acest punct sunt pregatite de mai nainte depozite de munitiuni si ele apar ca puncte de Jreuniune ale prietenilor organizati, care odata uniti cu Terente, trebuie sa nainteze spre Galati, ■ cu scopul de a-l ocupa Detasamentul de ajutor din teritoriul sovietic urmeaza sa treaca granita n raionul Olanesti-Budak-Tusla

A treia zona, Sud-Rasant, cuprinde Dobrogea rom neasca si ntreaga Silistra Ca centru al revolutiei este indicat Calarasi-Sihstra-M nastirea n aceste puncte se concentreaza detasamente revoltate care, din raionul Calarasi-Sihstra-Oltenita, urmeaza sa faca demonstratie la Budesti, cu scopul de a ameninta Bucurestiul n acest raion, actiunea principala va fi desfasurata la rasarit de Fetesti, unde trebuie sa se rupa calea ferata si sa se mineze podul de pe Dunare care ar avea ca urmare izolarea tinutului de pe l nga Marea Neagra de Rom nia

A patra zona cuprinde raionul Banat si Ungaria de rasarit Ca centru se indica Lugoj, Piski (Simeria), Caransebes Aici nu este de presupus o revolutie pe fata ntruc t acest raion nu prezinta vreo importanta strategica Centrul operativ se sprijina pe iredentistn unguri, d ndu-si consimtam ntul lor la un atac comun, dar urmarind numai interesele lor nationale

Tot astfel si n zona a cincea, care cuprindea partea de nord, Ungaria rasariteana si Transilvania, cu centrul la Cluj, Dej si Oradea Aici pot avea loc numai demonstratii, desfasur ndu-se numai actiuni mici cu detasamente de lucratori si tarani

Conducerea generala a revolutiei, Comitetul Executiv o ncredinteaza treimii (troicii) speciale, compusa din tovarasii Badulescu, Goldstem si Kalifarski

Aceasta trebuie sa nceapa ntre 10-15 septembrie Atacurile cele mai nd rjite trebuie sa aiba loc n prima zona, pentru ca reusita lor acolo sa atraga atentia tovarasilor din Gahtia n chipul acesta, reusita din Bucovina sa fie semnalul pentru revolutia din Gahtia unde terenul este deja pregatit n proportii destul de mari

Rascoala din zonele a nt ia, a patra si a cincea trebuie sa nceapa la o saptam na dupa desfasurarea revolutiei n zona a doua si a treia"

TEM

Subtiati importanta Constitutiei din 1923

Care a fost politica regelui Carol al II fata de partidele politice?

Sesizati asemanarile si deosebirile dintre cele doua extreme n viata politica din Rom nia

interbelica