EXPEDITIA LUI DEJNEV SI POPOV; PRIMA CALATORIE DIN OCEANUL INGHETAT IN OCEANUL PACIFIC

EXPEDIŢIA LUI DEJNEV sI POPOV; PRIMA CĂLĂTORIE DIN OCEANUL ÎNGHEŢAT ÎN OCEANUL PACIFIC

DATE BIOGRAFICE DESPRE DEJNEV

Semion Ivanovici Dejnev s-a nascut în jurul anului 1605. Locul naste-nu este cunoscut: presupunerea ca s-a nascut la Veliki Ustiug este con-:ata de unii istorici sovietici, caci se bazeaza numai pe afirmatia facuta Dejnev într-o jalba din 1665 ca nepotul sau "traieste în Ustiug Veliki, re casa si umbla cu nevasta de la o gospodarie la alta. . ." Despre tine­ta lui Dejnev nu se stie nimic. Primele date despre el se refera la P^e" ida cînd a început sa-si faca serviciul de cazac în Siberia, iar atunci ave^ oape 30 de ani. Din Tobolsk s-a mutat la Ieniseisk, iar de acolo a >° lis la Iakutsk, unde a sosit în 1638. Dupa cît se stie el a fost casator doua ori, cu femei iakute si vorbea probabil limba iakuta.

fi

EXPEDIŢIA LUI DEJNEV sI POPOV

■ rul anului 1640, Dejnev a participat la cîteva expeditii pe rîu-Iⁿ ^ _zmul Lenei pentru strîngerea iasakului: pe Tatta si Amga (aflu-_rile din t> _{& ai} jidanului) si pe cursul inferior al rîului Viliui, în re-enti dⁱⁿ ^_ne_viliuisk. In iarna anului 1640-1641 el a fost pe lâna, giunea ^^ ^_in detasamentul lui Dmitri (Eril) Mihailov Zîrian. Zîrian a facînd P ^ detasamentul sau spre rîul învecinat dinspre est - Alazeia, pornit ap ^ ^ trimis cu iasakul la Iakutsk. Pe drum, în timpul unei iar Pf .    -J _evenii_> Dejnev a fost ranit de o sageata. In iarna anului 1641- ciocniri ^ ^ plecat în cadrul detasamentului lui Mihail Staduhin pe 1 superior al Indighirkai, la Oimiakon. Cu acest detasament, Dejnev ^CU+ cut pe Moma (afluent din dreapta al Indighirkai), iar la începutul ^a " anului 1643 a coborît într-o corabie pe Indighirka pînă 10210w224k ; la varsare. ^vprU _{cum am} aratat mai sus, în cursul toamnei Staduhin a trecut pe spre Alazeia; acolo el i s-a alaturat lui Zîrian pentru a continua itia pe mare spre Kolîma (1644). Dejnev a venit pe uscat de la Ala-la Nijne-Kolîmsk, care fusese întemeiat de curînd, si a ramas acolo timp de trei ani.

PRIMELE CĂLĂTORII PE MARE ALE RUsILOR LA RĂSĂRIT DE KOLlMA

Dinspre regiunea rîului Bolsoi Aniui patrundeau la Nijne-Kolîmsk zvonurile cele mai ademenitoare despre "riul de dincolo de muntii Po-gocia" (Anadîr?) bogat în samuri, "iar pîna la el (pîna la gurile lui) daca vîntul e prielnic se poate ajunge de la Kolîma în trei zile si trei nopti..." In vara anului 1646, din Nijne-Kolîmsk, a plecat pe mare în cautarea "rîului samurilor" un grup de vînatori pomori în frunte cu pilotul Isai Ignatiev, poreclit Mezenet. Ignatiev a condus vasul spre rasarit. Timp de doua zile si doua nopti vînatorii "au mers cu pînzele întinse pe marea cea mare" - pe fîsia libera de gheturi, de-a lungul unui tarm stîncos ("lînga Kamen") si au ajuns pîna la un golf, probabil estuarul Ciaun: în acest caz ei au vazut insula Aion, situata la intrarea în estuar. Aici au în­tâlnit ciukci si au facut tîrg mut cu ei, deoarece n-aveau tîlmaci si nu îndrazneau sa debarce pe tarm: " ... n-au avut curaj sa coboare de pe vas la ei pe tarm, ci au pus numai niste marfa pe mal, iar ceilalti au pus in loc dinti de peste [colti de morsa] putini si nu toti întregi; ei fac din oase topoare si spun ca în mare sînt multe animale de acestea..."

Cînd Isai Ignatiev si tovarasii lui s-au întors cu aceste stiri, cei din ijne-Kolîmsk au fost cuprinsi de "friguri". E adevarat ca vînatorii nu ac f^Sera niulti colti de morsa si cei adusi nu erau prea valorosi, dar tj]^ ^ ^{se ex}plica prin faptul ca micul grup era slab înarmat si nu avea într-ad' V^^ilitati ^msa de a se face un târg mare pareau a fi si erau, tase deo-f^T' ^°^^{rte ser}ioase. In afara de aceasta, Isai Ignatiev nu înain-o zj _sa doua zile cu pînzele spre rasarit de Kolîmo, iar dupa înca ^în sarnu -«°^{Ua n}adajduia sa gaseasca gurile "marelui rîu Pogocia, bogat

^m°scovit ^t_Af^lekseev Popou din Holmogorî, agent al bogatului negutator
leksei Usov, care se afla atunci la Nijne-Kolîmsk si avea ex-

^esc°peririlor geografice I -n.

p atori

fatori (printre care si Fedot Popov) si un cazac - Dejnev (la rugarni Y*⁶^¹¹"" personala), care raspundea pentru strîngerea iasakului. El a faeari . ^ îduca "tarului ca venit de pe noul rîu Anadîr" 280 de blanuri de s      ^S*

In vara anului 1647, patru corabii, sub comanda lui Fedot p**¹^-
au iesit din Kolîma în mare. Nu se stie cit de departe au înaint ^^Kyv>
;pre rasarit, dar s-a dovedit ca au suferit un esec din cauza ghetu ■?
compacte. în aceeasi vara expeditia s-a întors fara nici un rezultat T
^ijne-Kolîmsk. ^la

Dar esecul nu 1-a facut nici pe Popov si nici pe Dejnev sa-si piard" rurajul. Primul s-a apucat sa organizeze o noua expeditie, iar al doi^ i cerut sa fie numit iarasi strîngator de iasak. De data aceasta, însa, el i îritîlnit un rival, si anume pe cazacul Gherasim Ankidinov din Iakutsk :are fagaduise sa predea vistieriei tot 280 de samuri si în plus sa vina în lujba tarului "cu mijloacele sale, cu un vas, arme, praf de pusca si altele", nfuriat, Dejnev a propus atunci sa predea 290 de samuri si în aceeasi >lîngere îl învinuia pe Ankidinov ca ar fi strîns "vreo 30 de -«hoti» si vrea â-i ucida pe negutatorii si vînatorii care vin cu mine pe noul rîu, sa-i efuiasca, iar pe strainii de la care am fagaduit sa iau venitul sa-i imoare". Reprezentantii autoritatilor din Kolîma l-au confirmat pe Dej-tev, dar, dupa cît se pare, nu i-au interzis lui Ankidinov sa se alature xpeditiei cu corabia sa si cu "hotii" sai. La acest lucru nu s-a opus nici 'edot Popov, care echipase sase corabii si era tot atît de interesat ca si )ejnev în succesul expeditiei.

PRIMA CĂLĂTORIE DIN OCEANUL ÎNGHEŢAT IN OCEANUL PACIFIC PRIN STRIMTOAREA DINTRE ASIA sI AMERICA

In a doua jumatate a lunii iunie 1648 sapte corabii (kocia), au iesit in Kolîma în mare si au cotit spre rasarit; sase dintre ele apartineau atronilor lui Fedot Alexeev Popov, iar a saptea, lui Gherasim Ankidinov. n total se aflau pe ele 90 de oamenL Dejnev si Popov calatoreau pe vase iferite. Doua corabii s-au sfarâmat izbindu-se de gheturi în timpul unei artuni, înainte de a ajunge la strîmtoare. Oamenii de pe ele au debarca e tarm; o parte au fost ucisi de koriaci, iar ceilalti au murit probat» e foame. In timpul aceleiasi furtuni sau a uneia care s-a dezlantuit nuu rziu au disparut fara urma în marea Ciukotka alte doua corabii. ^ resupune ca ele au fost împinse de furtuna spre tarmul american, ^ca^ s teritoriul AlaSkai s-au gasit urme ale unor locuinte vechi (de apr°^x ^ tativ 300 de ani) de tip rusesc, iar eschimosii si indienii localnici po^v ;au înca în secolul al XVIII-lea despre niste oameni barbosi cu °° bastri, care au trait odinioara în tara lor.

Popov mai calatorise înainte în scopuri comerciale de la Lena spre Olenio . acolo spre Kolîma.

EXPEDIŢIA LUI DEJNEV sI POPOV

septembrie, dupa cum a- într-un port din strîm- nZinS ciukcii l-au ranit în unei ciocniri pe Fedot Popov, iDâ cîteva zile - în jurul datei Ttombrie - "corabia mea s-a de cea a lui Fedot, care a

d^pârut fara urme .

Dupa analiza pe care a facut-o

o Berg în cartea "Descoperirea Kamciatkai si expeditia lui Bering'' nu mai ramîne nici o îndoiala ca Dejnev a ocolit extremitatea de nord-_est a Asiei si a descris-o într-o jalba catre tar denumind-o "Bolsoi Kamenîi Nos" (Marele cap de piatra - n. tr.). Acesta este tocmai capul care a fost denumit pe buna dreptate capul Dejnev (66°05' latitudine nordica si 189°40' longitudine vestica), iar nu vreun alt cap al peninsulei Ciukot-ka: " ... iar capul acela iese mult în mare si pe el traiesc numerosi ciukci. în fata aceluiasi cap pe insulele (Diomede) traiesc oameni carora li se spune coltosi [eschimosi], deoarece îsi înfig în buza cîte doi dinti mari de os Iar acel Cap mare, noi, Semeica si tovarasii nostri, îl cu­noastem, fiindca acolo s-a sfarîmat corabia osteanului Iarasim Onkudi-_r"°y. [Gherasim Ankidinov] cu tova-"" "J^' ^ ^{noi) Sem}eica si tovarasii

luat pe acesti sfarîmati [naufragiati] pe vasele noastre si de

Int ^i ^^^Ut P^{e msu}^^e oamenii aceia coltosi".

capul do° ^a ■'^alba' ^De^^{nev re}P^eta si precizeaza indicatiile sale despre
Pe mare ^PSn* ^{Ia nord}-^est: »^{Iar dnd} n^rgi ^de Pe Kovîma [Kolîma]
fata ar-oî, ^{Pre nul Anadîr}. vezi un cap care iese mult în mare iar în
^s?nt înfm+4 j7_^. ^{ua msule}> P^{e car}e traiesc ciukcii¹; în buzele lor

de peste [colti de morsa]. Iar capul acela se afla spre înspre partea ruseasca a capului [la vest] se varsa un rîulet;

au ul, aiun ■ i ° ^tabara & ^xm t""^{1 ain oase de} balena. Dupa ce ocolesti

Pînzelo ^{bl rîul Anadîr}- ^{De la ca}P Pîna acolo sînt trei zile de mers *- ^.me, nu mai mult «

^^D.^ei»^w.

itkk.

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Dupa naufragiu, Ankidinov o parte dintre însotitorii sai au cut pe corabia lui Fedot Popov Dejnev a luat pe corabia sa p_e' lalti tovarasi ai lui.

Dejnev povesteste în chip
toresc ce s-a întîmplat cu el
ce s-a despartit de Popov, cînd
tru prima data în istorie, _a
din oceanul înghetat de nord
oceanul Pacific: ⁿ

"si m-a purtat pe mine, Seinei ca, pe mare dupa Pocroava [1 oc tombrie] si m-a zvîrlit pe tarm spre sud, dincolo de rîul Anadîr. Nu eram pe corabie decît douazeci si cinci de oameni. si ne-am dus cu totii spre munte, fara sa cunoastem drumul, flamînzi si înghetati, goi si desculti. si am mers cu tovarasii pîna la rîul Anadîr zece saptamîni si am ajuns jos pe rîu, lînga mare, dar nu am putut prinde peste si nu era nici

dure. De foame, bietii de noi, am luat-o care încotro. In sus pe Ana-: am pornit doisprezece oameni si am mers douazeci de zile fara sa ilnim oameni sau sanii trase de reni. Apoi, ne-am întors înapoi si id, dupa trei zile, mai aveam înca o zi de drum pîna la tabara, ne-am rit si am început sa sapam gropi în zapada..."

Acesti doisprezece oameni au izbutit sa supravietuiasca pe Anadir iarna anului 1648-1649 si sa construiasca niste vase mici. Cînd gheata pe rîu s-a topit, ei au urcat în aceste vase în sus pe Anadîr pîna la amenii din Anaul si au luat de la acestia iasak".

SOARTA LUI SEMION DEJNEV

Pe cursul superior al Anadîrului, Dejnev a întemeiat o statie de ier-t pentru strîngerea iasakului. Nu-1 parasea gîndul la "dintii de morsa cautarile lui s-au încheiat în 1652 prin descoperirea unei regiuni ^ex~ m de bogate în morse. Cazacul Iuri Seliverstov din Iakutsk, care a ■cut din regiunea Kolîmei pe uscat - peste "Kamenl" - înspre Anadir. ata în 1654 ca, în urma cu doi ani, Dejnev si doi tovarasi ai sai "* ts pe mare si au strîns toti coltii de morsa [colti fosili] de pe tar"¹ ;ed. Au adunat 102 puduri si chiar mai mult, cîte sapte colti la p^u 3i vreo 80 de puduri de colti mici si sfarîmaturi". Potrivit datelor ^ le, Dejnev cu trei tovarasi de ai sai (printre care si Seliverstov; __(I îns pîna în aprilie 1656 "la gura rîului Anadîr si pe tarmul n^ _g puduri de colti de morsa. Seliverstov, desi se plînge ca

EXPEDIŢIA LUI DEJNEV sI POPOV

ti coltii de morsa, a adunat si el 50 de puduri, dar regiunea era g tot _ogata si multi ani ea a atras aventurieri dornici de îmbo-e*^trem_nf rîul Anadîr.

gâtire P^.gQ Y_a cererea sa, Dejnev a fost înlocuit si, cu încarcatura de
■a morsa, a ajuns pe uscat la Kolîma, iar de acolo a pornit pe mare,
colti de _mferior al Lenei. El a iernat la Jigansk, în 1661 a sosit la
_sp_re curs^ ^ ^ plecat la Moscova. A sosit acolo în 1664, iar în luna
Iakutss s t_{i urm}ator s-a facut cu el socoteala: din 1641 pîna în

s ^ _anut_{ui urm}ator sa facu cu pa

ianuarie _{ca atase so}ida nici în bani si nici în natura. "si maritul domn, 1660 e _cneaz Aleksei Mihailovici a poruncit sa i se dea solda în bani ^^r-^s1 natura pe anii trecuti... pentru cei 19 ani de serviciu cît a fost S* ^lT\ j ^nadîr sa strânga iasakul pentru tar si sa caute pamînturi noi si ?" d în slujba tarului a strîns 289 puduri dinti de peste la pretul de fin de ruble pudul si a adunat iasak pentru maritul domn si a luat osta-t- ' Si pentru slujba si rîvna lui Senca, maritul domn a poruncit sa i (felea din pricazul Siberiei pentru anii trecuti o treime în bani, iar doua parti... în postavuri doua jumatati visiniu-închis si o jumatate verde-deschis,'în masura de 97 arsini si un sfert la pretul de 87 ruble, 17 altîni, 3 denghi - cîte 30 de altîni pentru un arsin. In total în postav si bani 126 de ruble, 6 altîni, 4 denghi..." Asadar, Semion Dejnev a adus pen­tru vistieria tarului 289 puduri de colti de morse în valoare de 17 340 ruble argint (la pretul oficial de la Iakutsk, 60 de ruble de argint pudul), iar tarul i-a daruit, pentru 19 ani de serviciu, 126 de ruble si 20 de co­peici argint. In afara de aceasta, tarul a poruncit ca "sa i se dea pentru slujba sa, pentru strîngerea de dinti de peste si pentru ranile capatate, gradul de hatman".

Hatmanul de cazaci Semion Dejnev a mai slujit în Siberia pe rîu-rile Oleniok, Viliui si Iana. In 1671 el s-a întors la Moscova cu un trans­port de blanuri de samur si a murit acolo în 1673.

SOARTA LUI FEDOT ALEKSEEV POPOV sI DESCOPERIREA KAMCIATKĂI

Dupa ce furtuna a despartit corabiile lui Fedot Popov de cele ale lui ^DeJnev, aceeasi furtuna, dupa 1 octombrie, "1-a aruncat pe tarm la spatul din fata", mult mai departe spre sud-vest decît Dejnev, si anume _pe tarmul ■peninsulei Kamciatka. Nu se stie în ce punct de pe fui?^{1 aU debarcat} oamenii lui Popov si Ankidinov ramasi în viata dupa stie^UI^^a-^^e-^Oamn^ ^de P^{e marea} Bering, care a durat zile în sir si nu se ^simii^mei-^m^^{ear Pe Ce} t^{arm au} debarcat. Potrivit unei ipoteze, mai vero-tarrv, î ^e! ^au debarcat pe cel de rasarit, iar potrivit unei alte ipoteze, pe ^m^l ^de apus.

iai ' ^^ra?eninn^^ov> primul explorator al Kamciatkai, scria ca vasul

(kociai p p ,

si _{a u} ^ ^{care s}e afla Fedot Alekseev a ajuns la gurile rîului Kamciatka

se n_Urr, ^^{e e}^ PÎ^na la un râulet care se varsa dinspre dreapta "care.. .

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Kamciadali facînd focul (dupa S. Krasinennikov).

coborît cu aceeasi corabie (kocia) spre mare si dupa ce a ocolit capul Lo-
patka a mers pe marea "Penjina" (Ohotsk) pîna la rîul Tighil, unde s-a
oprit a doua oara pentru iernat. Dupa legendele kamciadalilor, Fedot
"în iarna aceea a fost înjunghiat de un tovaras al sau din pricina unei
iasîrce, iar apoi koriacii i-au omorît pe toti ceilalti". Kraseninnikov,
însa, referindu-se la marturiile lui Dejnev (vezi mai jos), presupune ca
"Fedot - corabierul" cu tovarasii sai au pierit, nu pe rîul Tighil, ci între
4.nadîr si golful Oliutorsk: prima data el a iernat pe rîul Kamciatka,
apoi, facînd înconjurul capului Lopatka, a ajuns pîna la rîul Tighil, ia^r
ie acolo a încercat sa ajunga înapoi pe Anadîr, pe mare sau pe uscat,
,pe coasta Oliutorsk" si pe drum a murit, iar tovarasii sai, fie ca au f°^s
icisi, fie ca s-au împrastiat si au disparut fara urma. ..

Cu un sfert de veac înainte de Kraseninnikov, Ivan ^■^0Z^^rf^v^_o'_i.
:are a descoperit insulele Kurile, a gasit resturile a doua statii de ""
3e rîul Fedotovscina, întemeiate de oameni veniti acolo "acum
ini din orasul lakutsk cu corabiile pe mare". . _e

O marturie mai veche despre soarta corabierilor disparuti P^roVl_rn :hiar de la Dejnev si dateaza din 1654: "Iar în anul trecut (1652) îmbiat, eu Semeica, în calatorie pe mare. si am luat de la kori&^a

EXPEDIŢIA LUI DEJNEV sI POPOV

^mim^ Drumurile urmate de cercetatori (1638) Anul ntemeierii orasului 1648 Anu! descoperirii

0 520km

T3T

Harta completa.a descoperirilor facute de rusi în Asia de nord-est.

muierea iakutâ a lui Fedot Alekseev. si muierea aceea spunea ca Fedot
si osteanul Gherasim (Ankidinov) au murit de tinga (scorbut), iar alti
tovarasi ai lor au fost ucisi si putinii oameni ramasi au fugit cu Barcue
nu se stie încotro..." . -

Compararea acestor trei stiri cu date diferite duce la concluzia ca Fedot Alekseev Popov si Gherasim Ankidinov cu tovarasii lor au tost aruncati de furtuna cu corabia ior pe Kamciatka, au petrecut acolo cei Putin o iarna si, prin urmare, ei sînt cei care au descoperit Kamciatka, ««■ nu calatorii de mai tîrziu care au venit pe peninsula la sfîrsitul seco­lului al XVII-lea, în frunte cu Vladimir Atlasov. Acestia n-au facut de-^c^ sa desavirseasca descoperirea Kamciatkai si s-o cucereasca. . înca în 1667, adica cu 30 de ani înainte de expeditia lui Atlasov, n^l Kamciatka este indicat pe "Harta Siberiei" ("Certioj Sibirskia Zem-^u.) întocmita din ordinul voievodului Piotr Godunov din Tobolsk; acest J*^u se varsa în mare în rasaritul Siberiei, /între Lena si Amur, iar dru-lR7o - ^la §^urile Lenei spre el (ca si spre Amur) este absolut liber In spun ^m "^Piicatiile" la cea de a doua editie a "Hartii" ("Certioj") _se ^e'_f»--.iar în fata varsarii rîului Kamciatka iese din mare un stilp tra înalt fara masura, pe care n-a fost nimeni". Aici nu numai ca

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

este indicat rîul Kamciatka, dar se si arata foarte precis mica perf asezata drept în fata gurilor lui, pe al carui tarm sudic, în aproni ^ capul Kamciatka, se înalta un munte ("stîlpul de piatra" - 1245 ^ iar capul nordic el acestei peninsule se cheama si astazi Stolbovoi

S-a pastrat de asemenea o sentinta judecatoreasca din 14 italie- ir a guvernatorului Zinoviev din Iakutsk, în procesul unui complot n      ' cale de un grup de cazaci care "au vrut la Iakutsk sa jefuiasca H *^a zitele de praf de pusca si gloante, pe stolnic, pe guvernator si p_e j^P?" torii orasului sa-i ucida si sa le ia averile, iar în piata sa jefuiasca ^Ul~ negutatori si vînatori si sa fuga dincolo de Nos, pe Anadîr si _pe ..P? Kamciatka..." Asadar, cazacii din Iakutsk au vrut sa puna la cale cîtiva ani înainte de expeditia lui Atlasov, o calatorie peste Anadîr s °^U rîul Kamciatka considerat de pe atunci un rîu cunoscut si, dupa oft pare, au avut de gînd sa fuga pe mare "dincolo de Nos", iar nu      " ⁶ de Kamen".