Eduard I si celtii
William Wallace
Dupa cum Eduard I este primul dintre Plantageneti care poarta nume englezesc, tot astfel el este si primul care încearca sa desavârseasca cucerirea Insulelor Britanice. A fost pregatit pentru aceasta misiune înca din adolescenta. În 1252 tatal sau, Henric al III-lea, îi daduse Irlanda, comitatul de Chester, pamânturile regelui din Tara Galilor, insulele 121r1711b anglo-normande si Gasconia. În zadar a încercat Eduard -pe vremea când nu era decât lordul Eduard si comite de Chester- sa impuna galezilor cutumele engleze; ei se revoltasera si-l învinsera. Tânarul Eduard iesi ruinat din acel razboi, dar facuse cunostinta cu metodele de lupta ale galezilor, cunoscuse valoarea arcasilor lor, înarmati cu arcuri lungi, de o forta si o patrundere mult mai mari decât arcurile obisnuite, si imposibilitatea de a folosi împotriva lor cavaleria feudala, pe care sagetile lor o puneau pe fuga.
Dupa ce a devenit rege, în 1277, a pregatit o expeditie în Tara Galilor, pe care a condus-o el însusi. În 1301 regele îi dadu fiului sau Eduard, nascut în Tara Galilor si crescut de o bona galeza, titlul de Print de Wales, devenit de atunci titulatura fiului cel mai vârstnic al regilor Angliei. Cu toate ca din acel moment au fost introduse legile si cutumele engleze, principatul ramase în afara regatului si nu trimitea deputati în parlament. Abia în secolul al XVI-lea, Henric al VIII-lea facu din Anglia si Tara Galilor un regat unic (Actul de unire: 1536).
Învingator al celtilor din Tara Galilor, Eduard I nu reusi sa iasa victorios în lupta sa împotriva celtilor din Scotia. Dupa ce muri regele Scotiei, nelasând ca urmas decât o fetita care locuia în Norvegia, Eduard facu o propunere foarte înteleapta: s-o ia în casatorie fiul sau, ceea ce ar fi dus la unirea celor doua regate. Ideea parea a fi acceptata de cea mai mare parte a scotienilor si Eduard trimise o corabie în Norvegia ca s-o aduca pe printesa. Pentru a o distra pe "fata din Norvegia" în timpul calatoriei pe mare, se pregatisera pe nava alune, ghimbir, smochine, turta dulce, dar gingasa copila, neputând suporta grelele conditii ale trecerii marii, muri pe drum si marii seniori scotieni începura de îndata sa-si dispute coroana.
Eduart, ales ca arbitru, atribui regatul lui John Balliol, care fu incoronat la Scone ceru noului rege sa-l recunoasca drept suzeran. Scotienii crezusera ca o asemenea suzeranitate va ramâne pur formala. Când Eduard anunta ca un impricinat a carui cerere a fost respinsa de o curte scotiana va putea în viitor face apel la tribunalele engleze, John Balliol intra în alianta cu regele Frantei, adversar al lui Eduard din pricina Gasconiei. Eduard a intrat în Scotia si l-a facut prizonier pe Balliol. Impuse Scotiei acele legi engleze care-i erau dragi si pe care le admira. Se izbi de o rezistenta neasteptata, nu din partea baronilor, ci a poporului scotian, care, sub conducerea unui cavaler, William Wallace, se rascula.
În 1305 Eduard se crezu stapânul întregii tari, în 1306 Robert Bruce rascula din nou Scotia si fu încoronat la Scone. Regele Angliei era batrân, infirm, dar jura, într-un straniu juramânt mistic, "înaintea Domnului si a Lebedelor", sa zdrobeasca revolta scotienilor. Aceasta ultima campanie din Scotia îi puse capat vietii. Pe patul de moarte, îsi lua ramas bun de la fiii sai. Le ceru ca 100 de cavaleri sa-i duca inima în Tara Sfânta, sa nu-i fie înmormântat trupul înainte de înfrângerea scotienilor si oasele sale sa-i fie purtate în fruntea bataliei, astfel ca, mort fiind, sa-si conduca armatele la victorie, ca si în viata. El însusi compuse inscriptia pe care dorea s-o vada gravata pe mormântul sau: Eduardus Primus Scotorum Malleus hic est. Pactum serva. (Aici zace Eduard întâiul, sfarâmitorul scotienilor. Pastreaza-ti legamântul.)
William Wallace
Este unul dintre cei mai importanti eroi ai scotienilor, simbol al luptei lor pentru libertate. Pentru ca a omorat un nobil englez regele Angliei a pus un pret pe capul sau, transformandu-l astfel intr-un proscris. In plus, Wallace a refuzat sa accepte tratatul semnat in 1297 de nobilii scotieni cu Anglia, prin care acestia se supuneau de bunavoie, primind in schimb pamanturi. In fruntea unei armate de patrioti stranse de el a reusit sa captureze un numar de fortarete si sa infranga armatele trimise de englezi sa restabileasca ordinea. Insa, datorita tradarii unor nobili scotieni, regele Edward al Angliei ce a invadat Scotia in 1298, reuseste sa-l infranga pe Wallace si sa-l captureze ceva mai tarziu, aplicandu-i pedeapsa capitala.
In 1314, o armata de patrioti scotieni prost echipata, infometata si inferioara din punct de vedere numeric, dar mai dornica decat oricand sa indeplineasca visul de libertate al lui Wallace, reuseste sa invinga armata engleza, asigurandu-si astfel viitorul ca natie libera.
Bibliografie: revista Arbolele Lumii
1000 de intrebari despre oameni celebri, Editura Alexandra
Coman Ruxandra
Cls a X-a J
|
