Geto-dacii
Statul
si dreptul geto-dac (sec I iHr-106 DHr)
Statul
si dreptul din
Getii -prima stire provine de la Herodot, care in anul 514 iHr ii numeste "cei mai viteji si mai drepti dintre traci" deoarece ei au fost singurii care s-au opus expeditiei regelui persan Darius Istoricii romani au folosit pentru aceeasi ramura nordica a tracilor- denumirea de daci. Dupa cum spunea Strabon, ei vorbesc aceeasi limba, au aceleasi obiceiuri si sunt acelasi popor, denumirile lor difera doar din punct de vedere 414i82e geografic. Geto-dacii sunt cei care s-au asezat pe teritoriul tarii noastre. Geti sunt numiti cei din exteriorul arcului carpatic si daci cei din interior.
Geto-dacii fac parte din numerosul
neam al tracilor care si ei fac parte din multele neamuri indo-europene care au
populat Europa pana departe in
Despre geto-daci avem numeroase marturii istorice din care rezulta forma lor de organizare si ocupatiile.Incepand din secolul VI iHr avem stiri scrise despre daci : crobyzii, trizii (in sudul Dobrogei), tribul appulilor (Alba Iulia), sucii (gura Oltului), burii (zona deluroasa a Munteniei si olteniei), ordessenses (valea Argesului), biephii (vestul Daciei), dacii mari (maramures si nordul Crisanei), costobocii (Carpatii nord-estici), carpii (regiunea pontica si Moldova). Acestea erau denumiri regionale nu tribale.
In conditiile permanentizarii razboaielor de prada si aparare, dacii se grupeaza in mari uniuni de obsti conduse de sefi militari.
Tucidide in "Razboiul Peloponeziac" aminteste de uniuni ale triburilor dacice din Dobrogea conduse de Sitalces, Seuthes(sec V).
Istoricii Strabon si Arrian ne releteaza expeditia regelui Alexandru Macedon
la
Diodor din Sicilia, Polianos si geograful Paul Sanias descriu conflictul dintre generalul(gliadoh) macedonean Lysimah si regele geto-dac Dromichaites desfasutat intre anii 300-292 iHr. La sfarsitul acestui conflict, Lysimah a fost infrant si luat prizonier. Adunarea poporului a cerut uciderea lui, insa Dromichaites, cu diplomatie a reusit sa-i convinga ca este mai bine sa fie lasat in viata si sa se incheie un tratat de alianta decat sa fie omorat si in locul lui sa se ridice un alt dusman al geto-dacilor.
Istoricul Iustinus vorbeste in secolul III de luptele pe care regele Oroles al geto-dacilor le-a dus cu bastarnii(un neam germanic) , lupte in care la inceput, geto-dacii au fost infranti. Oroles i-a pedepsit sa doarma cu piciorele pe capatai si sa faca muncile femeilor lor.
Din inscriptii gasite la Histria, aflam numele unor conducatori din Dobrogea din secolele III-II si anume Zalmodegikos si Rhemaxos. Istoricul Pompeius Trogus Iustinus mentioneaza o crestere a puterii geto-dacilor din Transilvania in timpul domniei lui Rubobostes (Incrementa Dacorum per Rubobosten regem).
Din aceste izvoare se desprin anumite concluzii:
Getodacii erau o populatie sedentara care se ocupau cu agricultura, dar in acelasi timp si cu mestesugurile.
ei aveau cetati intarite si organizare militara
triburile si uniunile de triburi se aflau in faza democratiei militare, organul de conducere fiind Adunarea poporului- din relatarile lui Diodor - formata din barbatii inarmati. Aceasta Adunare avea dreptul sa decida in chestiunile cele mai importante pentru ca membrii ei isi riscau viata in lupta. Parerea ei prevala asupra celei a regelui in mod obisnuit, ceea ce vedem cu referire la izvorul cu Dromichates care cu greu a reusit sa se impuna adunarii.
alaturi de adunarea poporului se gaseste regele, care era doar un simplu sef militar, ales si revocat de popor.
Observam ca, in timp, acesti sefi militari incearcau sa-si consolideze pozitia, sprijiniti si de o parte a nobilimii tribale, dovada ca regele Oroles poate sa impuna pedepse umilitoare soldatilor sai, fara sa fie contestat. In acest proces de consolidare a puterii regale putem vedea inceputurile aparitiei statului.
Herodot arata ca fiii de familie puteau cere de la parintele lor partea care li se cuvenea din proprietatea comuna, ceea ce este un semn al aparitiei proprietatii individuale.
In acelasi timp aflam ca furtul era pedepsit si era considerat o grava incalcare a relatiilor sociale.
Invoielile(contractele) erau incheiate cu ajutorul unui juramant religios.
Geto-dacii foloseau doua tipuri de juraminte:
unul care aminteste ca ritual de fratia de sange din epoca feudala, intrucat intr-o cupa de vin erau amestecate cateva picaturi de sange, se inmuiau varful armelor si se consuma continutul cupei;
un alt tip de juramant se facea pe zeitatile palatului regal si daca regele se imbolnavea era chemat un numar de 3 ghicitori ca sa afle care dintre supusi jurase stramb. Daca cel identificat vinovat contesta decizia, atunci era chemat un numar dublu de ghicitori care puteau confirma alegerea primilor si atunci vinovatul era ucis sau puteau desemna un alt vinovat si atunci primii 3 ghicitori(intelepti) erau ucisi. In dublarea numarului de ghicitori vedem reflexe ale institutiei probei cu juratori din epoca feudala.
1. Procesul de formare al statului geto-dac
In secolul I iHr, geto-dacii inregistreaza o crestere economica (existenta unor ateliere de prelucrare a minereurilor feroase, inmultirea uneltelor de fier, perfectionarea olaritului, cresterea vitelor, extinderea defrisarilor, imbunatatirea araturilor). Sporeste productia de marfuri si implicit schimbul. Circulatia monetara creste. Pe langa tetradrahmele grecesti si denarii romani bat si dacii moneda lor.
Inca din sec II iHr se poate deduce apartia in cadrul societatii geto-dace a celei de-a treia diviziuni sociale a muncii - negustorii.
dave), formate inainte de formarea statului dac, care acum au fost institutionalizate ca adevarate circumscriptii administrative in cadrul statului dac.
TREBUIE RETINUT CA GETO-DACII SUNT CONSIDERATI AUTOHTONI PE TERITORIUL TARII NOASTRE PENTRU CA TRACII AU PATRUNS PE ACEST TERITORIU INCA DIN ANTICHITATE, IAR GETO-DACII S-AU FORMAT CA POPOR DISTINCT, DIN TRACI.
|
