EXPEDITIA LUI ERMAK TIMOFEEVICI SI MOARTEA SA

EXPEDIŢIA LUI ERMAK TIMOFEEVICI sI MOARTEA SA

POSESIUNILE STROGANOVILOR

īn īnaintarea rusilor dincolo de „Kamen"¹ si īn cucerirea -3 vest, un rol important, dar nicidecum hotarītor, 1-a jucat bogata e de negustori Stroganov.

Muntii Ural (n. tr.).

expSditia lui ermak si moartea sa

Stroganovi — Anika — a devenit īn secolul al XVI-lea Unul dintre ^ golvīcegodsk, īn tara komi-zīrianilor, care din vre-_ce mai bogat .°_īntret_meau legaturi cu popoarele „de dincolo de Kamen" _muri str^frī^oguiicii"), hantii („ostiacii") si nentii („samoiezii"). Anika _ cu mansii (» _cump_ere blanuri, interesīndu-se īndeosebi de locurile _a īnceput ^si. _le cu blana situate dincolo de „Kamenīi Poias" („Brīul de bogate ^īn j?¹ _ituj_a pe unii dintre „cei de neam strain" si trimitea cu ei piatra")- _E1 ^r" _{te ;j}Kamen" oameni de ai sai īn recunoastere, iar apoi spre rasari ^.P^ marfuri de mare cautare, care ajungeau pīna la cursul pe agentu ^s^_viui_ui obi unde schimbau avantajos marfurile rusesti pe inferior ai

blanuri. ^ adunat o mare avere de pe urma īntreprinderilor sale din

Dupa^k ^ negotului „de dincolo de Kamen", Anika Stroganov a Solviceg _extinda domeniile spre rasarit. Prin intermediul sau, dar tu ?^cepU +a ca si pe alte cai, Moscova detinea pe la mijlocul secolului al vvi-lea multe informatii despre situatia din Siberia. Curīnd dupa cuce-■ a orasului Kazan (1552), tarul Ivan al IV-lea Vasilievici se intitula -¹ anii 1554—1556 nu numai domnitor al „tinuturilor Obdorsk, Konda si multor altora", dar si „domnitor al tuturor tarmurilor din nord", iar īn 1557 el se intitula domnitor „al tinuturilor Obdorsk, Konda si al tutu­ror pamīnturilor sibiriene, cīrmuitor al tinutului de la miazanoapte". E adevarat ca uneori titlul poate indica, nu stapīnirea efectiva a unor tinu­turi sau drepturi, ci numai pretentia de a le stapīni. Exista īnsa dovezi istorice directe care arata ca unele regiuni din Siberia plateau tribut Mos­covei si recunosteau puterea tarului rus cu mult īnainte de expeditia lui Ermak.

Astfel, īn 1555, s-a supus de buna voie Moscovei, fagaduind sa-i pla­teasca īn fiecare an un tribut de 1 000 de blanuri de samur, „cneazul īntregului pamīnt al Siberiei" — hanul Edigher (Edigar), care c&# 20320p1521u 259;uta sa obtina ajutorul rusilor īmpotriva tatarilor din Buhara care-1 atacau. In jurul anului 1556 a fost trimis din Moscova īn Siberia dupa tribut Dmitri Kurov. El s-a īntors īn 1557 īmpreuna cu un sol siberian care a adus ta-fr¹¹* trikutul incomplet (700 de samuri) si a aratat ca nu a putut aduce t tributul, deoarece īn posesiunile lui Edigher navalise Kwcium, „prin-

^dm siban", si pe multi localnici i-a luat prizonieri.

butul^¹⁵^ ^{aU S0S}^ ^™ liberia noi soli de la Edigher. Ei adusesera tri-gr ot^i ^ (1 000 de samuri), taxele ce se percepeau la drumuri si o Posesi ^a>i ^cre^iⁿta. Dar īn acel moment Edigher nu mai era stapīn īn mat ha ^ ^^ ^ ^^US€se īnvins si apoi ucis de Kucium, care s-a procla-Siberiei" t ^^>er^^e^ -^^e atunci, rusii au īnceput sa-1 numeasca „sultanul ^fata de TU ^^u'^ci^uni, care la īnceput parea sa recunoasca dependenta micii_e r>₀ ^OSoova> ⁿu numai ca nu-i trimitea tributul, dar nu lasa nici ^CUrsiuni ^^ire ^ⁿ Siberia sa faca acest lucru si chiar punea la cale in- ° ^^e „Kamen", īn bazinul cursului superior al Kamei.

^Oc«ment oficial rus din epoca feudala (n. tr.).

o

EPOCA MARILOTī DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Centrul „īmparatiei lui Kucium" se afla īn cīmpia din Sibe '
st, īntre Tobol si Irtīs. Curīnd puterea lui Kucium s-a extins si f^la ^
giunilor īnvecinate. El i-a silit pe mansi si pe hanti, care traiau d^SU^^fa
de parti ale Irtīsului, la nord de gurile Tobolului si chiar pe cursuf¹*¹"
rior al fluviului Obi, sa-i plateasca tribut. La vest, Kucium a a "
iburile care traiau pe rīurile Tavda si Tura, aproape pīna la „Kan^
a rasarit, puterea lui era recunoscuta de triburile care traiau'īntr^T'
s si Obi, īn stepa Barabinsk. Granitele de sud ale „īmparatiei lui K
uni" erau foarte vagi: ele ajungeau probabil pīna la dealurile vuw .
in Kazahstan.                                                                                    ^C3niCe

Cartierul general al lui Kucium se afla la Kaslīk, caruia i se n, . Dunea Isker. Rusii īl denumeau „orasul Sibir". El se afla pe malul stīn" sudic) al Irtīsului, cam la jumatatea drumului dintre gurile rīurilor To? ■ol si Vagai.

La apus de „Kamen", Rusiei īi apartinea o regiune īntinsa īn bazi-

luI cursului superior al Kamei (Ţinutul Perm), care pīna la mijlocul _Se-

olului al XVI-lea nu era īnca valorificata de rusi. Lui Anika Stroganov

s-a dat voie s-o populeze cu rusi. Dar procesul de colonizare se desfa-

iura foarte īncet.

īn 1558, Ivan al IV-lea a facut danie lui Grigori Stroganov, fiul lui

\.nika, un vast domeniu cu paduri, locuri de pescuit si vīnat pe timp de

20 de ani, īn conditii privilegiate, „pe locul gol aflat mai jos de Velikaia

Perm, pe 88 de verste īn jos pe ambele maluri ale Kamei pīna la rīul

Z!iusovaia", urmīnd ca Grigori sa īntemeieze acolo un orasel (cetate).

Grrigori Stroganov a īntemeiat pe Kama superioara, nu un orasel, ci

doua: Pīskor (1560) si Oriol (1564). Acesta din urma, construit pe malu!

drept al Kamei, īn fata gurilor rīului Iaiva, a devenit centrul posesiunilor

lui Stroganov, īntrucīt īn aceasta regiune s-au gasit zacaminte de sare.

In 1568 un alt fiu al lui Anika, Iakov Stroganov, a dobāndit de la Ivan

al IV-lea īnca un vast domeniu, īn conditii privilegiate, pe timp de 10 ani:

el era alcatuit din pamīnturile care se īntindeau pe ambele maluri ale

rīului Ciusovaia, de la izvoare pīna la varsare, iar de la gurile lui pe

20 de verste īn jos pe Kama, de asemenea pe ambele maluri ale acesteia.

In anul 1574 Stroganovii, invocīnd incursiunile tatarilor din Siberia,

care ajungeau pīna aproape de rīul Ciusovaia, au dobīndit de la tar, w

conditii privilegiate, pe timp de 20 de ani, tot bazinul rīului Tobol. Dai

de pe atunci (īn 1574) la Moscova se considera ca īn aceasta regiune -

afla sau cel putin s-ar putea afla vechi colonisti veniti aici din -^^0&?Ljt

In afara de aceasta, la staruinta Stroganovilor, tarul le-ia īⁿs^a. •

sa adune si sa īnarmeze „vānatori, si ostiaci, si vogulici, si iuS¹^⁰¹' q,

samoiezi" si sa-i trimita īmpreuna cu cazacii angajati de ei sa lupte i^ V

triva tatarilor din Siberia, „sa ia prinsi pe siberieni si sa ne aduca ^

butul". Ţarul a dat īn posesiunea Stroganovilor, nu numai Tobo^lu'_tfU

si rīuri mai īndepartate: „Pe Irtīs si pe Obi si pe alte rīuri potrivite pe .

vīnatoare sa se faca cetati unde sa se tina paznici cu arme de >&'^

din cetati sa se mearga la pescuit si vīnatoare fara sa se plateasc

pe acelasi numar de ani [20 de ani]".

EXPEDIŢIA LUI ERMAK sI MOARTEA SA

Kucium primind tribut in orasul Sibir (desen din cronica de la Kungur din secolul al XVII-lea).

fon ^Aj^{Um> str}°ganovii au dobīndit de la tar dreptul oficial de a dispune _O1JP w 20 de ani de un teritoriu urias - īntregul bazin al fluviilor Dar^s<?t;^{nīs (precum} si toate pamīnturile de pe afluentii lor mari si mici). d_e fa5^oganovii au devenit aici stapīni numai pe hīrtie, pe cīnd stapīnul K_Uiir' ^ Partea cunoscuta de rusi, era „sultanul Siberiei" - banul _argj' ^Kucium īnsa nu se apara numai īmpotriva rusilor, ci, dupa cum a o - ^{mai sus}' īntreprindea la rīndul lui incursiuni si ameninta cele ^orasel_e ale Stroganovilor din regiunea Kamei. Fortele militare de

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

are dispuneau atunci Stroganovii erau foarte mici si de aceea _ei ngajat īn slujba lor cazaci de pe Don — „hatmani-hoti"¹ si p_e Dr, care se īndeletniceau cu jafuri pe cursul inferior al Volgai.

ERMAK TIMOFEEVICI sI DETAsAMENTUL SĂU

Dupa cucerirea oraselor Kazan si Astrahan de catre rusi, posesium arului s-au extins pīna la marea Caspica, si Volga a devenit īn īntregii n fluviu rus. Circulatia comerciala īn sus si īn jos pe Volga, īntre Mos^ ova si Iran s-a intensificat. Rusii au explorat drumul de la Moscov" i Buhara. Ca urmare au īnceput sa circule mai des caravane comercial³ solii īntre Moscova, pe de o parte, si Iran si Buhara, pe de alta parte .u devenit mai dese si incursiunile „tīlharesti" pe Volga ale cazacilor s pe Don, care jefuiau caravanele negutatorilor si soliile. īn sfīrsit, ī_n ctombrie 1577 a fost trimis īmpotriva „hatmanilor-hoti" un mare deta-iment. Cazacii au fost īncercuiti si īnfrīnti. Cīteva sute dintre ei au ;apat din īncercuire si.au plecat spre nord, pe Rama. Aici s-au angajat slujba Stroganovilor, chemati fiind de catre acestia.

Iakov si Grigori Stroganov murisera. Cazacii fusesera chemati de

iii acestora, Maxim Iacovlevici si Nikita Grigorievici. īntr-o gramota

tarului din 1582, data pe numele lor se spune fara ocol: „...Pe

atmanii-hoti de pe Volga i-au chemat la ei si i-au naimit īn cetatile

>r fara porunca noastra".

Capetenia hatmanilor naimiti era Ermak Timofeevici.

Nu se cunoaste nici numele de familie al vestitului „cuceritor al iberiei" si nici numele sau crestin (īn sinastarul bisericii ortodoxe nu gureaza numele Enmak². Nu este cunoscuta nici originea sa. Majori-itea istoricilor considera ca el s-ar trage din cazacii de pe Don, iar altii astin (e drept, cu argumente prea putin convingatoare) ca Ermak era in Ural, fiu al unui colonist venit din Rusia centrala pe rīul Ciusovaia. e citeaza chiar numele sau crestinesc — Vasili si prenumele Alenin — ar īn sprijinul acestei teze se invoca numai folclorul local din Ural. -au pastrat īnsa numele crestinesti (īmpreuna cu prenumele) ale altor atmani, tovarasi de lupta ai lui Ermak: Ivan Groza, Ivan Kolto (sau loltov), Matvei Mesceriak si Bogdan Briazga, iar despre Ivan Kolto se tie de asemenea ca fusese condamnat mai īnainte la moarte de tribu-alul tarist pentru jafuri savīrsite īn satele tatarilor nohai care cu putin mp īnainte devenisera supusi rusi. El a scapat īnsa si s-a alaturat deta-mientului lui Ermak.

Pe atunci cuvīntul „hot" (īn ruseste „vor"] se folosea īn alt sens decīt astaz,.
ne savīrsea un furt īn taina nu era „vor", ci „tat". „Hotia" (īn ruseste „vorovstvo
semna crima īmpotriva statului.

īn cronicile siberiene din secolul al XVII-lea el este denumit uneori „Ermak * ^
evici, fiul lui Povolski", sau „Ermaciok Povolski". Nu s-a lamurit ce īnseamna ^ltl^
ivīnt, daca este un pronume sau o porecla. Dupa Dai, ermak īnseamna piatra de

in urmare aceasta este fara īndoiala o porecla, iar nu un nume de botez. īn p°^ve 5espre cucerirea īmparatiei Siberiei" (1630), cīnd se descrie moartea cucerita este numit Ermolai.

_I

EXPEDIŢIA LUI ERMAK si MOARTEA SA

. - ■

r murit de asemenea cīnd anume au venit cazacii pe rīul Nu ^s"^a - _cum arata -S. V. Bahrusin, istoric sovietic al Siberiei, _ovaia. L) ^ ^^_ei j_uj Ermak este una dintre problemele cele mai 'rT istoriografia Siberiei". Aceasta se explica prin faptul ca ī'ncīlci^te , ,_{e cro}nicele siberiene raporteaza la acelasi an (1581) o serie aproape toa ^ ^^ ^_u puteau avea loc īntr-un timp atīt de scurt. Singura de evenime ^^ i_ucrarea ilustrata, „Istoria Siberiei", īntocmita de e^ce?^^e-mianovici Remezov, „fiu boier"¹ din Tobolsk, geograf, cartograf Setnion ^ siberiei de la sfīrsitul secolului al XVII-lea sau de la īnce-si istoric ^ _a^ xVIII-lea, adica cel putin dupa o suta de ani de la "" ^S lui Ermak. In afara de cronicile care au ajuns pīna la noi, a folosit fara īndoiala cel putin doua cronici care s-au pierdut precum si povestiri orale si legende rusesti si tataresti. Datele ^mal "nicate de Remezov, ca si de cronicarii siberieni dinaintea lui, sīnt ^COIeori contradictorii. Totusi la Remezov, dupa cum arata S. V. Bahrusin, ccesiunea evenimentelor este atīt de verosimila īncīt majoritatea cer-" =tatorilor. . pun la baza istoriei expeditiei lui Ermak relatarea lui Itemezov si trebuie sa recunoastem ca multe argumente pledeaza īn

favoarea ei".

Cronicile siberiene mai vechi arata ca numarul cazacilor era de 540. Majoritatea istoricilor accepta aceasta cifra.

īntr-una din cronici (de la Kungur, din a doua jumatate a secolului al XVII4ea) se povesteste ca īn ceata lui Ermak domnea aceeasi disciplina ca la cazacii de la Don īn timpul campaniilor: „Iar pedeapsa pentru faradelegi se dadea cu vergile si cine īncerca sa scape de aceasta capata pedeapsa ca pe Don: i se turna nisip īn sīn, era pus īntr-un sac si apoi aruncat īn apa. Asa s-a īntarit ceata lui Ermak: iar mai mult de 20 de oameni au fost īnecati īn Sīlva cu nisip si pietre".

Cīt timp au petrecut cazacii īn orasul Oriol īnainte de a porni īn expeditia din Siberia nu se stie. Majoritatea istoricilor presupun ca Ermak si cazacii lui au stat la Stroganovi aproape doi ani (1579—1581). Potrivit versiunii lui Remezov, īnainte de expeditia din 1581, Ermak a īntreprins m iarna anului 1578—1579 o campanie neizsbutita spre rasarit: toamna el ^a rr^"¹"^ *^{n sus} ^ ^r*^u^ Ciusovaia pīna la afluentul lui inferior (de und ^{Sīlva> iar apoi a urcat} P^{e Sīl}va pīna cīnd acesta a īnghetat. Locul Iul ^ ^ ^opr^ detasamentul la iernat era denumit īnca la mijlocul seco-tr'^U1-f ^^^~^^ea cetatuia lui Ermak. De aici īn timpul iernii, Ermak boe t^^a ^ ^{cazacu sa}i īmpotriva localnicilor si ei se īntorceaia cu prada _Sup ^a< °^Oate ca prin aceste incursiuni ale cazacilor īmpotriva noilor g_ra ^ai tarului din regiunea muntilor Urali se si explica, īn parte, stirea* <q ^P*^ina ^^{e m}īnie din 1582 scrisa īnainte de a se primi la Moscova *vinuit^^S^^e "^suP^unerea Siberiei". īn aceasta gramota Stroganovii erau tovarasii ?^a ^^ri^m^ P^e „hatmanii si cazacii de pe Volga ai lui Ermak cu "' ■ Pelī ^Or.^sa~^ bata cu razboi pe votiaci si vogulici, īn tinutul de pe

-■ i__an ^ ^^ din Siberia... iar pe hatmanii-hoti de pe Volga chemīn-
"          īn cetatile lor fara īncuviintarea noastra [a tarului]".

noblete (n. tr.).

^;c°Periril_0r geografice I -II.

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

EXPEDIŢIA LUI ERMAK IN SIBERIA

Daca īntr-adevar campania din 1578 a avut loc, īn primavara an 579 Ermak se īntorsese cu cea mai mare parte a cazacilor sai la ori i Mol. Dupa cīt se pare, atunci a fost īncheiata īntelegerea definitiva ītroganovii cu privire la expeditia īmpotriva „sultanului Siberiei" st °^U [anovii au mai dat 300 din oamenii lor — rusi si tatari, nemti si ' \^ teni" prizonieri. Printre oamenii lui Stroganov erau „calauze car_e losteau drumul prin Siberia" si talmaci pentru „limba paginilor". Sfr [anovii au īnzestrat pe socoteala lor expeditia cu tunuri mici sifli_n+°" >ulbere si plumb, bani si provizii.

Tot cu ajutorul Stroganovilor, cazacii si-au construit vase usoar lenumite strughi. Dintr-o gramota de mai tīrziu a tarului catre Stroga-tovi (1584) se vede ca „strughii bune" puteau duce cīte 20 de oameni cu >roviziile lor. Prin urmare, flotila lui Ermak era alcatuita din cel putin :0 de vase, daca tinem seama de faptul ca detasamentul sau avea īn otal (cazaci si oameni ai Stroganovilor) 840 de oameni.

Potrivit cronicii de la Kungur, īnainte de plecarea īn expeditie, azacii ar fi jurat unuia dintre Stroganovi: „Daca dumnezeu ne va calauzi pre belsug si daca vom ramīne īn viata, va vom rasplati la īntoarcerea loastra".

Data cea mai sigura a plecarii īn expeditie a detasamentului lui Irmak este (dupa Bahrusin) 1 septembrie 1581. Drumul pe apa trecea lai īntīi spre rasarit, iar apoi spre sud-est, īn sus, pe rīul Ciusovaia, "rebuia gasit un afluent rasaritean al acestui rīu a -carui portiune navi-abila sa īnceapa aproape de un alt rīu navigabil din bazinul fluviului 'obol. Era necesar de asemenea ca volokul dintre ele sa fie nu numai curt, dar si comod. Cautarea a durat multa vreme. In sfīrsit, toamna īrziu, calauzele au gasit un rīu potrivit — Serebrianka (la paralela de 7° 50' latitudine nordica). Un volok usor de trecut, neted si destul de curt (ceva mai mult de 10 km) despartea cursul superior al rīului Sere-rianka de rāuletul Barancia, potrivit pentru plutarit, care curgea spre ad-est, catre Tobol.

īntregul detasament al lui Ermak a ajuns la acest volok abia la īceputul iernii. Cazacii au construit o cetatuie pentru iernat, pe malul tīng al rīului Serebrianka, līnga varsarea pīrīului Kokui.

īn apropierea locului de iernat se aflau asezari ale mansilor. Caza-ilor nu le ajungeau proviziile pe care le adusesera cu ei si de aceea i luau rezervele mansilor — vīnat si peste uscat. Pentru a li se putea npotrivi, mansii au īnceput īnca din iarna sa se uneasca īn cete man cu ecinii lor, tatarii din Siberia.

Primavara, cazacii au tārāt peste volok toate proviziile lor si ^vase īici; vasele mari si grele au fost nevoiti sa le paraseasca. La vārsar iuletului Jarovlia īn Barancia cazacii au construit plute. La īnceput inii mai 1582, cīnd gheturile s-au topit, detasamentul a pornit cu pl^u^ īna la Taghil. Pe acest rīu cazacii au construit īn cīteva zile vase us°, , oi (strughi). Cazacii au navigat spre nord-est pe rīul Taghil, *pīna ^cl u ajuns la Tura, iar pe acest rīu au mers mai departe īn josul apei, sp

EXPEDIŢIA LUI ERMA.K sI MOARTEA SA

Volok (din cronica de la Kungur).

^dreptul Paralelei de 58°, īn locul unde rāul face un cot ocolind ^s_>^u^^oe) cazacii au fost atacati īn doua rīnduri de cneazul tatar ^caruia i se supuneau si mansii locali. Ca sa-i intimideze pe

tata_rip ^caruia i se supuneau si mansii locali. Ca sa-i intimideze pe ^aProp'i ■^^Tna'^ī f- Poruncit sa se jefuiasca si sa se incendieze o asezare din

oras,,i I^e' "^or"'?^elul lui Epancia", de pe locul unde mai tīrziu s-a construit ^ Turinsij

^au Pradat ^^eparte> Pe "tot parcursul, de pe Tura pīna la Tobol, cazacii
satele tataresti de pe maluri. La varsarea Turei, un detasament

EPOCA MARILOĪl DESCOPEH1RI GEOGRAFICE

Ermak pe malul rīiiiiii Taghil (din cronica de la ]<ungur).

iare de tatari a īncercat sa-i opreasca. Lupta a durat cīteva zile, izbīn a ind, cīnd de o parte, cīnd de cealalta. īn cele din .urma cazacii au mvi

au pus mīna pe o prada bogata. Potrivit unei legende care a īsi»^ mp de trei secole pe cautatorii de comori din Siberia, prada a fost 3 mare, īncīt cazacii n-au putut s-o transporte īn īntregime pe ^vaS >r si au īngropat o parte din ea.

Detasamentul rus si-a continuat drumul īn jos pe Tobol, ^r x destula usurinta atacurile tatarilor (iunie-iulie 1582). Aceasta īnam ^ rusilor īncununata de izbīnda nu se potriveste de loc cu afirmati³ emezov ca detasamentul de cazaci se micsora din zi īn zi si ca la §

EXPEDIŢIA LUI ERMAK SI MOARTEA SA

W au cerut sa se īntoarca acasa, dar majoritatea, īn frunte cu ^rn1^ tārīt sa continue drumul spre Kaslīk. īn alte cronici siberiene ^a "° , t_nsa nimic despre dezbinarile dintre cazaci. Ele relateaza nu se vow gura Tavdei, Ermak a obtinut de la un tatar din Siberia _numai ca ^im*^_cfe_e despre efectivul si armamentul oastei lui Kucium si inforinav ^ .. lui despre caP¹      trimis īmpotriva rusilor un mare detasament comandat de

Kucium j^_ahmet.j^_ui („Mametkul"). Batalia dintre rusi si tatari, _nepotul s _c^_XiCi _ziie, a avut loc pe Tobol, la vreo 30 de kilometri mai ^_re a dur ^^ Tavdei, īn apropiere de Babasan. „Flinta a triumfat jos de ^,_uj_ui« (s. M. Soloviov). Tatarii au fost zdrobiti (21 iulie 1582), asupra ^ _a f_Ugit cu ramasitele detasamentului sau. ^Tīrurnul pe apa spre centrul hanatului Siberiei era liber. Cazacii au K t ve Tobol fara sa īntīmpine o rezistenta serioasa. Ceva mai sus T evarsarea Tobolului, Ermak a devastat oraselul tataresc Karaci a august 1582) si a capturat acolo multe obiecte de pret si mari rezerve A alimente. Din motive necunoscute, cazacii s-au oprit aici timp de mai bine de sase saptamīni si au pornit mai departe abia pe la mijlocuī lui septembrie. Dupa o alta lupta cu tatarii la gurile Tobolului, detasa­mentul lui Ermak a cotit īn sus, pe Irtīs.

Cazacii au debarcat pe tarm, cam la trei kilometri mai sus de Tobol, līnga cetatea tatareasca Atik-Murza, au ocupat-o fara prea mare greutate si s-au instalat īn ea. Ei n-au dormit toata noaptea asteptānd un nou atac al tatarilor. S-a convocat adunarea cazacilor ca sa se sfatuiasca daca tre­buie sa mearga mai departe sau sa se reīntoarca īn Rusia. Unii socoteau ca expeditia nu are sorti de izbīnda, caci de fiecare cazac reveneau 10—20 de tatari. „Oare nu-i tot una unde murim?" — spuneau altii; īn fruntea acestora se afla Ermak. Biruitori au iesit partizanii lui Ermak. Ei au aratat ca a te retrage iarna printr-o tara nesupusa este si mai primejdios decīt a ataca. si apoi, īn afara de pedeapsa cu moartea, ce putea sa-i astepte īn Rusia daca se vor īntoarce dintr-o expeditie neizbutita?

Detasamentul lui Ermak a ramas īn oraselul Atik-Murza mai bine «e o luna, respingīnd cu succes atacurile oastei tataresti comandate chiar de Kucium. Proviziile cazacilor erau pe sfīrsite si ei au fost nevoiti sa weaca la ofensiva. Batalia hotarītoare s-a dat pe malurile Irtīsului, mga capul Ciuvasev, ceva mai sus de gurile Tobolului. Oastea lui Kucium £™, ^Partita īn doua detasamente. Al doilea era comandat de Mabmet-i ■ ^^azacii au īnfrīnt pe rīnd cele doua detasamente, dar au pierdut īn rilor {f^st<:.^{100 de} oameni (23 octombrie 1582). Dupa batalie, aliatii tata-j_m '„ ^tti de pe Irtīs, care facusera parte din oastea lui Kucium, s-au

viar^Prhl.^{satele lor}- Kucium, Mahmet-Kul si tatarii care scapasera _a • ^au f^ugit la Kaslīk, dar nu s-au oprit acolo, ci si-au parasit capi- sud"^ ^retras ^ ^mal^ul stīng al Irtīsului. Kucium a plecat departe te Kaslk¹¹! ^s.^tep.^{a Isim}- Mahmet-Kul a ramas pe malurile Irtīsului, īn ^vazatrvH         ^u^ ?i ataca mai tīrziu grupurile mici de cazaci, care, nepre-J ^{Se de}P^artau de oras.

ir> " ^ ^dupa victoria asupra lui Kucium, detasamentul lui Ermak, ⁿd mai īntīi o recunoastere foarte amanuntita, a intrat īn

EPOCA. MARILOR DESCOPEBIRI GEOGRAFICE

Expeditia lui Ermak īn jos pe Tura (din cronica de la Kungur).

rasul Sibir", ramas pustiu. Ruinele fostei „capitale" a lui Kucium, uata pe malul drept al Irtīsului, se mai puteau vedea īnca pe la vai]' :ul secolului al XVIII-lea, cīnd au fost cercetate de G. F. Miiller, spe-ilist īn istoria Siberiei. Malul rīului se īnalta acolo aproape vertical-

partea opusa orasului un povīrnis foarte abrupt, aproape inaccesit^ >ora spre Sibirka, un rīulet care curge īntr-o rīpa adīnca si apara tslīkul dinspre nord. īn celelalte doua parti panta era destul de usoara r tocmai aici orasul era aparat de trei valuri de pamīnt cu santuri īntr •, fiecare val fiisnd mai īnalt decīt celalalt, pentru ca erau situate P^ asele dealului. īntinderea orasului propriu-zis, adica a vīrfului dealul ītre valurile interioare era foarte mica, nedepasind un hectar. B^ul

case nu s-au pastrat. ,-j

Numai la trei zile dupa ce cazacii au ocupat capitala Sibiriei, ®-,

pe rīul Demianka (cel mai mare afluent din dreapta al Irtīsului V®

EXPEDIŢIA LUI ERMAK sI MOARTEA SA

Ermak primind un nobil tatar (din cronica¹ de la Kungur).

cursul sau inferior) au adus īn dar cuceritorilor blanuri si alimente, īn
special peste. Ermak i-a īntīmpinat cu bunavointa si prietenie si i-a
Detrecut cu „onoruri". _

Apoi au īnceput sa vina cu daruri tatarii localnici, care fugisera mainte de rusi. Ermak i-a primit la fel de prietenos, le-a īngaduit sa se īntoarca īn satele lor si le-a fagaduit sa-i apere īmpotriva dusmanilor 5¹ in primul rīnd īmpotriva lui Kucium. Apoi au īnceput sa aduca bla-j ĪT¹ si alimente hantii din regiunile de pe malul stīng - de pe rīul Konda al tT ^{al Irtī}$^ului P^e cursul sau inferior) si de pe rīul Tavda (afluent anual °u^{Ului pe icursul} sau inferior). Ermak stabilea pentru toti un tribut

°Wigatoriu - iasak¹. De la „oamenii de vaza" (fruntasii triburilor)

ri, ^^S» „^se P^ercepea de obicei īn blanuri, īn special de samur. Daca nu existau ^lngaduia īnlocuirea lor cu alte blanuri, dupa o anumita socoteala.

EPOCA MARILOE DESCOPERIRI GEOGRAFICE

-^Sm» Drumul urmat de Ermak (1581 —1532] » Cautarea unor drumuri laterale

.,. Drumul urmat de negustorii rusi si de ,i -

„peste Kamen" spre Irtis [l_Mj_nte de F™t"^[
o        Orase si stajit de iernat - . ^u™¹*l
X        Locul unde a avut loc batalia cu Starii
170km

Expeditia lui Ermak Timofeevici īn Siberia (1581—1582).

ak lua „sert", adica juraimīntul ca „poporul" lor va plati la timp sul. Dupa aceea, atīt ei, cit si oamenii din triburile lor erau conside-supusi ai tarului Rusiei.

SOLIA LUI IVAN KOLŢO

Pīna la sfārsitul anului, lui Ermak i s-a supus o regiune īntinsa de-a ui Tobolului si a cursului inferior al Irtīsului. Dar cazacii erau ii. Pentru a-si putea mentine stapīnirea asupra teritoriilor cucerite ik avea nevoie de ajutor īn oameni, alimente si echipament militar-hotarīt sa stabileasca legatura direct cu Moscova, fara intermediul janovilor. E drept ca i-a īnstiintat totusi pe Stroganovi de succesul dar dupa cīt se pare nu le-a cerut ajutor, caci stia cīt de mici sīn le militare de care dispun. Fara īndoiala ca Ermak si sfetnicii luj i socoteau pe buna dreptate ca īnvingatorii nu sīnt judecati si ^c£J nu numai ca le va trimite ajutor — forte militare si provizii —_°^ai ierta totodata pe toti participantii la expeditie pentru „hotii^le recut.

EXPEDIŢIA LUI ERMAK sI MOARTEA SA

emnificativ ca (la 22 decembrie 1582) a fost trimis sol la cum- ^q £ ,_caza,_ci_; hatmanul Ivan Kolto, care, dupa cum am

^ ^q £_{e c;} t,         p

plitul t³¹"'. _sug fusese condamnat la moarte de tribunalul tarist pentru arata*."S¹ ^ ^_{us cu sme} īntreg iasakul strīns (marimea lui nu este cunos-ai¹ &

_ieaz

^frte faradelegile din trecut.

^sa t Kolto si cei 50 de cazaci ai lui au plecat īn sanii trase de reni i Cu ajutorul localnicilor ei au mers pe „drumul lupilor"

d d?) bbi

^^aV Kamen'S au trecut muntii si au ajuns pe cursul superior al rīului ir"era. Nu se stie de ce a fost ales tocmai acest „«drum al lupilor", si

drumul care trecea mai la sud, cunoscut de cazaci, pe care acestia "Zisera din Oriol īn Siberia: poate ca aceasta s-a datorit unei īntīmplari ^existenta unei calauze de nadejde, sau poate fiindca la nord micul detasament de cazaci nu se temea sa īntīlneasca „populatii nesupuse". Pe valea Viserei cazacii au coborāt pīna la Cerdīn, iar de acolo īn jos pe Kama, prin posesiunile Stroganovilor, la Perm si au ajuns probabil la Moscova īnca īnainte de īnceputul primaverii anului 1583.

Pīna la sosirea soliei lui Errnak, guvernul considera expeditia īn Siberia ca o actiune particulara a Stroganovilor, legata de interesele lor personale si, probabil, chiar daunatoare pentru posesiunile din Perm ale tarului. Atitudinea Moscovei fata de expeditia din Siberia s-a schimbat īnsa radical dupa sosirea lui Ivan Kolto. Cazacii au fost primiti foarte bine si gazduiti pe socoteala statului. Tuturor participantilor la expeditia din Siberia li s^au iertat vinile din trecut; fiecare dintre ei a fost ras­platit cu bani si cu o bucata de postav. Ţarul Ivan al IV-lea i-a trirnis-lui Ermak Timofeevici prin Ivan Kolto o data cu o gramota de buna­vointa, si daruri scumpe, printre care o blana a sa personala si doua armuri. īntre timp, īn Rusia s-au raspāndit zvonuri despre viata libera din Siberia. E posibil ca la īntoarcerea soliei lui Ivan Kolto de la Mos­cova īn Siberia sa i se fi alaturat pe parcurs o multime de „oameni de Dripas" (adica neīnregistrati īn nici o stare) — tarani fugari, datornici rare se ascundeau pentru a scapa de temnita si altii.

Mahmet-Kul ratacea īntre timp cu o mica ceata de tatari de-a lungul ^ursului inferior al rīului Vagai, care se varsa īn Irtīs mai sus de Tobol. _aⁿ '^tasament de cazaci trimis de Ermak i-a atacat pe tatari noaptea, j . ^acelarit pe multi dintre ei si 1-a luat prizonier pe print. Acesta a ziu ^^^t ^^a Moscova, unde a fost primit cu bunavointa si mai tir-¹

^{a dev}enit capetenie ān oastea rusa.

EXPEDIŢIA LUI BOGDAN BRIAZGA PE CURSUL INFERIOR AL IRTIsULUI sI PE FLUVIUL OBI

Brj_a2(j ^Inar'^ti^e 1583, un detasament de cazaci sub comanda lui Bogdan

Bri_az'„_a ^a „Pojnit din Kaslīk catre nord, īn jos pe Irtīs. La īnceput

^a īntāmpinat o rezistenta serioasa din partea tatarilor din regi-

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

unea Irtīsului si a trebuit sa ia cu asalt unul din oraselele lor.
intimida pe tatari, el a ales dintre ei „oamenii de frunte" si „capete -
poruncind sa fie executati. Pe ceilalti i-a obligat sa depuna "„sert" ?^
mīnt), punīndu-i sa sarute o sabie stropita cu sīnge. Briazga" a tri •
Kaslīk iasakul adunat, precum si rezervele de grīne si peste luate^¹⁸ ^
tatari. Dupa aceea, tatarii de pe cursul inferior al Irtīsului s-au        ^
cei din regiunile mai apropiate — fara a opune rezistenta, iar c ¹"^lt>U-'^S:
regiunile mai īndepartate — dupa o rezistenta neīnsemnata.' Mai i * ^      *
Irtīs, traiau numai hanti. Dupa cīt se pare, cazacii au coborīt pīna 1 ^S> «^pe     fl
Demiarika, fara sa īntīmpine vreo īmpotrivire. O parte din hantii r)^\ V
Ln aceasta regiune se supusesera īnca īnainte si trimisesera lui Erm i!      w?
iasakul. Ceilalti s-au strīns īntr-un orasel īntarit, cam la 30 km mai"
de gurile Demiankai, dar si acestia, dupa o rezistenta de trei zile J°^S
predat sau s-au īmprastiat prin satele lor. ' ~^au

Probabil ca aici au auzit cazacii, centru prima oara, legenda desr> ..idolul de aur ostiak". Potrivit cronicilor, un ciuvas, care facea parte din convoiul de care al detasamentului lui Briazga si cunostea bine viata īantilor, a explicat rezistenta lor dīrza prin faptul ca īn oraselul Demiansk ;i au un idol turnat din aur, asezat īntr-o cupa. Hantii toarna apa īn iceasta cupa, apoi o beau si se cred invulnerabili. Ciuvasul a propus ca ;1, prefacīndu-se transfug, sa patrunda īn orasel si sa fure idolul de aur. 3riazga 1-a lasat sa se duca. Dimineata, īnsa, el s-a īntors cu mīna goala. Potrivit spuselor lui, īn jurul idolului statusera toata noaptea ghicitori īantī care ajunsesera la disperare si se pregateau sa se predea. Dupa rapitularea oraselului, cazacii au cautat multa vreme idolul de aur, dar iu l-au gasit¹.

Din cauza ca pe rīu īncepusera sa curga sloiuri de gheata detasamen-ul lui Briazga a ramas un timp īn oraselul Demiansk. In timpul acesta, azacii si-au construit vase usoare si cīnd gheata s-a topit, au pornit īn os pe Irtīs. Cīnd īntīlnea pe mal sate, Briazga īi punea pe hanti sa lepuna „sert" si le lua, sub forma de iasak, toate lucrurile de valoare. Astfel, fara sa īntīmpine rezistenta, detasamentul a impus la dari iasak) toate satele ide pe cursul inferior al Irtīsului. īn zorii zilei de 20 lai, īn apropiere de varsarea Irtīsului, cazacii au ocupat un orasel mai lare al hantilor. Dupa ce au macelarit pe oamenii de paza care dormeau, i au navalit īn casa lui Samar, pe care cronicarii īl numesc „marele neaz" al tuturor ostiacilor de pe Irtīs si Obi si l-au omorīt. Majoritatea jcuitorilor din orasel au fugit, iar cei ramasi au fagaduit sa plateasca isak. Cazacii au ramas īn oraselul lui Samar o saptamīna. īn locul luj amar, Briazga a numit conducator al tuturor hantilor locali pe bogatu leaz Alacia. (Urmasii sai au capatat mai tīrziu, printr-o gramota a ^^3X^\ ii mari privilegii si li s-au dat īn stapīnire mai multe sate de pe ⁽-^>t)i< lai jos de gurile Irtīsului.)

Pornind din oraselul lui Samar, Briazga a explorat gurile Irtīsui cursul inferior al fluviului Obi, dar n-a ajuns decīt pīna la Belogon >

Este posibil ca aceasta sa fie una dintre variantele legendei despre „Femeia r" (vezi mai jos).

EXPEDIŢIA LUI ERMAK sI MOARTEA SA

Femeia de aur (desen din secolul al XVI-iea).

regiune deluroasa unde marele rīu, ocolind Uvalii siberieni, coteste brusc spre nord. Este posibil ca detasamentul de cazaci sa fi cautat acolo legen­dara „Femeie de aur". Dupa spusele unui cronicar, hantii aveau īn Belo-gorie „un loc unde se rugau unei mari zeite stravechi care sedea goala Pe tron cu fiul sau īn brate si primea daruri de la ai sai". Dar cīnd cazacii au debarcat pe mal, n-au gasit acolo decīt locuinte parasite: primavara, m timpul revarsarii apelor, hantii de prin partea locului plecau sa pes­cuiasca īn lacurile din apropiere. si mai departe, īn jos, malurile fluviului _a ^l P^eau complet nelocuite. De aceea, dupa trei zile (la 29 mai) Briazga ^ pornit īnapoi spre Kaslīk. In cursul expeditiei sale au fost cercetate 70Q^Uh ^{de pe cursu}l inferior al Irtīsului, pe o distanta de 'aproximativ inf '^m ^^e ^^a 6^fUr^^e Tobolului, precum si o mica portiune a cursului

"or al fluviului Obi pīna la Belogorie.

Pīna f⁰¹¹⁰¹⁰^ evenimentelor ulterioare legate de numele lui Ermak, altfel ^{a moartea sa}, este discutabila. Potrivit unei versiuni pe care de Pi_erit ? ^sustinut-o īn perioada 1930-1940 S. V. Bahrusin, Ermak ar fi ^exPed"/?- 1585. īn cazul acesta se īncadreaza īn limitele cronologice doua ^lui 1584-^a*^e ^^U^ ^^rmak^: prima — īn primavara si la īnceputul verii anu-imrw.„:-_ _nantii_or- de pe rīul Nazīm, care se varsa īn Obi din

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

dreapta, ceva mai sus de gurile Irtīsului, iar a doua — īn vara si
aceluiasi an, īmpotriva mansilor care traiau pe Tavda si pe cursul
rior al acestui rīu ce poarta numele de Pelīm. Potrivit unei alte \
Jevenita traditionala, Ermak a pierit īn 1584. Mai jos dam aceasta
versiune. " "^uua

ULTIMA EXPEDIŢIE sI MOARTEA LUI ERMAK

La mijlocul lunii mai 1583 au fost trimisi din Moscova īn ajuto ui Ermak, prin Perm, cīteva sute de osteni sub comanda voievodul ■ 3emion Dmitrievici Bolhovski si a starostelui Ivan Gluhov. Ei au ^Ul n Siberia īn noiembrie 1583¹, cīnd acolo a izbucnit o mare atarilor īmpotriva cuceritorilor rusi. Rascoala a fost organizata de iul Siberiei (sfetnicul cel mare al hanului Siberiei) care īnainte s-ar'f lespartit — īn realitate sau numai de forma — de Kueium si si__ar t-irganizat o tabara īntarita pe Irtīs, līnga rīul Tara. Karaciul a ademenit a el prin īnselaciune 40 de cazaci īn frunte cu Ivan Kolto si i-a mace-arit. Au fost nimicite de asemenea micile detasamente de cazaci risipite irintre tatari si hanti pe imensul teritoriu cucerit de Ermak. Curīnd dupa osirea detasamentului lui Bolhovski, foametea a īnceput sa bīntuie rintre rusi. Multi dintre ei, printre care si voievodul Bolhovski, au iurit din pricina bolilor, īn special a scorbutului.

Tn iunie 1584, fortele unite ale tatarilor si hantilor sub comanda lui araci au īnconjurat Kaslīkul. Dar cazacii, sub comanda hatmanului latvei Mesceriak, au efectuat un atac de noapte izbutit si au navalit īn ibara karaciului. Aproape toti tatarii au fost macelariti. Karaciul cu tiva oameni a scapat fugind peste rīul Isim. Cazacii au pus mīna pe reviziile lui, au respins atacurile tardive ale altor cete care asediau -asul si s-au īntors cu bine īn Kaslīk. Aliatii karaciului s-au īmprastiat ? la satele lor. Asediul Kaslīkului a fost ridicat. Aceasta victorie a īm-matatit pentru scurta vreme situatia cuceritorilor. Localnicii au īnceput . le furnizeze alimente.

Dupa cīteva saptamīni de Ia zdrobirea karaciului, un tatar trimis de

ucium i-<a adus lui Ermak stirea falsa ca o caravana a negutatorilor

n Buhara se īndreapta peste rīul Vagai spre Kaslīk, iar hanul n-o lasa

treaca. Ermak 1-a crezut si a pornit imediat īn īntāmpinarea caravanei.

i se stie cīti cazaci a luat cu el: cronicarii indica cifre īntre 50 si 300 de

meni. Aproape toti spun īnsa ca el a īntreprins un mars scurt pe rīul

igai īn sus si a pierit la īntoarcere īnecmdu-se īn Irtīs. Numai o singura

rsiune sustine ca, ajungīnd la gurile rīului Vagai, Ermak a īnfrīnt un

tasament tatar, dar n-a aflat nimic despre negustorii din Buhara s>

pornit īn sus pe Irtīs. El a repurtat o a doua victorie asupra tatarilor

apropiere de varsarea rīului Isim si a ocupat fara lupta oraselu

satkan la rasarit de acest rīu. El s-a oprit īn apropiere de varsarea

lui sis la vreo 400 km departare de Kaslīk, dar a facut cale īntoarsa.

Dupa Bahrusin. acest detasament a petrecut iarna anului 1583/1584 Ia.

EXPEDIŢIA LUI ERMAK sI MOARTEAJsA

Expeditiile lui Ermak si Briazga (1583—1585).

uluit de mizeria localnicilor care i-au spus ca si īn sus pe Irtīs, spre sud-«st, oamenii nu traiesc mai bine. Pe drumul de īntoarcere, ia lasatKan. Ermak a primit din nou o stire falsa ca negutatorii din Buhara vm in jos p_e Vagai si a pornit īn graba spre gurile acestui rīu. Mai departe versiunile din cronici concorda.

. Detasamentul de cazaci a pornit īn sus pe Vagai īn īntimpinarea ima­ginarei caravane Neīntīlnind-o, Ermak s-a īntors īnapoi. DetasamentuJ oprit peste noapte pe malul Irtīsului, īn apropiere de varsarea riului _Sai. Era o noapte īntunecoasa de august si ploua cu galeata. Kucmm area tot timpul miscarile detasamentului lui Ermak. Potrivit unei locale, unul dintre oamenii lui Kucium trimis īn recunoastere

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Praznicul de īngropaciune la moartea lui Ermak (din cronica de la Kungur).

furat de la rusii care dormeau trei flinte si trei tolbe si le-a adus ha-ilui. Atunci Kucium a pornit cu detasamentul sau īmpotriva rusilor. L;: iezul noptii el a ajuns īn tabara lui Ermak si n-a īntīmpinat nici o zistenta. Pentru a nu face zgomot, tatarii īi sugrumau pur si simplu pf sii care dormeau. Ermak, īnsa, s-a trezit si si-a croit drum spre mal. in multimea de dusmani. El a sarit īntr-o barca de līnga mal, dar. oīnd o miscare gresita, a cazut īn apa si s-a īnecat, caci purta armura ea (potrivit legendei chiar doua armuri, pe care le primise īn dar de la r). Din detasamentul sau a scapat fugind cu o barca un singur cazac, a ajuns la Kas'lāk si a anuntat pieirea lui Ermak si a oamenilor sa¹' )trivit versiunii lui Remezov, cadavrul lui Ermak a fost gasit pe cursu_ Eerior al rāului Vagai de un pescar tatar, care, dupa trasaturile fet^{el s}„ :pa īmbracaminte, a recunoscut īn el pe un rus, iar dupa cele "°u muri scumpe, un om de vaza. Oamenii din partea locului chemat¹ scar l-au recunoscut pe Ermak tot dupa armuri.

CUCERIREA DEFINITIVA A SIBERIEI APUSENE

RETRAGEREA RUsILOR DUPĂ MOARTEA LUI ERMAK

ntele petrecute mai tīrziu au aratat ca Ermak era sufletul Even^im.^e . £_ej _ma- ī_nait _m grad dintre ostenii din Moscova era īntregii ^aC;™' Gluhov, iar printre cazaci, hatmanul Matvei Mesceriak. starostele J- ^«^ $_e \_& moartea lui Ermak ei au plecat din Kaslīk īn pupa ° ^s^_{ea ce} niai ramasese din detasamentul unit (īn total 150 de barei cu ,j,_emīn(j_UnSe de tatarii din regiunea Tobolului, Gluhov n-a oarnen¹': „ _ge stoarca pe drumul pe care venise īnainte — pe rīurile īndraznit ^^ Detasamentul a mers cu barcile pe Obi pīna aproape Tavda s^ ^_ ^ trecut peste „Iugorski Kamen" (Uralul de nord), a ajuns i^deSara si'de acolo s-a īntors īn Rusia.

_{n r} tatarii n-au apucat sa profite de victoria lor. Printre ei au izbuc-

H'n nou dezbinarile. Kucium a trimis la Kaslīk pe unul dintre fiii

"- /Alei) cu un mic detasament, dar acesta a fost curānd alungat de acolo

rf¹ cneazul Seid-Ahmat („Seidiak"), nepotul hanului Siberiei, Edigher,

-are fusese detronat si ucis de Kucium.

īntre timp (īn 1585) din Moscova, unde nu se stia īnca de moartea lui Ermak si de retragerea rusilor, a fost trimis īn Siberia voievodul Ivan Mansurov cu o suta de osteni si cīteva tunuri. Mergīnd probabil tot pe apa, ca si Ermak, Mansurov a ajuns pe Tobol si Irtīs, dar nu i-a mai gasit acolo pe rusi. El a coborīt cu barcile pe Irtīs, sperīnd probabil sa ajunga din urma detasamentul lui Gluhov si Mesceriak. Era toamna tīrziu si rīul a īnghetat. Mansurov s-a oprit sa ierneze pe malul drept al fluviului Obi, īn fata varsarii Irtīsului, a construit acolo un orasel si 1-a īntarit cu un gard de bīrne. Aceasta a fost prima cetatuie construita de rusi dincolo de „Kamenīi Poias", asa-numitul orasel Obsk. (El a fost parasit īn 1594 <cīnd ceva mai sus pe Obi s-a construit oraselul Surgut, care exista si astazi.)

īn primavara anului 1586, cīnd gheata de pe rīu s-a topit, detasa­
mentul lui Mansurov a parasit oraselul si a pornit cu barcile īn jos pe
Obi. Dupa ce a ajuns īn tara iugrilor, el a trecut peste „Kamen" si s-a
'ntors la Moscova. Toate teritoriile dobīndite de Ermak fusesera pierdute
?i cucerirea Siberiei trebuia reluata de la īnceput. Dar acum rusii cunos-
eau bine drumurile din Siberia de vest si reqiunile de pe malurile
nurilor,