EXPANSIUNEA OLANDEZA IN MARILE SUDICE

EXPANSIUNEA OLANDEZĂ IN MĂRILE SUDICE

PRIMELE EXPEDIŢII OLANDEZE ÎN INDONEZIA

^hisoare °^a,r    ^dommati^ei olandeze în marile sudice a început în în-^antilui pjqn     ^^sak^ona- Acolo a fost întemnitat pentru datorii, în jurul ° marinarul olandez Cornelis de Houtman. In închisoare, lim-

EPOCA . MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

bile se dezleaga. De la alti detinuti, marinari portughezi care nu . sera sa cucereasca gloria, Houtman a aflat secrete importante caile ce duc din Portugalia spre India si insulele Moluce. Houtn transmis aceste informatii în patrie, companiei comerciale "Societat ^ ^a rilor îndepartate"'. stirea a sosit la momentul cel mai potrivit ^^ atunci corabiile olandeze ("rebele") puteau intra în porturile portu li e drept, sub pavilion strain. Dar în 1594 Filip al H-lea al Spaniei (' din 1580 era si rege al Portugaliei) a hotarît sa puna capat dintr-o l tura comertului de mijlocire practicat de olandezi si a confiscat la j⁰^" bona cincizeci de corabii olandeze care apartineau "rebelilor si eretici] ^IS«~ Tocmai atunci compania olandeza a ob&# 10510f51k 355;inut eliberarea lui Houtman n*-' rascumparare si i-a pus la dispozitie fonduri pentru a organiza o ditiespre "insulele Mirodeniilor".

In 1595, patru corabii sub comanda lui Houtman au parasit El a condus cu prudenta vasele în jurul Africii si prin oceanul Indian' cautînd sa nu fie observat de portughezi. Olandezii au avut nevoie de 17 luni ca sa ajunga în Sumatra, iar de acolo si-au continuat drumul pî_n? în lava. E adevarat ca Houtman n-a ajuns pîna în insulele Moluce, dar a izbutit totusi sa cumpere în lava o mare încarcatura de marfuri valo­roase, la un pret acceptabil.

In 1598, Houtman s-a întors în patrie dupa ce a pierdut pe drum o treime din echipaj si doua corabii. Daca succesul financiar al riscatei ac­tiuni nu a justificat sperantele prea exagerate, efectul ei "moral", în schimb, a fost foarte mare. S-a subminat monopolul portughez asupra comertului cu Indiile de est; negutatorii olandezi au stabilit relatii comer­ciale directe cu cîrmuitorii din Malaia; si, în sfîrsit, olandezii s-au con­vins ca în "India insulara" mai exista, în afara de Moluce, si alte insule care merita toata atentia si sînt pe nedrept dispretuite de portughezi, în special lava.

De îndata, "Societatea pentru tarile îndepartate" s-a unit cu alte cîteva companii comerciale. In 1598 a fost organizata o noua expeditie compusa din opt corabii (sub comanda lui Van Nek). Succesul ei i-a ame­tit complet pe negutatorii olandezi. In scurta vreme (15 luni) patru dintre corabii s-au întors cu o încarcatura de mirodenii cumparate în lava. Ia^r peste un an (în 1600) s-au întors cu bine si celelalte corabii care în a^cest: timp au ajuns pîna în insulele Moluce si au adus de acolo mirodenii i au cautat noi cai spre insulele Moluce. Una dintre aceste î

Eost facuta de capitalistii din orasul olandez Horn, în fruntea carrf

ifla Isaak Le Maire, refugiat din orasul Anvers, care fusese devastat

ipanioîi. Expeditia a- suferit un esec financiar total, dar s-a soldat ^^e

nari descoperiri în oceanul Atlantic si oceanul Pacific. ^

Cu fonduri strînse de la cetatenii din Horn, Le Maire a echipat do -

:orabii si a angajat în calitate de comandant al expeditiei pe capitanul

Hllem Corneliszoon Schouten, care mai calatorise de trei ori spre "Indi"

>e o corabie a Companiei Indiilor de est. Tn calitate de comisar comercial

1 1-a numit pe fiul sau, Iakob Le Maire. Corabiile au iesit pe la mijlocul

anii iunie 1615 din golful Zuider Zee si au pornit spre sud-vest. I_n

ceanul Atlantic, vasul mai mic "Horn" a luat foc; echipajul lui s-a

alvat si a trecut pe corabia mare "Eendracht". La mijlocul lunii ianuarie

616, Schouten a trecut cu vasul sau pe lînga intrarea rasariteana a

xîmtorii Magellan: drumul prin strîmtoarea Magellan, ca si acela în

irul capului Bunei Sperante, fusesera proclamate monopol al Compa-

iei Indiilor de est. în zorii zilei de 24 ianuarie, deci la mijlocul verii

i emisfera sudica, Schouten a zarit un pamînt muntos, acoperit de za-

îda (în dreptul paralelei de 55° latitudine sudica) - extremitatea

sud-est a Ţarii Focului; dupa cîteva ore a aparut la rasarit un alt

imînt muntos. Ele erau despartite printr-o "strîmtoare buna" pe care

:houten a numit-o strivitoarea Le Maire, La 28 ianuarie olandezii s-au

>ropiat de tarmul pamîntului dinspre rasarit. Ei au înaintat numai de^a

ngul unei parti a litoralului si au crezut ca au în fata lor extremitatea

>rdica a continentului sudic si, în cinstea guvernului olandez, au numit-o

ira Statelor (generale)¹.

Dupa ce au trecut prin strîmtoarea Le Maire, olandezii au cotit spre d-vest. "Am vazut - scrie Schouten - valuri mari si o apa de un rastru intens, ceea ce ne-a dat convingerea ca ne aflam în Marea cea ire de la miazazi (oceanul Pacific). Acest lucru ne-a bucurat foarte ilt, caci ne-am gîndit ca am descoperit un drum necunoscut pîna atunci nenilor Pe seara (la 29 ianuarie) am vazut din nou pamînt la sud->t. El era alcatuit din munti înalti, acoperiti de zapada si se termin³ ntr-o proeminenta ascutita pe care am denumit-o capul Horn. ' ^ J.I acesta, pentru a treia oara - dupa spaniolul Hoces si e ike, - si de data aceasta definitiv, a fost descoperita cea mai i ta cale maritima care leaga oceanul Atlantic cu oceanul Pacific si^ ^redit ca Ţara Focului este o insula, iar nu extremitatea ^norc^^ca tinentului sudic. Asadar, Le Maire si Schouten, "descoperind" o V

Mai tîrziu s-a dovedit ca "Ţara Statelor" este o insula destul de mica. Ea     ^^ acum Argentinei si este denumita de obicei în traducere spaniola - insula A

EXPANSIUNEA OLANDEZA IN MARILE SUDICE

_v+remitate a continentului su-
t^{insa e}-rara Statelor (insula Estados),
+t alta pretinsa ex-

ara Focului. Capul _{a v]},_{eme CO}nsiderat emitate a Ţarii Focului, pîna _demonstrat ca el se afla

ic'a insula Horn.

Urmarind sa ajunga în insulele n/Tnluoe pentru a cumpara mirodenii, t Maire si Schouten au înaintat în oJanul Pacific aproximativ pîna 1 paralela de 15° latitudine sudica, iar apoi au traversat oceanul spre vest. Pe drum ei au descoperit cîtiva atoli din arhipelagul Tuamotu si trei insule vulcanice la sud-vest de arhipelagul Samoa. De aici ei s-au îndreptat spre tarmul nordic al Noii Guinee. Inaintînd la mica distanta de tarm, ei au descoperit la 2° latitu­dine sudica si 145° longitudine estica

cîteva mici insule vulcanice, iar în dreptul ecuatorului si al meridianului de 136° longitudine estica (linga extremitatea de nord-vest a Noii Guinee) un grup mai mare - insulele Schouten¹. Dar cînd corabia lor s-a apro­piat de insulele Moluce, ea a cazut în mâinile marinarilor Companiei Indiilor de est. Le Maire si Schouten au fost arestati pentru încalcarea monopolului comercial si expediati în Olanda spre a fi judecati de tri­bunalul companiei. Iakob Le Maire a murit pe drum, iar Villem. Schouten a fost eliberat în patrie. Lucrarea sa "Jurnal de zi sau descrie­rea unei calatorii uimitoare", editata la Amsterdam în 1619 în limba franceza, a aparut în aproximativ 40 de editii.

CĂUTAREA "INSULEI BOGATE IN AUR sI ARGINT". EXPEDIŢIILE LUI QUAST-TASMAN sI DE VRIES-SCHAEP

Agentii Companiei olandeze a Indiilor de est, care obtinuse mono-^asuP^ra comertului cu Japonia, traiau aproape ca niste detinuti pe ^ffrficiala Desima din golful Nagasaki si totusi reuseau sa strînga ¹¹ -^{atît des}P^re Japonia, cît si despre marile din Extremul Orient. ^rile d" tp *ⁿ*^ormat^ strîngeau si marinarii englezi care navigau în ma-si de 1 .^x^^:re.^niul Orient. si unii si ceilalti auzisera de la portughezii laici din urrrr^ieZU^* ^{Care v}T^tau China si Japonia ca la rasarit de aceasta ____^'ⁱ se afla o "insula bogata în aur si argint". Olandezii faceau

^ti'^Or insule c^autor' ^at*ibuie în mod neîntemeiat lui Le Maire si Schouten descoperirea ma-amoa, _a Noii Irlande, a insulelor Amiralitatii etc.

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Calatoria lui Le Maire si Schoutcn prin oceanul Pacific.

confuzie între aceasta legenda medievala si relatarile despre pamînturile reale, care se gaseau la nord si la vest de principala insula japoneza -Nipon sau Nihon (Honsiu).

In 1639, Anton Van Diemen, guvernatorul Indiilor olandeze, a tri­mis din Batavia spre tarmurile Japoniei, în cautarea bogatei insule o co­rabie comandata de Mattis Quast. Pilot pe aceasta corabie era Abel Janszoon Tasman, un marinar în vîrsta de 36 de ani, care în anul pre­cedent (1638) navigase, dupa cît se pare, pentru prima oara din Olanda pîna în India. Echipajul vasului era alcatuit din 45 de oameni.

Dramul corabiei trecea pe lînga arhipelagul Filipinelor, a carui harta i fost pusa la punct de Quast si Tasman. Ei au atins coasta rasariteana insulei Hondo (Honsiu) în dreptul paralelei de 37° latitudine nordica, iu cotit de acolo spre rasarit si au mers multa vreme în aceasta directie, :autînd zadarnic bogata insula. O epidemie care a izbucnit pe corat»^ i-a oprit în loc. La întoarcere au vazut tarmul Japoniei în dreptul P^aI_ lelei de 35° latitudine nordica (extremitatea de sud-est a insulei HonsiJ ii înaintînd mai departe spre sud-vest au trecut printr-un sir de f*¹¹^ nsule vulcanice (Idu-Siti-to - Cele sapte insule). Epidemia s-a ag^ra ^ >i cei mai multi oameni de pe bord au murit. Corabia a ocolit ^inS Siusiu si s-a întors la Batavia prin marea Chinei de rasarit si"^maJ Dhinei de sud. Din întregul echipaj n-au mai ramas în viata decît

EXPANSIUNEA OLANDEZA IN MARILE SUDICE

care si Tasman. Desi echipajul ramasese atît de mic, aduca corabia pîna în lava. Tocmai atunci 1-a remarcat în curînd, prin descoperirile sale, a imortali-

_el a ^1ZU _{en pe} pilot, care, in curind, prin descoperirile ^Van ^fîîumele sau, cît si pe cel al guvernatorului, zat ^atlt IIas van Diemen a organizat o noua expeditie pentru cautarea * 1 aurului si argintului" în apele japoneze. El a numit în fruntea _)insulelor _Marten Gerritszoon De Vries ^e%Pfcel moment Tasman îndeplinea o alta <^în ■^a - primita de la Van Diemen). La dis-

_p comandata chiar de el,

pozitia _Kastricum''_; comandata chiar de el, R eskens" sub comanda lui Hendrik Cor-neliszoon Schaep. In 1643, expeditia a iesit a n Batavia si s-a îndreptat spre tarmurile Taooniei. In timpul unei furtuni, corabiile s-iu pierdut una de alta la sud-est de insula

Honsiu. . '

De Vries si-a condus corabia spre nord, de-a lungul tarmului rasaritean al insulei Honsiu, iar în iunie s-a apropiat de insula Jesso (Yezo sau Hokkaido) din dreptul pa­ralelei de 42° latitudine nordica, adica' de extremitatea ei sudica în apropiere de capul Erimo. In aceasta regiune, vasul sau -a lost vizitat de niste oameni barbosi: aceasta a fost prima întîlnire dintre europeni si aini (ainosi). Dupa ce a înaintat mai departe spre nord-est aproximativ pîna la paralela de 45° 30' latitudine nordica, De Vries a vazut o fîsie de uscat împartita în doua printr-o strâmtoare larga. El a înaintat spre nord prin strîmtoarea De Vries în marea Ohotsk. De Vries a denumit pamîntul situat la sud-vest de strîmtoare insula Statelor; aceasta era insula Iturup din arhipelagul Kurilelor, dar De Vries a luat-o drept ex­tremitatea de nord-est a insulei Jesso; pamîntul situat la nord-est de strîmtoare (insula Urup) el 1-a luat drept o extremitate a Americii si *-a denumit Ţara Companiei.

dar <r ^mai*^{ea Ohotsk}' ^{De Vries a} înaintat pîna la 48° latitudine nordica,
din cauza vînturilor potrivnice a fost nevoit sa coteasca spre sud
^a^^ns .^c^^{n nou} ^^a tarmurile insulei Jesso în apropierea paralelei de
^c*^{ine nor}dica. De acolo a cotit iarasi spre nord si la 26 Iulie,
^de ^^ ° f

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

l-au informat exact ca _n-tul lor "se întinde din T ?^îtK (Asia de rasarit) l_a nord     ^ la Jesso, la sud" si _Ca Jess ^Pî un pamînt mare, la sud d_e^C se afla insula Nipon iar la sud-vest Coreea De Vries însa a tras catiile lor o concluzie _gresir Peste doua zile, dupa ce a oci lit extremitatea sud-estica a S halinului - capul Aniva - s[ ~ cotit spre nord, el a descoperit în dreptul paralelei de 49° i_a_ titudine nordica golful Rab­darii.

Din cauza vînturilor potrivnice si a ceturilor, De Vries a renuntat sa continue explorarea Sahalinului si a cotit spre sud-est. Apoi a cautat zadarnic, în ocean, între paralelele de 37-38° latitudine nordica - "bo­gata insula", îndepartîndu-se de tarmurile insulei Honsiu cu 450 de mile (nu se stie ce fel de mile). In timpul calatoriei sale, De Vries a studiat bine (pentru epoca sa) caracteristicile curentului Kuro-Sio. El este pri­mul care a descris acest curent cald - "Golfstreamul din oceanul Pa­cific".

Schaep, care se despartise de De Vries, a pornit spre nord pe cora­bia "Breskens" de-a lungul tarmurilor rasaritene ale insulelor Honsiu si Hokkaido fara sa fi observat strîmtoarea Sangar (Ţugaru) dintre aceste insule; el a pierdut la un moment dat din vedere coasta si a zarit-o, din nou între 47 si 48° latitudine nordica. Acestea nu puteau fi decît insulele Kurile si anume insulele mici din partea centrala a arhipela­gului. Schaep însa a crezut ca pamîntul din fata sa este o proeminenta a Americii. El nu s-a hotarît sa exploreze noua coasta, ci a cotit spre sud si a ajuns la insula Hokkaido. Acolo a debarcat pe tarm cu noua ■narinari si a cazut prizonier la japonezi. Ceilalti marinari au plecat cu corabia "Breskens" spre rasarit, au cautat de asemenea zadarnic "bogata nsula" în zona dintre 37 si 38° latitudine nordica, înaintînd spre rasarit >e o distanta de 480 de mile, si s-au întors, ca si corabia "Kastricum", l^a 3atavia.

FANTASTICELE ŢĂRI JESSO sI JOAO DA GAMA

In urma expeditiei lui De Vries-Schaep olandezii au ajuns la conv ^ [erea, oglindita pe hartile lor, ca la nord de insula Nipon (Honsiu),^ P^ istanta uriasa pîna în Asia de nord ("Tataria"), se întinde un Pf"L_u] oarte mare - Jesso. si întrucît De Vries si Schaep "vazusera" P _ _" imericii la rasarit, aceasta Ţara Jesso din nord apare pe unele

"^f Ţara Statelor" . descoperita de De Vries.

^î "felul acesta, datorita fanteziei sau poate unor minciuni intentio-

ale marinarilor, geografilor si cartografilor, în partea de nord a ocea-

lui Pacific au aparut cel putin doua tari întinse - Jesso si Joâo da

"^u       Credinta în existenta acestor pamînturi fantastice sau de dimen-

.^a . e_Xagerate a fost zdruncinata dupa o suta de ani, în urma celei de-a

doua expeditii în Kamciatka a lui Bering si Cirikov din 1741-1742. Dar

i dupa aceasta, Ţara lui Joâo da Gama a fost cautata cîteva decenii

în sir- P^{îna la sfîr}s^itul secolului al XVIII-lea.