Faraonul si întelepciunea antica
În Antichitate, pazitorul întelepciuni stravechi care avea acces la retea era faraonul. În Egipt, faraonul era definit ca omul care uneste cursul superior si cel inferior al Nilului. În mod evident, avem de-a face cu o descriere simbolica a fuziunii celor doua triunghiuri (unul cu vârful în sus si celalalt cu vârful în jos) care alcatuiesc împreuna Sigiliul lui Solomon (mai popular cunoscut sub numele de Steaua lui David). Triunghiul cu vârful în sus indica energiile superioare si lumile ezoterice. Cel cu vârful în jos reprezinta lumea exoterica care include manifestarea exterioara si toate chestiunile lumesti de pe pamânt. Conceptul de faraon se refera la o entitate t 12112d314m rezita spiritual, care opereaza cu energiile inferioare privind totodata prin ferestrele superioare pentru a primi inspiratie si ghidare. Daca exista ceva în lumea de astazi care ne lipseste tuturor mai presus de orice, acesta este rolul faraonului în constiinta sociala moderna.
Întrucât avea acces la ambele lumi (cea ezoterica si cea exoterica), rolul faraonului era acela de a interpreta informatiile pe care considera necesar sa le lase sa circule în lumea exterioara pentru ca evolutia sa se orienteze catre manifestarea ei divina. La modul ideal, rolul faraonului era acela de punct de echilibru între cele doua lumi. Altfel spus, el avea datoria sa pompeze informatii în reteaua morfogenetica. Daca faraonul guverna cu întelepciune, societatea evolua în mod cert catre un paradis terestru.
Pe lânga functia îndeplinita de faraon, scolile misterelor îsi vedeau de propriile lor interese, fiind implicate în tot felul de intrigi. Indiferent care erau scopurile lor, toate erau interesate sa se afle în preajma faraonului, caci acesta era nivelul la care se desfasura batalia pentru evolutie. Aceasta batalie includea si lupta dintre bine si rau, despre care multi filozofi au afirmat ca este absolut necesara pentru ca evolutia sa fie posibila. Întrucât nu poate fi contestat sau eliminat, raul trebuie echilibrat, si aici intra în scena rolul scolilor misterelor. Echilibrarea raului este esentiala pentru construirea universului.
Linia genealogica a faraonilor a intrat în declin pe vremea lui Moise, un mare preot egiptean initiat sa devina faraon. Moise a declansat literalmente declinul Egiptului, orchestrând Exodul si parasind tara cu sceptrul arcadian, un instrument magic ramas de pe timpul atlantilor. Parasirea Egiptului de catre Moise a reprezentat o grea lovitura pentru preotime, caci scoala lui a fost ultima initiata în magie. Dupa plecarea lui, rolul faraonului s-a redus, fiind preluat de diferite societati secrete care luptau pentru putere. Rolul traditional al faraonului si-a pierdut influenta în fata populatiei, iar degradarea acestei institutii a fost si mai mult dramatizata în timpurile recente de prigonirea indienilor Montauk.
Cuvântul "faraon" înseamna "Casa Mare". Daca analizam si mai profund etimologia cuvântului (adica daca îi analizam originile), aflam urmatoarele: cuvântul "mare" provine din grecescul magos si din persanul maz, care înseamna "magie". Cuvântul "casa" deriva din indo-europeanul skeu sau keu, care înseamna "a ascunde". În consecinta, rezulta ca "faraon" se traduce prin "loc magic ascuns". Trebuie sa recunoastem ca se potriveste de minune în puzzle-ul nostru.
În timp ce faraonul reprezenta locul magic ascuns în interiorul formei umane, manifestarea fizica propriu-zisa a magiei se petrecea în Marea Piramida. O piramida reprezinta jumatatea superioara a unui octaedru. Desi majoritatea oamenilor nu cunosc acest lucru, sub Marea Piramida este construita o alta, inversata. Piramida de sus este considerata anticamera si ilustreaza creatia, în timp ce piramida de jos este considerata anti-camera si ilustreaza distrugerea. Se creeaza astfel un efect de gaura neagra / gaura alba. Împreuna, cele doua piramide alcatuiesc un octaedru, adica exact forma pe care a avut-o antena Delta-T despre care am vorbit în Proiectul Montauk. Octaedrul reprezinta o forma cheie în structura retelei pamântului. Daca va puteti imagina doua tetraedre care se intersecteaza în interiorul pamântului, în centrul lor apare un octaedru aflat într-o miscare de rotatie continua. Prin generarea de unde în interiorul câmpului acestui octaedru, magicianul poate schimba spatiul si timpul.
Daca realizam ca pamântul contine structuri geometrice legate în retea si aflate într-o miscare de rotatie continua, ne dam seama ca octaedrul se roteste si el. Va reamintesc ca particulele din continuumul spatio-temporal nu sunt continue. Ele apar si dispar, dar perceptia noastra sincronizata (la fel ca în cazul vizionarii unei pelicule) face ca ele sa ne apara ca fiind în stare solida si fixa. Particulele sunt create de pulsatii electromagnetice care se folosesc de octaedru ca de un canal.
Ne putem face o imagine mai exacta a acestui fenomen construind un octaedru micut. Daca îl vom roti cu 90ș în jurul axei laterale si vom numara punctele care pot recepta pulsatii, vom descoperi ca acestea sunt în numar de 12 înainte de a reveni la pozitia sa initiala. Daca îl vom roti în sens invers, vom obtine alte 12 puncte, ceea ce ne da un total de 24 de realitati potentiale. Daca vom roti octaedrul în jurul axei sale verticale, vom obtine tot atâtea realitati. Avem astfel un total de 48 de realitati posibile.
Fiecare rotatie a octaedrului genereaza 12 realitati diferite. Este important sa tinem cont de acest lucru, caci 12 este un numar sacru, reflectat de cele 12 luni ale anului, de cele 12 semne ale zodiacului, de cei 12 discipoli ai lui Christos, etc. Daca luam o sfera, de pilda o bila de marmura si încercam sa lipim de ea cât mai multe bile de aceeasi dimensiune, vom constata ca numarul acestora este de 12. Rezulta ca 13 este si el un numar sacru. Orice om cunoaste superstitiile legate de acest numar. În horele vrajitoarelor exista 13 persoane, la Cina cea de Taina au participat tot 13 oameni (daca îl socotim si pe Christos), iar calendarul lunar are 13 luni. Numarul 13 este numar prim, iar stramosii nostri îl considerau sacru.
În exemplul de mai sus cu bilele am aratat cum arata 12 realitati diferite în jurul unui punct de referinta central. Exemplul este super-simplificat, dar ne ajuta sa ne facem o idee generala despre felul în care intervine geometria în diferitele realitati.
Pentru cel care studiaza simetria realitatii este usor de înteles ca artele magice aveau la baza anumite principii geometrice bine definite. Desi este aproape imposibil sa mai gasesti astazi un astrolog sau o vrajitoare care sa înteleaga în profunzime aceste principii, întreaga lor ratiune de a fi se bazeaza pe ele! Asa cum am mai afirmat, omul nu mai are acces la adevarata cunoastere.
Marea Piramida de la Gizeh nu reprezinta altceva decât jumatatea superioara a unui octaedru construit pentru punerea în rezonanta cu reteaua morfogenetica a pamântului si pentru accesul la alte realitati paralele. O alta curiozitate legata de Marea Piramida este legata de faptul ca pe peretii ei au fost desenate toate aspectele vietii de zi cu zi a egiptenilor, cu exceptia celor care au construit piramida si a motivatiei lor. De vreme ce au explicat pâna si felul în care spalau egiptenii, ai fi putut crede ca cei care au construit piramida ar fi trebuit sa descrie si maniera în care au realizat acest lucru si care au fost motivele care au stat la baza acestei constructii. Acest lucru era însa strict secret si nu trebuia împartasit decât celor initiati în scolile misterelor. Daca ati înteles principiile care stau la baza octaedrului, sunt convins însa ca ati realizat în mare masura la ce folosea aceasta.
Informatiile descrise mai sus demonstreaza ca reteaua morfogenetica a pamântului acopera numeroase realitati diferite, nu doar pe aceea în care traim noi. Piramida egiptenilor era o poarta care permitea accesul la aceste realitati si la informatiile de ansamblu ale retelei.
În concluzie, piramida era locul magic ascuns, iar faraonul era reprezentantul personal al acestui secret. Întrucât orice forma de cunoastere reprezinta o putere potentiala, sarcina faraonului era aceea de a pazi secretul, pentru a pastra astfel echilibrul între lumile de sus si cele de jos. Evident, faraonul era doar un om. Pe lânga el, mai exista cineva cu un rol infinit mai important în cursul evolutiei, iar acesta traia chiar în interiorul Marii Piramide.
|
