Furtul de inteligenja

Furtul de inteligenja

Atragerea de catre unele tari capitaliste a unor oameni de stiinta si cultura originari din alte tari mai putin dez­voltate, prin mirajul unor conditii de creatie si de afirmare mai bune, nu este un lucru nou. Fenomenul exista de multi ani si constituie una din metodele pe care tarile capitaliste dezvoltate le-au folosit deseori pentru a obtine profituri mari si rapide. Nu e locul aici sa analizam pe larg cauzele si conditiile care permit acest "racolaj".

Daca ne-am referi la tara noastra, de pilda, istoria activitatii multora dintre inventatorii si descoperitorii români a fost în acelasi timp istoria unei lupte istovi­toare împotriva nepasarii claselor dominante care des­considerau forta creatoare a poporului, ploconindu-se în fata unor valori mai mult sau mai putin certe din straina­tate. Este tipica atitudinea guvernelor timpului fata de savantul român de renume mondial C. Levaditti, desco­peritorul bismuto-terapiei, caruia i s-a refuzat în doua rînduri catedra universitara ce i se cuvenea, iar dupa ce, în fine, i-a fost acordata, i-a fost retrasa foa 19419x238t rte repede pentru "îndrazneala" de a fi criticat conditiile sanitare deplorabile în care era tinuta populatia. Levaditti a tre­buit, asemeni multor altor savanti români, sa se expa-trieze pentru a-si putea continua lucrarile.

Unul din cei mai prodigiosi inventatori români din prima jumatate a secolului al XX-lea a fost inginerul Gheorghe (Gogu) Constantinescu, despre care academi­cianul Remus Radulet spunea ca "face parte din clasa inventatorilor descoperitori, a marilor creatori ai tehnicii care au fost nevoiti sa creeze o stiinta noua pentru a face posibile descoperirile lor", într-adevar, cele mai im­portante inventii ale lui Gh. Constantinescu privesc do­meniul sonicitatii noua disciplina tehnico-stiintifica creata chiar de el. Sonicitatea este o ramura a mecanicii mediilor continue, care studiaza transmiterea energiei m?'

canice prin vibratii elastice în fluide (mai ales în lichide), dupa un principiu asemanator cu acela al transmisiunii de energy prin vibratiile acustice. Fiind nevoit sa se expatneze m Anglia, înaintea primului razboi mondial, ca urmare a lipsei de întelegere din partea oficialitatilor vremn fata de preocuparile sale, Gh. Constantinescu si-a continuat activitatea stiintifica în acea tara, într-un labo­rator creat anume pentru dînsul. El a conceput si realizat acolo multe mecanisme care fac obiectul a peste 120" bre­vete de inventie înregistrate pe numele sau în toata lumea. Numai brevetele obtinute în Anglia, si publicate volSlT ^{ani m Urma de} "^Patent Office", însumeaza patru

Cu toate ca paternitatea lui Gh. Constantinescu în ce priveste somcitatea si domeniile ei de aplicare sînt în­deobste recunoscute, unele publicatii americane aparute

deliii T, ^{în Urma 3U încercat sa} leTT ^{în mod} deliberat acest lucru si sa atribuie descoperirea sonici-

riSn?¹T^ah^UT^a?ⁿ_u^{aplicatiile 3Cesteia} cercetatorilor ame-unfii aJ f" ^{HUeter si Richard Bold}- ^Tot P^{e atu}nci, r Î r T^{621 9U V0it sa atribuie} ° ^alta descoperire sibS tetP, Constantinescu, si anume cea privitoare la po-avion S_a? -³ P ^{CU mitraliera} Prin pasul elicei unui

^m ?^b0r' ^comP^atriotului lor Roland Garros.

^mcf^rca" erau cu atît mai condamnabile cu cît r^     furatul parinte al sonicitatii, savantul ^Conf^tantmesc". traia în'Anglia si fusese   sar-tatea T ^ °ⁿ°-₁^{at 3}o^{t de Acade}^^a R«mâna cît si de Socie-

eercat ?f!ⁿf r" ^{BntanicL Se Vede însa ca} <* ^{ce au în}~ ca ?nvp t"-! ^P? ^eZA^Pe^^{SaVantul român au mizat} P^e faPtul ca inventiile lui Gh. Constantinescu n-au cunoscut o cir­culatie prea mare în Occident. Lucrul este explicabil daca unem cont ca, pe de o parte, unele din aceste inventii au constituit într-o perioada secrete militare britanice, iar Pe de alta parte, multe din ele revolutionau pur si simplu unele metode si procese de productie aflate în curs de ex-Pioatare. Aceasta împrejurare a determinat anumite firme «eresate sa cumpere brevetele inventatorului român si

ln,-f ^^{CUie în casele lor de fier} Pentru a nu putea fi fo-°site de catre întreprinderile concurente

Spre deosebire de cazul lui Gh. Constantinescu sau al lui Henri Coanda au existat si mai multe situatii în care "furtul de inteligenta" a luat o forma tipica de însu­sire ilicita a proprietatii intelectuale a inventatorilor ro­mâni. In aceasta privinta ni se pare elocvent exemplul inventatorului român Ion Basgan, adept entuziast al so-nicitatii si discipol al lui Gh. Constantinescu. Principa­lele brevete de inventie ale inginerului Basgan sînt bre­vetul român nr. intitulat "Metoda pentru îmbunatatirea randamentului si perfectionarea forajului rotativ prin rotatie percutanta si prin amortizarea presiu­nilor hidromecanice", si brevetul S.U.A. nr. intitulat "Un nou sistem de foraj care ia în considerare presiunea hidrostatica si transmiterea energiei sonice la distanta prin utilizarea prajinilor grele proportionale si forajul sonic".

Instituirea starii de beligeranta intervenita între Ro­mânia si S.U.A. la sfîrsitul anului a avut drept efect si sechestrarea bunurilor cetatenilor români aflate pe teritoriul nord-american, iar printre aceste bunuri se nu­mara si brevetul inginerului Basgan, pentru folosirea caruia marile trusturi petroliere ar fi trebuit sa-i plateasca inventatorului român redeventele prevazute de reglemen­tarile internationale. Tocmai continuarea neîntrerupta a valorificarii acestor bunuri a fost motivul pentru care capitalurile si brevetele cetatenilor statelor aflate în razboi cu S.U.A. au fost date în raspunderea unui custode che­mat sa le administreze si sa dea socoteala de veniturile raportate de ele la sfîrsitul ostilitatilor. Dar brevetul ingi­nerului Basgan a fost "uitat" de catre cei chemati sa ia aceasta masura, ceea ce a permis marilor companii petro­liere americane sa-si însuseasca nestingherite rodul muncii si descoperirilor inventatorului român ani si ani la rînd, pagubindu-1 atît pe el cît si România de sume însemnate în devize. Pîna în prezent, nu s-au gasit înca modalitatile practice sau juridice de reparare a acestor daune cauzate de "omisiunea" pusa probabil la cale de cei direct inte­resati.

Pe masura ce ne apropiem de epoca noastra, importul de inteligenta practicat de state si marile grupuri indus-

triale capata forme tot mai complexe, îmbracînd, nu o data, caracterul unei adevarate agresiuni împotriva tarilor mai mici. înainte de a examina mai îndeaproape aceste forme si metode de racolare a inteligentei straine vom mai evoca înca o împrejurare care a determinat exodul a numerosi oameni de stiinta europeni peste Oceanul Atlantic. Aceasta împrejurare a constituit-o instaurarea dictaturii fasciste într-o serie de state europene si conse­cinta sa directa cel de-al doilea razboi mondial.

Printre cei care au fost obligati sa paraseasca Ger­mania, cautînd adapost mai întîi în tarile cu un regim democratic din Europa si, ulterior, dupa cotropirea aces­tor tari de catre Hitler, în Statele Unite, s-au numarat savanti ca Albert Einstein, descoperitorul teoriei relativi­tatii, si Edward Teller, "parintele bombei cu hidrogen". Acestora li s-au adaugat, la capitularea Germaniei, ele­mente de talia lui Wernher von Braun, specialistul în rachete al Reich-ului nazist, constructor al i'ehiculelor spatiale americane din zilele noastre. Racolarea savantilor si tehnicienilor de înalta calificare din Germania învinsa, împreuna cu rezultatele cercetarilor lor, a devenit o pa­gina antologica în istoria spionajului tehnico-economic.

într-o prima perioada postbelica, dupa ce aceasta ade­varata mina de aur care au fost inventiile si cercetarile capturate din Germania a început sa se epuizeze, Statele Unite s-au trezit în situatia neplacuta de a fi ramas într-un mod dramatic în urma U.R.S.S. în ce priveste ritmul pregatirii oamenilor de stiinta. Cum pregatirea unor ase­menea oameni este o treaba complicata care necesita un timp îndelungat, inventivii yankei au recurs la o solutie mult mai ieftina si mult mai rapida, si anume, la raco­larea de savanti de pe batrînul continent european. Asa s-a facut ca, în urma cu de ani, în preajma univer­sitatilor si institutiilor de învatamînt europene, aureolate de o faima multiseculara, au început sa se învîrteasca, Precum ulii dupa prada, emisarii institutelor de cercetari si ai marilor firme americane care ofereau absolventilor ^c°nditii cel putin de trei ori mai bune decît cele ce le-ar fi avut ramînînd acasa la ei. Englezii, cei mai loviti de ^aceasta campanie de racolari devenita mult mai agresiva

si mai nerusinata decît racolarea vedetelor sportive, au reactionat cu vehementa împotriva jafului de inteligenta practicat de "verii" lor de peste ocean. Campaniile susti­nute în presa engleza faceau pe timpul acela apel la sen­timentele patriotice ale tinerilor absolventi si le cereau sa ramîna în tara. Mai tîrziu, problema a fost luata în preo­cupare de catre serviciile engleze specializate în domeniul psihologic, care au întreprins o actiune mai larga, menita nu numai sa împiedice racolarile, ci sa si readuca acasa pe cît mai multi din cei plecati, în aceasta actiune au fost folosite toate elementele afectiv-sentimentale aflate la îndemîna scrisori amare de la parintii batrîni si sin­guri, logodnicele frumoase cu par lung si roscat ramase pe insula, pajistile seculare etern verzi ale veselei Anglii s.a.m.d. Se spune ca masurile au dat unele rezultate po­zitive. Tot ce se poate, în orice caz, pe primul loc al ex­portatorilor de inteligenta în S.U.A. au trecut Elvetia si, ulterior, tarile din Peninsula Scandinava.

Oricum "vînatoarea de creiere" este organizata din ce în ce mai des cu sprijinul unor institutii specializate în munca de informatii. Marile grupuri nord-a'mericane con­tinua sa fie principalii initiatori si beneficiari ai actiunilor de furt de inteligenta, dar alaturi de ele actioneaza cu tot atîta perseverenta industriasii vest-germani, capitalistii francezi, fabricantii italieni, grupurile subversive angre­nate în actiuni de contrafaceri si multi altii. Lucrurile au evoluat de o asemenea maniera încît în prezent nu mai sînt racolati doar chimisti, electronisti, fizicieni etc. cît si specialisti în marketing, cunoscatori ai situatiei economice din tarile vest-europene, oameni cu experienta îndelun­gata într-un anumit domeniu economic, organizatori ai productiei cu idei noi. Se urmareste, mai ales, racolarea oamenilor formati de întreprinderile concurente care cu­nosc situatia si stilul de actiune ale acestor întreprinderi. De multe ori, de recrutarea unui asemenea om depinde succesul luptei pentru supravietuire a unei firme si sugru­mare a adversarului în spiritul celor mai autentice legi ale junglei. De aceea, grupurile specializate în "vînatoa­rea de creiere" nu mai lucreaza la întîmplare si nu-si mai limiteaza mijloacele de persuasiune la oferirea unui sala-

riu bun. Aceste grupuri dispun de evidente cuprinzatoare
ale specialistilor ce formeaza cîmpul lor de activitate,
iar fisele acestor specialisti, continînd numele, calificarea,
scurta relatare a carierei, situatia prezenta, salariile pe
care le primesc, precum si cit mai multe amanunte pri­
vind viata si preocuparile lor personale sînt stocate în
ordinatoare special programate pentru a alege candidatul
cel mai corespunzator si pentru a indica metoda cea mai
potrivita de abordare a acestuia. Unul din grupurile cele,
mai importante de spioni care se ocupa cu "vînatoare
de capete" în Europa occidentala se lauda ca are în ordi­
nator date privind aproximativ un sfert de milion de sp
cialisti din toate domeniile de activitate. Pentru comp!
tarea permanenta a acestei evidente sînt folosite anuare^
pe profesii, paginile economice ale ziarelor, periodicele
de specialitate, lucrarile congreselor economice si tehnicp-
stiintifice si multe alte surse din domeniul public sau mai
putin public. Noile numiri în posturi si promovari an
functie publicate în ziare, listele celor recompensati si de­
corati cu diferite prilejuri sînt notate cu scrupulozitate,
iar semnalarile unor agenti din interiorul întreprinderilor
si institutelor de învatamînt si de cercetari cu privire la
concedieri, scoateri la pensie etc. sînt verificate si inves­
tigate cu promptitudine. Atunci cînd o firma în cautare
de specialisti solicita serviciile grupului, i se prezinta
întotdeauna o lista cu mai multi candidati, în dreptul nu­
melui fiind trecuta si o caracterizare din care rezulpa ca
au calitati identice sau apropiate de cele cerute.

Pretul unei actiuni de racolare variaza nu numai în functie de valoarea candidatului, dar si în functie de difi­cultatile existente în domeniul respectiv. Industria de automobile, instrumente de precizie, electronica sînt do­menii în care abordarea specialistilor valorosi se reali­zeaza cu dificultate si unde competitia poate ajunge pîna la masuri extreme, respectiv pîna la folosirea foftei. In aceste sectoare, spionajul tehnico-economic reprezinta realmente un risc, iar masurile de securitate ale fermelor vizate sînt atît de drastice încît ele pot anihila în fasa °rice tentativa de racolare. Acest lucru este de j înteles daca ne gîndim la miza extrem de mare pe care repre-

zinta sustragerea unor secrete din aceste sectoare, cu toi cu specialisti. Un om care cunoaste secretele unei compani: industriale, inclusiv planurile ei de viitor, un proiectare de valoare, un specialist în probleme de publicitate sai. de marketing reprezinta o adevarata avere pentru conçu renta si poate provoca daune enorme celui care 1-a pier dut. Daca omul a lucrat în sectoarele de cercetare sau dç dezvoltare ale firmei, pagubele sînt mult mai mari. Ci l cîtiva ani în urma, în industria automobilelor, oameni \care cunosteau informatiile secrete referitoare la produ-Icerea motoarelor rotative de tip "Wankel", date cu pri­vire la automobilele propulsate cu energie electrica sau cu privire la cele al caror sistem de conducere era asistat &e celule fotoelectrice, specialisti la curent cu noile tehnici de fabricare a tablei inoxidabile sau cunosca­tori ai noilor tehnici antipoluante valorau de mai multe ori greutatea lor în aur.

O deosebita atentie suscita persoanele desp're care se stabileste ca sînt nemultumite de functia, salariul sau perspectivele pe care le au la locul lor de munca. Oamenii cate se considera nedreptatiti sînt mult mai dispusi sa acoepie oferte noi, mai atragatoare. Acest fapt este cu atîi mai adevarat cu cît multi conducatori de întreprin­deri nu-si pot imagina ca la firma lor pot lucra si oameni atîtlde nefericiti si nesatisfacuti de anumite stari de lu­cruri încît hotarasc uneori sa paraseasca serviciul. Iar pentru a-i gasi pe cei mai nemultumiti dintre cei mai nenuiiltumiti, grupurile de spioni profesionisti folosesc atît colaboratori special platiti din interiorul întreprinderilor, cît si; mijloace electronice din cele mai perfectionate.

în cele ce urmeaza vom încerca sa redam, cît mai pe scurt, actiunea de studiere si corupere a carei victima a devenit un specialist englez în probleme de vînzare a automobilelor, pe care îl vom numi Gregory McNabb. Spionvjl însarcinat cu studierea lui McNabb a început prin a telefona la firma unde lucra omul, dupa ce se încre-dintas^ ca acesta nu era în sediu. Convorbirea' înregistrata de spii>n pe banda de magnetofon s-a desfasurat dupa cum urineaza

Secretara Aici biroul domnului McNabb...

Spionul Salutare. La telefon Stephen Jones. As Idori sa vorbesc cu Gregory.

Secretara Nu e aici, sir. Va pot fi de folos cu |ceva Eu sînt secretara lui.

Spionul stiu, draguta Ţi-am recunoscut vocea. ^Mi-ar face mult mai multa placere sa discut cu tine în loc de Gregory, dar aceasta nu mi-ar ajuta la mare lucru. Pe cînd îl astepti înapoi

Secretara Nu mai devreme de o saptamîna.

Spionul Mda... Mi-amintesc ca mi-a vorbit de o calatorie dar nu mai tin minte unde...

Secretara Probabil în Suedia.

Spionul Asa este Afacerea cu suedezii

Secretara Ei bine, chiar cu asta se ocupa acum.

Spionul Pacat ca nu te-a luat cu el. Sau e un secret prea mare

Secretara Probabil. si apoi nu puteam lasa biroul gol. Ambii asistenti au plecat cu el.

Spionul Amîndoi, zici

Secretara Da. Insa adjunctul sau este aici. Vreti poate sa vorbiti cu el

Spionul Nu, draguta Am sa-1 astept pe sef. Mai sun eu peste o saptamîna...

Secretara Eu voi vorbi cu el mîine. Ii voi spune ca 1-ati cautat. Spuneati ca va cheama Stephen Jones ?

Spionul Da. La revedere

Au urmat urgent investigatii la Londra si Stockholm din care a reiesit ca McNabb este considerat efectiv drept o persoana importanta în cadrul firmei la care lucra. S-a stabilit de asemenea ca omul avea idei novatoare în ma­terie de marketing si ca primise de la consiliul de admi­nistratie puteri depline pentru a pregati un program de vînzari în întreaga Europa. In plus, au fost culese date amanuntite despre viata sa personala si despre trecutul sau.

La întoarcerea din Suedia, unul din sefii organizatiei »vânatorilor de creiere" 1-a contactat pe McNabb într-o împrejurare potrivita, dîndu-se initial drept un consultant ÎQ probleme de marketing. Dupa cîteva fraze introduc-

tive, piratul si-a dat arama pe fata si a scos din servieta un dosar gros. El a spus

"Domnule McNabb, aici este scris totul despre viata dv. Raportul referitor la aceasta problema are cam de pagini. In dosar exista si fotocopii dupa diverse docu­mente care va privesc, inclusiv dupa contractul pe care 1-ati semnat la angajarea în întreprinderea la care lu­crati. (Obtinerea acestui document costase de dolari, cu care se cumparase un cadou unei secretare de la de­partamentul personalului). Mai avem fotocopii dupa un document privind ratele de credit ce le aveti de platit, dupa contul dv. de la banca, un certificat de cazier ju­diciar curat precum si stenograma unei înregistrari a convorbirii pe care am avut-o cu copiii dv. de si ani în parc. Ei ne-au spus printre altele «Mama îi face mereu scandal lui tata pentru ca vine tîrziu acasa». Exista în dosar detaliile referitoare la un proces care v-a disculpat de învinuirea de a fi condus periculos masina, precum si un raport al unui investigator al nostru care descrie interiorul apartamentului în care locuiti si face o evaluare a nivelului dv. de viata, în fine, se mai gasesc între copertile acestui dosar rapoarte de suprave­ghere din care rezulta cum v-ati petrecut, dv. si membrii familiei, timpul în ultimele saptamîni. Din toate acestea se desprinde concluzia ca posibilitatile si munca dv. nu sînt apreciate si rasplatite cum trebuie în cadrul firmei pentru care lucrati în prezent. Noi va propunem un patron cu vederi mult mai largi, care de dragul de a lucra cu un «copil minune» ca dv. este gata sa accepte sa dictati dum­neavoastra însiva conditiile contractului de colaborare".

McNabb a refuzat sa muste din momeala. El a declarat ca este multumit de locul de munca si conditiile de viata pe care le are. "Am sentimentul a scris recrutorul în raportul sau ca McNabb este un om prea destept pen­tru a se lasa încîntat de asemenea argumente".

Ceva mai tîrziu s-a dovedit însa ca Mr. Gregory McNabb nu era nici suficient de întelept, nici suficient de tare pentru a se putea masura de la egal la egal, si cu atît mai putin pentru a iesi victorios din disputa sa cu "vînatorii de capete". Acestia a*u folosit pentru doborîrea

sa o slabiciune mai veche a specialistului despre care se ferisera cu grija sa-i dea de înteles ca ar avea cunostinta. Ei stiau ca McNabb nu dadea niciodata cu piciorul unei aventuri sentimentale.

In consecinta, cu ocazia primei deplasari pe ca're a facut-o la Bruxelles, dupa convorbirea cu recrutorul, lui IVÎcNabb i s-a oferit neasteptatul si placutul prilej de a cunoaste, chiar în holul hotelului în care locuia, o ame­ricana blonda, grozav de excentrica. McNabb si-a petrecut noaptea cu aceasta femeie. A doua zi însa a putut sa afle ca "întîmplarea" nu fusese chiar opera oarba a hazar­dului, ci actiunea, foarte minutios pregatita de banda care îl vina si al carei sef s-a grabit sa-1 recontacteze si sa-i puna din nou în fata dosarul, considerabil îmbogatit de o colectie de fotografii compromitatoare p'recum si cu o banda de magnetofon care completa, în masura în care mai era nevoie, dovezile zdrobitoare ale infidelitatii nefe­ricitului McNabb. Omul avea nevasta si doi copii asa ca­de data aceasta "consultantul în probleme de marketing" a avut cîstig de cauza. McNabb lucreaza astazi la o mare companie americana, fiind director de vînzari pentru Europa. Programul sau de activitate seamana leit cu acela pe care specialistul nostru era pe punctul sa-1 puna la dis­pozitia vechilor sai patroni.

Cazul specialistului amintit constituie desigur o excep­tie. De obicei, odata ce studierea omului a fost terminata, se recurge la procedee mult mai putin dramatice. Cel mai obisnuit din aceste procedee consta în identificare ziaru­lui preferat al candidatului si în înserarea în coloanele acestui ziar a unei oferte de serviciu atragatoare si con­venabila celui avut în vedere.

Marile ziare, cum ar fi "International Herald Tribune", ..Le Monde", "Times", "Frankfurter Allgemeine Zeitung" $-a. însereaza anunturi publicitare continînd asemenea °ferte facute sub acoperirea unor firme americane, în ma­joritatea cazurilor neindicate nominal în text'. In majorita-^fia cazurilor, asemenea oferte sînt capcane întinse de »vinatorii de capete". Desigur este greu sa dovedesti ca acest gen de anunturi sînt actiuni de spionaj tehnico-eco-^Orm'e. Dar promisiunea facuta în anunturi ca eventualele

l                                      

oferte vor fi tratate de o maniera strict confidentiala poate oferi un indiciu în acest sens, mai ales acolo unde ofer­tantii sînt interesati în angajarea de personal experimen­tat, de înalta calificare, pe care numai competitorii lor 1-ar fi putut forma.

Multe din marile firme nu au nevoie sa recurga la organizatiile specializate de "vînatori de inteligente", de­oarece poseda propriul lor personal specializat în astfel de operatii. De exemplu, o mare firma americana produ­catoare de ordinatoare are în serviciul ei exclusiv o echipa de oameni. Ei au sarcina sa calatoreasca în întreaga lume, sa viziteze expozitii, sa participe la conferinte si simpozioane, sa intre în contact cu participantii la aceste manifestari în împrejurari propice, sa culeaga de la ei tot felul de informatii utile si, mai ales, sa identifice spe­cialistii abordabili ce pot fi determinati sa-si ofere servi­ciile firmei în cauza.

Oricum, cu sau fara aportul organizatiilor speciale de recrutori, problema constituie o preocupare din ce în ce mai importanta a patronilor de firme mici si nu numai a lor. In august "New York Times" a publicat un articol referitor la aceasta preocupare în legatura cu ceea ce ziarul numea "furturile tot mai numeroase ale celor mai valoroase bunuri ale întreprinderilor secretele lor de productie". Articolul sublinia ca majoritatea acestor furturi se realizeaza în prezent prin coruperea si angaja­rea de catre concurenta a tehnicienilor si cercetatorilor de valoare. Dealtfel, în conditiile capitaliste acest sistem de corupere a oamenilor este cea mai raspîndita forma a spionajului tehnico-economic. Cînd conducatorul produc­tiei unei firme de automobile trece în slujba firmei con­curente este de asteptat ca noile modele produse de aceasta din urma sa includa toate îmbunatatirile prototipurilor aflate în mapele de proiectare ala vechiului patron.

Multe firme încearca sa-si protejeze secretele prin semnarea unor contracte cu angajatii lor pe care încearca sa-i lege pe aceasta cale sa nu divulge si nici sa foloseasca cunostintele confidentiale capatate în cazul ca vor trece la un alt patron. Se recurge si la compromisul de a limita interdictia în timp, de exemplu la un an. Se considera ca

dupa acest interval cunostintele despre procesele noi de productie îsi vor pierde din importanta. Ca si organele guvernamentale, marile întreprinderi încearca sa se pro­tejeze împotriva daunelor pe care le pot cauza "vînatorii de creiere", prin aplicarea unor restrictii în ce priveste accesul la documentele secrete. Se porneste de la regula ca nimanui nu trebuie sa i se încredinteze mai multe date decît îi sînt necesare pentru a-si îndeplini sarcinile. Dar nici acest sistem nu este întotdeauna practicabil. De multe ori, spionii concurentei nu au nevoie decît de un singur detaliu, ca de exemplu data la care va fi lansat pe piata noul produs, sau ce element nou a fost adaugat unei formule chimice mai vechi.

"Vînatoarea de creiere" la scara nationala poate avea consecinte dezastruoase. Marea Britanic, bîntuita de crize endemice manifestate prin frecvente stagnari si demaraje economice, cu resursele ei importante de creatie stiintifica si tehnica, dar lipsita de posibilitatea de a realiza inves­titii suficient de mari pentru a valorifica p'e deplin aceste resurse si fara capacitatea de a se lansa în actiuni spec­taculoase în ce priveste marketingul, a constituit decenii la rînd exemplul de referinta în materie. Actiunile "vîna-torilor de capete" de peste ocean capatasera asemenea pro­portii, încît expresia "brain drain" - scurgerea de inte­ligenta folosita de presa engleza pentru a caracteriza situatia grava a exodului de cadre a devenit o expresie consacrata a vocabularului economic international. Dar nu numai Anglia a fost victima scurgerii, sau mai bine zis a hemoragiei de inteligenta. Exista în prezent o miscare ge­nerala de protest în tarile Europei occidentale, inclusiv în R. F. Germania care pierde anual aproximativ din absolventii facultatilor sale. Acesti care constituie bineînteles elita absolventilor, iau drumul Statelor Unite. Institutul federal tehnologic al Elvetiei compara pierderea anuala a unei cincimi din tinerii oameni de stiinta ai tarii cu situatia din evul mediu cînd tinerii elvetieni erau ademeniti în strainatate pentru a se înrola ca merce­nari în armatele straine. In decembrie cînd un anume George Douglas de la firma "American Careers tac." a venit la Paris pentru a recruta tineri francezi, in-

fluentul ziar "Le Monde" i-a demascat cu indignare pre­zenta si intentiile, denumindu-1 Mr. Brain Drain si decla-rînd ca tratativele care le duce pot fi în cel mai bun caz promitatoare pentru indivizi dar sînt profund daunatoare pentru interesele Frantei.

Desi lista celor care emigreaza în S.U.A. are astazi în frunte pe elvetieni, norvegieni si olandezi, Marea Britanie continua sa fie, probabil, cea mai lovita de "scurgerea de inteligenta" deoarece cheltuielile sale destinate cercetarii reprezinta o parte mult mai mare a venitului national decît în orice alta tara a Europei occidentale. Or, "vînà-torii de capete" manifesta o deosebita predilectie tocmai pentru acele domenii de prima importanta ca aeronautica si energia nucleara, domenii de vîrf ale cercetarii stiin­tifice engleze. In ultimul timp, ca urmare a crizei care a lovit industria aeronautica, se constata un anumit proces de încetinire a racolarii de specialisti englezi în domeniul respectiv.

Dar locul recrutorilor americani începe sa fie luat tot mai mult de noii parteneri ai Marii Britanii din Piata Comuna. Mult laudata¹ circulatie libera a mîinii de lucru din interiorul acestei organizatii economice ar trebui sa reprezinte un trafic în toate sensurile. In practica, însa, se constata ca rezultatul este trecerea muncitorilor din zonele de criza spre zonele unde se gaseste mai usor de lucru.

In legatura cu problemele amintite în acest capitol credem ca prezinta interes pentru cititor si cîteva aspecte privind spionajul si furturile în domeniul brevetelor de inventie.

Pentru a putea îi brevetata, o inventie trebuie sa-si pastreze caracterul de inedit, de secret. Publicitatea prea­labila, care ar putea facilita reproducerea inventiei àe catre altii, duce la pierderea acestui caracter si, deci, si a posibilitatii de brevetare. Activitatea spionilor în dome­niul inventiilor este facilitata uneori de imprudentele savîrsite de unii inventatori si oameni de stiinta care

descriu, cu prea mult lux de amanunte, la diverse reuniuni internationale sau în publicatiile de specialitate, natura preocuparilor lor pe linie de cercetare si a descoperirilor pe care le-au realizat. De aceea, savantii care participa la congrese si reuniuni stiintifice internationale fac, în legatura cu aceasta, obiectul unor masuri speciale de secu­ritate din partea conducatorilor institutiilor în folosul carora lucreaza. Pe lînga examinarea minutioasa a textu­lui tuturor comunicarilor stiintifice si articolelor publi­cate de acesti savanti se recurge, cu tot tactul necesar, si la instruirea si prevenirea lor permanenta în legatura cu actiunile de spionaj al caror obiect ar putea deveni.

Ei sînt preveniti, de exemplu, asupra faptului ca unul din momentele propice îl constituie discutiile ce au loc între participantii la o conferinta stiintifica, dupa prezen­tarea fiecarui referat sau comunicare mai importanta. Mai periculoase decît acest moment sînt însa convorbirile ce se înfiripeaza în timpul pauzelor, precum si cele ce se desfa­soara la receptiile ocazionate de reuniunea sau congresul stiintific respectiv.

în lumea occidentala exista atît firme importante cît si organizatii profesioniste de spionaj stiintifico-industrial care dispun de personal special pregatit pentru culegerea de informatii în timpul unor asemenea reuniuni. Astfel, omul de stiinta care a facut o comunicare importanta se trezeste acostat în pauza de unul sau doi "colegi'¹ mai tineri, grozav de politicosi care îl întreaba cu tonul cel mai natural din lume ,,n-am înteles din continutul co­municarii dv. care este procentul de wolfram ce intra în compozitia noului aliaj", sau "în ce mediu si pe ce durata v-ati propus sa realizati tratamentul termic" etc. Multe firme mari nord-americane precum si institute de cerce­tari ce lucreaza pentru armata S.U.A. încearca sa preîn­tâmpine riscurile legate de participarea unora din colabo­ratorii lor, oameni de stiinta celebri, la conferinte si simpozioane internationale prin atasarea pe lînga ei, pe tot timpul reuniunii, a unor lucratori specializati în pro­blemele de contraspionaj. Acestia au sarcina sa ramîna Permanent în apropierea oamenilor de stiinta si sa-i pre-

vina atunci cînd apar momentele periculoase în care fie­care cuvînt trebuie minutios cîntarit.

Dezvaluirile facute involuntar de catre oameni de stiinta la congrese sau în presa sînt departe de a constitui însa unica sursa de informatii a spionilor industriali Discutiile improvizate de unele cadre cu responsabilitati administrative la un pahar de bautura, în locuri publice cu aluzii la noile inventii si procedee de productie sînt un pericol cel putin tot atît de mare pentru secretul ce trebuie sa înconjoare munca de cercetare, mai ales înaintea omologarii rezultatelor. Asemenea' discutii dau persoane­lor aflate în preajma posibilitatea de a afla, mai mult sau mai putin incidental, detalii revelatoare care, ajunse la dispozitia celor interesati, priveaza pe inventatori de re­zultatele muncii lor. Un exemplu elocvent în acest sens îl constituie cazul petrecut acum cîtiva ani în Franta, în care seful unei întreprinderi s-a apucat sa discute cu avocatul firmei, în timpul unei calatorii cu trenul, despre noua inventie realizata în laboratorul de cercetari al firmei si despre necesitatea de a depune cît mai urgent o cerere pentru brevetarea acestei inventii. Pe banca situata chiar în spatele lor calatorea o persoana califi­cata în domeniul respectiv care, sesizînd importanta pro­blemei discutate, i-a ascultat cu toata atentia si si-a notat, pe un colt de ziar, datele aflate. Chiar în aceeasi zi, cala­torul a depus o cerere de brevet pentru inventia respec­tiva, iar ulterior si-a deschis o mica întreprindere pentru realizarea ei la scara industriala. Initiativa s-a dovedit deosebit de rentabila, iar atunci cînd adevaratul inven­tator a încercat sa-si legalizeze drepturile de proprietate, el n-a mai reusit sa o faca, cu toate procesele intentate uzurpatorului.

Realizînd foloasele pe care le putea obtine de pe urma palavragelii, un spion profesionist din Australia platea lunar o anumita suma cîtorva însotitoare angajate la bordul unor aeronave ce faceau curse externe. Cum dis­tanta care separa Sydney de alte aeroporturi este mare si cum whisky-ul si alte bauturi alcoolice se servesc gra­tuit sau la preturi mici la bordul avioanelor ce calatoresc în strainatate, însotitoarele anume instruite dispuneau de

toate conditiile pentru a "ciupi" cîte o informatie confi­dentiala referitoare fie la o noua inventie, fie la perspec­tivele unor operatiuni financiare, fie la proiectate actiuni de fuziune între diversi parteneri. Frumoasele stewardese nu puneau desigur întrebari, ci se multumeau numai sa traga cu urechea.

Un compartiment al activitatii economice care ofera celor interesati posibilitati reale de a afla informatii pri­vitoare la noile inventii îl constituie departamentele de vînzari si export ale marilor întreprinderi. Se întîmpla de multe ori ca, din exces de zel sau din dorinta de a face reclama firmei lor, unii negociatori sa faca remarci si aluzii imprudente la programul de cercetari si noile produse în curs de realizare în întreprinderile firmei pe care o reprezinta. De aceea, în cadrul marilor firme occi­dentale se considera astazi drept o regula elementara de securitate masura de a tine cu totul în afara preocupa­rilor legate de munca de cercetare pe salariatii ce vin în contact cu clientela si mai ales cu partenerii din straina­tate. Mai mult decît atît. Constienti de faptul ca printre clientii seriosi se strecoara de multe ori si spioni indus­triali, conducatorii marilor firme plaseaza în departamen­tele de import-export personal specializat în probleme de contraspionaj tehnico-economic, de obicei fosti lucra­tori ai organelor de politie.

Sectorul cel mai vizat de spionii profesionisti ramîne însa compartimentul unde se pastreaza dosarele inven­tiilor realizate. Toate marile organizatii tehnico-economice de stat sau particulare dispun astazi de birouri speciale unde se pastreaza dosarele inventiilor realizate de cerce­tatorii salariati ai firmelor respective, sau de institutele de cercetari independente care au executat comenzi pen­tru ele. Acestor dosare, de multe ori nedeclarate la oficiul de stat pentru brevete, le mai sînt anexate si datele de­numite în mod curent "know how" (în traducere apro­ximativa "a sti cum sa faci"). Necesitatea acestor date suplimentare deriva din faptul ca inventiile si noile pro­cese tehnologice contemporane reprezinta un înalt grad de complexitate neputînd fi aplicate în productie numai P^e baza informatiilor concentrate în dosarul destinat ob-

tinerii brevetului. Sînt necesare descrieri amanuntite ale procesului de constructie si functionare a noilor aparate si instalatii, iar aceste descrieri sînt cuprinse, de regula, în sute si sute de pagini dactilografiate la care se adauga zeci de planse cu desene explicative. Acest sumum de informatii, care este inclus în denumirea engleza "know how", constituie obiectul actiunilor de spionaj tehnico-economic. Un alt motiv pentru care profesionistii spiona­jului urmaresc cu perseverenta patrunderea în birourile de brevete a'le firmelor este acela ca ei îsi propun sa sus­traga inventia la momentul cel mai oportun, si anume, înainte ca dosarul acesteia sa fie predat oficiului national de brevete spre înregistrare. Daca sustragerea se reali­zeaza cu respectarea acestei conditii, si în secret absolut, inventia va putea fi folosita fara riscuri si chiar breve­tata "în premiera" de catre cei ce si-au însusit-o prin mijloace necinstite.

Cunoscatoare perfecte ale acestor procedee pe care le folosesc ele însele împotriva concurentilor lor, marile firme iau masuri deosebite pentru asigurarea securitatii cladirilor si verificarea permanenta a oamenilor ce se ocupa cu mînuirea si paza documentelor referitoare la in­ventii. Firma internationala de aparatura fotografica si materiale fotosensibile "Kodak" foloseste în exclusivitate zeci si zeci de patente ale caror dosare nu sînt depuse la oficiile nationale de brevete ale statelor pe¹ teritoriul carora acest trust îsi are amplasate unitatile de cercetare. Oficiile nationale nu înregistreaza decît denumirea inven­tiei precum si numarul patentului, iar pentru alte detalii eventualul interesat este îndrumat la biroul propriu de brevete al lui "Kodak", a carui filiala europeana se afla într-o suburbie a Parisului, în împrejurimile pa.durii Vin-cennes. Din constatarile unora care au încercat sa pa­trunda în acest imobil, rezulta ca intrarile sale ;sînt pazite mai bine decît cele ale unui obiectiv militar sii ca acce­sul vizitatorilor este de regula total interzis, indiferent de pretext.

Cu toate masurile luate pentru protejarea loir vulnera­bilitatea birourilor de brevete se dovedeste a fi mai ma^re decît poate parea la prima vedere. Acest lucrui este, ma¹

ales, o consecinta a faptului ca personalul acestor com­partimente nu poate lucra rupt de restul întreprinderii, cu usile încuiate. De aceea, specialistii în probleme de securitate industriala considera drept absolut necesara respectarea unui minimum de masuri de precautie în ce priveste mînuirea si pastrarea documentelor secrete, prin­tre care pastrarea tuturor materialelor în dulapuri me­talice prevazute cu broaste sigure ale caror chei sa se afle în raspunderea directa a sefului compartimentului existenta unor semnale de alarma necunoscute decît celor chemati sa intervina în cazul declansarii lor înmînarea materialelor solicitate pentru consultare sa se faca numai pe baza de fise semnata si numai persoanelor autorizate interdictia categorica, valabila pentru întregul personal, inclusiv pentru seful întreprinderii, de a scoate materialele secrete din sediu interdictia de a primi în birou per­soane straine înainte de a strînge de pe masa de lucru si a încuia la loc sigur dosarele secrete necesitatea cla­sificarii imediate a materialelor într-una din categoriile existente, înregistrarea lor s.a.m.d.

Brevetele de inventie, calitatea si numarul lor reflecta în ultima analiza forta de creatie a unei tari si capaci­tatea ei de a participa la marea competitie pe care o reprezinta diviziunea internationala a muncii. De aceea, tari mai puternice si mai bogate nu ezita sa-si comple­teze potentialul propriu cu "împrumuturi" substantiale din averea altor tari. Multe dintre inventiile importante ale vremii noastre au fost realizate în tarile europene de unde au fost procurate pe diferite cai de americani. Uneori, transferul peste ocean i-a inclus si pe inventatori. Marile firme din S.U.A. au dezvoltat inventiile funda­mentale ale savantilor europeni, brevetînd noile procese si materiale derivate si valorificîndu-le apoi cu profituri uriase pe piata mondiala, inclusiv în tarile de origine ale inventatorilor. Este, printre multe altele, si cazul laseru­lui descoperit în de catre un european precum si al multor formule chimico-farmaceutice, printre care cea a penicilinei, descoperita, dar nebrevetata la timp, de catre savantul englez Fleming. Britanicii au trebuit sa se resem-

neze cu amaraciune sa cumpere de la americani, cu cîtiva ani mai tîrziu, dreptul de a produce medicamentul desco­perit de compatriotul lor.

Un alt aspect important îl constituie faptul ca posesia monopolului asupra unor brevete permite, de pilda, Sta­telor Unite sa exercite un adevarat "drept de veto" asupra tranzactiilor comerciale ale firmelor capitaliste europene. Acest lucru este resimtit cu deosebire în industria aero­nautica, unde aproape întreaga aparatura de bord de pe avioanele moderne cu reactie este construita dupa proce­dee brevetate în S.U.A. Ca urmare a acestui fapt, acum cîtiva ani, firma franceza "Sud-Aviation" a pierdut un mare contract, neputînd sa livreze R. P. Chineze avioane dotate cu asemenea aparatura.

Ritmul exploziv al revolutiei tehnico-stiintifice este materializat si prin rapiditatea cu care inventiile si ino­vatiile ajung în stadiul de realizare industriala. Marile companii si întreprinderi occidentale si-au organizat de o asemenea maniera activitatea de cercetare stiintifica încît, în momentul în care lanseaza pe piata un produs nou, ele au deja în faza de prototip un altul mai perfectionat, gata sa-1 înlocuiasca. Existenta în rezerva a unor aseme­nea produse noi este dictata si de riscul ca întreprinderile concurente pe plan national sau international, pot lansa în orice moment noutati superioare calitativ celor aflate în comert. Pentru a-si rezerva în permanenta posibilitatea adaptarii unei inventii sau descoperiri la alte procese de productie, marile firme breveteaza de obicei numai aspec­tul fundamental al inventiei în cauza, pastrînd secrete aplicatiile ei industriale precum si unele date utile pentru perfectionarea ulterioara.

Sistemul descris mai sus a dus în mod practic, în Occident, la concentrarea patentelor în mîinile unui nu­mar redus de trusturi si întreprinderi care tind sa-si asigure astfel conducerea si controlul întregului proces al productiei industriale din tarile capitaliste. Evident, aceste trusturi si întreprinderi sînt, în marea lor majori­tate, cele de origine nord-americana care au dispus, la sfîrsitul celui de-al doilea razboi mondial, de resursele financiare necesare realizarii unui asemenea obiectiv.

Constiente de pericolul mortal pe care îl reprezinta pentru ele aceasta stare de lucruri, marile întreprinderi ^europene se unesc si ele în carteluri internationale îndeosebi la nivelul Pietii Comune încercînd sa con­centreze forte si mijloace capabile sa tina piept ofensivei celor de peste ocean. Asemenea încercari de cartelare Sneizbutite la vremea lor au avut loc, de pilda, în indus-:^!tria europeana a automobilelor unde "Fiat", "Citroen", "N.S.U." si "Daimler Benz" încercau sa evite soarta fir­melor "Simca", "Opel" s.a. care fusesera înghitite de gigantii americani "General Motors" sau "Crysler". O batalie similara s-a dat si în industria materialelor foto-sensibile unde ofensiva companiei americane "Kodak" a lichidat practic firme europene cu traditie ca "Pathé". "Lumière", "Ilford" si alte cîteva. In fata perspectivei unui destin similar, firma vest-germana "Agfa" si-a unit mijloacele cu cele ale firmei belgiene "Gevaert" speciali­zata în productia materialelor fotosensibile la razele infra-rosii, pentru a crea astfel pe piata mondiala, sau macar 'europeana, o firma capabila sa tina piept lui "Kodak".