GANDITORI DINTRE CELE DOUA RAZBOAIE MONDIALE

GÂNDITORI DINTRE CELE DOUÃ RÃZBOAIE MONDIALE

Însã a pune problema sub lozinca "formelor fãrã fond" este a îndruma cercetãrile pe o cale gresitã; persiflarea, zeflemeaua folositã pentru critica societãtii noastre nu denotã altceva decât "o neputintã de a întelege fondul problemei, o rãmânere la o considerare superficialã, nedemnã de un spirit stiintific".

Dr. Dumitru Muresan, Conceptia economicã a lui st. Zeletin, Editura Academiei, Bucuresti, 1975.

În epoca post-revolutionarã se intensificã însã schimbul de mãrfuri si circulatia banilor, astfel cã se creeazã o piatã internã si se elibereazã mâna de lucru robitã prin boieresc; ceea ce duce la crearea unui regim, care va dura pânã la izbucnirea rãzboiului si care "poartã pecetea unui amestec hibrid de resturi feudale si institutii burghezo-capitaliste", regim care gresit a fost numit al "formelor fãrã fond", pentru cã este tocmai nãscut din împletirea unor forme si fonduri deosebite.

Actul Unirii este, deasemenea, interpretat sociologic, arãtându-se de ce partidul Unirii a luat fiintã si a avut tãrie mai ales în Moldova, aci comertul fiind stânjenit puternic de barierele vamale rusesti si austriece, dornic deci sã se uneascã cu Muntenia, mai deschisã unui comert liber.

Cât despre "chestiunea tãrãneascã", care din ce în ce se impune ca un curent de gândire important, Pãtrãscanu gãseste cã "explicatia acestui fenomen este simplã: intrate în domeniul de viatã al capitalismului european, Principatele Române sunt, în primul rând, furnizoare de materii prime agrare", statele occidentale având interesul de a crea în tarã o piatã internã în care sã-si poatã desface mãrfurile industriale. Se punea deci problema gãsirii unei solutii prin care sã se asigure o cât mai mare productie agricolã si o ridicare a nivelului de trai al tãrãnimii.

În realitate chiar si "rosii", fosti revolutionari pasoptisti, au luptat cu înversunare împotriva eliberãrii tãrãnimii din iobãgie unindu-se chiar cu latifundiarii, cele douã partide, liberal si conservator, unindu-se pentru ca sã împiedice reforma agrarã. "Monstruoasa coalitie" e gresit botezatã "monstruoasã", dat fiind cã si liberalii se temeau ca nu cumva Cuza si Kogãlniceanu sã nu procedeze la o reformã prea radicalã a problemei tãrãnesti, ceea ce constituie si adevãrata cauzã a rãsturnãrii lui Cuza. "În comunitatea de interese economice a marii proprietãti feudale si a burgheziei liberale, ultima reprezentând capitalul comercial si cãmãtãresc, trebuie cãutatã explicatia coalitiei monstruoase". Ceea ce lipsea atunci în tarã era o burghezie industrialã singura care ar fi putut avea interes sã lichideze marea proprietate feudalã.

Mihail Kogãlniceanu reprezenta în sânul liberalismului o tendintã antifeudalã "pentru cã el este unul din tipicii purtãtori de cuvânt al începutului de industrializare a tãrii", Cuza el însusi ca fost deputat de Galati, reprezenta aceleasi interese industriale.

Dupã 1864, caracterul "industrial" al capitalismului se întãreste. Pãtrãscanu afirmã cã "în centrul si rãsãritul continentului, acelasi proces are loc mai târziu" decât în Occident - "si se întinde pânã la mijlocul secolului al XlX-lea, pãstrând anumite caracteristici proprii", fãrã însã sã facã apel la teoriile "celei de a doua iobãgii" si nici la "cele douã cãi obiectiv posibile de pãtrundere a capitalismului în agriculturã". El admite, totusi, cã numai când productia capitalistã începe sã pãtrundã în industrie putem vorbi la noi de o erã nouã.

Abia numai dupã 1900 bãncile încep a finanta aici masiv industria. "În mãsura în care întâlnim capital autohton în industria din România, el se naste pe cãi similare formãrii lui în Apus", totusi cu o deosebire care e de subliniat. Pãtrãscanu crede cã la noi exploatarea colonialã a fost înlocuitã cu jefuirea sistematicã a tãrãnimii române. Formele pe care le-a luat acumularea primitivã, au rãmas aceleasi ca în secolul trecut, schimbându-si doar numele. Deasemenea, interesant e faptul cã si Pãtrãscanu apeleazã la lucrãrile lui Hilferding, fãcând deosebire între "capitalul exportat" si "capitalul transferat", la noi capitalul strãin fiind transferat si nu exportat, în sensul cã valorile create nu se transportã în strãinãtate, ci rãmân în tarã integrându-se economiei românesti (tezã foarte contestabilã n.n.). Capitalul de export (adicã cel trimitând profiturile în tara de origine a capitalului) ar fi avut rost la noi doar în industria petrolului, a zahãrului si cea forestierã. Ín tot cazul, cu capital "transferat", "exportat" sau "autohton" ia în sfârsit nastere marea industrie româneascã, capitalul pãtrunzând si în domeniul productiei agrare.

Analiza fãcutã acestei probleme, nu afirmã o conceptie contrarã celei a lui Gherea, acuzat numai cã "exagereazã" caracterul rãmãsitelor feudale, fãrã sã tinã seama de cresterea exploatãrilor în regie, de aparitia "chiaburimii" rurale, a "arendasilor", forme de pãtrundere a capitalismului, care vor da nastere rãscoalelor din 1888 si 1907.

Problemele agrare au fost supuse de Pãtrãscanu unei analize si în volumul Problemele de bazã ale României (în capitolul "Aspecte vechi si noi ale problemei agrare"), analizã a situatiilor dintre cele douã rãzboaie, în care este folositã si documentarea strânsã de echipele monografice ale profesorului Dimitrie Gusti.

6) Marin Chiritescu-Arva (1889-1935)^[22], inel de legãturã cu agrarienii interbelici

Spre deosebire de premergãtorii sãi, agronomul Chiritescu-Arva a avut prilejul sã cunoascã agricultura de tip "modern", atât în tãrile capitaliste precum America si Germania, cât si în Uniunea Republicilor Sovietice, fãcând acolo minutioase studii si cercetãri. Adânc influentat de ceea ce vãzuse, era încredintat cã toate solutiile propuse de politicienii si agronomii vechi nu mergeau pe linia progresului, acuzându-i cã "în locul unei actiuni curajoase pentru a învinge individualismul excesiv, anacronic si antieconomic, al populatiei rurale" ei continuã a stãrui pe solutia sentimental-romanticã a "împroprietãririi tãranilor", în iluzia posibilitãtii creãrii unui "stat tãrãnesc", neindustrial.

Având si o experientã profesionalã cu privire la obstile înfiintate prin legea din 1904 (obsti de arendare si de cumpãrare) si la cooperativele de procurare de unelte si seminte, Chiritescu-Arva socoteste cã aceste "obsti" urmeazã a fi transformate în cooperative agricole de productie. Desigur, în epoca istoricã pe care o trãia, Chiritescu-Arva nu putea vedea destul de limpede viitorul. El socotea cã în cadrul unui "capitalism de stat" aceste obsti vor putea sã depãseascã stadiul "burghez" al liberei concurente haotice, pentru a ajunge la o organizare rational stiintificã a agriculturii, spre marele folos atât al productiei cât si al producãtorilor. Este totusi surprinzãtoare clara lui viziune în acest domeniu, mergând pânã la întrevederea unor detalii care ne sunt astãzi familiare, dar care la acea vreme pãreau utopice. Forma pe care o preconizeazã el este cea a "cooperativei cu rentã", pe care el o numeste "cu arendã" în care fiecare proprietar putând folosi un lot individual, dã terenul sãu ca aport la fondul colectiv, urmând ca la venituri sã ia parte proportional cu suprafata de teren adusã, dar si cu munca depusã. El vede organizarea acestei munci sub îndrumarea unor tehnicieni agronomi, efectuatã pe "brigãzi si echipe", cu o contabilitate strictã si mai ales ajutatã prin crearea unor statiuni de masini si unelte de cãtre stat, prin procurarea de seminte si îngrãsãminte, tot pe calea unei politici de stat.

Acest gânditor si fãuritor de noi formule de organizare socialã, merge pânã la a lua în considerare o politicã generalã a tuturor popoarelor balcanice, ca împreunã sã procedeze la o rationalã zonare agricolã, la o specializare pe culturi, în raport si cu conjuncturile economice ale pietei mondiale, cu schimb de experientã si întrajutorare între toate tãrile de la sud de Dunãre, aflate în oarecare mãsurã în fatã acelorasi probleme si pentru care nu vedea altã solutie decât tot trecerea la organizarea cooperativelor agricole de productie.

Teoretic, Chiritescu-Arva constatã o similitudine între dezvoltarea industriei si a agriculturii.^[23] Asa dupã cum de la ceea ce el numeste a fi "capitalul mic", s-a trecut la "capitalul mare", prin introducerea masinismului în productia industrialã, tot astfel în agriculturã tractorul este factorul care va determina trecerea la o "industrializare" a agriculturii în cadrul unui "capitalism mare", conceput de el ca un capitalism de stat.

Chiritescu-Arva are si fatã de sociologia ruralã o opinie clar exprimatã; analizând capitalul economiei rurale, el socoteste cã "potrivit cu conditiunile de ordin natural si împrejurãrile de ordin politic, economic si social, prin care am trecut în ultimele decenii, cred cã va fi de cel mai mare interes sã se înceapã, pe baze de metode comune, studiul nu numai al structurii repartizãrii proprietãtii solului cât mai ales analiza metodicã a diferitelor tipuri de gospodãrii si a rentabilitãtii lor. Pe aceastã cale se va putea merge mai departe în studii de sociologie agrarã, cu scopul de a recunoaste si identifica caracterele predominante ale mediului rural si al cultivatorilor de pãmânt din diferitele regiuni naturale."

^[21] Un veac de frãmântãri sociale, 1821-1907, (Bucuresti, 1945). Problemele de bazã ale României; (Bucuresti, 1944); Ion al Babei, deputat clãcas în Divanul ad-hoc al Moldovei, (Bucuresti, 1945); Sub trei dictaturi, (Bucuresti, 1944); Curente si tendinte în filozofia româneascã (Bucuresti, 1946).

^[22] Marin Stancu si Eugen Mewes, Marin Chiritescu-Arva, omul, opera, epoca, Bucuresti, 1999.

^[23] Raport asupra colaborãrii statelor balcanice în domeniul stiintelor agricole la al III-lea Congres balcanic din Bucuresti (Bucuresti, 1932).

Dimitrie Gusti (1880 - 1955)

Sociolog, filosof si etician.

A fost profesor la Universitatile din Iasi si Bucuresti, ministru al învatamântului (1932 - 1933), membru al Academiei Române din 1919 si apoi presedinte al ei (1944 - 1946), membru al mai multor academii, societati si institute de sociologie de peste hotare.

Este fondatorul scolii sociologice (monografice) de la Bucuresti. Gusti rezuma sistemul sau sociologic la câteva enunturi:

Societatea se compune din unitati sociale, adica din grupari de oameni legati între ei printr-o organizare activa si o interdependenta sufleteasca;

Esenta societatii este vointa sociala;

Vointa sociala depune ca manifestari de viata: o activitate economica si una spirituala, reglementate de o a activitate juridica si de o activitate politica;

Vointa sociala este conditionata în manifestarile ei de o serie de factori sau cadre care pot fi reduse la patru categorii fundamentale: cosmic, biologic, psihic si istoric;

Schimbarile suferite de societate în decursul timpului, prin activitatile ei si sub înrâurirea factorilor conditionanti, se numesc procese sociale;

Începuturile de dezvoltare pe care le putem surprinde în realitatea prezenta si, deci, le putem prevedea cu o oarecare precizie, se numesc tendinte sociale.

Plecând de la sistemul sau, a fundamentat metoda monografica, metoda ce presupune abordarea simultana, multidisciplinara a subiectului pe cadre si manifestari, folosind echipe de specialisti din domeniul stiintelor sociale, medici, ingineri, agronomi, învatatori etc.

A initiat si îndrumat actiunea de cercetare monografica a satelor din România (1925 - 1948). A obtinut legiferarea serviciului social (1939), prin care se institutionaliza, pentru prima oara în lume, cercetarea sociologica, îmbinata cu actiunea sociala practica si cu pedagogia sociala.

A fondat si condus Asociatia pentru stiinta si reforma sociala (1919 - 1921), Institutul Social Român (1921 - 1939, 1944 - 1948), Institutul de stiinte sociale al României (1939 - 1944), Consiliul national de cercetari stiintifice (1947 - 1948). A creat, împreuna cu Victor Ion Popa, H. H. Stahl si G. Focsa, Muzeul Satului (1936).

A înfiintat si a condus revistele "Arhiva pentru stiinta si reforma sociala" (1919 - 1943), "Sociologie româneasca" (1936 - 1944) s.a.

Opere principale:

"Egoismus und Altruismus" (1904), "Die soziologischen Betrehungen in der neuen Ethik" (1908), "Cosmologia elena" (1929), "Sociologia militans" (vol. I, 1935; vol .I si II, 1946), "Cunoastere si actiune în serviciul natiunii" (2 vol., 1939), "Problema sociologiei" (1940), "La science de la realite sociale" (1941).

Document Info

Accesari: 2581
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou