Tot în fundal se afla si dreapta antisemita din românia. Cele doua partide cu program antisemit - Partidul National Crestin si Totul pentru ara -, desi rivale între ele, obtinusera, la ultimele alegeri parlamentare, din decembrie 1937, un procent de 24,73% din voturi. Partidele democratice traditionale - si ele aflate în apriga competitie - întrunisera 66,89% din total.
Represiunea antilegionara a regimului autoritar al regelui Carol al II lea decimase si eliminase fizic multe cadre de conducere ale Legiunii (1938-1939). Dar victoria fulger a Wehrmachtului din mai-iunie 1940 deschisese si extremei drepte din românia o conjunctura deosebit de favorabila.S-au adaugat si împrejurarile speciale din iunie iulie 1940, determinate de ultimatumul sovietic (26 iunie) si de evacuarea precipitata a armatei si administratiei române din Basarabia si nordul Bucovinei.
Inca din noaptea de 27 spre 28 iunie, orele 3 dimineata, trupe sovietice îsi fac intrarea prin cinci puncte în teritoriul românesc. Concomitent, încep sa actioneze comandouri specializate în a crea panica, dezorganizare si confuzie generala. Atari manifestari au loc la Chisinau, Cernauti, Soroca, Tighina, Reni. Surse sovietice consemneaza starea de spirit a populatiei basarabene, chiar din prima zi a retragerii armatei si administratiei române: "...rusii indiferenti; evreii aclama intrarea Sovietelor în Basarabia. Românii de la sate surprinsi de evenimente, nu înteleg ce se petrece".
Stare de spirit confirmata de un raport informativ din 29 iunie 1940 adresat Marelui Stat Major Român: "...populatia oraselor si târgurilor ne este completamente ostila, spre deosebire de aceea a satelor, trista si binevoitoare".
In cadrul învatamântului particular,
profesorii si elevii evrei au fost autorizati sa si organizeze "scoli
proprii de grad primar si secundar".
Confiscari, deposedari de bunuri. Au fost confiscate si trecute în patrimoniul statului, cu tot inventarul lor, proprietatile rurale ale evreilor, sub orice titlu le-ar detine. Li s-au anulat autorizatiile pentru vânzarea "produselor monopolului statului" (tutun, sare); au fost "românizate" casele de film, salile de cinematograf, birourile de voiaj si turism; au fost confiscate vasele maritime sau fluviale aflate în proprietatea evreilor.
O masura de amploare a fost trecerea în proprietatea statului a proprietatilor urbane evreiesti: pâna la 31 decembrie 1943, masura a cuprins 75385 de apartamente, din care 1656 au fost repartozate unor institutii, iar 58980 la particulari.
Evreilor li s-a interzis sa foloseasca aparatele de radio receptie, pentru a nu raspândi "stiri de propaganda contra intereselor tarii..., alarmând permanent populatia". In sfârsit, li s-au retras permisele de conducere a autovehiculelor.
Impuneri la felurite contributii sau prestatii. Comunitatile trebuiau sa presteze "munca obligatorie" în folosul statului. Denumirea a fost folosita spre a deosebi prestatia evreilor de "munca de folos obstesc" obligatorie a tineretului român, efectuata "într un scop educativ, constructiv si patriotic".
A fost instituita obligatia evreilor de a contribui - fiecare potrivit starii materiale - la "constituirea de stocuri de îmbracaminte în interes social". Valoarea efectiva a hainelor si lenjeriei si a altor contributii în natura a fost, pâna în ianuarie 1943, de 1800135650 de lei.Cum au fost efectiv puse în aplicare toate aceste legi si reglementari? Istoria comunitatilor evreiesti din România, în intervalul 1940-1944, nu s-a scris înca. Un material documentar extrem de variat îsi asteapta cercetatorii. Câte ceva se poate spune, însa, si în stadiul actual al documentarii.In primul rând, "românizarea". La 4 octombrie 1940 - sub regimul legendar - se numesc "comisari de românizare", cu depline puteri pe lânga întreprinderile si societatile evreiesti si straine. Abia numiti, majoritatea "comisarilor" se dedau la abuzuri, hotii, santaje, afaceri. O recunosc deschis Mircea Cancicov, ministrul economiei, si generalul Ion Antonescu, în Consiliul de Ministri din 18 decembrie 1940.
Situatia a devenit atât de alarmanta, încât, la 18 ianuarie 1941, generalul Ion Antonescu desfiinteaza comisariatele de românizare. Pune în locul lor o Comisie Centrala. Scopul ei? Organizarea unui sistem unitar al întreprinderilor evreiesti. Scopul noii masuri - o spune legiuitorul explicit - este "sa înlature primejdia unui marasm economic în productia nationala si în exercitiul comertului, datorit unei dezordonate transferari de fonduri comerciale si industriale".
Comisarii de românizare reusisera sa dezorganizeze unitatile industriale si comerciale în asa masura, încât guvernul - cu toata politica sa antisemita - se vedea obligat sa dea oarecum înapoi.
Evreii erau de mult timp, de decenii, parte alcatuitoare a societatii românesti, a feluritelor sectoare ale economiei, a lumii carturaresti, a publicisticii, a artelor. In viata cotidiana functionau mii si mii de legaturi individuale, cât si raporturi personale ce mergeau dincolo de cele profesionale. De aceea, s-au gasit si unele modalitati de a ocoli legea.
Astfel, o firma trecerea sub nume românesc, dar continua sa pastreze, într-un fel sau altul, si o parte din fostii patroni sau administratori evrei. O recunoaste explicit decretul de desfiintare a comisarilor de românizare. Ei fusesera numiti - spune legiuitorul - ca sa "împiedice trecerea sub nume românesti simulate a întreprinderilor evreiesti".
Ca lucrurile au continuat, o arata un decret din 13 martie 1942. Articolul I interzice strict "camuflarea prin acte si operatiuni de orice natura si în orice forma încheiate între evrei, între evrei si neevrei [-români - nota D.C.G.], sau între neevrei, dar în interesul evreilor, privind bunuri, drepturi si interese evreiesti de pe teritoriul statului...". Pedepsele pentru faptuitori: de la 5 la 15 ani munca silnica sau închisoare corectionala de la 1 la 10 ani.Desigur, daca razboiul ar fi înclinat în favoarea Reich-ului nazist, "românizarea" ar fi dus la apropierea si excluderea totala a evreilor. Dar asa, s-a mai câstigat timp. Iar evolutia de pe fronturile de lupta a facut ca aceasta legislatie sa-si gaseasca o tot mai relativa aplicare, cu toate încercarile administratiei de a o revitaliza chiar în ianuarie 1944.
Va urma)
1Prezentul comentar istoric este
rezumatul unui capitol din volumul meu România în al doilea razboi mondial,
1939 1947, în pregatire la Editura ALL:
|
