Ecaterina Salvarezzo
Doamna Ecaterina Salvarezzo a fost sotia domnitorului Alexandru al II-lea Mircea si mama lui Mihnea al II-lea Turcitul.
L-a cunoscut pe Alexandru al II-lea în timpul pribegiei acestuia la Constantinopol si s-au casatorit în 1558, la Pera. Ecaterina Salvarezzo era de origine italiana si provenea dintr-o familie 939o1414j catolica. Atunci când sotul sau a fost înscaunat Domn, a fost nevoita, ca Doamna a Ţarii Românesti, sa treaca la ortodoxism. A ctitorit Manastirea Slatioarele din Ocnele Mari. În 1573 a înfiintat, împreuna cu domnitorul, prima tiparnita din Bucuresti, la Manastirea Plumbuita.
Când fiul ei, Mihnea al II-lea, înca minor, a fost înscaunat domn în Ţara Româneasca de catre sultanul Murat al III-lea, ea a condus tara, în calitate de regenta, timp de sapte ani (între 1577-1583). Era o perioada grea, plina de intrigi si pretendenti la tron, tara aflându-se sub suzeranitate otomana si domnitorii fiind la bunul plac al Portii Otomane, dupa cum reiese dintr-o scrisoare trimisa în 24 februarie 1578 de catre Doamna Ecaterina surorii sale, Maria Fabrizio, încercând sa o convinga sa nu vina în Ţara Româneasca:
"Esti adevarat sora mea, esti sângele meu si te iubesc si te doresc, dar locul acesta nu sufera ca eu de atâta vreme sa ma port dupa ritul grecesc. si acum Domnia Ta sa vii sa mergi la o biserica frânca si noi pe de alta parte la alta biserica greceasca. E rusine si ne dispretuieste lumea. Aici sunt locuitorii oameni salbatici, nu sunt ca la Constantinopole si Pera unde sunt amestecati grecii si frâncii la un loc si iarasi, pe de alta parte, aceasta tara nu e mostenirea noastra; azi suntem, mâine nu suntem, dupa voia lui Dumnezeu, si ne aflam în mâna turcului si nici noi nu stim unde vom fi pâna la capat."
A murit în anul 1590, la Tripoli.
Alexandru al II-lea Mircea
Se naste probabil în Transilvania, unde se stie ca tatal sau era în pribegie cu familia, în asteptarea momentului prielnic sa ia tronul. Despre viata de dinainte de domnie exista doua versiuni, ambele relatate chiar de Alexandru însusi. În prima, pastrata în cronica pictata de la Manastirea Bucovat, marturiseste ca a luat domnia la 40 de ani (deci anul probabil al nasterii este 1529) si ca a stat în temnita [...] de când a murit Patrasco voievod (cel Bun, 1557 n.a.) ... pâna ce a iesit raposatul Petru voievod (cel Tânar, 1568 n.a.) din Ţara Româneasca si când am stat domnia mea domn a toata Ţara Româneasca [2]. În textul unei pisanii puse pe o fântâna din Ocnele Mari este consemnat ca [...] am fost în pribegie în Ţara Arapeasca 20 de ani si în Alep 14 ani, ca într-o închisoare [...] [3]. Mai probabila, în opinia istoricilor, este însa cea de a doua versiune caci, la Constantinopol o cunoaste pe doamna Ecaterina Salvarezzo, de origine italiana, cu care se casatoreste în 1558, la Pera. În 1564 se naste unicul lor fiu, Mihnea al II-lea.
|
