EXPEDITIA LUI ERMAK TIMOFEEVICI SI MOARTEA SA

EXPEDIŢIA LUI ERMAK TIMOFEEVICI sI MOARTEA SA

POSESIUNILE STROGANOVILOR

în înaintarea rusilor dincolo de „Kamen"¹ si în cucerirea -3 vest, un rol important, dar nicidecum hotarîtor, 1-a jucat bogata e de negustori Stroganov.

Muntii Ural (n. tr.).

expSditia lui ermak si moartea sa

Stroganovi — Anika — a devenit în secolul al XVI-lea Unul dintre ^ golvîcegodsk, în tara komi-zîrianilor, care din vre-_ce mai bogat .°_întret_meau legaturi cu popoarele „de dincolo de Kamen" _muri str^frî^oguiicii"), hantii („ostiacii") si nentii („samoiezii"). Anika _ cu mansii (» _cump_ere blanuri, interesîndu-se îndeosebi de locurile _a început ^si. _le cu blana situate dincolo de „Kamenîi Poias" („Brîul de bogate ^în j?¹ _ituj_a pe unii dintre „cei de neam strain" si trimitea cu ei piatra")- _E1 ^r" _{te ;j}Kamen" oameni de ai sai în recunoastere, iar apoi spre rasari ^.P^ marfuri de mare cautare, care ajungeau pîna la cursul pe agentu ^s^_viui_ui obi unde schimbau avantajos marfurile rusesti pe inferior ai

blanuri. ^ adunat o mare avere de pe urma întreprinderilor sale din

Dupa^k ^ negotului „de dincolo de Kamen", Anika Stroganov a Solviceg _extinda domeniile spre rasarit. Prin intermediul sau, dar tu ?^cepU +a ca si pe alte cai, Moscova detinea pe la mijlocul secolului al vvi-lea multe informatii despre situatia din Siberia. Curînd dupa cuce-■ a orasului Kazan (1552), tarul Ivan al IV-lea Vasilievici se intitula -¹ anii 1554—1556 nu numai domnitor al „tinuturilor Obdorsk, Konda si multor altora", dar si „domnitor al tuturor tarmurilor din nord", iar în 1557 el se intitula domnitor „al tinuturilor Obdorsk, Konda si al tutu­ror pamînturilor sibiriene, cîrmuitor al tinutului de la miazanoapte". E adevarat ca uneori titlul poate indica, nu stapînirea efectiva a unor tinu­turi sau drepturi, ci numai pretentia de a le stapîni. Exista însa dovezi istorice directe care arata ca unele regiuni din Siberia plateau tribut Mos­covei si recunosteau puterea tarului rus cu mult înainte de expeditia lui Ermak.

Astfel, în 1555, s-a supus de buna voie Moscovei, fagaduind sa-i pla­teasca în fiecare an un tribut de 1 000 de blanuri de samur, „cneazul întregului pamînt al Siberiei" — hanul Edigher (Edigar), care c&# 20320p1521u 259;uta sa obtina ajutorul rusilor împotriva tatarilor din Buhara care-1 atacau. In jurul anului 1556 a fost trimis din Moscova în Siberia dupa tribut Dmitri Kurov. El s-a întors în 1557 împreuna cu un sol siberian care a adus ta-fr¹¹* trikutul incomplet (700 de samuri) si a aratat ca nu a putut aduce t tributul, deoarece în posesiunile lui Edigher navalise Kwcium, „prin-

^dm siban", si pe multi localnici i-a luat prizonieri.

butul^¹⁵^ ^{aU S0S}^ ^™ liberia noi soli de la Edigher. Ei adusesera tri-gr ot^i ^ (1 000 de samuri), taxele ce se percepeau la drumuri si o Posesi ^a>i ^cre^iⁿta. Dar în acel moment Edigher nu mai era stapîn în mat ha ^ ^^ ^ ^^US€se învins si apoi ucis de Kucium, care s-a procla-Siberiei" t ^^>er^^e^ -^^e atunci, rusii au început sa-1 numeasca „sultanul ^fata de TU ^^u'^ci^uni, care la început parea sa recunoasca dependenta micii_e r>₀ ^OSoova> ⁿu numai ca nu-i trimitea tributul, dar nu lasa nici ^CUrsiuni ^^ire ^ⁿ Siberia sa faca acest lucru si chiar punea la cale in- ° ^^e „Kamen", în bazinul cursului superior al Kamei.

^Oc«ment oficial rus din epoca feudala (n. tr.).

o

EPOCA MARILOTî DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Centrul „împaratiei lui Kucium" se afla în cîmpia din Sibe '
st, între Tobol si Irtîs. Curînd puterea lui Kucium s-a extins si f^la ^
giunilor învecinate. El i-a silit pe mansi si pe hanti, care traiau d^SU^^fa
de parti ale Irtîsului, la nord de gurile Tobolului si chiar pe cursuf¹*¹"
rior al fluviului Obi, sa-i plateasca tribut. La vest, Kucium a a "
iburile care traiau pe rîurile Tavda si Tura, aproape pîna la „Kan^
a rasarit, puterea lui era recunoscuta de triburile care traiau'într^T'
s si Obi, în stepa Barabinsk. Granitele de sud ale „împaratiei lui K
uni" erau foarte vagi: ele ajungeau probabil pîna la dealurile vuw .
in Kazahstan.                                                                                    ^C3niCe

Cartierul general al lui Kucium se afla la Kaslîk, caruia i se n, . Dunea Isker. Rusii îl denumeau „orasul Sibir". El se afla pe malul stîn" sudic) al Irtîsului, cam la jumatatea drumului dintre gurile rîurilor To? ■ol si Vagai.

La apus de „Kamen", Rusiei îi apartinea o regiune întinsa în bazi-

luI cursului superior al Kamei (Ţinutul Perm), care pîna la mijlocul _Se-

olului al XVI-lea nu era înca valorificata de rusi. Lui Anika Stroganov

s-a dat voie s-o populeze cu rusi. Dar procesul de colonizare se desfa-

iura foarte încet.

în 1558, Ivan al IV-lea a facut danie lui Grigori Stroganov, fiul lui

\.nika, un vast domeniu cu paduri, locuri de pescuit si vînat pe timp de

20 de ani, în conditii privilegiate, „pe locul gol aflat mai jos de Velikaia

Perm, pe 88 de verste în jos pe ambele maluri ale Kamei pîna la rîul

Z!iusovaia", urmînd ca Grigori sa întemeieze acolo un orasel (cetate).

Grrigori Stroganov a întemeiat pe Kama superioara, nu un orasel, ci

doua: Pîskor (1560) si Oriol (1564). Acesta din urma, construit pe malu!

drept al Kamei, în fata gurilor rîului Iaiva, a devenit centrul posesiunilor

lui Stroganov, întrucît în aceasta regiune s-au gasit zacaminte de sare.

In 1568 un alt fiu al lui Anika, Iakov Stroganov, a dobândit de la Ivan

al IV-lea înca un vast domeniu, în conditii privilegiate, pe timp de 10 ani:

el era alcatuit din pamînturile care se întindeau pe ambele maluri ale

rîului Ciusovaia, de la izvoare pîna la varsare, iar de la gurile lui pe

20 de verste în jos pe Kama, de asemenea pe ambele maluri ale acesteia.

In anul 1574 Stroganovii, invocînd incursiunile tatarilor din Siberia,

care ajungeau pîna aproape de rîul Ciusovaia, au dobîndit de la tar, w

conditii privilegiate, pe timp de 20 de ani, tot bazinul rîului Tobol. Dai

de pe atunci (în 1574) la Moscova se considera ca în aceasta regiune -

afla sau cel putin s-ar putea afla vechi colonisti veniti aici din -^^0&?Ljt

In afara de aceasta, la staruinta Stroganovilor, tarul le-ia îⁿs^a. •

sa adune si sa înarmeze „vânatori, si ostiaci, si vogulici, si iuS¹^⁰¹' q,

samoiezi" si sa-i trimita împreuna cu cazacii angajati de ei sa lupte i^ V

triva tatarilor din Siberia, „sa ia prinsi pe siberieni si sa ne aduca ^

butul". Ţarul a dat în posesiunea Stroganovilor, nu numai Tobo^lu'_tfU

si rîuri mai îndepartate: „Pe Irtîs si pe Obi si pe alte rîuri potrivite pe .

vînatoare sa se faca cetati unde sa se tina paznici cu arme de >&'^

din cetati sa se mearga la pescuit si vînatoare fara sa se plateasc

pe acelasi numar de ani [20 de ani]".

EXPEDIŢIA LUI ERMAK sI MOARTEA SA

Kucium primind tribut in orasul Sibir (desen din cronica de la Kungur din secolul al XVII-lea).

fon ^Aj^{Um> str}°ganovii au dobîndit de la tar dreptul oficial de a dispune _O1JP w 20 de ani de un teritoriu urias - întregul bazin al fluviilor Dar^s<?t;^{nîs (precum} si toate pamînturile de pe afluentii lor mari si mici). d_e fa5^oganovii au devenit aici stapîni numai pe hîrtie, pe cînd stapînul K_Uiir' ^ Partea cunoscuta de rusi, era „sultanul Siberiei" - banul _argj' ^Kucium însa nu se apara numai împotriva rusilor, ci, dupa cum a o - ^{mai sus}' întreprindea la rîndul lui incursiuni si ameninta cele ^orasel_e ale Stroganovilor din regiunea Kamei. Fortele militare de

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

are dispuneau atunci Stroganovii erau foarte mici si de aceea _ei ngajat în slujba lor cazaci de pe Don — „hatmani-hoti"¹ si p_e Dr, care se îndeletniceau cu jafuri pe cursul inferior al Volgai.

ERMAK TIMOFEEVICI sI DETAsAMENTUL SĂU

Dupa cucerirea oraselor Kazan si Astrahan de catre rusi, posesium arului s-au extins pîna la marea Caspica, si Volga a devenit în întregii n fluviu rus. Circulatia comerciala în sus si în jos pe Volga, între Mos^ ova si Iran s-a intensificat. Rusii au explorat drumul de la Moscov" i Buhara. Ca urmare au început sa circule mai des caravane comercial³ solii între Moscova, pe de o parte, si Iran si Buhara, pe de alta parte .u devenit mai dese si incursiunile „tîlharesti" pe Volga ale cazacilor s pe Don, care jefuiau caravanele negutatorilor si soliile. în sfîrsit, î_n ctombrie 1577 a fost trimis împotriva „hatmanilor-hoti" un mare deta-iment. Cazacii au fost încercuiti si înfrînti. Cîteva sute dintre ei au ;apat din încercuire si.au plecat spre nord, pe Rama. Aici s-au angajat slujba Stroganovilor, chemati fiind de catre acestia.

Iakov si Grigori Stroganov murisera. Cazacii fusesera chemati de

iii acestora, Maxim Iacovlevici si Nikita Grigorievici. într-o gramota

tarului din 1582, data pe numele lor se spune fara ocol: „...Pe

atmanii-hoti de pe Volga i-au chemat la ei si i-au naimit în cetatile

>r fara porunca noastra".

Capetenia hatmanilor naimiti era Ermak Timofeevici.

Nu se cunoaste nici numele de familie al vestitului „cuceritor al iberiei" si nici numele sau crestin (în sinastarul bisericii ortodoxe nu gureaza numele Enmak². Nu este cunoscuta nici originea sa. Majori-itea istoricilor considera ca el s-ar trage din cazacii de pe Don, iar altii astin (e drept, cu argumente prea putin convingatoare) ca Ermak era in Ural, fiu al unui colonist venit din Rusia centrala pe rîul Ciusovaia. e citeaza chiar numele sau crestinesc — Vasili si prenumele Alenin — ar în sprijinul acestei teze se invoca numai folclorul local din Ural. -au pastrat însa numele crestinesti (împreuna cu prenumele) ale altor atmani, tovarasi de lupta ai lui Ermak: Ivan Groza, Ivan Kolto (sau loltov), Matvei Mesceriak si Bogdan Briazga, iar despre Ivan Kolto se tie de asemenea ca fusese condamnat mai înainte la moarte de tribu-alul tarist pentru jafuri savîrsite în satele tatarilor nohai care cu putin mp înainte devenisera supusi rusi. El a scapat însa si s-a alaturat deta-mientului lui Ermak.

Pe atunci cuvîntul „hot" (în ruseste „vor"] se folosea în alt sens decît astaz,.
ne savîrsea un furt în taina nu era „vor", ci „tat". „Hotia" (în ruseste „vorovstvo
semna crima împotriva statului.

în cronicile siberiene din secolul al XVII-lea el este denumit uneori „Ermak * ^
evici, fiul lui Povolski", sau „Ermaciok Povolski". Nu s-a lamurit ce înseamna ^ltl^
ivînt, daca este un pronume sau o porecla. Dupa Dai, ermak înseamna piatra de

in urmare aceasta este fara îndoiala o porecla, iar nu un nume de botez. în p°^ve 5espre cucerirea împaratiei Siberiei" (1630), cînd se descrie moartea cucerita este numit Ermolai.

_I

EXPEDIŢIA LUI ERMAK si MOARTEA SA

. - ■

r murit de asemenea cînd anume au venit cazacii pe rîul Nu ^s"^a - _cum arata -S. V. Bahrusin, istoric sovietic al Siberiei, _ovaia. L) ^ ^^_ei j_uj Ermak este una dintre problemele cele mai 'rT istoriografia Siberiei". Aceasta se explica prin faptul ca î'ncîlci^te , ,_{e cro}nicele siberiene raporteaza la acelasi an (1581) o serie aproape toa ^ ^^ ^_u puteau avea loc într-un timp atît de scurt. Singura de evenime ^^ i_ucrarea ilustrata, „Istoria Siberiei", întocmita de e^ce?^^e-mianovici Remezov, „fiu boier"¹ din Tobolsk, geograf, cartograf Setnion ^ siberiei de la sfîrsitul secolului al XVII-lea sau de la înce-si istoric ^ _a^ xVIII-lea, adica cel putin dupa o suta de ani de la "" ^S lui Ermak. In afara de cronicile care au ajuns pîna la noi, a folosit fara îndoiala cel putin doua cronici care s-au pierdut precum si povestiri orale si legende rusesti si tataresti. Datele ^mal "nicate de Remezov, ca si de cronicarii siberieni dinaintea lui, sînt ^COIeori contradictorii. Totusi la Remezov, dupa cum arata S. V. Bahrusin, ccesiunea evenimentelor este atît de verosimila încît majoritatea cer-" =tatorilor. . pun la baza istoriei expeditiei lui Ermak relatarea lui Itemezov si trebuie sa recunoastem ca multe argumente pledeaza în

favoarea ei".

Cronicile siberiene mai vechi arata ca numarul cazacilor era de 540. Majoritatea istoricilor accepta aceasta cifra.

într-una din cronici (de la Kungur, din a doua jumatate a secolului al XVII4ea) se povesteste ca în ceata lui Ermak domnea aceeasi disciplina ca la cazacii de la Don în timpul campaniilor: „Iar pedeapsa pentru faradelegi se dadea cu vergile si cine încerca sa scape de aceasta capata pedeapsa ca pe Don: i se turna nisip în sîn, era pus într-un sac si apoi aruncat în apa. Asa s-a întarit ceata lui Ermak: iar mai mult de 20 de oameni au fost înecati în Sîlva cu nisip si pietre".

Cît timp au petrecut cazacii în orasul Oriol înainte de a porni în expeditia din Siberia nu se stie. Majoritatea istoricilor presupun ca Ermak si cazacii lui au stat la Stroganovi aproape doi ani (1579—1581). Potrivit versiunii lui Remezov, înainte de expeditia din 1581, Ermak a întreprins m iarna anului 1578—1579 o campanie neizsbutita spre rasarit: toamna el ^a rr^"¹"^ *^{n sus} ^ ^r*^u^ Ciusovaia pîna la afluentul lui inferior (de und ^{Sîlva> iar apoi a urcat} P^{e Sîl}va pîna cînd acesta a înghetat. Locul Iul ^ ^ ^opr^ detasamentul la iernat era denumit înca la mijlocul seco-tr'^U1-f ^^^~^^ea cetatuia lui Ermak. De aici în timpul iernii, Ermak boe t^^a ^ ^{cazacu sa}i împotriva localnicilor si ei se întorceaia cu prada _Sup ^a< °^Oate ca prin aceste incursiuni ale cazacilor împotriva noilor g_ra ^ai tarului din regiunea muntilor Urali se si explica, în parte, stirea* <q ^P*^ina ^^{e m}înie din 1582 scrisa înainte de a se primi la Moscova *vinuit^^S^^e "^suP^unerea Siberiei". în aceasta gramota Stroganovii erau tovarasii ?^a ^^ri^m^ P^e „hatmanii si cazacii de pe Volga ai lui Ermak cu "' ■ Pelî ^Or.^sa~^ bata cu razboi pe votiaci si vogulici, în tinutul de pe

-■ i__an ^ ^^ din Siberia... iar pe hatmanii-hoti de pe Volga chemîn-
"          în cetatile lor fara încuviintarea noastra [a tarului]".

noblete (n. tr.).

^;c°Periril_0r geografice I -II.

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

EXPEDIŢIA LUI ERMAK IN SIBERIA

Daca într-adevar campania din 1578 a avut loc, în primavara an 579 Ermak se întorsese cu cea mai mare parte a cazacilor sai la ori i Mol. Dupa cît se pare, atunci a fost încheiata întelegerea definitiva îtroganovii cu privire la expeditia împotriva „sultanului Siberiei" st °^U [anovii au mai dat 300 din oamenii lor — rusi si tatari, nemti si ' \^ teni" prizonieri. Printre oamenii lui Stroganov erau „calauze car_e losteau drumul prin Siberia" si talmaci pentru „limba paginilor". Sfr [anovii au înzestrat pe socoteala lor expeditia cu tunuri mici sifli_n+°" >ulbere si plumb, bani si provizii.

Tot cu ajutorul Stroganovilor, cazacii si-au construit vase usoar lenumite strughi. Dintr-o gramota de mai tîrziu a tarului catre Stroga-tovi (1584) se vede ca „strughii bune" puteau duce cîte 20 de oameni cu >roviziile lor. Prin urmare, flotila lui Ermak era alcatuita din cel putin :0 de vase, daca tinem seama de faptul ca detasamentul sau avea în otal (cazaci si oameni ai Stroganovilor) 840 de oameni.

Potrivit cronicii de la Kungur, înainte de plecarea în expeditie, azacii ar fi jurat unuia dintre Stroganovi: „Daca dumnezeu ne va calauzi pre belsug si daca vom ramîne în viata, va vom rasplati la întoarcerea loastra".

Data cea mai sigura a plecarii în expeditie a detasamentului lui Irmak este (dupa Bahrusin) 1 septembrie 1581. Drumul pe apa trecea lai întîi spre rasarit, iar apoi spre sud-est, în sus, pe rîul Ciusovaia, "rebuia gasit un afluent rasaritean al acestui rîu a -carui portiune navi-abila sa înceapa aproape de un alt rîu navigabil din bazinul fluviului 'obol. Era necesar de asemenea ca volokul dintre ele sa fie nu numai curt, dar si comod. Cautarea a durat multa vreme. In sfîrsit, toamna îrziu, calauzele au gasit un rîu potrivit — Serebrianka (la paralela de 7° 50' latitudine nordica). Un volok usor de trecut, neted si destul de curt (ceva mai mult de 10 km) despartea cursul superior al rîului Sere-rianka de râuletul Barancia, potrivit pentru plutarit, care curgea spre ad-est, catre Tobol.

întregul detasament al lui Ermak a ajuns la acest volok abia la îceputul iernii. Cazacii au construit o cetatuie pentru iernat, pe malul tîng al rîului Serebrianka, lînga varsarea pîrîului Kokui.

în apropierea locului de iernat se aflau asezari ale mansilor. Caza-ilor nu le ajungeau proviziile pe care le adusesera cu ei si de aceea i luau rezervele mansilor — vînat si peste uscat. Pentru a li se putea npotrivi, mansii au început înca din iarna sa se uneasca în cete man cu ecinii lor, tatarii din Siberia.

Primavara, cazacii au târât peste volok toate proviziile lor si ^vase îici; vasele mari si grele au fost nevoiti sa le paraseasca. La vârsar iuletului Jarovlia în Barancia cazacii au construit plute. La început inii mai 1582, cînd gheturile s-au topit, detasamentul a pornit cu pl^u^ îna la Taghil. Pe acest rîu cazacii au construit în cîteva zile vase us°, , oi (strughi). Cazacii au navigat spre nord-est pe rîul Taghil, *pîna ^cl u ajuns la Tura, iar pe acest rîu au mers mai departe în josul apei, sp

EXPEDIŢIA LUI ERMA.K sI MOARTEA SA

Volok (din cronica de la Kungur).

^dreptul Paralelei de 58°, în locul unde râul face un cot ocolind ^s_>^u^^oe) cazacii au fost atacati în doua rînduri de cneazul tatar ^caruia i se supuneau si mansii locali. Ca sa-i intimideze pe

tata_rip ^caruia i se supuneau si mansii locali. Ca sa-i intimideze pe ^aProp'i ■^^Tna'^î f- Poruncit sa se jefuiasca si sa se incendieze o asezare din

oras,,i I^e' "^or"'?^elul lui Epancia", de pe locul unde mai tîrziu s-a construit ^ Turinsij

^au Pradat ^^eparte> Pe "tot parcursul, de pe Tura pîna la Tobol, cazacii
satele tataresti de pe maluri. La varsarea Turei, un detasament

EPOCA MARILOÎl DESCOPEH1RI GEOGRAFICE

Ermak pe malul rîiiiiii Taghil (din cronica de la ]<ungur).

iare de tatari a încercat sa-i opreasca. Lupta a durat cîteva zile, izbîn a ind, cînd de o parte, cînd de cealalta. în cele din .urma cazacii au mvi

au pus mîna pe o prada bogata. Potrivit unei legende care a îsi»^ mp de trei secole pe cautatorii de comori din Siberia, prada a fost 3 mare, încît cazacii n-au putut s-o transporte în întregime pe ^vaS >r si au îngropat o parte din ea.

Detasamentul rus si-a continuat drumul în jos pe Tobol, ^r x destula usurinta atacurile tatarilor (iunie-iulie 1582). Aceasta înam ^ rusilor încununata de izbînda nu se potriveste de loc cu afirmati³ emezov ca detasamentul de cazaci se micsora din zi în zi si ca la §

EXPEDIŢIA LUI ERMAK SI MOARTEA SA

W au cerut sa se întoarca acasa, dar majoritatea, în frunte cu ^rn1^ târît sa continue drumul spre Kaslîk. în alte cronici siberiene ^a "° , t_nsa nimic despre dezbinarile dintre cazaci. Ele relateaza nu se vow gura Tavdei, Ermak a obtinut de la un tatar din Siberia _numai ca ^im*^_cfe_e despre efectivul si armamentul oastei lui Kucium si inforinav ^ .. lui despre caP¹      trimis împotriva rusilor un mare detasament comandat de

Kucium j^_ahmet.j^_ui („Mametkul"). Batalia dintre rusi si tatari, _nepotul s _c^_XiCi _ziie, a avut loc pe Tobol, la vreo 30 de kilometri mai ^_re a dur ^^ Tavdei, în apropiere de Babasan. „Flinta a triumfat jos de ^,_uj_ui« (s. M. Soloviov). Tatarii au fost zdrobiti (21 iulie 1582), asupra ^ _a f_Ugit cu ramasitele detasamentului sau. ^Tîrurnul pe apa spre centrul hanatului Siberiei era liber. Cazacii au K t ve Tobol fara sa întîmpine o rezistenta serioasa. Ceva mai sus T evarsarea Tobolului, Ermak a devastat oraselul tataresc Karaci a august 1582) si a capturat acolo multe obiecte de pret si mari rezerve A alimente. Din motive necunoscute, cazacii s-au oprit aici timp de mai bine de sase saptamîni si au pornit mai departe abia pe la mijlocuî lui septembrie. Dupa o alta lupta cu tatarii la gurile Tobolului, detasa­mentul lui Ermak a cotit în sus, pe Irtîs.

Cazacii au debarcat pe tarm, cam la trei kilometri mai sus de Tobol, lînga cetatea tatareasca Atik-Murza, au ocupat-o fara prea mare greutate si s-au instalat în ea. Ei n-au dormit toata noaptea asteptând un nou atac al tatarilor. S-a convocat adunarea cazacilor ca sa se sfatuiasca daca tre­buie sa mearga mai departe sau sa se reîntoarca în Rusia. Unii socoteau ca expeditia nu are sorti de izbînda, caci de fiecare cazac reveneau 10—20 de tatari. „Oare nu-i tot una unde murim?" — spuneau altii; în fruntea acestora se afla Ermak. Biruitori au iesit partizanii lui Ermak. Ei au aratat ca a te retrage iarna printr-o tara nesupusa este si mai primejdios decît a ataca. si apoi, în afara de pedeapsa cu moartea, ce putea sa-i astepte în Rusia daca se vor întoarce dintr-o expeditie neizbutita?

Detasamentul lui Ermak a ramas în oraselul Atik-Murza mai bine «e o luna, respingînd cu succes atacurile oastei tataresti comandate chiar de Kucium. Proviziile cazacilor erau pe sfîrsite si ei au fost nevoiti sa weaca la ofensiva. Batalia hotarîtoare s-a dat pe malurile Irtîsului, mga capul Ciuvasev, ceva mai sus de gurile Tobolului. Oastea lui Kucium £™, ^Partita în doua detasamente. Al doilea era comandat de Mabmet-i ■ ^^azacii au înfrînt pe rînd cele doua detasamente, dar au pierdut în rilor {f^st<:.^{100 de} oameni (23 octombrie 1582). Dupa batalie, aliatii tata-j_m '„ ^tti de pe Irtîs, care facusera parte din oastea lui Kucium, s-au

viar^Prhl.^{satele lor}- Kucium, Mahmet-Kul si tatarii care scapasera _a • ^au f^ugit la Kaslîk, dar nu s-au oprit acolo, ci si-au parasit capi- sud"^ ^retras ^ ^mal^ul stîng al Irtîsului. Kucium a plecat departe te Kaslk¹¹! ^s.^tep.^{a Isim}- Mahmet-Kul a ramas pe malurile Irtîsului, în ^vazatrvH         ^u^ ?i ataca mai tîrziu grupurile mici de cazaci, care, nepre-J ^{Se de}P^artau de oras.

ir> " ^ ^dupa victoria asupra lui Kucium, detasamentul lui Ermak, ⁿd mai întîi o recunoastere foarte amanuntita, a intrat în

EPOCA. MARILOR DESCOPEBIRI GEOGRAFICE

Expeditia lui Ermak în jos pe Tura (din cronica de la Kungur).

rasul Sibir", ramas pustiu. Ruinele fostei „capitale" a lui Kucium, uata pe malul drept al Irtîsului, se mai puteau vedea înca pe la vai]' :ul secolului al XVIII-lea, cînd au fost cercetate de G. F. Miiller, spe-ilist în istoria Siberiei. Malul rîului se înalta acolo aproape vertical-

partea opusa orasului un povîrnis foarte abrupt, aproape inaccesit^ >ora spre Sibirka, un rîulet care curge într-o rîpa adînca si apara tslîkul dinspre nord. în celelalte doua parti panta era destul de usoara r tocmai aici orasul era aparat de trei valuri de pamînt cu santuri într •, fiecare val fiisnd mai înalt decît celalalt, pentru ca erau situate P^ asele dealului. întinderea orasului propriu-zis, adica a vîrfului dealul ître valurile interioare era foarte mica, nedepasind un hectar. B^ul

case nu s-au pastrat. ,-j

Numai la trei zile dupa ce cazacii au ocupat capitala Sibiriei, ®-,

pe rîul Demianka (cel mai mare afluent din dreapta al Irtîsului V®

EXPEDIŢIA LUI ERMAK sI MOARTEA SA

Ermak primind un nobil tatar (din cronica¹ de la Kungur).

cursul sau inferior) au adus în dar cuceritorilor blanuri si alimente, în
special peste. Ermak i-a întîmpinat cu bunavointa si prietenie si i-a
Detrecut cu „onoruri". _

Apoi au început sa vina cu daruri tatarii localnici, care fugisera mainte de rusi. Ermak i-a primit la fel de prietenos, le-a îngaduit sa se întoarca în satele lor si le-a fagaduit sa-i apere împotriva dusmanilor 5¹ in primul rînd împotriva lui Kucium. Apoi au început sa aduca bla-j ÎT¹ si alimente hantii din regiunile de pe malul stîng - de pe rîul Konda al tT ^{al Irtî}$^ului P^e cursul sau inferior) si de pe rîul Tavda (afluent anual °u^{Ului pe icursul} sau inferior). Ermak stabilea pentru toti un tribut

°Wigatoriu - iasak¹. De la „oamenii de vaza" (fruntasii triburilor)

ri, ^^S» „^se P^ercepea de obicei în blanuri, în special de samur. Daca nu existau ^lngaduia înlocuirea lor cu alte blanuri, dupa o anumita socoteala.

EPOCA MARILOE DESCOPERIRI GEOGRAFICE

-^Sm» Drumul urmat de Ermak (1581 —1532] » Cautarea unor drumuri laterale

.,. Drumul urmat de negustorii rusi si de ,i -

„peste Kamen" spre Irtis [l_Mj_nte de F™t"^[
o        Orase si stajit de iernat - . ^u™¹*l
X        Locul unde a avut loc batalia cu Starii
170km

Expeditia lui Ermak Timofeevici în Siberia (1581—1582).

ak lua „sert", adica juraimîntul ca „poporul" lor va plati la timp sul. Dupa aceea, atît ei, cit si oamenii din triburile lor erau conside-supusi ai tarului Rusiei.

SOLIA LUI IVAN KOLŢO

Pîna la sfârsitul anului, lui Ermak i s-a supus o regiune întinsa de-a ui Tobolului si a cursului inferior al Irtîsului. Dar cazacii erau ii. Pentru a-si putea mentine stapînirea asupra teritoriilor cucerite ik avea nevoie de ajutor în oameni, alimente si echipament militar-hotarît sa stabileasca legatura direct cu Moscova, fara intermediul janovilor. E drept ca i-a înstiintat totusi pe Stroganovi de succesul dar dupa cît se pare nu le-a cerut ajutor, caci stia cît de mici sîn le militare de care dispun. Fara îndoiala ca Ermak si sfetnicii luj i socoteau pe buna dreptate ca învingatorii nu sînt judecati si ^c£J nu numai ca le va trimite ajutor — forte militare si provizii —_°^ai ierta totodata pe toti participantii la expeditie pentru „hotii^le recut.

EXPEDIŢIA LUI ERMAK sI MOARTEA SA

emnificativ ca (la 22 decembrie 1582) a fost trimis sol la cum- ^q £ ,_caza,_ci_; hatmanul Ivan Kolto, care, dupa cum am

^ ^q £_{e c;} t,         p

plitul t³¹"'. _sug fusese condamnat la moarte de tribunalul tarist pentru arata*."S¹ ^ ^_{us cu sme} întreg iasakul strîns (marimea lui nu este cunos-ai¹ &

_ieaz

^frte faradelegile din trecut.

^sa t Kolto si cei 50 de cazaci ai lui au plecat în sanii trase de reni i Cu ajutorul localnicilor ei au mers pe „drumul lupilor"

d d?) bbi

^^aV Kamen'S au trecut muntii si au ajuns pe cursul superior al rîului ir"era. Nu se stie de ce a fost ales tocmai acest „«drum al lupilor", si

drumul care trecea mai la sud, cunoscut de cazaci, pe care acestia "Zisera din Oriol în Siberia: poate ca aceasta s-a datorit unei întîmplari ^existenta unei calauze de nadejde, sau poate fiindca la nord micul detasament de cazaci nu se temea sa întîlneasca „populatii nesupuse". Pe valea Viserei cazacii au coborât pîna la Cerdîn, iar de acolo în jos pe Kama, prin posesiunile Stroganovilor, la Perm si au ajuns probabil la Moscova înca înainte de începutul primaverii anului 1583.

Pîna la sosirea soliei lui Errnak, guvernul considera expeditia în Siberia ca o actiune particulara a Stroganovilor, legata de interesele lor personale si, probabil, chiar daunatoare pentru posesiunile din Perm ale tarului. Atitudinea Moscovei fata de expeditia din Siberia s-a schimbat însa radical dupa sosirea lui Ivan Kolto. Cazacii au fost primiti foarte bine si gazduiti pe socoteala statului. Tuturor participantilor la expeditia din Siberia li s^au iertat vinile din trecut; fiecare dintre ei a fost ras­platit cu bani si cu o bucata de postav. Ţarul Ivan al IV-lea i-a trirnis-lui Ermak Timofeevici prin Ivan Kolto o data cu o gramota de buna­vointa, si daruri scumpe, printre care o blana a sa personala si doua armuri. între timp, în Rusia s-au raspândit zvonuri despre viata libera din Siberia. E posibil ca la întoarcerea soliei lui Ivan Kolto de la Mos­cova în Siberia sa i se fi alaturat pe parcurs o multime de „oameni de Dripas" (adica neînregistrati în nici o stare) — tarani fugari, datornici rare se ascundeau pentru a scapa de temnita si altii.

Mahmet-Kul ratacea între timp cu o mica ceata de tatari de-a lungul ^ursului inferior al rîului Vagai, care se varsa în Irtîs mai sus de Tobol. _aⁿ '^tasament de cazaci trimis de Ermak i-a atacat pe tatari noaptea, j . ^acelarit pe multi dintre ei si 1-a luat prizonier pe print. Acesta a ziu ^^^t ^^a Moscova, unde a fost primit cu bunavointa si mai tir-¹

^{a dev}enit capetenie ân oastea rusa.

EXPEDIŢIA LUI BOGDAN BRIAZGA PE CURSUL INFERIOR AL IRTIsULUI sI PE FLUVIUL OBI

Brj_a2(j ^Inar'^ti^e 1583, un detasament de cazaci sub comanda lui Bogdan

Bri_az'„_a ^a „Pojnit din Kaslîk catre nord, în jos pe Irtîs. La început

^a întâmpinat o rezistenta serioasa din partea tatarilor din regi-

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

unea Irtîsului si a trebuit sa ia cu asalt unul din oraselele lor.
intimida pe tatari, el a ales dintre ei „oamenii de frunte" si „capete -
poruncind sa fie executati. Pe ceilalti i-a obligat sa depuna "„sert" ?^
mînt), punîndu-i sa sarute o sabie stropita cu sînge. Briazga" a tri •
Kaslîk iasakul adunat, precum si rezervele de grîne si peste luate^¹⁸ ^
tatari. Dupa aceea, tatarii de pe cursul inferior al Irtîsului s-au        ^
cei din regiunile mai apropiate — fara a opune rezistenta, iar c ¹"^lt>U-'^S:
regiunile mai îndepartate — dupa o rezistenta neînsemnata.' Mai i * ^      *
Irtîs, traiau numai hanti. Dupa cît se pare, cazacii au coborît pîna 1 ^S> «^pe     fl
Demiarika, fara sa întîmpine vreo împotrivire. O parte din hantii r)^\ V
Ln aceasta regiune se supusesera înca înainte si trimisesera lui Erm i!      w?
iasakul. Ceilalti s-au strîns într-un orasel întarit, cam la 30 km mai"
de gurile Demiankai, dar si acestia, dupa o rezistenta de trei zile J°^S
predat sau s-au împrastiat prin satele lor. ' ~^au

Probabil ca aici au auzit cazacii, centru prima oara, legenda desr> ..idolul de aur ostiak". Potrivit cronicilor, un ciuvas, care facea parte din convoiul de care al detasamentului lui Briazga si cunostea bine viata îantilor, a explicat rezistenta lor dîrza prin faptul ca în oraselul Demiansk ;i au un idol turnat din aur, asezat într-o cupa. Hantii toarna apa în iceasta cupa, apoi o beau si se cred invulnerabili. Ciuvasul a propus ca ;1, prefacîndu-se transfug, sa patrunda în orasel si sa fure idolul de aur. 3riazga 1-a lasat sa se duca. Dimineata, însa, el s-a întors cu mîna goala. Potrivit spuselor lui, în jurul idolului statusera toata noaptea ghicitori îantî care ajunsesera la disperare si se pregateau sa se predea. Dupa rapitularea oraselului, cazacii au cautat multa vreme idolul de aur, dar iu l-au gasit¹.

Din cauza ca pe rîu începusera sa curga sloiuri de gheata detasamen-ul lui Briazga a ramas un timp în oraselul Demiansk. In timpul acesta, azacii si-au construit vase usoare si cînd gheata s-a topit, au pornit în os pe Irtîs. Cînd întîlnea pe mal sate, Briazga îi punea pe hanti sa lepuna „sert" si le lua, sub forma de iasak, toate lucrurile de valoare. Astfel, fara sa întîmpine rezistenta, detasamentul a impus la dari iasak) toate satele ide pe cursul inferior al Irtîsului. în zorii zilei de 20 lai, în apropiere de varsarea Irtîsului, cazacii au ocupat un orasel mai lare al hantilor. Dupa ce au macelarit pe oamenii de paza care dormeau, i au navalit în casa lui Samar, pe care cronicarii îl numesc „marele neaz" al tuturor ostiacilor de pe Irtîs si Obi si l-au omorît. Majoritatea jcuitorilor din orasel au fugit, iar cei ramasi au fagaduit sa plateasca isak. Cazacii au ramas în oraselul lui Samar o saptamîna. în locul luj amar, Briazga a numit conducator al tuturor hantilor locali pe bogatu leaz Alacia. (Urmasii sai au capatat mai tîrziu, printr-o gramota a ^^3X^\ ii mari privilegii si li s-au dat în stapînire mai multe sate de pe ⁽-^>t)i< lai jos de gurile Irtîsului.)

Pornind din oraselul lui Samar, Briazga a explorat gurile Irtîsui cursul inferior al fluviului Obi, dar n-a ajuns decît pîna la Belogon >

Este posibil ca aceasta sa fie una dintre variantele legendei despre „Femeia r" (vezi mai jos).

EXPEDIŢIA LUI ERMAK sI MOARTEA SA

Femeia de aur (desen din secolul al XVI-iea).

regiune deluroasa unde marele rîu, ocolind Uvalii siberieni, coteste brusc spre nord. Este posibil ca detasamentul de cazaci sa fi cautat acolo legen­dara „Femeie de aur". Dupa spusele unui cronicar, hantii aveau în Belo-gorie „un loc unde se rugau unei mari zeite stravechi care sedea goala Pe tron cu fiul sau în brate si primea daruri de la ai sai". Dar cînd cazacii au debarcat pe mal, n-au gasit acolo decît locuinte parasite: primavara, m timpul revarsarii apelor, hantii de prin partea locului plecau sa pes­cuiasca în lacurile din apropiere. si mai departe, în jos, malurile fluviului _a ^l P^eau complet nelocuite. De aceea, dupa trei zile (la 29 mai) Briazga ^ pornit înapoi spre Kaslîk. In cursul expeditiei sale au fost cercetate 70Q^Uh ^{de pe cursu}l inferior al Irtîsului, pe o distanta de 'aproximativ inf '^m ^^e ^^a 6^fUr^^e Tobolului, precum si o mica portiune a cursului

"or al fluviului Obi pîna la Belogorie.

Pîna f⁰¹¹⁰¹⁰^ evenimentelor ulterioare legate de numele lui Ermak, altfel ^{a moartea sa}, este discutabila. Potrivit unei versiuni pe care de Pi_erit ? ^sustinut-o în perioada 1930-1940 S. V. Bahrusin, Ermak ar fi ^exPed"/?- 1585. în cazul acesta se încadreaza în limitele cronologice doua ^lui 1584-^a*^e ^^U^ ^^rmak^: prima — în primavara si la începutul verii anu-imrw.„:-_ _nantii_or- de pe rîul Nazîm, care se varsa în Obi din

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

dreapta, ceva mai sus de gurile Irtîsului, iar a doua — în vara si
aceluiasi an, împotriva mansilor care traiau pe Tavda si pe cursul
rior al acestui rîu ce poarta numele de Pelîm. Potrivit unei alte \
Jevenita traditionala, Ermak a pierit în 1584. Mai jos dam aceasta
versiune. " "^uua

ULTIMA EXPEDIŢIE sI MOARTEA LUI ERMAK

La mijlocul lunii mai 1583 au fost trimisi din Moscova în ajuto ui Ermak, prin Perm, cîteva sute de osteni sub comanda voievodul ■ 3emion Dmitrievici Bolhovski si a starostelui Ivan Gluhov. Ei au ^Ul n Siberia în noiembrie 1583¹, cînd acolo a izbucnit o mare atarilor împotriva cuceritorilor rusi. Rascoala a fost organizata de iul Siberiei (sfetnicul cel mare al hanului Siberiei) care înainte s-ar'f lespartit — în realitate sau numai de forma — de Kueium si si__ar t-irganizat o tabara întarita pe Irtîs, lînga rîul Tara. Karaciul a ademenit a el prin înselaciune 40 de cazaci în frunte cu Ivan Kolto si i-a mace-arit. Au fost nimicite de asemenea micile detasamente de cazaci risipite irintre tatari si hanti pe imensul teritoriu cucerit de Ermak. Curînd dupa osirea detasamentului lui Bolhovski, foametea a început sa bîntuie rintre rusi. Multi dintre ei, printre care si voievodul Bolhovski, au iurit din pricina bolilor, în special a scorbutului.

Tn iunie 1584, fortele unite ale tatarilor si hantilor sub comanda lui araci au înconjurat Kaslîkul. Dar cazacii, sub comanda hatmanului latvei Mesceriak, au efectuat un atac de noapte izbutit si au navalit în ibara karaciului. Aproape toti tatarii au fost macelariti. Karaciul cu tiva oameni a scapat fugind peste rîul Isim. Cazacii au pus mîna pe reviziile lui, au respins atacurile tardive ale altor cete care asediau -asul si s-au întors cu bine în Kaslîk. Aliatii karaciului s-au împrastiat ? la satele lor. Asediul Kaslîkului a fost ridicat. Aceasta victorie a îm-matatit pentru scurta vreme situatia cuceritorilor. Localnicii au început . le furnizeze alimente.

Dupa cîteva saptamîni de Ia zdrobirea karaciului, un tatar trimis de

ucium i-<a adus lui Ermak stirea falsa ca o caravana a negutatorilor

n Buhara se îndreapta peste rîul Vagai spre Kaslîk, iar hanul n-o lasa

treaca. Ermak 1-a crezut si a pornit imediat în întâmpinarea caravanei.

i se stie cîti cazaci a luat cu el: cronicarii indica cifre între 50 si 300 de

meni. Aproape toti spun însa ca el a întreprins un mars scurt pe rîul

igai în sus si a pierit la întoarcere înecmdu-se în Irtîs. Numai o singura

rsiune sustine ca, ajungînd la gurile rîului Vagai, Ermak a înfrînt un

tasament tatar, dar n-a aflat nimic despre negustorii din Buhara s>

pornit în sus pe Irtîs. El a repurtat o a doua victorie asupra tatarilor

apropiere de varsarea rîului Isim si a ocupat fara lupta oraselu

satkan la rasarit de acest rîu. El s-a oprit în apropiere de varsarea

lui sis la vreo 400 km departare de Kaslîk, dar a facut cale întoarsa.

Dupa Bahrusin. acest detasament a petrecut iarna anului 1583/1584 Ia.

EXPEDIŢIA LUI ERMAK sI MOARTEAJsA

Expeditiile lui Ermak si Briazga (1583—1585).

uluit de mizeria localnicilor care i-au spus ca si în sus pe Irtîs, spre sud-«st, oamenii nu traiesc mai bine. Pe drumul de întoarcere, ia lasatKan. Ermak a primit din nou o stire falsa ca negutatorii din Buhara vm in jos p_e Vagai si a pornit în graba spre gurile acestui rîu. Mai departe versiunile din cronici concorda.

. Detasamentul de cazaci a pornit în sus pe Vagai în întimpinarea ima­ginarei caravane Neîntîlnind-o, Ermak s-a întors înapoi. DetasamentuJ oprit peste noapte pe malul Irtîsului, în apropiere de varsarea riului _Sai. Era o noapte întunecoasa de august si ploua cu galeata. Kucmm area tot timpul miscarile detasamentului lui Ermak. Potrivit unei locale, unul dintre oamenii lui Kucium trimis în recunoastere

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Praznicul de îngropaciune la moartea lui Ermak (din cronica de la Kungur).

furat de la rusii care dormeau trei flinte si trei tolbe si le-a adus ha-ilui. Atunci Kucium a pornit cu detasamentul sau împotriva rusilor. L;: iezul noptii el a ajuns în tabara lui Ermak si n-a întîmpinat nici o zistenta. Pentru a nu face zgomot, tatarii îi sugrumau pur si simplu pf sii care dormeau. Ermak, însa, s-a trezit si si-a croit drum spre mal. in multimea de dusmani. El a sarit într-o barca de lînga mal, dar. oînd o miscare gresita, a cazut în apa si s-a înecat, caci purta armura ea (potrivit legendei chiar doua armuri, pe care le primise în dar de la r). Din detasamentul sau a scapat fugind cu o barca un singur cazac, a ajuns la Kas'lâk si a anuntat pieirea lui Ermak si a oamenilor sa¹' )trivit versiunii lui Remezov, cadavrul lui Ermak a fost gasit pe cursu_ Eerior al râului Vagai de un pescar tatar, care, dupa trasaturile fet^{el s}„ :pa îmbracaminte, a recunoscut în el pe un rus, iar dupa cele "°u muri scumpe, un om de vaza. Oamenii din partea locului chemat¹ scar l-au recunoscut pe Ermak tot dupa armuri.

CUCERIREA DEFINITIVA A SIBERIEI APUSENE

RETRAGEREA RUsILOR DUPĂ MOARTEA LUI ERMAK

ntele petrecute mai tîrziu au aratat ca Ermak era sufletul Even^im.^e . £_ej _ma- î_nait _m grad dintre ostenii din Moscova era întregii ^aC;™' Gluhov, iar printre cazaci, hatmanul Matvei Mesceriak. starostele J- ^«^ $_e \_& moartea lui Ermak ei au plecat din Kaslîk în pupa ° ^s^_{ea ce} niai ramasese din detasamentul unit (în total 150 de barei cu ,j,_emîn(j_UnSe de tatarii din regiunea Tobolului, Gluhov n-a oarnen¹': „ _ge stoarca pe drumul pe care venise înainte — pe rîurile îndraznit ^^ Detasamentul a mers cu barcile pe Obi pîna aproape Tavda s^ ^_ ^ trecut peste „Iugorski Kamen" (Uralul de nord), a ajuns i^deSara si'de acolo s-a întors în Rusia.

_{n r} tatarii n-au apucat sa profite de victoria lor. Printre ei au izbuc-

H'n nou dezbinarile. Kucium a trimis la Kaslîk pe unul dintre fiii

"- /Alei) cu un mic detasament, dar acesta a fost curând alungat de acolo

rf¹ cneazul Seid-Ahmat („Seidiak"), nepotul hanului Siberiei, Edigher,

-are fusese detronat si ucis de Kucium.

între timp (în 1585) din Moscova, unde nu se stia înca de moartea lui Ermak si de retragerea rusilor, a fost trimis în Siberia voievodul Ivan Mansurov cu o suta de osteni si cîteva tunuri. Mergînd probabil tot pe apa, ca si Ermak, Mansurov a ajuns pe Tobol si Irtîs, dar nu i-a mai gasit acolo pe rusi. El a coborît cu barcile pe Irtîs, sperînd probabil sa ajunga din urma detasamentul lui Gluhov si Mesceriak. Era toamna tîrziu si rîul a înghetat. Mansurov s-a oprit sa ierneze pe malul drept al fluviului Obi, în fata varsarii Irtîsului, a construit acolo un orasel si 1-a întarit cu un gard de bîrne. Aceasta a fost prima cetatuie construita de rusi dincolo de „Kamenîi Poias", asa-numitul orasel Obsk. (El a fost parasit în 1594 <cînd ceva mai sus pe Obi s-a construit oraselul Surgut, care exista si astazi.)

în primavara anului 1586, cînd gheata de pe rîu s-a topit, detasa­
mentul lui Mansurov a parasit oraselul si a pornit cu barcile în jos pe
Obi. Dupa ce a ajuns în tara iugrilor, el a trecut peste „Kamen" si s-a
'ntors la Moscova. Toate teritoriile dobîndite de Ermak fusesera pierdute
?i cucerirea Siberiei trebuia reluata de la început. Dar acum rusii cunos-
eau bine drumurile din Siberia de vest si reqiunile de pe malurile
nurilor,