Tot īn fundal se afla si dreapta antisemita din romānia. Cele doua partide cu program antisemit - Partidul National Crestin si Totul pentru ara -, desi rivale īntre ele, obtinusera, la ultimele alegeri parlamentare, din decembrie 1937, un procent de 24,73% din voturi. Partidele democratice traditionale - si ele aflate īn apriga competitie - īntrunisera 66,89% din total.
Represiunea antilegionara a regimului autoritar al regelui Carol al II lea decimase si eliminase fizic multe cadre de conducere ale Legiunii (1938-1939). Dar victoria fulger a Wehrmachtului din mai-iunie 1940 deschisese si extremei drepte din romānia o conjunctura deosebit de favorabila.S-au adaugat si īmprejurarile speciale din iunie iulie 1940, determinate de ultimatumul sovietic (26 iunie) si de evacuarea precipitata a armatei si administratiei romāne din Basarabia si nordul Bucovinei.
Inca din noaptea de 27 spre 28 iunie, orele 3 dimineata, trupe sovietice īsi fac intrarea prin cinci puncte īn teritoriul romānesc. Concomitent, īncep sa actioneze comandouri specializate īn a crea panica, dezorganizare si confuzie generala. Atari manifestari au loc la Chisinau, Cernauti, Soroca, Tighina, Reni. Surse sovietice consemneaza starea de spirit a populatiei basarabene, chiar din prima zi a retragerii armatei si administratiei romāne: "...rusii indiferenti; evreii aclama intrarea Sovietelor īn Basarabia. Romānii de la sate surprinsi de evenimente, nu īnteleg ce se petrece".
Stare de spirit confirmata de un raport informativ din 29 iunie 1940 adresat Marelui Stat Major Romān: "...populatia oraselor si tārgurilor ne este completamente ostila, spre deosebire de aceea a satelor, trista si binevoitoare".
In cadrul īnvatamāntului particular,
profesorii si elevii evrei au fost autorizati sa si organizeze "scoli
proprii de grad primar si secundar".
Confiscari, deposedari de bunuri. Au fost confiscate si trecute īn patrimoniul statului, cu tot inventarul lor, proprietatile rurale ale evreilor, sub orice titlu le-ar detine. Li s-au anulat autorizatiile pentru vānzarea "produselor monopolului statului" (tutun, sare); au fost "romānizate" casele de film, salile de cinematograf, birourile de voiaj si turism; au fost confiscate vasele maritime sau fluviale aflate īn proprietatea evreilor.
O masura de amploare a fost trecerea īn proprietatea statului a proprietatilor urbane evreiesti: pāna la 31 decembrie 1943, masura a cuprins 75385 de apartamente, din care 1656 au fost repartozate unor institutii, iar 58980 la particulari.
Evreilor li s-a interzis sa foloseasca aparatele de radio receptie, pentru a nu raspāndi "stiri de propaganda contra intereselor tarii..., alarmānd permanent populatia". In sfārsit, li s-au retras permisele de conducere a autovehiculelor.
Impuneri la felurite contributii sau prestatii. Comunitatile trebuiau sa presteze "munca obligatorie" īn folosul statului. Denumirea a fost folosita spre a deosebi prestatia evreilor de "munca de folos obstesc" obligatorie a tineretului romān, efectuata "īntr un scop educativ, constructiv si patriotic".
A fost instituita obligatia evreilor de a contribui - fiecare potrivit starii materiale - la "constituirea de stocuri de īmbracaminte īn interes social". Valoarea efectiva a hainelor si lenjeriei si a altor contributii īn natura a fost, pāna īn ianuarie 1943, de 1800135650 de lei.Cum au fost efectiv puse īn aplicare toate aceste legi si reglementari? Istoria comunitatilor evreiesti din Romānia, īn intervalul 1940-1944, nu s-a scris īnca. Un material documentar extrem de variat īsi asteapta cercetatorii. Cāte ceva se poate spune, īnsa, si īn stadiul actual al documentarii.In primul rānd, "romānizarea". La 4 octombrie 1940 - sub regimul legendar - se numesc "comisari de romānizare", cu depline puteri pe lānga īntreprinderile si societatile evreiesti si straine. Abia numiti, majoritatea "comisarilor" se dedau la abuzuri, hotii, santaje, afaceri. O recunosc deschis Mircea Cancicov, ministrul economiei, si generalul Ion Antonescu, īn Consiliul de Ministri din 18 decembrie 1940.
Situatia a devenit atāt de alarmanta, īncāt, la 18 ianuarie 1941, generalul Ion Antonescu desfiinteaza comisariatele de romānizare. Pune īn locul lor o Comisie Centrala. Scopul ei? Organizarea unui sistem unitar al īntreprinderilor evreiesti. Scopul noii masuri - o spune legiuitorul explicit - este "sa īnlature primejdia unui marasm economic īn productia nationala si īn exercitiul comertului, datorit unei dezordonate transferari de fonduri comerciale si industriale".
Comisarii de romānizare reusisera sa dezorganizeze unitatile industriale si comerciale īn asa masura, īncāt guvernul - cu toata politica sa antisemita - se vedea obligat sa dea oarecum īnapoi.
Evreii erau de mult timp, de decenii, parte alcatuitoare a societatii romānesti, a feluritelor sectoare ale economiei, a lumii carturaresti, a publicisticii, a artelor. In viata cotidiana functionau mii si mii de legaturi individuale, cāt si raporturi personale ce mergeau dincolo de cele profesionale. De aceea, s-au gasit si unele modalitati de a ocoli legea.
Astfel, o firma trecerea sub nume romānesc, dar continua sa pastreze, īntr-un fel sau altul, si o parte din fostii patroni sau administratori evrei. O recunoaste explicit decretul de desfiintare a comisarilor de romānizare. Ei fusesera numiti - spune legiuitorul - ca sa "īmpiedice trecerea sub nume romānesti simulate a īntreprinderilor evreiesti".
Ca lucrurile au continuat, o arata un decret din 13 martie 1942. Articolul I interzice strict "camuflarea prin acte si operatiuni de orice natura si īn orice forma īncheiate īntre evrei, īntre evrei si neevrei [-romāni - nota D.C.G.], sau īntre neevrei, dar īn interesul evreilor, privind bunuri, drepturi si interese evreiesti de pe teritoriul statului...". Pedepsele pentru faptuitori: de la 5 la 15 ani munca silnica sau īnchisoare corectionala de la 1 la 10 ani.Desigur, daca razboiul ar fi īnclinat īn favoarea Reich-ului nazist, "romānizarea" ar fi dus la apropierea si excluderea totala a evreilor. Dar asa, s-a mai cāstigat timp. Iar evolutia de pe fronturile de lupta a facut ca aceasta legislatie sa-si gaseasca o tot mai relativa aplicare, cu toate īncercarile administratiei de a o revitaliza chiar īn ianuarie 1944.
Va urma)
1Prezentul comentar istoric este
rezumatul unui capitol din volumul meu Romānia īn al doilea razboi mondial,
1939 1947, īn pregatire la Editura ALL:
|
