7. Holocaust
Multe pagini s-au scris si multe se vor mai scrie despre suferintele evreilor din timpul celui de-al doilea razboi mondial, despre marea drama a poporului evreu care a suferit o pierdere de 6.000.000 de vieti omenesti, prin gazare si incinerare, actiuni realizate conform unui plan ce-si propunea eliminarea rasei evreiesti de pe glob. si câta compasiune nu s-a revarsat asupra bietelor 6.000.000 de suflete, si cum sa mai spui ceva împotriva evreilor când au suferit atât de mult?
Totusi, în fata noilor realitati si marturii, nu putine sunt vocile care infirma teoriile de mai sus, aratând ca de fapt nu a existat nici un plan de exterminare a rasei e 18418r178s vreiesti, ci doar un plan de determinare a emigrarii lor în Palestina (de comun acord cu liderii sionisti) si în Madagascar (plan negociat cu guvernul francez), sionistii dorind (si reusind) sa atraga în Palestina doar evreii înstariti, ceilalti trebuind sa ia drumul insular.
Desigur ca nu este usor de crezut o asemenea ipoteza dupa un Nurenberg regizat cu o diabolica maiestrie, dupa zeci si zeci de ani de îndoctrinare cu victimile "holocaustului", cu ororile si urmarile acestuia. Ipoteza enuntata mai sus anunta alte afirmatii, cu nimic mai putin socante, astfel ca nici un om nu a fost gazat la Auschwitz sau în alta parte, gazul fiind folosit doar pentru haine ca dezinfectant si deratizant si de fapt au existat nu 6 milioane de victime, ci 6-700000 de morti evrei, decedati din numeroase cauze, inclusiv de batrânete.
Cei ce infirma existenta holocaustului sunt numiti revizionisti, curent inaugurat de Paul Rassinier care nu numai ca nu a fost niciodata nazist sau neonazist, fiind chiar (atentie!) socialist francez, dusman înversunat al nazistilor, care a fost chiar torturat de catre acestia în 1943. Fiind încarcerat în lagarele de concentrare de la Buchenwald si Dora, el a vazut cu ochii lui cum stateau lucrurile, nicidecum conform desantatelor descrieri ale versiunii oficiale (sioniste).
Apare o alta nuanta a "holocaustului", în care revizionistii nu sunt nazisti (care ar putea fi învinuiti de tendinta de disculpare), el reprezentând diverse categorii sociale, etnice si politice, care nu poarta decât vina dorintei de a iesi din sfera prejudecatilor si a minciunii, cautând adevarul. Observam astfel în rândul revizionistilor personalitati chiar reprezentând stânga politica cum ar fi: în Italia, comunisti precum Cesare Saletta, suedezul Ditlieb Felderer, membru al sectei Martorii lui Iehova, dusmani ai nazismului, profesorul Robert Faurrison (atacat, batut si ranit datorita acestei atitudini), americanul evreu David Cole, J.G.Ginsburg (tot evreu), enumerarea putând continua cu succes.
Totusi, cum ramâne cu teoria holocaustului, cu dovezile oferite publicului? Dovezile în aceasta directie lipsesc cu desavârsire, tot ceea ce reprezinta fundamentul teoriei fiind pure speculatii sau falsuri grosolane.
O disputa de proportii în Italia atrage atentia opiniei publice în anii trecuti, polemica conturându-se în cadrul pericolului italian "Historia", avându-i ca protagonisti pe Carlo Mattogno din partea revizionistilor, respectiv profesorul Luigi Cajani pentru versiunea oficiala. În cursul disputei, putinele asa-zise dovezi ale holocaustului au fost pe rând spulberate prin argumente logice si stiintifice.
De-ar fi sa ne legam, nu de amanunte, ci doar de numarul victimelor "holocaustului", observam inadvertenta cifrei de 6 milioane, chiar promotorii si sustinatorii tezei holocaustului lasând mult din aceasta cifra. Spre exemplu, propaganda stalinista vehiculeaza cifra de 4 milioane (fara dovezi), în timp ce în 1983 istoriograful evreu George Wellers a redus cele 6 milioane la 1.335.000, Franciszek Piper reducând-o ulterior în revista holocaustului din Ierusalim (Yad Vashem Studies/1991) la un total de 1.100.000 de morti în lagare, dintre care 1.000.000 evrei. Jean Claude Pressac, campionul holocaustului din Franta, are cifre diferite care scad odata cu trecerea anilor: în 1989 avea 983000, în 1993 doar 630000 pentru ca în 1994 cifra sa scada la 550000.
Cu toate aceste rectificari, este interesant de remarcat cum în scoli, licee si facultati se vehiculeaza tot cifra de 6 milioane, sustinându-se cu vehementa ideea holocaustului. Sa fie doar o obisnuinta sau un recul istoriografic?
David Cole, evreu american, mergând personal la Auschwitz, unde realizeaza chiar un documentar cu titlul "Holocaust", constata inexistenta fundamentului acestei teorii.
Marturiile sunt bazate pe martori oculari dubiosi sau inexistenti. Se stie ca Rudolf Hess a "marturisit" sub torturi groaznice exact ce i s-a recomandat, fiind apoi spânzurat. Adolf Eichmann a marturisit în acelasi mod, crezând ca va fi achitat, apoi renegând ferm "marturisirile". Multi soldati americani (asa-zisi martori oculari) vorbesc despre gazare la Dachau, ori aici nu a reusit nimeni sa gaseasca o dovada în aceasta directie.
Iata câteva probe aratate publicului la Auschwitz: par, haine, toate claie peste gramada, spunându-se ca au apartinut victimelor, când stiut este ca prizonierii erau rasi în cap din cauza parazitilor, iar hainele li se schimbau regulat pentru a fi dezinfectate. Ulterior, un emisar al holocaustului a lansat o alta "gogoasa", admitând ca 95% din gaz era folosit pentru dezinfectare, doar 5% fiind destinat gazarii. Nemaicalculând câti evrei ar fi putut sa omoare nazistii cu aceasta infima cantitate, remarcam o interesanta grija a nazistilor de a-i pastra sanatosi si curati pe cei ce urmau sa fie gazati. Nu era mai simplu sa-i lase asa murdari si pur si simplu sai gazeze? Raspunsul este altul! Intentia nu a fost nicidecum gazarea, ci folosirea fortei de munca ce o puteau oferi prizonierii, drept fiind ca erau pusi la munca.
Analizând drumul trasat de ghizi vizitatorilor la Auschwitz, se remarca faptul ca în acest traseu sunt abordate cele mai sinistre cladiri (cu interpretari adecvate"), ocolindu-se "întâmplator" teatrul ce era acolo, costumatia evreilor, piscina la care aveau acces prizonierii. Pentru ce le mai trebuiau toate acestea, daca urmau sa fie gazati? Acesti ghizi sunt bine instruiti sa spuna lucruri despre care ei însisi stiu foarte bine ca nu sunt adevarate.
Se mai folosesc dovezi poze cu detinuti schilozi, dar nimeni nu neaga ca ar fi existat bolnavi în lagare, epidemia de tifos facând ravagii printre detinuti. Revizionistii nu neaga, de asemeni, faptul ca se cremau cadavre, actiune realizata în acest scop profilactic, în intentia de a nu permite raspândirea virusilor. Se neaga doar faptul ca au fost exterminati 6 milioane de evrei conform unui plan bine stabilit. O alta fotografie arata 8 muncitori care ardeau circa 30 de cadavre într-o groapa. Iarasi amintim ca nimeni nu neaga faptul ca mortii erau incinerati într-o groapa atunci când crematoriile erau defecte sau în reparatie, negându-se doar faptul ca 6 milioane de evrei au fost gazati în mod deliberat conform unui plan de exterminare. si apoi sa fim seriosi: groapa continea 30 de cadavre. Câte gropi de acest gen erau necesare pentru a se ajunge la cifra holocaustului? Ar fi fost vorba de cca. 14000 de morti pe zi, gazati cu ce? Cu 5% din cantitatea de Zyklon B folosita?
Daca observam de aproape o asa-zisa camera de gazare, remarcam ca de fapt nu era chiar ceea ce vrea sa ne prezinte propaganda sionista. Sala holocaustului de la Auschwitz, dupa argumentatia lui David Cole, erau de fapt cinci sali mai mici, dintre care o baie (fiind vizibile si acum urmele de la instalatiile sanitare), carora dupa razboi li s-au dat peretii jos, noii camere rezultate adaugându-i-se si patru deschizaturi ce reprezentau locul pe unde se arunca gazul ucigator. În perioada nazista aceste camere erau folosite ca adapost antiaerian sau ca morga. Aceste aspecte sunt tainuite cu grija fata de turisti, mai mult chiar, istoricul britanic David Irving fiind amendat cu 10000 marci pentru ca a spus acest lucru în fata tribunalului. Doar suntem în faza superioara a democratiei, nu?
Nu se spune nimic despre mostrele de cianura luate din "camerele de gazare", care sunt aproape inexistente, în timp ce mostrele din camerele de dezinfectie erau foarte puternice. Raportul acestora este de 7,2mg/kg fata de 13500mg/kg. Deci, pentru a otravi un purece sau un paduche îti trebuie de 2000 de ori mai multa otrava decât ti-ar trebui pentru un om. Unde mai punem faptul ca usa camerei prezentata vizitatorilor nu era etansa! Despre "sapunul" care ar fi fost fabricat din grasimea evreilor, chiar scriitori si istorici evrei arata ca de fapt acest aspect constituie doar material de propaganda sionista (Ama Mayer, Shmuel Krakowski). Nazistii, cu toate pacatele lor, probabil ca nici în cosmarurile si momentele cele mai proaste nu s-au gândit la atrocitatile pe care "batrânii" lui Israel le-au proiectat cu mintea limpede.
Expertii în holocaust nu se pun nici între ei de acord cu ceea ce este fals si ceea ce este adevarat în acest labirint de idei, dar în fata opiniei publice afirma cu ipocrizie (sau cu ajutor) ca aceste fapte (gazarea) nu pot fi puse la îndoiala.
Dar ce-ar mai ramâne apoi din legendele atât de bine regizate? Ce facem cu tonele de carti, cu kilometrii de banda cinematografica în care se prezinta "ororile si genocidul împotriva poporului evreu"? Cum ramâne cu despagubirile platite de catre Germania statului Israel pentru cele 6 milioane de victime? Germaniei cine îi plateste despagubiri pentru aceste despagubiri gratuite? ...întrebari care poate îsi vor afla raspunsul...
Închei amintind ca revizionistii nu neaga faptul ca au murit evrei în timpul razboiului (cu mult sub un milion), dar de ce nu se vorbeste nimic despre cei mai bine de un milion de soldati germani morti de boli si malnutritie în lagarele americane, despre mai multele milioane de crestini morti, de asemenea, în lagare? Pentru cele câteva zeci de milioane de victime ale comunismului de ce nu se cer despagubiri, de ce nu se fac comemorari?
|
