IMPERIUL NAPOLEONIAN
Consulatul îi privase pe francezi de dreptul la autoguvernare,
oferindu-le în schimb o compensatie extrem de satisfacatoare:
pacea interna si internationala,însanatosirea economiei,o
administratie eficienta si un imperiu european.În 1804,Napoleon
a oferit natiunii un nou dar:încoronarea lui ca împarat si fondator a
unei
noi dinastii..Pe plan extern,pacea de la
aceasta situatie s-a mentinut pâna în mai 1803.În urmatori 111d34b i doi
ani,britanicii
cooptasera însa
coalitie îndreptata împotriva Frantei si a Spaniei,aliata lui
Napoleon.
El
si-a atacat fulgerator dusmanii la
aceasta batalie din 17 octombrie 1805,armatele împaratului au
repurtat
o victorie decisiva.Încercarea simultana de a ataca
a esuat.Amiralul Nelson si-a urmarit dusmanul,ajungându-l din
urma în dreptul coastei sud -vestice a Spaniei,la Trafalgar,unde a
înfrânt flota aliata a Frantei si Spaniei (21 octombrie 1805).Franta
nu mai putea rivaliza cu Anglia pe mare!
Austriecii au continuat sa lupte si dupa înfrângerea de la Ulm.La
sfârsitul anului 1805,francezii au pornit la atac împotriva
armatelor rusesti si austriece aflate pe teritoriul Austriei.Rezultatul
bataliei de la Austerlitz (2 decembrie)a convins Austria sa iasa din
razboi,decizia fiind stipulata în tratatul de la Pressburg încheiat la
26 decembrie 1805.Dupa ce îi zdrobeste pe prusaci la Jena si
Auerstadt,Franta mai avea,pe continent,un singur adversar
redutabil:Rusia.
O noua ciocnire între fortele franceze si cele rusesti a avut loc în
Prusia,la Eylau.Cu toate acestea,razboiul a continuat.Armatele
lui Napoleon au înaintat la nord-est de Eylau,înfrângându-i pe rusi
la Friedland,la 14 iunie 1807.Ţarul Alexandru I (1801-1825)a
acceptat oficial înfrângerea la 21 iunie.El si Napoleon s-au întâlnit
la 25 iunie la bordul unei ambarcatii de pe fluviul Nieman,unde au
semnat tratatul de la Tilsit.
Prin acest tratat,tarul accepta noua harta a Europei stabilita prin
cuceririle lui Napoleon de pâna la acea data.Acordul impus lui
Frederic Wilhelm al Prusiei pretindea împaratului austriac sa
recunoasca,la rândul sau,aceste schimbari teritoriale si,totodata,
sa limiteze efectivul armatei austriece la 42 000 de soldati,sa
plateasca Frantei 120 000 000 de franci despagubire de razboi si sa
cedeze teritoriul aflat la vest de Elba,acesta urmând sa intre în
componenta Confederatiei Rinului,înfiintata de Napoleon.
Destinul Principatelor Dunarene ramânea,ca si pâna atunci,
indisolubil legat de cel al Imperiului otoman.
Tratatul de la Tilsit a reprezentat,de fapt,doar un armistitiu.Ţarul
Alexandru I aspira sa dobândeasca stapânirea asupra
Constantinopolului si,implicit,accesul la Marea Mediterana.
Napoleon se împotrivea acestei ambitii.În plus,împaratul francez
l-a provocat pe tarul Alexandru la actiuni care sugerau o posibila
anexare a Poloniei la imperiu.Au existat si alte diferende care au
tulburat relatiile franco-ruse,însa cele mai însemnate au fost cele
legate de blocada continentala,instituita de Napoleon pentru a.sufoca anglia din punct de vedere economic.Numai ca aceasta
politica afecta interesele Rusiei,întrucât economia ei predomi nant
agrara necesita un comert activ cu Anglia industriala.
Alexandru a ignorat din ce în ce mai mult blocada continentala -
vasele britanice transportau marfuri în Rusia sub pavilion american
-pentru ca,în cele din urma,sa o respinga deschis.Napoleon s-a
hotarât sa invadeze Rusia.
În ultimele saptamâni ale anului 1812,împaratul francez a
marsaluit cu o armata de 400 000 de oameni pâna la granita Rusiei,
la râul Nieman.În spatele marii armate franceze venea o alta de
rezerva,numarând 200 000 de soldati.Napoleon a trecut râul
împreuna cu primele contingente.În urmatoarele zile,restul marii
armate se afla pe teritoriul Rusiei.
Doar jumatate dintre soldatii care înaintau spre Moscova erau
francezi,restul fiind recrutati împotriva vointei lor din state
înglobate imperiului,ca Suedia,Olanda,Prusia,Polonia,Elvetia,
Austria si Italia.Rusii s-au retras din fata lor,distrugând aproape
totul în cale.Napoleon planuise sa se aprovizioneze la fata locului.
Generalul Mihail Kutuzov a amplasat trupele tariste în dispozitiv
de lupta la Borodino,localitate amplasata la aproximativ 120 de
kilometri la vest de Moscova.Desi înfrânti,la 7 septembrie1812,
rusii au pricinuit pierderi grele francezilor.O saptamâna mai
târziu,Napoleon intra în Kremlin.A doua zi,în Moscova au
izbucnit incendii care au durat aproape o saptamâna si care au
produs pagube imense.
Trupele de ocupatie nu puteau ramâne toata iarna în Moscova fara
provizii.La 19 octombrie armata franceza a început sa se retraga.
La începutul lunii decembrie 1812,când au ajuns la râul Nieman,
trupele franceze numarau mai putin de 100 000 de soldati.La
vremea aceea,Napoleon se afla la Paris,pentru a aduna o armata
menita s-o înlocuiasca pe cea distrusa în campania din Rusia.Ea
va fi formata,evident,mai mult din recruti.
Pentru români,campania a avut un rol funest.Alexandru I,cu
scopul de a-si disponibiliza trupele angajate în conflictul cu Poarta,
a încheiat pacea de la Bucuresti (mai 1812).Conform prevederilor
ei,Moldova a pierdut teritoriul dintre Prut si Nistru,numit,de
atunci,Basarabia.
Sfârsitul imperiului napoleonian.În 1813,Napoleon s-a
confruntat cu o noua si temuta coalitie.Austria,Prusia,Rusia si
Suedia au atacat trupele franceze neexperimentate la Leipzig.
Batalia a durat trei zile,soldându-se cu o înfrângere zdrobitoare
pentru Napoleon.În luna urmatoare,armate engleze si spaniole au
atacat Franta dinspre sud.La sfârsitul lunii martie 1814 trupele
coalitiei au ocupat Parisul iar împaratul a fost silit sa abdice.
Învingatorii i-au îngaduit lui Napoleon sa-si pastreze titlul
imperial,în schimb l-au exilat pe insula Elba,de pe coasta italiana..Pe tronul Frantei a fost adus Ludovic al XVIII-lea,din dinastia
Bourbon,fratele lui Ludovic al XVI-lea.
Exilul împaratului si restauratia dinastiei de Bourbon nu au reusit
sa înlature amenintarea pe care o reprezenta Napoleon pentru
Europa monarhista.La 1 martie 1815,zece luni dupa debarcarea
pe Elba,Împaratul a invadat sudul Frantei cu mai putin de 2000 de
oameni.Regele a reactionat imediat,trimitând un corp
expeditionar care,însa,a îngrosat imediat rândurile armatei
imperiale renascute.La 20 mai,Napoleon a cucerit Parisul,
începându-si a doua domnie,care a durat aproximativ 100 de zile.
Revenind la cârma Frantei,Împaratul a recrutat o noua armata cu
care a intrat în Belgia.Initial,sortii victoriei au fost de partea sa în
lupta cu o coalitie ce grupa,de asta data,principalele puteri
europene.Atacul dat de Napoleon împotriva englezilor la
Waterloo,pe 18 iunie 1815,l-a dus la un pas de o noua victorie.
Însa armata comandata de catre ducele de Wellington (fostul Sir
Arthur Wellesley)a rezistat eroic toata ziua,dupa care au sosit
prusacii care au pecetluit destinul lui Napoleon.Aceasta a fost
ultima sa batalie.El s-a predat englezilor,care,tematori,i-au
refuzat pâna si cererea de a se retrage în Marea Britanie.Ei l-au
exilat,în schimb,pe insula Sf.Elena,la peste 1600 de km de
coasta sud-vestica a Africii,unde s-a stins în 1821.
|
