Emanuel Swedenborg - Misticul Nordului

În septembrie 1759, Swedenborg, aflat la Göteborg, a descris minut cu minut, un incendiu ce avea loc la Stockholm si semnala ca focul s-a oprit la trei case distanta de a sa. Câteva zile mai târziu, scrisori din Stockholmau i-au confirmat cu exactitate viziunea.

La Londra, unde a locuit a dus o viata foarte simpla. Se hranea numai cu lapte, pâine si legume.
Nu s-a casatorit niciodata, dar i-au placut foarte mult femeile, toata viata.
În Londra, în 1745, s-a petrecut evenimentul capital al existentei sale - o viziune precedata de vise, pe care le-a notat în jurnalul sau. Din acel moment, a abandonat studiul stiintelor, a renuntat la toate functiile sale si s-a orientat catre o viata mistica.

Biserica suedeza oficiala l-a declarat eretic din cauza ideilor sale si a comportamentului sau neobisnuit.
Swedenborg si-a expus întotdeauna doctrina cu multa luciditate; a fost "un om eminamente realist", dupa cum îl considera Emerson. Cu atât mai mult, viziunea sa religioasa a avut un impact mai puternic.
El a afirmat ca Iisus i-a spus ca îi încredinteaza misiunea "de a înnoi Biserica", ca îi vor fi permise calatorii în lumea de dincolo, lumea spiritelor, a cerurilor si infernurilor.

Înainte de a începe sa scrie despre aceste lucruri, Swedenborg a consacrat doi ani studiului limbii ebraice, deoarece dorea sa citeasca textele originale.
În conceptia lui Swedenborg, lumea de dincolo si existenta sufletelor acolo sunt influentate de existenta liberului arbitru.
Swedenborg considera ca dupa momentul mortii, omul nu-si da seama ca nu mai apartine planului fizic, continua sa vina în casa lui si sa se plimbe pe strazile orasului. Nu stie ca e mort. Vede totusi un lucru care îl bucura, dar îl si nelinisteste: totul în acea lume este mult mai intens decât în lumea fizica.
El afirma ca totul este mai concret si mai tangibil decât aici, sunt mult mai multe forme si culori.

În nenumaratele sale calatorii în ceruri si infernuri a constatat ca lumea noastra este în comparatia cu lumile subtile asemenea unei umbre. "E ca si cum am trai în umbra."
El vorbeste despre placerile simturilor ca fiind mult mai intense acolo decât aici, pe pamânt.
Swedenborg sustine ca Dumnezeu nu condamna pe nimeni la infern, ci îi cheama pe toti oamenii catre mântuire. Dumnezeu a dat omului liberul arbitru, "teribilul privilegiu de a se condamna el însusi la iad sau de a merita cerul".
Descrie o regiune intermediara, care este cea a spiritelor celor morti, care comunica acolo cu îngerii si demonii. În acea lume, dupa o saptamâna sau ani îndelungati, omul decide sa fie demon sau sa se înalte în lumea îngerilor.
Referitor la infernuri, Swedenborg spune ca ele au aspectul unor regiuni mlastinoase sau al unor orase care au fost distruse de incendii. Oamenii de acolo uneltesc unii împotriva altora, îsi fac rau lor însisi si celorlalti.
Diametral opus, Swedenborg a gasit cerurile si doctrina sa afirma ca "exista un echilibru între fortele infernale si cele ceresti, echilibru necesar pentru supravietuirea lumii".

Swedenborg descrie infernul ca având forma unui demon si cerul - forma unui înger. Fiecare om cauta lumea care îi corespunde cel mai bine dupa predominanta vietii sale terestre.

Cerul lui Swedenborg "este cerul iubirii si, mai ales, un cer al muncii, un cer altruist. Fiecare înger munceste pentru ceilalti: toti lucreaza pentru binele celorlalti. Nu e un cer pasiv. Nici un cer al recompensei. Dar exista în cerul lui Swedenborg un aspect important: cerul lui e un cer prin excelenta intelectual."    (Jorge Luis Borges)

El imagineaza cerul ca o serie de conversatii între îngeri. Omul trebuie sa înteleaga ce spun acestia sau altfel înseamna ca nu e demn de lumea lor.
Swedenborg spune "Idiotul, oricât de sfânt ar fi el, nu va intra în Împaratia Cerurilor". De aceea el credea ca omul "trebuie sa se mântuiasca si din punct de vedere intelectual".

Swedenborg s-a întâlnit cu diferite fiinte din paradis si infern. Timp de 30 de ani, a publicat anonim carti în limba latina despre aceste conversatii cu entitati din lumile subtile.
L-a interesat foarte mult poezia engleza si i-a citat în scrierile sale pe Shakespeare, Milton si alti mari poeti.
În calatoriile sale în Suedia, Anglia, Germania, Austria, Italia a vizitat uzinele si cartierele sarace.

Servitorii sai locuiau în parterul casei sale din Londra si îl auzeau conversând cu îngerii sau cu demonii.
Swedenborg spune ca fiecare cuvânt din Biblie are cel putin doua întelesuri si de aceea totul trebuie interpretat din doua perspective. De exemplu, lumina este pentru el o metafora prin care simbolizeaza adevarul. Calul simbolizeaza inteligenta, si astfel gradat Swedenborg a stabilit un întreg sistem de corespondente. Considera ca totul se bazeaza pe corespondente, ca întreaga creatia e "o scriere secreta, o criptografie, pe care trebuie sa o descifram".
Carlyle, citându-l pe Swedenborg, a spus: "Istoria universala e o scriere pe care trebuie sa o descifram si sa o transcriem continuu. Necontenit suntem martorii istoriei universale si în acelasi timp actorii ei. Suntem de asemenea literele, simbolurile: un text divin în care se înscrie destinul nostru."

Swedenborg nu a negat nimic din om, în doctrina sa era acceptata casatoria, senzualitatea, iar "cerul sau era plin de iubire".
În Statele Unite exista o Biserica swedenborgiana. Sunt câteva mii de adepti în SUA, Anglia, Suedia si Germania.
Swedenborg este "primul explorator al lumii de dincolo" pe care a descris-o într-un mod extrem de minutios.

"Gândirea lui Swedenborg ar fi putut sa înnoiasca Biserica în lumea întreaga, dar ea apartine destinului scandinav care tine de domeniul visului. Totul se petrece ca într-un vis sau într-o sfera de cristal." Jorges Luis Borges

"Cei care fac eforturi singuri pentru a ajunge în Împaratia Cerurilor, sau catre ceea ce e mai înalt, se straduie în zadar si sunt supusi unui permanent pericol; e mai usor când te adresezi direct lui Dumnezeu care ne ajuta."
"Mi se spune ca am început sa arat mai frumos si sa seman cu un înger."
"Ce a fost negru mai înainte, dispare când mergi pe calea pe care ai încredere numai în Dumnezeu si în Hristos, nu în forta umana sau în propria întelegere. Astfel noi suntem soldati pentru  a lupta continuu împotriva lui Satana."
"Când ai iubirea cea mai profunda pentru Dumnezeu, nu mai simti nici o alta iubire decât aceea pe care o gasesti în încrederea în Dumnezeu."
"S-a remarcat cu diferite ocazii ca exista spirite de toate felurile. Un singur spirit, care e cel al lui Hristos, are toata beatitudinea în sine; prin altele esti sedus într-o mie de feluri, ca sa fraternizezi cu ele, dar nefericit e cel care face asta."
"Trebuie sa lasam lui Hristos toate nevoile noastre, atât în spiritual cât si în temporal."
"Simteam mereu actiunea puternica a Sfântului Duh, acea multumire si acea Împaratie a cerului pe pamânt, care îmi umpleau tot corpul."
"Aceasta senzatie de bine interior era atât de puternica, mai ales când eram singur, fara compania cuiva, dimineata, seara, în timpul zilei, încât se poate compara cu o bucurie cereasca aici, pe pamânt; si sper s-o pastrez bine, atâta timp cât, prin gratia unica a Domnului nostru, pot merge pe o cale curata, având o dreapta întelegere, caci daca ma îndepartez si caut multumire în temporal, aceasta va disparea."
"Simteam un fel de exaltation, caci ma gândeam ca, atunci când am multumirea cereasca, de ce sa ma duc sa caut lumescul, care, în comparatie, nu e nimic, e inconstant, daunator, luptând împotriva acolo si distrugator."
"Nimic altceva nu ne poate face fericiti decât Gratia."
"Gratia e în Iisus Hristos, care e tronul milei."
"Nu vreau sa fiu al meu, sunt sigur si cred ca Tu, o Doamne, vei permite sa fiu al Tau în toate zilele vietii mele si nu-mi vei lua Sfântul Tau Duh care-mi da forta si ma sustine."