"Fa-te ca lucrezi!"
de Manea Stefan
Era noaptea de 22 decembrie 1989. Afara toata lumea era cuprinsa de lovitura de stat data comunismului. Fiecare emotie traita iti spunea ca se apropia Apocalipsa. Iti spuneai ca mai rau de atat nu se poate. Comunismul isi impusca comunistii. O noua era trebuia sa inceapa pentru Romania. Primul pas spre democratie l-am facut cu zeci de crime. O crima e o crima. Democratia in care tocmai am intrat nu ucide, "sistemul" nu ucide, legile nu ucid, dar oamenii "democrati" o fac foarte usor. Daca inceputul democratiei este asa, democratia ce mai este? Si sa nu uitam cum s-a incheiat incep 13113f520n utul democratie : cu o crima. Zicem noi ca s-a facut dreptate. De fapt, asa este. Doar dupa moarte se face dreptate.
Au trecut trei zile de cand l-au impuscat pe Ceausescu. Ce urmeaza ? A, da! Ucigasul trebuie sa-si ia rasplata, premiul mult dorit. Tara plange, natura plange, oamenii plang.Plang de bucurie ? Pe nimeni nu mai intereseaza ca sunt democrati. Au luptat pentru democratie, au luptat pentru bine, si uite cum au fost rasplatiti. Iese un "tovaras" in fata tarii intregi si spune "Fratilor, priviti partea buna a lucrurilor... ". Cred ca nici cu ochelari n-as fi in stare sa vad partea buna din tot ce s-a intamplat, dar viata merge inainte. Nu stai mereu sa-ti plangi de mila. Ai un viitor in fata. Te gandesti la familie, la copil si de ce nu, la tine. Trebuie facut ceva acum.
Asa gandea si Stefan, un tanar de doar 23 de ani, student la Politehnica din Bucuresti. Mai avea un an si termina facultatea. Se gandea sa-si faca o cariera in informatica. Visa sa ajunga in State deoarece acolo sistemul informatic era foarte dezvoltat. In urma cu trei zile totul parea imposibil. Acum incepea sa vada partea buna a lucrurilor. Putea iesi din tara cand voia fara sa fie constrans de regim. In fiecare sfat primit el vedea ceva bun, dar nu era multumit. Elanul tineretii il facea sa-si doreasca ceva mai mult. Decise sa faca un imprumut bancar foarte mare si sa investeasca banii in ceva ce spera el sa fie profitabil, iar restul sa-l foloseasca pentru a-si face o casa si pentru a-si lua masina. Familia nu-l sustinea din acest punct de vedere deoarece planul era unul nesigur si riscant. Daca afacerea nu mergea ca pe roate, el urma sa ajunga in sapa de lemn.
Zis si facut. Peste numai o luna de la prabusirea regimului Stefan facuse un imprumut de 100 de mii de lei. Enorm. Oare la ce se gandea ? Nici macar nu era sigur in ce sa investeasca banii. Cu 20 de mii isi lua un apartament micut in Bucuresti si cu 15 mii o masina. In zece ani el trebuia sa restituie bancii 170 de mii lei.Nici nu-i trecea prin minte ce afacere facuse.
Prima idee a fost sa-si faca un magazin mare. Venitul ii permitea de mii de lei. Dar nu prea ii suradea ideea unui magazin. Avea atata concurenta. Cum s-ar fi extins el ? S-a gandit la ceva neobisnuit, ceva cu care sa atraga multa lume. Si atunci ii veni ideea de a crea un fel de teatru in care sa-si faca numerele diferiti aristi :scamatori, "magicieni", comici, actori celebri etc. Nu a stat mult pe ganduri. A cumparat cu doar 20 de mii o sala de spectacole foarte veche care se afla in proprietatea statului si a mai investit cam 10 mii in renovari. Urmatorul pas era angajarea personalului care sa se ocupe de spectacol. A dat anunturi, a facut publicitate si in ziua anuntata si-au facut aparitia o multime de oameni la preselectie. Pe usa marii sali statea un anunt : Cine are talent este invitat sa-l descopere intregii lumi. Si cum toti aveti talent... . Se pare ca anuntul a fost luat in serios. Toti cei credeau ca au putin talent se prezentasera. Urma tortura ascultarii.
Primul individ, putin cam prea rosu la fata, spunea ca are talent in imitarea unor mari personalitati. Tipul chiar avea talent. Imita personaje de pe scena politica, sportivi, comentatori tv sau chiar personaje mondene. Totusi Stefan nu putea sa-i spuna "Gata ! Esti angajat ! ".Lectia de aur in angajari este sa spui "Lasa-mi datele si te mai caut eu ".
Totusi, sa nu credeti ca toti aveau talent. Dupa vre-o ora de intervievat a intrat si o fameie de cam 50 de ani care spunea ca are si ea un talent :matura perfect si face totul luna. Adevarul era ca la asta nu se gandise. Printre viitorii angajati trebuia sa aibe si o femeie de serviciu.
Ceva mai tarziu aparu un barbat care spunea ca are simtul umorului foarte dezvoltat. I se ceru sa spuna si el o gluma buna. Luat parca prin surprindere, glumetul incepu sa vorbeasca intr-una : "Am vazut o femeia asa de inalta incat puteai spune ca temperaura ii scade cu 0,6 grade la suta de metri in inaltime. " Stefan schita un zambet dar glumetul nu se mai oprea din ras.
-Te-ai prins ? Isi lua temparatura la nivelul solului si apoi la inaltimea normala. Ha ha ha!
-Da, foarte amuzant. Mai mult poti ?
-Pai...am vazut odata un ou rotund si spart. Ha ha ha! Te-ai prins? Rotund si spart in acelasi timp. Ha ha ha!
-Mda! Te mai caut eu !
-Nu ! Stai ca nu mai zic glume de-astea. Stiu un banc bun. Odata un cioban isi cauta oile si intreaba pe un taran de oile lui. Taranul : Pana acolo am cosit Ciobanul il mai intreaba o data dar acelasi raspuns. Vine si un calaret. Ciobanul ii spune "Ia uite mai omule, eu il intreb pe taranu' asta de oile mele si el imi spune pana unde a cosit" Apoi calaretul : Ma, voi vreti sa-mi furati calul ! " Ha ha ha ! Te-ai prins ? Sa-mi furati calul...ha ha ha !
-OK. Am prins ideea. Ti-am zis ca o sa te mai caut eu.
Dupa aceea Stefan se gandi serios sa-si angajeze un om de paza.
Astfel decurse toata preselectia. Se putea spune ca fiecare avea un talent, unii aveau talent la maturat, altii aveau talent la enervat, iar altii puteau ridica sala in picioare la un spectacol. Noua societate a lui Stefan avea cam 25 de angajati. Totul depindea acum de public. Se faceau pregatiri intense pentru primul spectacol. Exista un fel de regizor cu putina experienta, dar care facea o treaba grozava. Mai cheltui inca 5 mii de lei pentru inregistrarea sociatatii in actele statului. Ii mai ramaneau cam 30 de mii, bani cu care trebuia sa plateasca toti angajatii. Dupa un calcul simplu, banii nu-i ajungeau decat o luna. Nici el nu stia cum sa faca ca sa nu ramana falit.
In tara, treburile nu mergeau chiar bine. Inflatia crestea alarmant. Se parea ca statul ii dadea o mana de ajutor micului intreprinzator. Conform contractului incheiat cu banca, Stefan trebuia sa restituie 150 de lei in 10 ani. Dar cum leul se devaloriza pe zi ce trecea, Stefan schimba toti banii pe care ii avea in dolari. Acesta fu momentul de cotitura in cariera lui.
Primul spectacol a fost un succes total. Bucurestenii, nefiind obisnuiti cu asa ceva, au venit in numar foarte mare. Sala s-a dovedit neincapatoare asa ca spectacolul a fost pus in scena si a doua zi. Saptamanal, un numar foarte mare de spectatori erau prezenti la reprezentatii. Spectacolul avea loc de doua ori pe saptamana, sambata dimineata si duminica dupa amiaza astfel incat sa poata veni toata lumea. Profitul era urias. Lunar societatea castiga cam 55 de mii de lei din vanzarea biletelor si din drepturi de difuzare. Stefan isi dadu seama ca nu va mai merge mult cu spectacolele asa ca a inceput sa investeasca si in alte domenii. Isi deschise un hypermarket la marginea Bucurestiului. In cativa ani leul se devalorizase foarte mult in comparatie cu dolarul. Acest lucru i-a permis lui Stefan sa-si achite creditul la banca in doar trei ani. Dezvoltarea sa a fost una rapida. La cinci ani de la revolutie el avea doua hypermarketuri, un magazin de mobila adusa din Germania, doua abatoare la marginea Bucurestiului plus sala de spectacole cu care si-a inceput afacerile.
Fiecare moment din viata lui Stefan, mai bun sau mai rau, s-a datorat elanului pe care l-a avut in tinerete. Facultatea nu i-a fost inutila. Dupa anul 1995, o data cu aparitia pe piata a primului Windows independent de MS-DOS, Stefan isi facea singur programele necesare pentru calculatoarele companiei sale. In anul 1999 el a creat o companie non-profit pentru ajutorarea orfanilor si a copiilor bolnavi. Dupa anul 2002, el s-a extins si peste granita, deschizandu-si puncte de desfacere a pietei in tarile occidentale. Se pare ca in viata castiga nu numai cei norocosi ci si cei curajosi.
|
