Evolutia proceselor demografice in Basarabia in secolul al XIX-lea
Una dintre cele mai importante consecinte ale raptului teritorial din 1812 a fost, pe linga cresterea numarului de populatie, schimbarea treptata a componentei nationale sin acest spatiu.
Studii ale statisticilor si recensamintelor efectuate in acea perioada, atesta numarul populatiei Basarabiei la momentul anexarii de circa 400 mii oameni. La fel putem identifica un raport al etniilor conlocuitoare. Astfel, ro 424g69e manii constituiau circa 86% din numarul populatiei si erau raspinditi pe tot teritoriul Basarabiei. Aproximativ 14 la suta din populatie erau ruteni, lipoveni, evrei, greci, armeni, bulgari, gagauzi.
Problema evolutiei demografice a populatiei din Basarabia dupa anexarea din 1812 este una extrem de discutata si controversa in literatura de specialitate. Din aceste considerente valurile de interpretari extreme in studiile cercetatorilor romani, rusi si straini au confirmat importanta subiectului nu doar pentru stiinta istorica ci si in justificarea unor politici.
Este semnificativ faptul ca numarul populatiei a crescut considerabil. De la 400.000 in 1812 la 950.000 in anii '50 ai secolului al XIX-lea si atingind cifra de 2.642.000 in anul 1918. Cauzele care au favorizat aceasta crestere nu este tocmai sporul natural. Un rol important l-a jucat procesul de migratiune si colonizare. Factorii care au favorizat aceasta migratiune a u fost in prima instanta politica de colonizare promovata de tarism, lipsa obligativitatii efectuarii serviciului militar pina in anul 1874, lipsa serbiei si nu in ultimul rind caracterul tolerant al populatiei bastinase. Tarismul incuraja prin toate mijloacele asezarea colonistilor straini in Basarabia. De rind cu colonizarea organizata oficial se producea si migratia spontana destul de intensa din guberniile rusesti si ucrainesti. Schimbari relevante in compozitia etnica a Basarabiei s-au produs in perioada anilor 1817-1835. Tendinta acestor schimbari consta in cresterea neomogenitatii populatiei tinutului. Ponderea ucrainenilor, rusilor, evreilor, bulgarilor, gagauzilor si a altor etnii minoritare a fost conditionata de marea amploare migrationista a acestor grupuri etnice.
In paralel observam un proces invers, care determina un paradox. Romanii autohtoni paraseau tinutul si se refugiau in alte regiuni. Cauzele esentiale si obiective ale acestui fenomen sunt lipsa facilitatilor fiscale pentru populatia bastinasa, nivelul scazut de trai si cota mica de pamint care le era acordata.
Totusi, romanii basarabeni au continuat sa fie natiune majoritara cu fluctuatii numerice de la an la an. Chiar si dupa 106 ani de aflare sub dominatie rusa, la 1918 romanii din Basarabia alcatuiau majoritatea absoluta a populatiei; 64% conform evaluarilor statistice din perioada interbelica si acceptate de istoricii contemporani.
Repere cronologice
1812 - in urma razboiului din 1806-1812 teritoriul situat intre Nistru si Prut,
muntii Carpati si Marea Neagra, numit din 1813 Basarabia a fost anexat la
Rusia.
1813 - prin Regulamentul administrarii provizorii a Basarabiei a fost
stabilita structura speciala de guvernare a provinciei anexate, conform caruia
se pastra autonomia relativa a acestei regiuni.
1813 - cu ajutorul mitropolitului Gavriil Banulescu Bodoni a fost creat seminarul
teologic din Chisinau.
1814 - pe langa eparhia din Chisinau a fost intemeiata o tipografie, prima
carte editata fiind un abecedar moldovenesc cu traducere in limba rusa.
1859-1862 - the reign of first prince of the United
Romanian Principalities
1873, 7 decembrie - Basarabia este transformata intr-o
simpla gubernie rusa, fiind lichidate particularitatile in sistemul de
administrare care mai existau.
Activitati:
Evidentiaza consecintele anexarii Basarabiei de catre Rusia din anul 1812.
|
