Evolutia tratatelor

Evolutia tratatelor

Tratatul de la Paris si cele doua tratate de la Roma au constituit tratatele fondatoare ale ale celor trei Comunitati Europene.

De-a lungul anilor, ca raspuns la presiunile ce vizau simplificarea, clarificarea, extinderea si democratizarea cadrului constitutional al Comunitatii Europene, tratatele fondatoare au fost suplimentate si amendate în diferite moduri. Aceste dezvoltari au fost realizate prin urmatoarele decizii si actiuni

• Tratatul de constituire a unui singur Consiliu si a unei singure Comisii a Comunitatilor Europene

a)        Comunitatea a devenit mai mare, afirmându-se ca o importanta organizatie internationala; cuprinde o populatie de peste 450 de milioane precum si state traditional influente, se transforma într-o putere comerciala mondiala;

b)        Procesul intern de decizie a devenit mai complex cu noii reprezentanti în Consiliu si cu o sfera mai mare a intereselor nationale si politice care trebuie satisfacute;

c)        Axa franco-germana în jurul careia s-a constituit Comunitatea si care a avut un rol fundamental în anii '60 si la începutul anilor '70 a devenit mai putin centrala si dominanta.

d)        Dezbaterile politice, preocuparile si prioritatile Comunitatii europene au fost afectate prin faptul ca noii membri    au venit cu probleme si cerinte probleme proprii; de o considerabila importanta pentru dezvoltarea viitoare a EU a fost faptul cresterii influentei sudului european, cu tari mai putin industrializate si mai sarace care au produs presiuni asupra reorientarii Politicii Agricole Comune si asupra unor politici redistributive care sa sprijine dezvoltarea economica a Sudului.

Tratatul de la Roma a indicat si un model al elaborarii politicilor precum si al structurii decizionale potrivit caruia Comisia Europeana elabora propuneri de decizii, Parlamentul analiza. iar Consiliul decidea. În cazul elaborarii unor norme cu caracter juridic, Curtea venea cu interpretarile sale.Treptat, au aparut noi amendamente si adaugiri la modelul initial. Spre exemplu, relatiile dintre cele patru institutii au fost influentate prin schimbarile intervenite în numarul membrilor si complexitatea problemelor care au intrat în sfera de decizie a Comunitatii. Cu cât s-a intensificat procesul integrarii cu atât mai mult s-au extins interesele institutiilor, fapt care nu a dus numai la o lipsa de claritate a responsabilitatilor dar si la schimbari în structura puterilor. Consiliul a intervenit în initierea si stabilirea agendei politice, desi acesta era un atribut al Comisiei. Prin unele aprecieri care au avut implicatii politice si institutionale, Curtea a intervenit în directia procesului general de integrare, iar Parlamentul European si-a extins influenta legislativa prin schimbarile intervenite în Tratat. A crescut sfera participantilor în procesul de elaborare a politicilor si de decizie. Cel mai important s-a dovedit a fi Consiliul European care si-a asumat responsabilitati majore în stabilirea agendei reducând puterea si a spatiul de manevra a Comisiei si Consiliului. Procesele de elaborare a politicilor si cele de decizie au devenit mai complexe. Pe lânga cadrele structurale ale întâlnirilor Comisiei si Consiliului, ale comitetelor parlamentare si sedintelor Curtii, exista un mozaic de canale mai putin formale în care reprezentanti ai institutiilor, statelor, diverselor grupuri de interese se întâlnesc, discuta si propun politici si decizii.

EU se dovedeste a fi o organizatie internationala distincta cu structura sa institutionala si împreuna cu procesele politice de decizie si de elaborare a politicilor, prin aria si importanta responsabilitatilor sale. Ele s-au extins permanent prin schimbarile intervenite în Tratat, internationalizarea crescânda a fortelor economice, competitia economica internationala acerba, recunoasterea avantajelor cooperarii comune, presiunile de integrare impuse de Comisie si Parlamentul European cât si prin impactul reciproc al politicilor. Cea mai cunoscuta din acele politici este Politica Agricola Comuna care consuma aproape jumatate din bugetul anual. Ea s-a aflat în centrul unor frecvente dezacorduri determinate de problemele garantarii preturilor si a gestionarii superproductiei. Noile politici au drept obiective promovarea liberei miscari a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor, iar pe de alta parte, ele sunt destinate sa mareasca capacitatea institutionala de actiune comuna în relatiile economice si comerciale cu alte tari. Mecanismele specifice Pietei Unice Europene au determinat o dezvoltare semnificativa a politicilor bazate pe piata precum si o prezenta activa a Comunitatii Europene în procesele de reglementare. Uniunea Europeana a dezvoltat o serie de politici care au avut un impact direct asupra functionarii pietei :

• stabilirea conditiilor esentiale pentru standardele de productie, testarea si certificarea lor;
• deschiderea procesului de achizitionare prin competitie europeana;
• stabilirea criteriilor pe care companiile trebuie sa le satisfaca în comertul lor pe piata europeana;
• controlul circumstantelor în care guvernele statelor membre pot sa ofere subsidii industriei interne;
• extinderea activitatilor de control reglativ la aspecte sociale legate de mediu, conditii de lucru sau protectia consumatorului.

Momentul marcat de Piata Unica Europeana a avut si alte consecinte pentru politicile Comunitatii. Astfel, acesta a promovat politicile sectoriale legate de transport, telecomunicatii si energie în rândul acelor politici care au devenit subiect al unei atentii considerabile în ultimii ani. Piata Unica Europeana a stimulat în mod radical miscarea spre Uniunea monetara si economica. Identificat de la începuturile constructiei europene ca un scop important, progresul real spre Uniunea economica si monetara s-a impus la sfârsitul anilor '80 când majoritatea statelor au ajuns la concluzia potrivit careia politicile financiare si de armonizare macroeconomica sunt necesare pentru ca Piata Unica Europeana sa-si realizeze întregul sau potential. De aceea, s-a dezvoltat treptat o strategie pentru crearea Uniunii Monetare si Economice.

De-a lungul anilor, Comunitatea si-a asumat responsabilitati crescute în politica externa si de securitate. Aceste preocupari au fost recunoscute în Actul Unic European si au devenit mai târziu componente ale Tratatului de la Maastricht ca piloni ai EU. Politicile educationale, culturale si de sanatate au dovedit implicarea Comunitatii si în domeniul acelor politici care nu se refera în mod exclusiv la piata.