Teodor WEXLER,
vicepresedintele Fundatiei "Dr. W. Filderman"
In perioada 12 septembrie 1940-23 august 1944, între dr. Wilhelm Filderman,
presedintele Uniunii Comunitatilor Evreiesti din România, si maresalul Ion
Antonescu a avut loc un schimb de scrisori vizând ameliorarea situatiei
evreilor - cetateni români sau a evreilor fosti cetateni români rezidenti în
Basarabia si Bucovina de Nord s 20420e43u i deportati, dupa 22 iunie 1941, în
Transnistria. Amintim ca numerosi alti evrei din afara acestor teritorii si
anume, cei din Dorohoi, Suceava, Câmpulung, sau aflati laaamunca obligatorie,
au fost deportati în Transnistria.
La data de 11 octombrie 1941, dr. Filderman s-a adresat maresalului Ion
Antonescu printr-o scrisoare în care apela la sentimentele umanitare ale
conducatorului statului spre a împiedica o noua deportare a unui grup de evrei
din ghetoul de la Chisinau. Conducatorul statului i-a adresat dr.-ului
Filderman o scrisoare foarte dura, în care culpabiliza populatia evreiasca din
Basarabia si Bucovina de Nord pentru colaborare cu inamicul sovietic, extinzând
aria culpabilizarii si asupra evreilor din Rusia si Ucraina.
Comentarii revelatoare asupra acestei scrisori se gasesc în raportul
ministrului francez la Bucuresti, Jacques Truelle, adresat guvernului de la
Vichy la 10 noiembrie 1941, din care citam în continuare (documentul integral a
fost publicat în lucrarea Martiriul evreilor din România, Editura
Hasefer, 1991; fragmentele citate de noi au fost retraduse în redactia revistei
Magazin istoric):
"Aceasta legatie a avut ocazia, în mai multe rânduri, sa semnaleze
Departamentului masurile luate împotriva evreilor, fie de guvernul român, fie
de autoritatile subordonate mai mult sau mai putin calificate. Se parea ca
ororile al caror teatru de desfasurare a fost orasul Iasi, în luna iulie ce a
trecut, si despre care am informat în scrisoarea mea nr. 195 din 4 iulie, nu
vor mai putea fi depasite. De altfel, de atunci încoace, guvernul român paruse
sensibil la reactia opiniei publice, atât din interior, cât si din strainatate,
fata de aceste atrocitati si în cursul lunii septembrie a existat impresia
producerii unei oarecare destinderi [Urmeaza în continuare descrierea unor noi
masuri de deportare]...
In fata acestor masuri, care evident urmareau rezolvarea radicala a problemei
evreiesti, doctorul Filderman, presedintele Uniunii Comunitatilor Evreiesti din
România, nu a ezitat sa adreseze maresalului Antonescu doua scrisori, în care
atragea atentia conducatorului asupra îngrozitoarei tragedii ce se desfasura si
îl implora în mod impresionant, facând apel la sentimentele sale umanitare, sa
înceteze acest adevarat program.
Maresalul Antonescu a raspuns într-o scrisoare publicata în presa la 27
octombrie si în care declara textual: <<Inteleg durerea voastra, dar si
d-voastra trebuie s-o întelegeti pe a mea si pe cea a unei întregi natiuni. Ati
uitat ce s-a întâmplat în timpul evacuarii Basarabiei? Ati uitat ura cu care
coreligionarii vostri ne-au tratat în timpul retragerii noastre si atentatele
pe care le-au comis împotriva armatei române în timpul înaintarii ei pâna la
Odessa si tarmul Marii de Azov?>>. [In continuare, scrisoarea lui
Antonescu contine grave acuze la adresa populatiei evreiesti]...
In ciuda antisemitismului exacerbat pe care propaganda a reusit sa-l faca sa
domneasca în România, aceasta scrisoare [a maresalului] a facut cea mai proasta
impresie românilor care si-au pastrat libertatea de judecata si de clarviziune.
Se considera ca acuzatiile formulate de maresalul Antonescu la adresa evreilor
nu sunt deloc întemeiate; daca s-au produs numeroase incidente cu ocazia
evacuarii Basarabiei si Bucovinei în 1940, este stabilit ca evreii nu au fost
singurii care au participat la ele, ci ca toata drojdia româneasca din aceste
provincii, precum si minoritarii ucraineni, rusi si altii, care s-au alaturat
evreilor pentru a insulta regimentele românesti ce se retrageau fara sa lupte.
Iar pretentia ca Odessa1 nu a rezistat decât pentru ca fusese aparata de evrei este
o tema de propaganda deseori folosita, dar care este într-adevar prea ridicola
pentru a putea fi luata în serios.
Oricum, scrisoarea curajoasa a lui Filderman catre conducator pare a-l fi
indispus foarte tare pe acesta din urma, deoarece presa anunta de curând ca s-a
deschis o ancheta judiciara împotriva presedintelui Uniunii Comunitatilor
Evreiesti pentru <<atitudine jignitoare fata de statul
român>>" (sunt date în continuare alte masuri cu caracter
antievreiesc).
In sedinta Consiliului de Ministri din 16 noiembrie 1943, Ion Antonescu facea o
serie de afirmatii care confirmau relatarile ministrului Truelle: "Când am
venit acolo [în Basarabia si Bucovina de Nord] ne-am gasit în fata unor
reclamatii fara sfârsit, în care se arata ca peste 40 000 de ticalosi din
aceasta provincie se facusera în timpul ocupatiei rusesti mai rusi decât
rusii... Am fost în fata acestei probleme si daca pedeapsa era capitala mai
aveam înca 50 000 sau 100 000 nenorociri. Si atunci n-am vrut sa-i pedepsesc si
am aplicat clementa, ca si în cazul legionarilor".
Si legionarii si colaborationistii minoritari din Basarabia au stat câteva luni
internati la Onesti, localitate lânga Bacau.
In ce priveste originea dezordinelor din Basarabia si Bucovina de Nord nu ni se
pare lipsit de semnificatie un fragment din scrisoarea pe care Iuliu Maniu i-a
adresat-o la 12 iulie 1941 lui Ion Antonescu: "Cele doua provincii au fost
inundate de functionari din Regat, necunoscatori ai oamenilor de acolo, acestia
s-au transformat în adevarati satrapi ai populatiei si au stârnit numeroase
nemultumiri. Au fost desigur si oameni de treaba între cei veniti, dar cei rai
au compromis pe cei buni. Ei au fost aceia care au facut ca denumirea de
regateni sa devina odioasa si timp de doua decenii provinciile, în buna parte,
s-au înstrainat în loc sa se închege complet cu tara" (Oglinda, din
17 iulie 1997).
In mod intentionat si Antonescu si comunistii au ascuns opiniei publice
constatarile lui Iuliu Maniu. Dupa cum nu exista nici pâna azi o analiza
obiectiva a evenimentelor de la Tatar Bunar din anul 1923, evenimente ce au
degenerat într-un pogrom, organizat de subsecretarul de stat de atunci de la
Ministerul de interne Gheorghe Tatarescu.
Rau intentionate mi se par planurile "Mircea" si "Tudor"
elaborate în anul 1938 de guvernul Tatarescu si care, în cazul unui atac
sovietic, interziceau populatiei evreiesti din Basarabia si Bucovina sa se
retraga odata cu armata româna. Precizez ca aceste planuri au fost elaborate cu
mult înainte de semnarea pactului Ribbentrop-Molotov. In cartea sa Un
taciune smuls flacarilor, fostul rabin sef Al. Safran descrie cu lux de
amanunte interventiile facute pe lânga autoritati, pentru ca evreii din aceste
teritorii sa se poata evacua odata cu armata româna.
Analizând cu obiectivitate si simt de raspundere documentele prezentate în
acest articol va trebui sa stabilim unde se opreste realitatea si unde începe
propaganda în scrisoarea maresalului Antonescu catre dr. Filderman din 27
octombrie 1941. Este un proces care va trebui parcurs în numele omeniei
românesti si al respectului pentru adevarul istoric.
