Furtul de inteligenja

Furtul de inteligenja

Atragerea de catre unele tari capitaliste a unor oameni de stiinta si cultura originari din alte tari mai putin dez­voltate, prin mirajul unor conditii de creatie si de afirmare mai bune, nu este un lucru nou. Fenomenul exista de multi ani si constituie una din metodele pe care tarile capitaliste dezvoltate le-au folosit deseori pentru a obtine profituri mari si rapide. Nu e locul aici sa analizam pe larg cauzele si conditiile care permit acest "racolaj".

Daca ne-am referi la tara noastra, de pilda, istoria activitatii multora dintre inventatorii si descoperitorii romāni a fost īn acelasi timp istoria unei lupte istovi­toare īmpotriva nepasarii claselor dominante care des­considerau forta creatoare a poporului, ploconindu-se īn fata unor valori mai mult sau mai putin certe din straina­tate. Este tipica atitudinea guvernelor timpului fata de savantul romān de renume mondial C. Levaditti, desco­peritorul bismuto-terapiei, caruia i s-a refuzat īn doua rīnduri catedra universitara ce i se cuvenea, iar dupa ce, īn fine, i-a fost acordata, i-a fost retrasa foa 19419x238t rte repede pentru "īndrazneala" de a fi criticat conditiile sanitare deplorabile īn care era tinuta populatia. Levaditti a tre­buit, asemeni multor altor savanti romāni, sa se expa-trieze pentru a-si putea continua lucrarile.

Unul din cei mai prodigiosi inventatori romāni din prima jumatate a secolului al XX-lea a fost inginerul Gheorghe (Gogu) Constantinescu, despre care academi­cianul Remus Radulet spunea ca "face parte din clasa inventatorilor descoperitori, a marilor creatori ai tehnicii care au fost nevoiti sa creeze o stiinta noua pentru a face posibile descoperirile lor", īntr-adevar, cele mai im­portante inventii ale lui Gh. Constantinescu privesc do­meniul sonicitatii noua disciplina tehnico-stiintifica creata chiar de el. Sonicitatea este o ramura a mecanicii mediilor continue, care studiaza transmiterea energiei m?'

canice prin vibratii elastice īn fluide (mai ales īn lichide), dupa un principiu asemanator cu acela al transmisiunii de energy prin vibratiile acustice. Fiind nevoit sa se expatneze m Anglia, īnaintea primului razboi mondial, ca urmare a lipsei de īntelegere din partea oficialitatilor vremn fata de preocuparile sale, Gh. Constantinescu si-a continuat activitatea stiintifica īn acea tara, īntr-un labo­rator creat anume pentru dīnsul. El a conceput si realizat acolo multe mecanisme care fac obiectul a peste 120" bre­vete de inventie īnregistrate pe numele sau īn toata lumea. Numai brevetele obtinute īn Anglia, si publicate volSlT ^{ani m Urma de} "^Patent Office", īnsumeaza patru

Cu toate ca paternitatea lui Gh. Constantinescu īn ce priveste somcitatea si domeniile ei de aplicare sīnt īn­deobste recunoscute, unele publicatii americane aparute

deliii T, ^{īn Urma 3U īncercat sa} leTT ^{īn mod} deliberat acest lucru si sa atribuie descoperirea sonici-

riSn?¹T^ah^UT^a?ⁿ_u^{aplicatiile 3Cesteia} cercetatorilor ame-unfii aJ f" ^{HUeter si Richard Bold}- ^Tot P^{e atu}nci, r Ī r T^{621 9U V0it sa atribuie} ° ^alta descoperire sibS tetP, Constantinescu, si anume cea privitoare la po-avion S_a? -³ P ^{CU mitraliera} Prin pasul elicei unui

^m ?^b0r' ^comP^atriotului lor Roland Garros.

^mcf^rca" erau cu atīt mai condamnabile cu cīt r^     furatul parinte al sonicitatii, savantul ^Conf^tantmesc". traia īn'Anglia si fusese   sar-tatea T ^ °ⁿ°-₁^{at 3}o^{t de Acade}^^a R«māna cīt si de Socie-

eercat ?f!ⁿf r" ^{BntanicL Se Vede īnsa ca} <* ^{ce au īn}~ ca ?nvp t"-! ^P? ^eZA^Pe^^{SaVantul romān au mizat} P^e faPtul ca inventiile lui Gh. Constantinescu n-au cunoscut o cir­culatie prea mare īn Occident. Lucrul este explicabil daca unem cont ca, pe de o parte, unele din aceste inventii au constituit īntr-o perioada secrete militare britanice, iar Pe de alta parte, multe din ele revolutionau pur si simplu unele metode si procese de productie aflate īn curs de ex-Pioatare. Aceasta īmprejurare a determinat anumite firme «eresate sa cumpere brevetele inventatorului romān si

ln,-f ^^{CUie īn casele lor de fier} Pentru a nu putea fi fo-°site de catre īntreprinderile concurente

Spre deosebire de cazul lui Gh. Constantinescu sau al lui Henri Coanda au existat si mai multe situatii īn care "furtul de inteligenta" a luat o forma tipica de īnsu­sire ilicita a proprietatii intelectuale a inventatorilor ro­māni. In aceasta privinta ni se pare elocvent exemplul inventatorului romān Ion Basgan, adept entuziast al so-nicitatii si discipol al lui Gh. Constantinescu. Principa­lele brevete de inventie ale inginerului Basgan sīnt bre­vetul romān nr. intitulat "Metoda pentru īmbunatatirea randamentului si perfectionarea forajului rotativ prin rotatie percutanta si prin amortizarea presiu­nilor hidromecanice", si brevetul S.U.A. nr. intitulat "Un nou sistem de foraj care ia īn considerare presiunea hidrostatica si transmiterea energiei sonice la distanta prin utilizarea prajinilor grele proportionale si forajul sonic".

Instituirea starii de beligeranta intervenita īntre Ro­mānia si S.U.A. la sfīrsitul anului a avut drept efect si sechestrarea bunurilor cetatenilor romāni aflate pe teritoriul nord-american, iar printre aceste bunuri se nu­mara si brevetul inginerului Basgan, pentru folosirea caruia marile trusturi petroliere ar fi trebuit sa-i plateasca inventatorului romān redeventele prevazute de reglemen­tarile internationale. Tocmai continuarea neīntrerupta a valorificarii acestor bunuri a fost motivul pentru care capitalurile si brevetele cetatenilor statelor aflate īn razboi cu S.U.A. au fost date īn raspunderea unui custode che­mat sa le administreze si sa dea socoteala de veniturile raportate de ele la sfīrsitul ostilitatilor. Dar brevetul ingi­nerului Basgan a fost "uitat" de catre cei chemati sa ia aceasta masura, ceea ce a permis marilor companii petro­liere americane sa-si īnsuseasca nestingherite rodul muncii si descoperirilor inventatorului romān ani si ani la rīnd, pagubindu-1 atīt pe el cīt si Romānia de sume īnsemnate īn devize. Pīna īn prezent, nu s-au gasit īnca modalitatile practice sau juridice de reparare a acestor daune cauzate de "omisiunea" pusa probabil la cale de cei direct inte­resati.

Pe masura ce ne apropiem de epoca noastra, importul de inteligenta practicat de state si marile grupuri indus-

triale capata forme tot mai complexe, īmbracīnd, nu o data, caracterul unei adevarate agresiuni īmpotriva tarilor mai mici. īnainte de a examina mai īndeaproape aceste forme si metode de racolare a inteligentei straine vom mai evoca īnca o īmprejurare care a determinat exodul a numerosi oameni de stiinta europeni peste Oceanul Atlantic. Aceasta īmprejurare a constituit-o instaurarea dictaturii fasciste īntr-o serie de state europene si conse­cinta sa directa cel de-al doilea razboi mondial.

Printre cei care au fost obligati sa paraseasca Ger­mania, cautīnd adapost mai īntīi īn tarile cu un regim democratic din Europa si, ulterior, dupa cotropirea aces­tor tari de catre Hitler, īn Statele Unite, s-au numarat savanti ca Albert Einstein, descoperitorul teoriei relativi­tatii, si Edward Teller, "parintele bombei cu hidrogen". Acestora li s-au adaugat, la capitularea Germaniei, ele­mente de talia lui Wernher von Braun, specialistul īn rachete al Reich-ului nazist, constructor al i'ehiculelor spatiale americane din zilele noastre. Racolarea savantilor si tehnicienilor de īnalta calificare din Germania īnvinsa, īmpreuna cu rezultatele cercetarilor lor, a devenit o pa­gina antologica īn istoria spionajului tehnico-economic.

īntr-o prima perioada postbelica, dupa ce aceasta ade­varata mina de aur care au fost inventiile si cercetarile capturate din Germania a īnceput sa se epuizeze, Statele Unite s-au trezit īn situatia neplacuta de a fi ramas īntr-un mod dramatic īn urma U.R.S.S. īn ce priveste ritmul pregatirii oamenilor de stiinta. Cum pregatirea unor ase­menea oameni este o treaba complicata care necesita un timp īndelungat, inventivii yankei au recurs la o solutie mult mai ieftina si mult mai rapida, si anume, la raco­larea de savanti de pe batrīnul continent european. Asa s-a facut ca, īn urma cu de ani, īn preajma univer­sitatilor si institutiilor de īnvatamīnt europene, aureolate de o faima multiseculara, au īnceput sa se īnvīrteasca, Precum ulii dupa prada, emisarii institutelor de cercetari si ai marilor firme americane care ofereau absolventilor ^c°nditii cel putin de trei ori mai bune decīt cele ce le-ar fi avut ramīnīnd acasa la ei. Englezii, cei mai loviti de ^aceasta campanie de racolari devenita mult mai agresiva

si mai nerusinata decīt racolarea vedetelor sportive, au reactionat cu vehementa īmpotriva jafului de inteligenta practicat de "verii" lor de peste ocean. Campaniile susti­nute īn presa engleza faceau pe timpul acela apel la sen­timentele patriotice ale tinerilor absolventi si le cereau sa ramīna īn tara. Mai tīrziu, problema a fost luata īn preo­cupare de catre serviciile engleze specializate īn domeniul psihologic, care au īntreprins o actiune mai larga, menita nu numai sa īmpiedice racolarile, ci sa si readuca acasa pe cīt mai multi din cei plecati, īn aceasta actiune au fost folosite toate elementele afectiv-sentimentale aflate la īndemīna scrisori amare de la parintii batrīni si sin­guri, logodnicele frumoase cu par lung si roscat ramase pe insula, pajistile seculare etern verzi ale veselei Anglii s.a.m.d. Se spune ca masurile au dat unele rezultate po­zitive. Tot ce se poate, īn orice caz, pe primul loc al ex­portatorilor de inteligenta īn S.U.A. au trecut Elvetia si, ulterior, tarile din Peninsula Scandinava.

Oricum "vīnatoarea de creiere" este organizata din ce īn ce mai des cu sprijinul unor institutii specializate īn munca de informatii. Marile grupuri nord-a'mericane con­tinua sa fie principalii initiatori si beneficiari ai actiunilor de furt de inteligenta, dar alaturi de ele actioneaza cu tot atīta perseverenta industriasii vest-germani, capitalistii francezi, fabricantii italieni, grupurile subversive angre­nate īn actiuni de contrafaceri si multi altii. Lucrurile au evoluat de o asemenea maniera īncīt īn prezent nu mai sīnt racolati doar chimisti, electronisti, fizicieni etc. cīt si specialisti īn marketing, cunoscatori ai situatiei economice din tarile vest-europene, oameni cu experienta īndelun­gata īntr-un anumit domeniu economic, organizatori ai productiei cu idei noi. Se urmareste, mai ales, racolarea oamenilor formati de īntreprinderile concurente care cu­nosc situatia si stilul de actiune ale acestor īntreprinderi. De multe ori, de recrutarea unui asemenea om depinde succesul luptei pentru supravietuire a unei firme si sugru­mare a adversarului īn spiritul celor mai autentice legi ale junglei. De aceea, grupurile specializate īn "vīnatoa­rea de creiere" nu mai lucreaza la īntīmplare si nu-si mai limiteaza mijloacele de persuasiune la oferirea unui sala-

riu bun. Aceste grupuri dispun de evidente cuprinzatoare
ale specialistilor ce formeaza cīmpul lor de activitate,
iar fisele acestor specialisti, continīnd numele, calificarea,
scurta relatare a carierei, situatia prezenta, salariile pe
care le primesc, precum si cit mai multe amanunte pri­
vind viata si preocuparile lor personale sīnt stocate īn
ordinatoare special programate pentru a alege candidatul
cel mai corespunzator si pentru a indica metoda cea mai
potrivita de abordare a acestuia. Unul din grupurile cele,
mai importante de spioni care se ocupa cu "vīnatoare
de capete" īn Europa occidentala se lauda ca are īn ordi­
nator date privind aproximativ un sfert de milion de sp
cialisti din toate domeniile de activitate. Pentru comp!
tarea permanenta a acestei evidente sīnt folosite anuare^
pe profesii, paginile economice ale ziarelor, periodicele
de specialitate, lucrarile congreselor economice si tehnicp-
stiintifice si multe alte surse din domeniul public sau mai
putin public. Noile numiri īn posturi si promovari an
functie publicate īn ziare, listele celor recompensati si de­
corati cu diferite prilejuri sīnt notate cu scrupulozitate,
iar semnalarile unor agenti din interiorul īntreprinderilor
si institutelor de īnvatamīnt si de cercetari cu privire la
concedieri, scoateri la pensie etc. sīnt verificate si inves­
tigate cu promptitudine. Atunci cīnd o firma īn cautare
de specialisti solicita serviciile grupului, i se prezinta
īntotdeauna o lista cu mai multi candidati, īn dreptul nu­
melui fiind trecuta si o caracterizare din care rezulpa ca
au calitati identice sau apropiate de cele cerute.

Pretul unei actiuni de racolare variaza nu numai īn functie de valoarea candidatului, dar si īn functie de difi­cultatile existente īn domeniul respectiv. Industria de automobile, instrumente de precizie, electronica sīnt do­menii īn care abordarea specialistilor valorosi se reali­zeaza cu dificultate si unde competitia poate ajunge pīna la masuri extreme, respectiv pīna la folosirea foftei. In aceste sectoare, spionajul tehnico-economic reprezinta realmente un risc, iar masurile de securitate ale fermelor vizate sīnt atīt de drastice īncīt ele pot anihila īn fasa °rice tentativa de racolare. Acest lucru este de j īnteles daca ne gīndim la miza extrem de mare pe care repre-

zinta sustragerea unor secrete din aceste sectoare, cu toi cu specialisti. Un om care cunoaste secretele unei compani: industriale, inclusiv planurile ei de viitor, un proiectare de valoare, un specialist īn probleme de publicitate sai. de marketing reprezinta o adevarata avere pentru conēu renta si poate provoca daune enorme celui care 1-a pier dut. Daca omul a lucrat īn sectoarele de cercetare sau dē dezvoltare ale firmei, pagubele sīnt mult mai mari. Ci l cītiva ani īn urma, īn industria automobilelor, oameni \care cunosteau informatiile secrete referitoare la produ-Icerea motoarelor rotative de tip "Wankel", date cu pri­vire la automobilele propulsate cu energie electrica sau cu privire la cele al caror sistem de conducere era asistat &e celule fotoelectrice, specialisti la curent cu noile tehnici de fabricare a tablei inoxidabile sau cunosca­tori ai noilor tehnici antipoluante valorau de mai multe ori greutatea lor īn aur.

O deosebita atentie suscita persoanele desp're care se stabileste ca sīnt nemultumite de functia, salariul sau perspectivele pe care le au la locul lor de munca. Oamenii cate se considera nedreptatiti sīnt mult mai dispusi sa acoepie oferte noi, mai atragatoare. Acest fapt este cu atīi mai adevarat cu cīt multi conducatori de īntreprin­deri nu-si pot imagina ca la firma lor pot lucra si oameni atītlde nefericiti si nesatisfacuti de anumite stari de lu­cruri īncīt hotarasc uneori sa paraseasca serviciul. Iar pentru a-i gasi pe cei mai nemultumiti dintre cei mai nenuiiltumiti, grupurile de spioni profesionisti folosesc atīt colaboratori special platiti din interiorul īntreprinderilor, cīt si; mijloace electronice din cele mai perfectionate.

īn cele ce urmeaza vom īncerca sa redam, cīt mai pe scurt, actiunea de studiere si corupere a carei victima a devenit un specialist englez īn probleme de vīnzare a automobilelor, pe care īl vom numi Gregory McNabb. Spionvjl īnsarcinat cu studierea lui McNabb a īnceput prin a telefona la firma unde lucra omul, dupa ce se īncre-dintas^ ca acesta nu era īn sediu. Convorbirea' īnregistrata de spii>n pe banda de magnetofon s-a desfasurat dupa cum urineaza

Secretara Aici biroul domnului McNabb...

Spionul Salutare. La telefon Stephen Jones. As Idori sa vorbesc cu Gregory.

Secretara Nu e aici, sir. Va pot fi de folos cu |ceva Eu sīnt secretara lui.

Spionul stiu, draguta Ţi-am recunoscut vocea. ^Mi-ar face mult mai multa placere sa discut cu tine īn loc de Gregory, dar aceasta nu mi-ar ajuta la mare lucru. Pe cīnd īl astepti īnapoi

Secretara Nu mai devreme de o saptamīna.

Spionul Mda... Mi-amintesc ca mi-a vorbit de o calatorie dar nu mai tin minte unde...

Secretara Probabil īn Suedia.

Spionul Asa este Afacerea cu suedezii

Secretara Ei bine, chiar cu asta se ocupa acum.

Spionul Pacat ca nu te-a luat cu el. Sau e un secret prea mare

Secretara Probabil. si apoi nu puteam lasa biroul gol. Ambii asistenti au plecat cu el.

Spionul Amīndoi, zici

Secretara Da. Insa adjunctul sau este aici. Vreti poate sa vorbiti cu el

Spionul Nu, draguta Am sa-1 astept pe sef. Mai sun eu peste o saptamīna...

Secretara Eu voi vorbi cu el mīine. Ii voi spune ca 1-ati cautat. Spuneati ca va cheama Stephen Jones ?

Spionul Da. La revedere

Au urmat urgent investigatii la Londra si Stockholm din care a reiesit ca McNabb este considerat efectiv drept o persoana importanta īn cadrul firmei la care lucra. S-a stabilit de asemenea ca omul avea idei novatoare īn ma­terie de marketing si ca primise de la consiliul de admi­nistratie puteri depline pentru a pregati un program de vīnzari īn īntreaga Europa. In plus, au fost culese date amanuntite despre viata sa personala si despre trecutul sau.

La īntoarcerea din Suedia, unul din sefii organizatiei »vānatorilor de creiere" 1-a contactat pe McNabb īntr-o īmprejurare potrivita, dīndu-se initial drept un consultant ĪQ probleme de marketing. Dupa cīteva fraze introduc-

tive, piratul si-a dat arama pe fata si a scos din servieta un dosar gros. El a spus

"Domnule McNabb, aici este scris totul despre viata dv. Raportul referitor la aceasta problema are cam de pagini. In dosar exista si fotocopii dupa diverse docu­mente care va privesc, inclusiv dupa contractul pe care 1-ati semnat la angajarea īn īntreprinderea la care lu­crati. (Obtinerea acestui document costase de dolari, cu care se cumparase un cadou unei secretare de la de­partamentul personalului). Mai avem fotocopii dupa un document privind ratele de credit ce le aveti de platit, dupa contul dv. de la banca, un certificat de cazier ju­diciar curat precum si stenograma unei īnregistrari a convorbirii pe care am avut-o cu copiii dv. de si ani īn parc. Ei ne-au spus printre altele «Mama īi face mereu scandal lui tata pentru ca vine tīrziu acasa». Exista īn dosar detaliile referitoare la un proces care v-a disculpat de īnvinuirea de a fi condus periculos masina, precum si un raport al unui investigator al nostru care descrie interiorul apartamentului īn care locuiti si face o evaluare a nivelului dv. de viata, īn fine, se mai gasesc īntre copertile acestui dosar rapoarte de suprave­ghere din care rezulta cum v-ati petrecut, dv. si membrii familiei, timpul īn ultimele saptamīni. Din toate acestea se desprinde concluzia ca posibilitatile si munca dv. nu sīnt apreciate si rasplatite cum trebuie īn cadrul firmei pentru care lucrati īn prezent. Noi va propunem un patron cu vederi mult mai largi, care de dragul de a lucra cu un «copil minune» ca dv. este gata sa accepte sa dictati dum­neavoastra īnsiva conditiile contractului de colaborare".

McNabb a refuzat sa muste din momeala. El a declarat ca este multumit de locul de munca si conditiile de viata pe care le are. "Am sentimentul a scris recrutorul īn raportul sau ca McNabb este un om prea destept pen­tru a se lasa īncīntat de asemenea argumente".

Ceva mai tīrziu s-a dovedit īnsa ca Mr. Gregory McNabb nu era nici suficient de īntelept, nici suficient de tare pentru a se putea masura de la egal la egal, si cu atīt mai putin pentru a iesi victorios din disputa sa cu "vīnatorii de capete". Acestia a*u folosit pentru doborīrea

sa o slabiciune mai veche a specialistului despre care se ferisera cu grija sa-i dea de īnteles ca ar avea cunostinta. Ei stiau ca McNabb nu dadea niciodata cu piciorul unei aventuri sentimentale.

In consecinta, cu ocazia primei deplasari pe ca're a facut-o la Bruxelles, dupa convorbirea cu recrutorul, lui IVĪcNabb i s-a oferit neasteptatul si placutul prilej de a cunoaste, chiar īn holul hotelului īn care locuia, o ame­ricana blonda, grozav de excentrica. McNabb si-a petrecut noaptea cu aceasta femeie. A doua zi īnsa a putut sa afle ca "īntīmplarea" nu fusese chiar opera oarba a hazar­dului, ci actiunea, foarte minutios pregatita de banda care īl vina si al carei sef s-a grabit sa-1 recontacteze si sa-i puna din nou īn fata dosarul, considerabil īmbogatit de o colectie de fotografii compromitatoare p'recum si cu o banda de magnetofon care completa, īn masura īn care mai era nevoie, dovezile zdrobitoare ale infidelitatii nefe­ricitului McNabb. Omul avea nevasta si doi copii asa ca­de data aceasta "consultantul īn probleme de marketing" a avut cīstig de cauza. McNabb lucreaza astazi la o mare companie americana, fiind director de vīnzari pentru Europa. Programul sau de activitate seamana leit cu acela pe care specialistul nostru era pe punctul sa-1 puna la dis­pozitia vechilor sai patroni.

Cazul specialistului amintit constituie desigur o excep­tie. De obicei, odata ce studierea omului a fost terminata, se recurge la procedee mult mai putin dramatice. Cel mai obisnuit din aceste procedee consta īn identificare ziaru­lui preferat al candidatului si īn īnserarea īn coloanele acestui ziar a unei oferte de serviciu atragatoare si con­venabila celui avut īn vedere.

Marile ziare, cum ar fi "International Herald Tribune", ..Le Monde", "Times", "Frankfurter Allgemeine Zeitung" $-a. īnsereaza anunturi publicitare continīnd asemenea °ferte facute sub acoperirea unor firme americane, īn ma­joritatea cazurilor neindicate nominal īn text'. In majorita-^fia cazurilor, asemenea oferte sīnt capcane īntinse de »vinatorii de capete". Desigur este greu sa dovedesti ca acest gen de anunturi sīnt actiuni de spionaj tehnico-eco-^Orm'e. Dar promisiunea facuta īn anunturi ca eventualele

l                                      

oferte vor fi tratate de o maniera strict confidentiala poate oferi un indiciu īn acest sens, mai ales acolo unde ofer­tantii sīnt interesati īn angajarea de personal experimen­tat, de īnalta calificare, pe care numai competitorii lor 1-ar fi putut forma.

Multe din marile firme nu au nevoie sa recurga la organizatiile specializate de "vīnatori de inteligente", de­oarece poseda propriul lor personal specializat īn astfel de operatii. De exemplu, o mare firma americana produ­catoare de ordinatoare are īn serviciul ei exclusiv o echipa de oameni. Ei au sarcina sa calatoreasca īn īntreaga lume, sa viziteze expozitii, sa participe la conferinte si simpozioane, sa intre īn contact cu participantii la aceste manifestari īn īmprejurari propice, sa culeaga de la ei tot felul de informatii utile si, mai ales, sa identifice spe­cialistii abordabili ce pot fi determinati sa-si ofere servi­ciile firmei īn cauza.

Oricum, cu sau fara aportul organizatiilor speciale de recrutori, problema constituie o preocupare din ce īn ce mai importanta a patronilor de firme mici si nu numai a lor. In august "New York Times" a publicat un articol referitor la aceasta preocupare īn legatura cu ceea ce ziarul numea "furturile tot mai numeroase ale celor mai valoroase bunuri ale īntreprinderilor secretele lor de productie". Articolul sublinia ca majoritatea acestor furturi se realizeaza īn prezent prin coruperea si angaja­rea de catre concurenta a tehnicienilor si cercetatorilor de valoare. Dealtfel, īn conditiile capitaliste acest sistem de corupere a oamenilor este cea mai raspīndita forma a spionajului tehnico-economic. Cīnd conducatorul produc­tiei unei firme de automobile trece īn slujba firmei con­curente este de asteptat ca noile modele produse de aceasta din urma sa includa toate īmbunatatirile prototipurilor aflate īn mapele de proiectare ala vechiului patron.

Multe firme īncearca sa-si protejeze secretele prin semnarea unor contracte cu angajatii lor pe care īncearca sa-i lege pe aceasta cale sa nu divulge si nici sa foloseasca cunostintele confidentiale capatate īn cazul ca vor trece la un alt patron. Se recurge si la compromisul de a limita interdictia īn timp, de exemplu la un an. Se considera ca

dupa acest interval cunostintele despre procesele noi de productie īsi vor pierde din importanta. Ca si organele guvernamentale, marile īntreprinderi īncearca sa se pro­tejeze īmpotriva daunelor pe care le pot cauza "vīnatorii de creiere", prin aplicarea unor restrictii īn ce priveste accesul la documentele secrete. Se porneste de la regula ca nimanui nu trebuie sa i se īncredinteze mai multe date decīt īi sīnt necesare pentru a-si īndeplini sarcinile. Dar nici acest sistem nu este īntotdeauna practicabil. De multe ori, spionii concurentei nu au nevoie decīt de un singur detaliu, ca de exemplu data la care va fi lansat pe piata noul produs, sau ce element nou a fost adaugat unei formule chimice mai vechi.

"Vīnatoarea de creiere" la scara nationala poate avea consecinte dezastruoase. Marea Britanic, bīntuita de crize endemice manifestate prin frecvente stagnari si demaraje economice, cu resursele ei importante de creatie stiintifica si tehnica, dar lipsita de posibilitatea de a realiza inves­titii suficient de mari pentru a valorifica p'e deplin aceste resurse si fara capacitatea de a se lansa īn actiuni spec­taculoase īn ce priveste marketingul, a constituit decenii la rīnd exemplul de referinta īn materie. Actiunile "vīna-torilor de capete" de peste ocean capatasera asemenea pro­portii, īncīt expresia "brain drain" - scurgerea de inte­ligenta folosita de presa engleza pentru a caracteriza situatia grava a exodului de cadre a devenit o expresie consacrata a vocabularului economic international. Dar nu numai Anglia a fost victima scurgerii, sau mai bine zis a hemoragiei de inteligenta. Exista īn prezent o miscare ge­nerala de protest īn tarile Europei occidentale, inclusiv īn R. F. Germania care pierde anual aproximativ din absolventii facultatilor sale. Acesti care constituie bineīnteles elita absolventilor, iau drumul Statelor Unite. Institutul federal tehnologic al Elvetiei compara pierderea anuala a unei cincimi din tinerii oameni de stiinta ai tarii cu situatia din evul mediu cīnd tinerii elvetieni erau ademeniti īn strainatate pentru a se īnrola ca merce­nari īn armatele straine. In decembrie cīnd un anume George Douglas de la firma "American Careers tac." a venit la Paris pentru a recruta tineri francezi, in-

fluentul ziar "Le Monde" i-a demascat cu indignare pre­zenta si intentiile, denumindu-1 Mr. Brain Drain si decla-rīnd ca tratativele care le duce pot fi īn cel mai bun caz promitatoare pentru indivizi dar sīnt profund daunatoare pentru interesele Frantei.

Desi lista celor care emigreaza īn S.U.A. are astazi īn frunte pe elvetieni, norvegieni si olandezi, Marea Britanie continua sa fie, probabil, cea mai lovita de "scurgerea de inteligenta" deoarece cheltuielile sale destinate cercetarii reprezinta o parte mult mai mare a venitului national decīt īn orice alta tara a Europei occidentale. Or, "vīną-torii de capete" manifesta o deosebita predilectie tocmai pentru acele domenii de prima importanta ca aeronautica si energia nucleara, domenii de vīrf ale cercetarii stiin­tifice engleze. In ultimul timp, ca urmare a crizei care a lovit industria aeronautica, se constata un anumit proces de īncetinire a racolarii de specialisti englezi īn domeniul respectiv.

Dar locul recrutorilor americani īncepe sa fie luat tot mai mult de noii parteneri ai Marii Britanii din Piata Comuna. Mult laudata¹ circulatie libera a mīinii de lucru din interiorul acestei organizatii economice ar trebui sa reprezinte un trafic īn toate sensurile. In practica, īnsa, se constata ca rezultatul este trecerea muncitorilor din zonele de criza spre zonele unde se gaseste mai usor de lucru.

In legatura cu problemele amintite īn acest capitol credem ca prezinta interes pentru cititor si cīteva aspecte privind spionajul si furturile īn domeniul brevetelor de inventie.

Pentru a putea īi brevetata, o inventie trebuie sa-si pastreze caracterul de inedit, de secret. Publicitatea prea­labila, care ar putea facilita reproducerea inventiei ąe catre altii, duce la pierderea acestui caracter si, deci, si a posibilitatii de brevetare. Activitatea spionilor īn dome­niul inventiilor este facilitata uneori de imprudentele savīrsite de unii inventatori si oameni de stiinta care

descriu, cu prea mult lux de amanunte, la diverse reuniuni internationale sau īn publicatiile de specialitate, natura preocuparilor lor pe linie de cercetare si a descoperirilor pe care le-au realizat. De aceea, savantii care participa la congrese si reuniuni stiintifice internationale fac, īn legatura cu aceasta, obiectul unor masuri speciale de secu­ritate din partea conducatorilor institutiilor īn folosul carora lucreaza. Pe līnga examinarea minutioasa a textu­lui tuturor comunicarilor stiintifice si articolelor publi­cate de acesti savanti se recurge, cu tot tactul necesar, si la instruirea si prevenirea lor permanenta īn legatura cu actiunile de spionaj al caror obiect ar putea deveni.

Ei sīnt preveniti, de exemplu, asupra faptului ca unul din momentele propice īl constituie discutiile ce au loc īntre participantii la o conferinta stiintifica, dupa prezen­tarea fiecarui referat sau comunicare mai importanta. Mai periculoase decīt acest moment sīnt īnsa convorbirile ce se īnfiripeaza īn timpul pauzelor, precum si cele ce se desfa­soara la receptiile ocazionate de reuniunea sau congresul stiintific respectiv.

īn lumea occidentala exista atīt firme importante cīt si organizatii profesioniste de spionaj stiintifico-industrial care dispun de personal special pregatit pentru culegerea de informatii īn timpul unor asemenea reuniuni. Astfel, omul de stiinta care a facut o comunicare importanta se trezeste acostat īn pauza de unul sau doi "colegi'¹ mai tineri, grozav de politicosi care īl īntreaba cu tonul cel mai natural din lume ,,n-am īnteles din continutul co­municarii dv. care este procentul de wolfram ce intra īn compozitia noului aliaj", sau "īn ce mediu si pe ce durata v-ati propus sa realizati tratamentul termic" etc. Multe firme mari nord-americane precum si institute de cerce­tari ce lucreaza pentru armata S.U.A. īncearca sa preīn­tāmpine riscurile legate de participarea unora din colabo­ratorii lor, oameni de stiinta celebri, la conferinte si simpozioane internationale prin atasarea pe līnga ei, pe tot timpul reuniunii, a unor lucratori specializati īn pro­blemele de contraspionaj. Acestia au sarcina sa ramīna Permanent īn apropierea oamenilor de stiinta si sa-i pre-

vina atunci cīnd apar momentele periculoase īn care fie­care cuvīnt trebuie minutios cīntarit.

Dezvaluirile facute involuntar de catre oameni de stiinta la congrese sau īn presa sīnt departe de a constitui īnsa unica sursa de informatii a spionilor industriali Discutiile improvizate de unele cadre cu responsabilitati administrative la un pahar de bautura, īn locuri publice cu aluzii la noile inventii si procedee de productie sīnt un pericol cel putin tot atīt de mare pentru secretul ce trebuie sa īnconjoare munca de cercetare, mai ales īnaintea omologarii rezultatelor. Asemenea' discutii dau persoane­lor aflate īn preajma posibilitatea de a afla, mai mult sau mai putin incidental, detalii revelatoare care, ajunse la dispozitia celor interesati, priveaza pe inventatori de re­zultatele muncii lor. Un exemplu elocvent īn acest sens īl constituie cazul petrecut acum cītiva ani īn Franta, īn care seful unei īntreprinderi s-a apucat sa discute cu avocatul firmei, īn timpul unei calatorii cu trenul, despre noua inventie realizata īn laboratorul de cercetari al firmei si despre necesitatea de a depune cīt mai urgent o cerere pentru brevetarea acestei inventii. Pe banca situata chiar īn spatele lor calatorea o persoana califi­cata īn domeniul respectiv care, sesizīnd importanta pro­blemei discutate, i-a ascultat cu toata atentia si si-a notat, pe un colt de ziar, datele aflate. Chiar īn aceeasi zi, cala­torul a depus o cerere de brevet pentru inventia respec­tiva, iar ulterior si-a deschis o mica īntreprindere pentru realizarea ei la scara industriala. Initiativa s-a dovedit deosebit de rentabila, iar atunci cīnd adevaratul inven­tator a īncercat sa-si legalizeze drepturile de proprietate, el n-a mai reusit sa o faca, cu toate procesele intentate uzurpatorului.

Realizīnd foloasele pe care le putea obtine de pe urma palavragelii, un spion profesionist din Australia platea lunar o anumita suma cītorva īnsotitoare angajate la bordul unor aeronave ce faceau curse externe. Cum dis­tanta care separa Sydney de alte aeroporturi este mare si cum whisky-ul si alte bauturi alcoolice se servesc gra­tuit sau la preturi mici la bordul avioanelor ce calatoresc īn strainatate, īnsotitoarele anume instruite dispuneau de

toate conditiile pentru a "ciupi" cīte o informatie confi­dentiala referitoare fie la o noua inventie, fie la perspec­tivele unor operatiuni financiare, fie la proiectate actiuni de fuziune īntre diversi parteneri. Frumoasele stewardese nu puneau desigur īntrebari, ci se multumeau numai sa traga cu urechea.

Un compartiment al activitatii economice care ofera celor interesati posibilitati reale de a afla informatii pri­vitoare la noile inventii īl constituie departamentele de vīnzari si export ale marilor īntreprinderi. Se īntīmpla de multe ori ca, din exces de zel sau din dorinta de a face reclama firmei lor, unii negociatori sa faca remarci si aluzii imprudente la programul de cercetari si noile produse īn curs de realizare īn īntreprinderile firmei pe care o reprezinta. De aceea, īn cadrul marilor firme occi­dentale se considera astazi drept o regula elementara de securitate masura de a tine cu totul īn afara preocupa­rilor legate de munca de cercetare pe salariatii ce vin īn contact cu clientela si mai ales cu partenerii din straina­tate. Mai mult decīt atīt. Constienti de faptul ca printre clientii seriosi se strecoara de multe ori si spioni indus­triali, conducatorii marilor firme plaseaza īn departamen­tele de import-export personal specializat īn probleme de contraspionaj tehnico-economic, de obicei fosti lucra­tori ai organelor de politie.

Sectorul cel mai vizat de spionii profesionisti ramīne īnsa compartimentul unde se pastreaza dosarele inven­tiilor realizate. Toate marile organizatii tehnico-economice de stat sau particulare dispun astazi de birouri speciale unde se pastreaza dosarele inventiilor realizate de cerce­tatorii salariati ai firmelor respective, sau de institutele de cercetari independente care au executat comenzi pen­tru ele. Acestor dosare, de multe ori nedeclarate la oficiul de stat pentru brevete, le mai sīnt anexate si datele de­numite īn mod curent "know how" (īn traducere apro­ximativa "a sti cum sa faci"). Necesitatea acestor date suplimentare deriva din faptul ca inventiile si noile pro­cese tehnologice contemporane reprezinta un īnalt grad de complexitate neputīnd fi aplicate īn productie numai P^e baza informatiilor concentrate īn dosarul destinat ob-

tinerii brevetului. Sīnt necesare descrieri amanuntite ale procesului de constructie si functionare a noilor aparate si instalatii, iar aceste descrieri sīnt cuprinse, de regula, īn sute si sute de pagini dactilografiate la care se adauga zeci de planse cu desene explicative. Acest sumum de informatii, care este inclus īn denumirea engleza "know how", constituie obiectul actiunilor de spionaj tehnico-economic. Un alt motiv pentru care profesionistii spiona­jului urmaresc cu perseverenta patrunderea īn birourile de brevete a'le firmelor este acela ca ei īsi propun sa sus­traga inventia la momentul cel mai oportun, si anume, īnainte ca dosarul acesteia sa fie predat oficiului national de brevete spre īnregistrare. Daca sustragerea se reali­zeaza cu respectarea acestei conditii, si īn secret absolut, inventia va putea fi folosita fara riscuri si chiar breve­tata "īn premiera" de catre cei ce si-au īnsusit-o prin mijloace necinstite.

Cunoscatoare perfecte ale acestor procedee pe care le folosesc ele īnsele īmpotriva concurentilor lor, marile firme iau masuri deosebite pentru asigurarea securitatii cladirilor si verificarea permanenta a oamenilor ce se ocupa cu mīnuirea si paza documentelor referitoare la in­ventii. Firma internationala de aparatura fotografica si materiale fotosensibile "Kodak" foloseste īn exclusivitate zeci si zeci de patente ale caror dosare nu sīnt depuse la oficiile nationale de brevete ale statelor pe¹ teritoriul carora acest trust īsi are amplasate unitatile de cercetare. Oficiile nationale nu īnregistreaza decīt denumirea inven­tiei precum si numarul patentului, iar pentru alte detalii eventualul interesat este īndrumat la biroul propriu de brevete al lui "Kodak", a carui filiala europeana se afla īntr-o suburbie a Parisului, īn īmprejurimile pa.durii Vin-cennes. Din constatarile unora care au īncercat sa pa­trunda īn acest imobil, rezulta ca intrarile sale ;sīnt pazite mai bine decīt cele ale unui obiectiv militar sii ca acce­sul vizitatorilor este de regula total interzis, indiferent de pretext.

Cu toate masurile luate pentru protejarea loir vulnera­bilitatea birourilor de brevete se dovedeste a fi mai ma^re decīt poate parea la prima vedere. Acest lucrui este, ma¹

ales, o consecinta a faptului ca personalul acestor com­partimente nu poate lucra rupt de restul īntreprinderii, cu usile īncuiate. De aceea, specialistii īn probleme de securitate industriala considera drept absolut necesara respectarea unui minimum de masuri de precautie īn ce priveste mīnuirea si pastrarea documentelor secrete, prin­tre care pastrarea tuturor materialelor īn dulapuri me­talice prevazute cu broaste sigure ale caror chei sa se afle īn raspunderea directa a sefului compartimentului existenta unor semnale de alarma necunoscute decīt celor chemati sa intervina īn cazul declansarii lor īnmīnarea materialelor solicitate pentru consultare sa se faca numai pe baza de fise semnata si numai persoanelor autorizate interdictia categorica, valabila pentru īntregul personal, inclusiv pentru seful īntreprinderii, de a scoate materialele secrete din sediu interdictia de a primi īn birou per­soane straine īnainte de a strīnge de pe masa de lucru si a īncuia la loc sigur dosarele secrete necesitatea cla­sificarii imediate a materialelor īntr-una din categoriile existente, īnregistrarea lor s.a.m.d.

Brevetele de inventie, calitatea si numarul lor reflecta īn ultima analiza forta de creatie a unei tari si capaci­tatea ei de a participa la marea competitie pe care o reprezinta diviziunea internationala a muncii. De aceea, tari mai puternice si mai bogate nu ezita sa-si comple­teze potentialul propriu cu "īmprumuturi" substantiale din averea altor tari. Multe dintre inventiile importante ale vremii noastre au fost realizate īn tarile europene de unde au fost procurate pe diferite cai de americani. Uneori, transferul peste ocean i-a inclus si pe inventatori. Marile firme din S.U.A. au dezvoltat inventiile funda­mentale ale savantilor europeni, brevetīnd noile procese si materiale derivate si valorificīndu-le apoi cu profituri uriase pe piata mondiala, inclusiv īn tarile de origine ale inventatorilor. Este, printre multe altele, si cazul laseru­lui descoperit īn de catre un european precum si al multor formule chimico-farmaceutice, printre care cea a penicilinei, descoperita, dar nebrevetata la timp, de catre savantul englez Fleming. Britanicii au trebuit sa se resem-

neze cu amaraciune sa cumpere de la americani, cu cītiva ani mai tīrziu, dreptul de a produce medicamentul desco­perit de compatriotul lor.

Un alt aspect important īl constituie faptul ca posesia monopolului asupra unor brevete permite, de pilda, Sta­telor Unite sa exercite un adevarat "drept de veto" asupra tranzactiilor comerciale ale firmelor capitaliste europene. Acest lucru este resimtit cu deosebire īn industria aero­nautica, unde aproape īntreaga aparatura de bord de pe avioanele moderne cu reactie este construita dupa proce­dee brevetate īn S.U.A. Ca urmare a acestui fapt, acum cītiva ani, firma franceza "Sud-Aviation" a pierdut un mare contract, neputīnd sa livreze R. P. Chineze avioane dotate cu asemenea aparatura.

Ritmul exploziv al revolutiei tehnico-stiintifice este materializat si prin rapiditatea cu care inventiile si ino­vatiile ajung īn stadiul de realizare industriala. Marile companii si īntreprinderi occidentale si-au organizat de o asemenea maniera activitatea de cercetare stiintifica īncīt, īn momentul īn care lanseaza pe piata un produs nou, ele au deja īn faza de prototip un altul mai perfectionat, gata sa-1 īnlocuiasca. Existenta īn rezerva a unor aseme­nea produse noi este dictata si de riscul ca īntreprinderile concurente pe plan national sau international, pot lansa īn orice moment noutati superioare calitativ celor aflate īn comert. Pentru a-si rezerva īn permanenta posibilitatea adaptarii unei inventii sau descoperiri la alte procese de productie, marile firme breveteaza de obicei numai aspec­tul fundamental al inventiei īn cauza, pastrīnd secrete aplicatiile ei industriale precum si unele date utile pentru perfectionarea ulterioara.

Sistemul descris mai sus a dus īn mod practic, īn Occident, la concentrarea patentelor īn mīinile unui nu­mar redus de trusturi si īntreprinderi care tind sa-si asigure astfel conducerea si controlul īntregului proces al productiei industriale din tarile capitaliste. Evident, aceste trusturi si īntreprinderi sīnt, īn marea lor majori­tate, cele de origine nord-americana care au dispus, la sfīrsitul celui de-al doilea razboi mondial, de resursele financiare necesare realizarii unui asemenea obiectiv.

Constiente de pericolul mortal pe care īl reprezinta pentru ele aceasta stare de lucruri, marile īntreprinderi ^europene se unesc si ele īn carteluri internationale īndeosebi la nivelul Pietii Comune īncercīnd sa con­centreze forte si mijloace capabile sa tina piept ofensivei celor de peste ocean. Asemenea īncercari de cartelare Sneizbutite la vremea lor au avut loc, de pilda, īn indus-:^!tria europeana a automobilelor unde "Fiat", "Citroen", "N.S.U." si "Daimler Benz" īncercau sa evite soarta fir­melor "Simca", "Opel" s.a. care fusesera īnghitite de gigantii americani "General Motors" sau "Crysler". O batalie similara s-a dat si īn industria materialelor foto-sensibile unde ofensiva companiei americane "Kodak" a lichidat practic firme europene cu traditie ca "Pathé". "Lumičre", "Ilford" si alte cīteva. In fata perspectivei unui destin similar, firma vest-germana "Agfa" si-a unit mijloacele cu cele ale firmei belgiene "Gevaert" speciali­zata īn productia materialelor fotosensibile la razele infra-rosii, pentru a crea astfel pe piata mondiala, sau macar 'europeana, o firma capabila sa tina piept lui "Kodak".