ÎNCERCARE DE LIMPEZIRE
Orice examinare a rolului
important al evreilor în viata unei tari
sau a unui popor în mijlocul caruia acestia s-au raspândit,
asa cum
încercam în cartea noastra, se izbeste în mod inevitabil de
întreba-
rea: "cine este evreu?", "pe cine trebuie sa consideram
evreu?". Cât
timp evreii au trait în mijlocul altor popoare în enclave izolate,
aceasta chestiune nu se punea. însa, pe masura ce erau
asimilati, sau
doar participau la viata publica, problema a aparut si a
fost intens
dezbatuta, în primul rând chiar de evreii însisi. Desigur,
în Rusia
post-revolutionara, de când evreii au posibilitatea sa emigreze,
ras-
punsurile s-au schimbat mereu. De aceea nu este lipsit de importanta
sa încercam a le trece în revista. si oricât de uimitor ar parea,
înca
de la primele încercari ne-am confruntat cu opinii atât de contra-
dictorii si de controversate, încât suntem uimiti de diversitatea
lor.
Enciclopedia evreiasca
aparuta înainte de revolutie, la articolul
"Evreu", nu da nici o definitie; se multumeste doar
sa mentioneze
ca "termenul evreu, pentru a desemna un israelit prin opozitie cu
un egiptean, se gaseste deja în partile cele mai vechi ale
Penta-
teuh-ului", si citeaza diversele ipoteze referitoare la
etimologia cu-
vântului1 . Enciclopedia evreiasca contemporana se limiteaza la
ur-
matoarea definitie: "O persoana apartinând poporului
evreu2."
Desigur, însa, ca
nu sunt prea numerosi cei ce se multumesc cu
o asemenea definitie. "Pe cine sa consideram drept evreu? Cine
este evreu?", sau "Ce este iudaitatea"?, iata o problema
care chiar
si pentru evrei este departe de a fi simpla. Scriitori evrei si
ruso-is-
raeliti ne spun cu privire la conceptul de "evreu": "Nici în
nici în
strainatate nu exista, printre evreii însisi, vreun
acord în pri-
vinta continutului acestui cuvânt. Când cineva lipsit de
experienta
se apropie de acest concept, acesta îi devine insesizabil1." "La
saptezeci si patru de ani de la revolutia rusa si la
patruzeci si trei
de ani dupa renasterea statului
tine de ceva aproape imposibil4."
si totusi,
aceasta nu a fost niciodata o problema pentru evreii
religiosi. Definitia rabinilor ortodocsi: "Evreu este acela care
s-a
nascut dintr-o mama evreica sau a fost convertit la iudaism în
con-
formitate cu Galasia5." (Galasia este reglementarea
religioasa a
vietii evreiesti, "ansamblul legilor ce se afla în Tora, Talmud
si
literatura rabinica ulterioara6".)
"Ce ne dadea si
ne mai da înca puterea de a trai, si care este
sensul acestei vieti? si una si alta tin de domeniul
religiei7." Arthur
Koestler scria si el: "Semnul distinctiv al evreului [...] nu este
apartenenta sa la o cultura sau o limba, ci religia8." Mai
putem si
astazi citi într-o revista israeliana: "Plenitudinea
nationala evre-
iasca nu este posibila decât în modul de viata
religios9."
Dar, înca din
Antichitate, unii erau deja îndepartati de la acest
mod de a vedea lucrurile. S. I. Lurie da exemplul esenienilor, o
secta
evreiasca ce vedea salvarea nu în dezvoltarea nationala, ci în
cea a
individului. Esenienii erau "slujitorii lumii", iar autoritatile
locale,
din respect pentru convingerile lor, nu îi supuneau serviciului mi-
litar. "Totusi, când pericolul a amenintat chiar centrul lumii evre-
iesti, în ciuda atitudinii lor sceptice cu privire la sfintenia
Templului
si a sacrificii 24124v2122y lor, în ciuda antimilitarismului lor puternic si
curat, s-au
facut voluntari pentru a intra în rândurile combatantilor evrei; im-
pulsul national si patriotic era în ei atât de puternic încât le-a
depasit
convingerile care constituiau ratiunea lor de a trai10."
înca din secolul al
XlX-lea aflam opinia ca "evreii sunt anteri-
ori iudaismului"; trebuie sa ne largim în mod constant
întelegerea
iudaitatii, "sa ne debarasam de limitarile iudaismului
galasic pen-
tru a accede la o lume mai vasta"".
Cât priveste secolul
al XX-lea secularizat, punctul de vedere re-
ligios nu a fost lipsit de zbucium si a continuat sa fie tot mai
firav.
în reflectiile lui G.
Sliosberg, posterioare revolutiei, motivul reli-
gios se regaseste în plan secund: "în ce consta criteriul
nationalita-
tii evreiesti? Timp de milenii, esenta nationala se
afla în iudaitate;
ea se gaseste în sirul neîntrerupt al particularitatii
culturii evreiesti,
într-o singura si aceeasi esenta a tuturor evreilor
din toate tarile12."
La mijlocul veacului al
XX-lea, Hannah Arendt lansa urmatorul
avertisment: "Iudaismul s-a degradat în iudaitate, o viziune a lumii
într-un ansamblu de trasaturi psihologice13." Scriitorul
israelian
Amos Oz afirma în acelasi sens: "A câstigat din ce în ce mai
mult
teren o înclinatie tragica de a substitui iudaismului o anumita
stare
psihologica denumita curent yiddishkeit... dar aceasta a fost doar
un vlastar al iudaismului, o ramura, una dintre mladite
sale14."
In a doua jumatate a
secolului al XX-lea, unul dintre cei mai
importanti intelectuali evrei declara: "Respect convingerile reli-
gioase.. . dar... subliniez ca iudaitatea nu este în mod necesar le-
gata de religie, ca vorbind de iudaitate avem în vedere ceva foarte
diferit. Valori comune? Desigur. O istorie comuna? Fara
îndoiala.
Trasaturi comune ale personalitatii? Neîndoielnic15."
In 1958, Curtea
Suprema a Israelului, însarcinata sa examineze o
chestiune precisa, a luat, pe baza literaturii rabinice, urmatoarea
hota-
râre: "Pentru Galasie, un evreu care s-a convertit la o alta
credinta nu
ramâne mai putin evreu... Un evreu nu înceteaza de a mai fi
evreu
chiar si atunci când încalca Legea evreiasca16." Pentru un
evreu "a se
converti... la o alta credinta este prin definitie imposibil17."
Solomon Schwarz, important
mensevic mentionat de mai multe
ori în aceasta carte, a spus despre sine (1966) ca este "un evreu
laic, nu religios", dar: "îmi simt profund apartenenta la iudaitate
si
nimeni nu este în masura sa mi-o ia. Dar si mai important:
evreii
laici, nu religiosi, se numara cu sutele de mii, sunt chiar
milioane
... Sunt numerosi chiar printre cei numiti americani de confesiune
evreiasca; pentru cea mai mare parte dintre ei apartenenta la religie
se reduce la un simplu ritualism18."
De aceea,
judecatile laice din zilele noastre câstiga în
siguranta:
"Nu se poate..., într-un mod atât de categoric si nenuantat, sa
le-
gam rolul si intentiile lumii evreiesti actuale, care nu
are nici con-
ceptie universala
a credintei... nici cultura laica unica, nici ideolo-
gie comuna, de legenda cuceririi Pamântului
Fagaduintei de catre
înaintasi, nici de morala lor veche de trei mii de ani19."
si într-adevar,
ne aflam foarte departe de asa ceva! Astazi, "evreii
ortodocsi nu constituie decât o mica parte a lumii
evreiesti20."
Se întâmpla
astazi sa se spuna, ca si cum aceasta s-ar întelege
de la sine: "Rezolvarea problemei evreiesti, adica pastrarea
evre-
ilor drept comunitate etnica21" (italicele îmi apartin - A.S.).
Or, conceptul de comunitate
etnica are tendinta sa ia semnifi-
catia mai generala de comunitate de sânge. în Cartea evreilor din
Rusia, se scrie fara retinere: "Nikolai Medtner* (în venele
caruia
curgea sânge evreiesc)22..." Mica Enciclopedie evreiasca, selec-
tionându-si intrarile, îi include, fara a mai ezita,
pe evreii convertiti
la crestinism; sau, mentionându-l pe Ilia Mecinikov**, fiul unui ofi-
ter de garda si proprietar de teren, precizeaza "ca nu
a aflat decât
foarte târziu originile evreiesti ale mamei sale23", argument sufici-
ent pentru a-l integra în Enciclopedie. Sunt inclusi aici si cei
care,
toata viata, nu aveau câtusi de putin
constiinta evreiasca, altfel
spus, evreul este definit aici prin ascendenta si nu prin
spirit.
Iuri Karabcievski s-a
indignat pe buna dreptate sa "gaseasca în
listele stabilite în strainatate, cu diferiti evrei ilustri
sau onorati,
numele lui Boris Pasternak. Ce fel de evreu este?... El însusi nu
s-a considerat niciodata evreu si a refuzat de mai multe ori sa
fie
asociat comunitatii evreiesti, care îl irita în mod
vadit24". si chiar
asa era. Iar poemele sale evanghelice, prin autenticitatea lor, nu
la-
sau sa planeze nici o îndoiala asupra orientarilor spiritului
sau.
Din 1994 s-a început
si în Rusia publicarea unei Enciclopedii
evreiesti ruse. Aceasta a debutat cu volumele biografice, adica
printr-o selectie de persoane. Or, înca din introducere, se spune:
"Consideram ca fiind evrei persoanele ale caror parinti sau
unul
<nota>
* Compozitor si pianist rus (1879 - Londra, 1951).
** " Biolog
(1845-1916); începând din 1888 în fruntea laboratorului bac-
teriologic al scolii Normale, la Paris, sub directia lui Pasteur.
Premiul
Nobel pentru medicina în 1908.
</nota>
dintre parinti
sunt de origine evreiasca, independent de propria lor
confesiune religioasa25."
si iata ca,
la întrecerile sportive internationale "makkabiade"",
"nu pot participa decât evrei26". Sa credem ca si aici
criteriul apli-
cat este tot cel al sângelui? Atunci pentru ce sa-i stigmatizam cu
atâta patima si cu atâtea amenintari pe toti cei care
"îi recenzeaza
[pe evrei] dupa sânge"? Ar fi bine sa avem o viziune mai
lucida
despre propriul nostru nationalism.
Astfel, Louis Brandeis,
unul dintre liderii sionismului în Ame-
rica si membru al Curtii supreme a Statelor Unite din 1916, afirma:
oricare ar fi ratiunile, "daca este vorba de persoane cu sânge evre-
iesc care sufera, compasiunea si ajutorul nostru se îndreapta în
mod
firesc spre ele fara a le întreba care le sunt nuantele
credintei sau
necredintei lor27". Amos Oz insista: "A fi evreu înseamna a
simti ca
atunci când un evreu sau oricine este persecutat sau martirizat, tu
esti martirizat si persecutat28." (si tocmai acest
sentiment este ceea
ce a permis evreilor sa depaseasca numeroase nenorociri!
Ah, daca
s-ar putea ca acesta sa fie si cazul nostru...) Aceasta
legatura in-
terna între evrei, întrajutorarea reciproca si solidaritatea
care se în-
tâlnesc într-o asemenea situatie atât de frecvent, au uimit numerosi
autori din diferite tari si timpuri. între altii, desigur,
unii autori rusi.
S. Bulgakov scria: "Evreii cunosc o solidaritate organica pe care nu
o are nici un alt popor într-un asemenea grad"; "spiritul national
si
solidaritatea evreilor nu se lasa nici distruse si nici încercate de
vreo forta rivala sau potrivnica venind de la alte
popoare29".
Totusi, evreii nu ar
fi evrei daca ideile si argumentele lor s-ar
reduce la o asemenea simplitate. Nu, consideratiile au, aici, nume-
roase ramificatii.
Sa revenim la Amos Oz:
"Ce înseamna a fi evreu în acest ultim
sfert de secol XX în cadrul civilizatiei
noastre secularizate?" Daca
nu este "sinagoga ... atunci ce este? Iar daca nu este decât sina-
goga, atunci ce este30?" - "Pentru mine, evreu este acela care se
simte evreu sau este destinat sa fie. Evreu este cel care consimte sa
<nota>
*Olimpiada evreiasca.
</nota>
fie evreu. Daca el
consimte la aceasta în mod declarat, atunci este
evreu prin alegere. Daca nu-si marturiseste gândul decât
siesi, este
evreu prin constrângere sau sub presiunea circumstantelor. Daca
nu-si recunoaste nici o legatura cu lumea evreiasca,
atunci nu este
evreu, chiar daca regulile religioase îl definesc ca atare... A fi evreu
înseamna a participa la prezentul evreiesc... la faptele si
actiunile
evreilor ca evrei; si a împartasi raspunderea pentru
nedreptatile co-
mise de evrei ca evrei (raspunderea - dar nu vina!)31."
Acest mod de a vedea
lucrurile mi se pare cel mai just: spiritul
si constiinta sunt cele ce determina apartenenta la un
popor. Aceasta
este si convingerea mea.
I. M. Biekerman refuza
si mai mult sa dea o definitie iudaitatii:
"Nici un popor si cu atât mai putin un popor civilizat nu ar putea fi
redus la o singura formula12."
N. Berdiaev este de
aceeasi parere: "într-adevar, nici o natiune
nu poate face obiectul unor definitii rationale... Viata unei natiuni
nu se poate defini în mod exhaustiv nici prin rasa, nici prin limba,
nici prin religie, nici prin teritoriu, nici prin suveranitatea statului,
desi toate aceste caracteristici fac mai mult sau mai putin parte din
esenta vietii nationale. Cei care definesc natiunea drept
unitatea de
destin istoric au fara îndoiala mai multa dreptate...
însa unitatea de
destin istoric este cu siguranta un mister irational... Poporul
evreu
resimte profund aceasta unitate misterioasa a destinului
istoric33."
Este tocmai ceea ce-l frapase si pe M. Ghersenzon: "Continuitatea
istoriei evreiesti este uimitoare. S-ar zice ca o vointa
personala rea-
lizeaza aici un proiect de lunga durata a carui finalitate
ne scapa34."
Acest lucru ramâne,
însa, putin cam nebulos. Suntem fortati sa
cautam o definitie practica: "în diaspora unde evreii sunt
risipiti,
mobili, schimbatori..., nu-i decât un mijloc": a-i considera drept
evrei pe cei "care se considera ei însisi evrei35". - Ni se
pare mai
corect sa-i consideram evrei doar pe cei "care nu numai ca sunt
evrei prin originile lor, ci considerati ca atare în propriul lor me-
diu36". Evreu este acela pe care ceilalti îl considera evreu,
acest
adevar simplu trebuie sa serveasca drept punct de
plecare37." Nu,
cu siguranta, acest adevar nu este atât de simplu! Popoarele
"au-
tohtone" aveau "o
perceptie globala a evreilor foarte adesea mar-
cata de un sentiment de extraneitate. Oricine este constient de
aceasta perceptie trage, nu fara amaraciune, o
concluzie: "Evreul
nu este o nationalitate, ci un rol social. Rolul Strainului. Al cuiva
care nu este asemeni celorlalti38."
Dar a trai în mijlocul
altor popoare înseamna si a trai în alte state.
- "în aceasta consta problema evreiasca", sublinia Biekerman cu
li-
tere îngrosate: «Cum putem înceta sa mai fim straini în statele
unde ne ducem viata si vom continua sa traim si pe
viitor? Nu este
vorba ca populatia din jur sa înceteze a ne mai considera
straini, ci
pentru ca noi însine sa nu ne mai simtim astfel... "Problema
evre-
iasca" intereseaza nu pe altii, ci pe noi însine39.» -
Grigori Landau:
"Da, depindem de oamenii care ne înconjoara", dar, "într-o oare-
care masura, ne cream noi însine destinul, iar prin faptele
si situa-
tia noastra predeterminam atitudinea mediului înconjurator
la locul
unde ne aflam... Sarcina pe care nu o putem evita: este mult mai
bine sa ne cunoastem, sa ne stim fortele si
slabiciunile, erorile si
greselile, necazurile si tarele. Aceasta este... datoria noastra
fata
de poporul nostru si de viitorul sau40".
Contemporanul lor,
Jabotinski, publicist eminent si venerat, avea
o parere diametral opusa: "Pentru oamenii din tabara mea, fondul
problemei nu este absolut deloc în atitudinea pe care o adopta cele-
lalte popoare fata de evrei. Daca ne-ar iubi, ne-ar respecta
profund,
ne-ar primi cu bratele deschise, atunci am insista cu tot atâta tarie
asupra "partajului"." Acelasi: "Suntem ceea ce suntem, suficient
de
bine pentru noi însine, dar nu vom fi si nu vrem sa fim
diferiti41."
Conform marturiei unui
memorialist, Ben Gurion ar fi facut
cunoscut lumii ca "important este ceea ce fac evreii, nu ce spun
goyim-i42."
Acestui sentiment, Berdiaev
îi dadea urmatoarea explicatie:
"Pierderea de catre o natiune a statului sau, a
independentei si su-
veranitatii sale este o mare nenorocire, o boala grea care
traumati-
zeaza sufletul acelei natii. Faptul ca poporul evreu... s-a
aflat to-
talmente privat de un stat si a trait ratacind prir lume, a
sfarâmat si
a mutilat sufletul poporului evreu. Acesta a nutrit sentimente rau-
voitoare fata de
alte popoare care traiau în statele lor proprii, iar
tendinta sa catre internationalism nu este decât reversul
nationalis-
mului sau patologic43."
Sa-l ascultam pe
Vladimir Soloviov: "Nationalismul, dus la o
intensitate extrema, atrage dupa sine pierderea poporului care îi
cade victima, facând din el un inamic al umanitatii care se
arata a
fi mai puternica decât un popor luat separat." A spus acestea ca
avertisment pentru nationalistii rusi, dar, desi în adâncul
sufletului
sau era binevoitor fata de evrei, a facut cu aceasta
ocazie urmatoa-
rea marturisire: "Afirmarea caracterului exceptional al misiunii lor,
absolutizarea specificitatii lor nationale, acesta este punctul
de ve-
dere al evreilor din cele mai vechi timpuri44."
Iata si
reflectiile unui rabin de astazi de la Ierusalim. Pentru el,
evreii se afla mereu sub actiunea a doua forte determinante:
prima
"este uimitoarea noastra capacitate de schimbare, de adaptare, de a
ne topi printre cei în mijlocul carora traim... Aptitudinea
noastra...
de a ne impregna de cultura înconjuratoare... [Dar] aceasta adaptare
înseamna transformare interioara. învatarea limbii
poporului au-
tohton ne aduce o cunoastere adânca a starii sale de spirit, a
astepta-
rilor sale, a felului sau de a trai si gândi. Nu ne
marginim la a-l imita,
ci devenim parte integranta a acestui popor" - si adaugând,
nu fara
exagerare: "Suntem în masura sa întelegem acest popor mai
bine de-
cât o face el însusi." Fapt din care "se naste în ceilalti
locuitori senti-
mentul ca evreii nu numai ca le iau banii, ci le subtilizeaza
sufletul si
devin astfel poetii, dramaturgii, artistii lor nationali iar, cu
timpul,
purtatorii de cuvânt si chiar creierul poporului lor45".
Da, combinând în mod
remarcabil în ei însisi fidelitatea fata de
poporul lor si de universalism, evreii adopta cu talent cultura po-
poarelor care îi înconjoara. însa în ciuda acestei deosebite facul-
tati de adaptare, când intelectualii evrei de astazi se
identifica atât
cu cultura universala cât si cu patria lor spirituala, nu
trebuie sa
pierdem din vedere ca o asemenea capacitate de adaptare generala
întâmpina adesea cele mai mari dificultati în a plonja în
strafundul
traditiilor, pâna la izvoarele istorice ale vietii populare.
Talentul
iesit din comun al evreilor este indubitabil. Dar iata o
reflectie
importanta (îi
apartine lui Norman Podgoret , dar a fost transmisa
de M. Wartburg): "în culturile care le sunt straine, «evreii se ca-
tara pe umerii» popoarelor de bastina, eliberându-se
astfel de gri-
jile economice, militare, politice si altele care sunt soarta
oricarei
natiuni de rând si care deturneaza o parte importanta a
geniului
sau colectiv46."
Steinsalz îsi
continua reflectia asupra celor doua "forte determi-
nante". Prima face din evrei "niste indivizi care detin o
exceptionala
capacitate de supravietuire în cele mai diverse circumstante".
Cu
toate acestea, cealalta forta nu înceteaza sa fie
activa: "O chemare
imperioasa rasuna constant în sufletul nostru", o chemare
care se
împotriveste adaptarii; "avem un nucleu" inalterabil, iata
de ce
evreii nu se dizolva întru totul în popoarele în sânul carora
traiesc.
Evreii sunt un popor "pe care poti sa-l rupi în bucati,
însa aceste bu-
cati vor ramâne vii si vor da mladite".
Evreii sunt "mai mladiosi,
mai maleabili decât oricare alt popor, fiind, în acelasi timp, mai tari
ca otelul". "Aceste trasaturi caracteristice sunt atât de
adânc anco-
rate în noi, încât nu le putem înlatura dintr-o data printr-un simplu
efort de vointa47."
"Fiindca nasterea
însasi a poporului evreu a avut loc în desertul
Sinai, în plina ratacire. în forul sau el se stia
fara vatra si fara loc...
Lipsa aceasta de legaturi îi este înnascuta"; "întreaga
istorie a ras-
pândirii evreiesti prezinta o stranie antinomie: cu cât poporal evreu
se farâmiteaza fizic, cu atât mai mult se sudeaza
interior48".
în final, evreii au
supravietuit nu în patria lor, ci în diaspora. în
strainatate "au creat o viata sociala,
religioasa, culturala specifica,
denumita de noi civilizatia evreiasca49". - "Numeroase
societati
au pierit sau se sting atunci când îsi pierd statutul de stat", or,
"lu-
mea evreiasca ca sistem social a furnizat un exemplu stralucit al
unei remarcabile supravietuiri si al unei capacitati de a
renaste
dupa catastrofe devastatoare... Lumea evreiasca a creat o baza
ra-
dical noua pentru viata comunitara: ... o unitate
spirituala30."
Da, neîndoielnic, asa este.
<nota>
* Redactor-sef timp de multi ani al revistei americane evreiesti Commentary.
</nota>
si iata o
apreciere intuitiva a spiritului comunitar evreiesc.
G. Sliosberg relateaza impresiile întemeietorului scolii filosofice
de
la Marburg, profesorul Gherman Kogan, asupra întâlnirilor pe care
le-a avut în 1914 cu evreii din Petersburg: "O astfel de întrunire,
marcata de un spirit evreiesc autentic, nu s-ar fi putut tine
nicaieri
în alta parte unde se afla evrei, ci doar în Rusia, mai exact la
Sankt-Petersburg." Este adevarat ca, rnai târziu, în
"Ierusalimul
lituanian", i-a fost la fel de greu sa se smulga din "atmosfera
atât
de pur evreiasca pe care o gasise la Vilnius51".
Aceasta impresie
convinge prin justetea sa, putem sa o întelegem
sau sa o împartasim. Dar despre ce este vorba aici cu
exactitate? O
jumatate de secol mai târziu, Amos Oz scrie: "Este suficient o pri-
vire rapida pentru a te convinge ca toti acesti oameni sunt
evrei. Nu
ma întrebati ce este un evreu. îti dai seama dintr-o data
ca te afli în
mijlocul evreilor... E o vraja. O sfidare, un miracol aparte32."
Aceasta
"sfidare", "acest miracol", au fost resimtite si de M.
Ghersenzon, el care scrisese înca din anii revolutiei ruse:
"Zadar-
nic poporul evreu se va raspândi în lume. Spiritul evreiesc nu
poate decât sa devina mai puternic prin aceasta." si "cine
este
evreu? Cel în care actioneaza vointa nationala a
iudaitatii. Cum
sa-l recunosti? Nu poate fi recunoscut... împaratia
evreiasca nu
tine de lumea aceasta53."
Dostoievski, si el,
avea o viziune mistica asupra problemei:
"Nici ceasul si nici clipa de pe urma nu au sosit înca, în ciuda
celor
patruzeci de veacuri ce s-au scurs, dar ultimul cuvânt spus de ome-
nire despre acest popor înca nu a fost spus54."
Nu am putea sustine
ca tot ceea ce tocmai am trecut în revista
ne-a luminat cu adevarat, dar vom accepta toate definitiile date.
O remarca se impune,
însa, imediat: asupra caracterului natio-
nal al evreilor, carora le este dedicata aceasta carte, este
foarte greu
sa emiti judecati de ordin general. Aparent, nu exista
pe pamânt
natiune mai diferentiata, mai diversa în caractere si
tipuri. Da, rar
se întâmpla ca un popor sa ofere un spectru atât de bogat în tipuri,
caractere si opinii; de la spiritele cele mai luminate ale omenirii
pâna la afaceristii cei mai sinistri. De aceea, orice
regula am atribui
evreilor, orice
formula sumara pe care ne-am stradui sa le-o apli-
cam, ni se vor indica imediat exceptii tot atât de evidente, pe cât
de
convingatoare.
Ideea alegerii divine a
poporului evreu este atât de universal cu-
noscuta de la Vechiul Testament încât nu are nevoie sa fie
expusa
din nou. Atât numerosi savanti evrei ortodocsi, cât si
simplii cre-
dinciosi înca mai sunt condusi de aceasta idee.
Fara o asemenea
baza religioasa, ar fi oare posibil sa interpre-
tam incomparabila forta a evreilor raspânditi în lume?
Este adevarat si
ca parerile difera. Daca ar fi sa-l credem pe
Peret Smolenskin, care a fost sursa miscarii palestinofile în
Rusia,
"poporul evreu nu a supravietuit gratie religiei - ea
însasi nu este
decât produsul acestei tendinte de autoconservare35". Un savant
israelian contemporan se întreaba cum sa întelegem
urmatoarea
alegere: "Cine pe cine a creat: Tora i-a creat pe evrei, sau ea a fost
creata de evrei?", "desigur, Tora i-a aparat pe evrei. Dar un
alt po-
por nu ar fi pastrat-o cu cele 613 precepte ale sale si ritualul ei
atât de complex56".
Dar iata ce scria A.
V. Kartasev, teolog ortodox si istoric al bi-
sericii: "Evreii sunt una dintre cele mai mari natiuni din lume. Ca
sa afirme acest lucru, pentru un teolog sau un istoric este de ajuns
faptul ca evreii au dat lumii Biblia si cele trei religii monoteiste.
O
natiune care joaca în economia, politica si cultura
mondiala un rol
imens, nemasurat în raport cu statutul sau de minoritate
statistica,
o natiune care le-a depasit pe toate celelalte prin afirmarea
exis-
tentei sale nationale, în ciuda unei rataciri milenare...
Nu obiect al
unei compasiuni pentru filantropi, ci subiect egal în rivalitatea uni-
versala a marilor natiuni57."
Berdiaev: "Problema
evreiasca... este axa în jurul careia se
misca istoria religioasa. Misteriosul destin istoric al
evreilor...
Nici un popor din lume nu ar fi putut sa supravietuiasca unei
atât
de îndelungate rataciri, dar cu siguranta si-ar fi
pierdut personali-
tatea si s-ar fi dizolvat în mijlocul altor popoare. Dar, dupa
nestiu-
tele intentii ale lui Dumnezeu, acest popor trebuie sa dainuie pâna
la sfârsitul
veacurilor. Interpretarea materialista a istoriei este cea
mai putin capabila sa explice destinul istoric al poporului
evreu38."
"Unitatea evreilor... este,
pentru Bulgakov, semnul ca alegerea
lui Dumnezeu se bazeaza pe lumea evreiasca, chiar si pe cei care
nu l-au acceptat pe Hristos59." Cât despre Bulgakov, acesta scria:
"Destinul spiritual al Israelului este necesarmente si în mod miste-
rios legat de cel al lumii crestine60".
Ca Dumnezeu a ales
pentru întruchiparea sa omeneasca sau cel
putin pentru prima lui aparitie chiar aceasta natiune,
si ca, drept ur-
mare a acestui fapt, ea este o natiune aleasa - este un fapt pe care
un crestin nu ar putea sa-l nege. "Rastigniti-1,
rastigniti-1!" exprima
încrâncenarea obisnuita si inevitabila a oricarei
multimi cu mintea
întunecata si fanatica împotriva profetului sau luminos,
dar nu pu-
tem uita faptul ca, dintr-un motiv necunoscut, Hristos s-a aratat
evreilor în timp ce alaturi se aflau grecii cu inteligenta
luminoasa
si, putin mai departe, romanii atotputernici.
Cum sa nu recunosti aceasta taina a alegerii religioase?
Insa într-una din
predicile sale avântate, apostolul Pavel exclama:
"Eu însumi as vrea sa fiu anatema si despartirea de
Hristos pentru
fratii si cei de un neam cu mine dupa trup, care sunt
israeliti" - totusi
"nu toti cei din Israel sunt israeliti"; "nu copiii trupului
sunt copii ai
Domnului, ci copiii Fagaduintei" (Rom., 9: 3, 4, 6, 8).
Constiinta
destinului lor aparte, a alegerii lor, le-a permis evre-
ilor sa supravietuiasca unei risipiri uimitor de îndelungate;
însa
acest sentiment al alegerii lor i-a pus în conflict cu popoarele din
jur. Asteptarea multiseculara a lui Mesia si, o data cu el,
a unui tri-
umf universal a fost desigur la evrei sursa unui sentiment de mân-
drie, dar si a constiintei unei extraneitati în raport
cu alte popoare.
"Sub acest raport, rolul determinant revenea sentimentului unei în-
tâietati spirituale pe care o resimteau evreii, oricare ar fi
fost tara în
care traiau si obiceiurile pe care le adoptau61."
Ar fi fost o atât de mare
dovada de umilinta faptul de a se con-
sidera ca toate popoarele sunt copii ai lui Dumnezeu si ca,
aparent,
orice popor este bun la ceva!
Un teolog si istoric
israelian de anvergura, specialist în mistica
evreiasca, Gherson salom, a scris ca avertisment: evreii "nu pot
sa-si
permita sa renunte la religia lor"; "daca evreii ar
încerca sa-si
afle o explicatie pentru sine pornind doar de la Istorie, ar fi pusi
în
situatia unei autodistrugeri, a unui esec total, caci, în aceasta
even-
tualitate, ar pierde orice pornire de a exista ca natiune62".
Dar, asa cum se
întâmpla în procesele geologice când un strat este
îndepartat pentru a fi înlocuit cu un altul, pastrând o mare
similitu-
dine de forma în raport cu precedentul (pseudomorfoza), tot astfel,
în
epocile de secularizare, chiar la evrei ideea alegerii divine trebuia sa
faca loc ideii, cât de simple, a unicitatii destinului lor
istoric si uman.
Nici în acest caz nu mai este nimic de spus.
Caracterul unic al
poporului evreu este de netagaduit, toata lumea
întelege. Dar numai evreii îl înteleg si-l simt în mod diferit.
Se merge pâna la a
invoca "o aparare psihologica fata de teroa-
rea pe care o inspira acest caracter unic63". "Nici un alt popor nu a
trecut printr-o asemenea scoala a suferintei.... nici un alt
popor nu
a cunoscut în nenorocire o atare tensiune sufleteasca, o asemenea
teroare la ideea unui sfârsit ineluctabil64." "Evreii nu constituie o
exceptie decât într-un singur sens: au fost alesi de lume pentru a fi
obiect de discriminare65." "O parte [a evreilor]... ar dori sa se de-
baraseze de caracterul lor exceptional66."
Dar, în
constiinta evreiasca globala, acest sentiment al exclusi-
vitatii lor este perceput nu ca o nefericire, ci ca o mândrie. "A fi
evreu este, ca de obicei, mai mult o onoare decât un blestem67."
«Oamenii nu vor sa renunte la acest sentiment... de a fi aparte, nu
ar vrea sa-l "schimbe" pentru nimic în lume...; a renunta la
parti-
cularitatea lor ar însemna pierderea a ceva important si serios68.»
"Anomalia noastra ca stat, popor, miscare..., trebuie oare sa
re-
nuntam la grandoarea si la suferintele legate de
aceasta anomalie,
sau, dimpotriva, cunoscându-i pretul, sa cautam prin
toate mijloa-
cele sa o întarim?"; "Avem de-a face cu o esenta de un
fel foarte
aparte pe care nu numai ca nici o secure nu ar putea-o doborî, dar
pe care nu o poate explica nici o teorie filosofica sau
istorica69".
"Ca vrem sau nu, atât succesele si înfrângerile, cât si
greselile si
meritele noastre îmbraca un caracter si o semnificatie univer-
sale...; lupta pentru viitorul evreilor este si o lupta pentru cutare
sau cutare aspect al lumii
în general 70." "O particularitate
fara sea-
man în istoria lumii tine de faptul ca evreii au reusit
sa concilieze
principiile national si universalist, ca acest popor este
"national în
cel mai înalt grad si în acelasi timp cosmopolit"; unitatea
antino-
mica a acestor doua principii (afirmarea de sine si asimilarea)
con-
stituie legea suprema a vietii evreiesti71."
"Constiinta noastra de
sine a fost global cosmopolita si elitista72."
Privind viitorul care se
anunta pentru omenire, uniunea dintre
sinele national si universal ar fi, fara
îndoiala, calitatea necesara (si
cea mai fecunda) pentru secolele urmatoare. Noi, rusii, nu putem
decât sa ne-o dorim, cum o dorim si tuturor popoarelor.
Dar sentimentul unui destin
unic poate induce si constiinta
adoptarii unui comportament nesabuit.
Aspiratia
oricarui popor catre un ideal suprem, vointa sa de a
gasi un tel superior propriei sale existente fizice nu ar putea
fi bla-
mate; o asemenea dorinta înalta acel popor în planul
spiritului. Nu
neaparat un mesianism emanând direct de la Dumnezeu, ci mai de-
graba cautarea si sentimentul unei misiuni deosebite.
Totusi, ce sa
desprinzi cu adevarat?
Aceasta ar putea fi ceea ce
gândesc unii israelieni (Nathan
sciaranski): alegerea "nu este de acceptat decât daca avem în ve-
dere o raspundere morala ridicata73". Sau, cu saizeci
de ani înain-
tea lui: "Iresponsabilitatea... nu poate servi ca fundament vietii
noastre de evrei, vietii acestui mic popor risipit prin lume... Fie
ca
este usor sau nu, trebuie sa facem eforturi si mai mari pentru a
ne
întelege noi însine si pentru a-i întelege si pe
ceilalti74."
In 1939, în pragul celui de
al doilea razboi mondial, redactia
culegerii evreiesti (în idis) La rascruce de drumuri a pus
câtorva
intelectuali evrei din Europa urmatoarea întrebare: "Este bine,
oare, pentru evrei sa ia parte în mod activ, în comun, la viata pu-
blica? N-ar trebui, oare, sa se limiteze doar la politica
evreiasca75?"
La aceasta chestiune,
ilustml scriitor stefan Zweig, evreu austriac
asimilat si cosmopolit, a raspuns în esenta: asemenea
celorlalti, nu
putem sa nu luam parte la viata publica. Prin urmare
întrebarea tre-
buie corectata: "Trebuie sa tindem sa ocupam un rol
conducator în
viata politica
si sociala?" Din acel moment nu mai putem în nici
un fel sa înlaturam "pozitia noastra
internationala, supranationala,
fata de problemele care privesc întreaga omenire". Totusi,
"consi-
der ca fiind nu mai putin periculos... faptul ca evreii se
afirma ca
lideri în miscarile politice si sociale..." Daca
evreii au egalitate în
drepturi cu ceilalti, responsabilitatea lor nu este aceeasi, ci este
"de
o suta de mii de ori" mai mare. "Da, vreau sa servesc, dar
sa fie în
rândul al doilea, al cincilea, al zecelea, în orice caz sa nu fie în pri-
mul rând si nici pe un loc fruntas! [Evreul] trebuie sa-si
sacrifice
din amorul propriu spre binele întregului popor evreu." (Avem aici
o lectie instructiva asupra legaturii morale care uneste
fiecare
evreu cu destinele poporului sau.) "Cea mai mare datorie a noastra
rezida în autolimitare, nu numai în viata politica, dar si
în toate ce-
lelalte domenii... Singurul bine, singura semnificatie pe care o pu-
tem extrage din tragica încercare la care a fost supus poporul evreu
consta în educatia sa interioara... Suferintele
nemaiîntâlnite de
care a avut parte poporul evreu îsi vor gasi un sens doar daca
si nu-
mai daca i-au incitat pe evrei sa savârseasca fapte nu
pentru apa-
rente, ci pentru adevarata lor importanta76."
Cuvinte de aur, cuvinte
remarcabile, foarte elevate, vaiabile atât
pentru evrei, cât si ne-evrei - pentru toti oamenii. A te limita este
un panaceu! Dar ridica probleme: autolimitarea este chiar ceea ce-i
mai greu pentru oricare dintre noi.
Max Brod, sionist convins
si, se pare, o persoana care îl contra-
zice sistematic pe Zweig, a raspuns totusi aproape la fel: "Este
foarte periculos, pentru un evreu, sa se amestece în viata
politica a
altor popoare... O asemenea participare va duce inevitabil la zdro-
birea si împilarea noastra." Evreul "trebuie sa-si
puna limite, sa se
retina... Sa se retina, dar sa nu stea deoparte!
A se retine înseamna
a nu cauta dominarea sau recompensa în politica, ci sa
actioneze
deschis, având constiinta responsabilitatii sale, în mod
declarat, iar
nu pe ascuns în culise77".
Aceasta este o remarca
excelenta. (Dar imediat trebuie sa spu-
nem cu onestitate: a urma acest sfat este greu pentru toti, nu nu-
mai pentru evrei!)
Iar în statul Israel de
astazi, evreii care îsi asuma latura aceasta
declara fara ocolisuri: "Intruziunea noastra în
afacerile altor po-
poare se întoarce atât în detrimentul acestor popoare, cât si al
poporului evreu '." "De mai multe ori, în decursul Istoriei contem-
porane..., am descoperit nedreptatea de la baza societatilor exis-
tente, însa iresponsabilitatea noastra, ca minoritate, a contribuit
la
crearea unor noi nedreptati înca si mai mari";
deveniseram "furni-
zori de sfaturi din tata în fiu79".
Aruncând acum o privire
scrutatoare asupra deceniilor sovie-
tice, un autor evreu din diaspora scrie: "Cu siguranta, aceasta
istorie [a evreilor] a fost, ca si a altor popoare, nu numai povestea
oamenilor piosi, ci si oamenilor care nu aveau nici o
constiinta, nu
numai cea a fiintelor care au fost mânate la moarte fara
aparare, ci
si cea a oamenilor înarmati care au ucis. Exista, în
aceasta po-
veste, pagini pe care nu le poti deschide fara a te cutremura.
si
tocmai aceste pagini au fost ascunse cu buna stiinta
constiintei
evreilor80."
Ernest Renan a tras
concluzia ca poporului israelit i-a fost dat
înca de la origine sa fie fermentul lumii. Aceasta judecata
este ade-
sea reluata de contemporanii nostri fie ca sprijin, fie spre a fi
con-
trazisa: "Am devenit elementul de fermentatie al non-evreilor în
mijlocul carora am trait81." - "Se poate spune ca
însasi soarta de
popor ales a evreilor i-a facut sa se raspândeasca în toate
colturile
lumii... Noi suntem drojdia... misiunea noastra este de a face sa
creasca aluatul altora82."
Numeroase exemple istorice,
dar si intuitia ne permit sa spu-
nem: iata o expresie foarte justa pentru a caracteriza poporul evreu.
Cu un termen mai modern, vom spune: un catalizator. într-o
reactie chimica, catalizatorul nu trebuie sa fie în cantitate
mare,
însa el actioneaza asupra întregii materii.
Sa adaugam
aici nu numai o indubitabila agilitate a inteligentei,
"încrederea acordata ratiunii de catre evrei, sentimentul lor
ca prin
eforturi constructive se pot rezolva toate problemele83", dar si o sensi-
bilitate acuta de-a lungul timpului. Dupa parerea mea, în
întreaga isto-
rie a umanitatii nu s-a aflat, în aceasta privinta,
popor mai sensibil ca
evreii. Imediat cum unei
organizatii statale îi scapa primele molecule
ale descompunerii sale, ca evreii se si retrag; chiar daca îi
sunt atasati,
o repudiaza. si imediat ce apare prima mladita
dintr-un trunchi desti-
nat sa fie puternic, evreii o si observa, o lauda,
profetizeaza si îi pun la
cale apararea. "Aceasta trasatura de temperament care
permite evre-
ilor sa se afle mereu de partea celor mai avansate idei... ne este cu
adevarat, noua, evreilor, deosebit de caracteristica84."
Aceasta trecere în
revista a unor opinii diferite ne ofera, într-o
oarecare masura, un sentiment de cuprindere generala care ne va
permite sa abordam paginile urmatoare.
Note
LEE, vol. 7, pp. 434-436.
2. MEE, p. 405.
Alexandr Voronel, Liogkoe porkanie vokrug
tiajiolâh problem [Scurta
privire asupra problemelor dificile] - "22", Revista sociala,
politica si literara a
Intelighentiei evreiesti plecata din URSS în Israel, Tel-Aviv,
1992, nr. 82, p. 125.
4. EdwardNorden,
Perescitâvaia evreev [Contabilizând pe evrei] - "22",
1991, nr. 79, p. 118.
5. Ibidem.
6. MEE, vol. 2, p. 7.
7. /. M. Biekerman, K
samonoznaniu evreia: Cem mî bâli, cem mî stali,
cem mî doljnî bâti [Pentru constiinta de sine a evreului: ce am fost,
ce am
devenit, ce trebuie sa fim], Paris, 1939, p. 12.
A. Koestler, Iuda na pereputie [Iuda la
rascruce de drumuri] - TN,
1978, nr. 33, p. 99.
Alexandr Kucerski, Evreiskaia paradigma
[Paradigma evreiasca] -
"22", 1993, nr. 88, p. 142.
10. S. /. Lourie,
Antisemitizm v drevnem mire [Antisemitismul în lumea
antica], Tel-Aviv, 1976 [reluarea articolului aparut în Bâloe,
Petrograd 1922],
p. 171.
11. Hillel Galkin, Cito
takoe "evreinost"? [Ce este "iudaitatea"?] - "22",
1989, nr. 66, pp. 94-95.
12. G. B. Sliosberg, Dela
minuvsih dnei: Zapiski russkogo evreia [Fapte
din trecut: însemnarile unui evreu rus], în 3 voi, Paris, 1933-34. vol. 1,
p. 7.
Hannah Arendt, Antisemitizm [Antisemitismul]
- Syntaxis, Paris,
1989, nr. 26. p. 147. [Despre antisemitism, col. Points, Seuil, 1998].
14. Amos Oz, O vremeni i o
sebe [Despre epoca si despre mine însumi] -
Kontlnent: Revista literara, politica si sociala, M.,
1991, nr. 66, p. 240.
Dan Levin, Na kraiu soblazna [Pe marginea
ispitei], interviu de R.
Nudelman - "22", 1978, nr. 1, p. 56.
Galkin - "22", 1989, nr. 66, pp. 88-89.
17. MEE, vol. 6, p. 230.
18. S. Schwarz, Evrei v
Sovetskom Soiuze s naciala Vtoroi mirovoi voinî
[Evreii în URSS, începând cu cel de al doilea razboi mondial, 1939-1965],
New York, 1966, p. 8.
19. D. sturman, O
nationalnâh fobiah [Fobiile nationale] - "22", 1995,
nr. 68, p. 148.
20. /. Libler, Izrail -
diaspora. Krizis identificatii [Israel si diaspora: o
criza de identitate] - "22", 1995, nr. 95, pp. 153-154.
Aron Katzenelenboigen, Antisemitism i
evreiskoe gosudarstvo
[Antisemitismul si Statul evreu] - "22", 1989, nr. 64, p. 173.
Gerson Svet, Evrei v russkoi muzâke
[Evreii în muzica ruseasca] -
CLER-l,p.465.
23. MEE, vol. 5, p. 323-324.
24. furi Karabcievski,
Borba s evreem [Lupta cu evreul] - Strana i mir:
revista politica, economica, culturala si
filosofica, Miinchen, 1989, nr. 5,
pp. 11-112.
25. EER, vol. l,p. 5.
26. MEE, vol. 5, p. 49.
27. Great jewish speeches
throughout history / col., ed. Steve Israel, Seth
Forman. Northwale (New Jersey); London Jason Aronson Inc., 1994, p. 70.
28. Amos Oz, Poniatie
otecestva [Notiunea de patrie] - "22", 1978, nr. 1,
p. 30.
29. Serghei Bulgakov,
Rasizm i hristianstvo [Rasismul si crestinismul] -
Hristianstvo i evreiskii vopros, Paris, YMCA-Press, 1991, pp. 66, 93-94.
30. Amos Oz, O vremeni i o
sebe [Despre epoca si despre mine însumi] -
Kontinent, 1991, nr. 1,-pp. 29-30.
3\. Idem-"22", 1978, nr. 1, pp. 29-30.
32. /. M. Biekerman, K
samopoznaniu evreia [Spre constiinta de sine a
evreului], p. 101.
33. NikolaiBerdiaev,
Filosofia neravenstva [Filosofia inegalitatii], Paris.
YMCA-Press, 1970, p. 74.
34. M. Ghersenson,
Sudbî evreiskogo naroda [Destinele poporului evreu]
-"22", 1981, nr. 19, p. 106.
Ed. Norden, Perescitâvaia evreev
[Contabilizând pe evrei] - "22",
1991, nr. 79, p. 119.
Jerry Muller, Dialektika traghedii:
antisemitizm i komunizm v
Ţentralnoi i Vostocinoi Evrope [Dialectica tragediei: antisemitismul
si
comunismul în Europa centrala si de est] în - "22". 1990, nr.
73, p. 96.
Jean-Paul Sartre, Reflectii asupra
chestiunii evreiesti - trad. în
ruseste în Neva, 1991, nr. 7, p. 151.
Alexandr Melihov, Ispoved evreia [Spovedania
unui evreu].
Sankt-Petersburg, 1994, p. 14.
/. M. Biekerman, op. cit., p. 64.
40. G. A. Landau,
Revoliutionnâe idei v evreiskoi obscestvennosti [Ideile
revolutionare în societatea evreiasca] - RsE, p. 103.
VI. Jabotinski, Na lojnom puti [Pe un
drum gresit] - în foileton,
Sankt-Petersburg, 1913, p. 249; Vmesto apologhii [în loc de apologie] -,
ibidem, p. 205.
42. A. Eterman, Istina s
blizkovo rasstoiania [Adevanil vazut de aproape]
- "22", 1988, nr. 61, p. 98; cf. si A. Voronel - "22", 1978, nr.
2, p. 193; V.
Meniker- "22", 1978, nr. 3, p. 181.
43. Berdiaev, op. cit., pp. 82-83.
44. V. S. Soloviov,
Nationalnâi vopros i vselenskii 1883 - 1888 [Problema
nationala si cea universala], Opere complete în 10 vol.,
reproducere anas-
tatica, vol. 5, Bruxelles, 1966, pp. 13-16.
45. RabbiA. Steinsalz, Kto
mî; traghiceskie aktiorî iii samobâtnaia natia?
[Cine suntem? Actori tragici sau o natiune sui generis?) - TN, 1986, nr.
1,
pp. 139, 140.
46. M. Wartburg - "22", 1986, nr. 47, p. 220.
47. RabbiA. Steinsalz, op. cit., pp. 141, 142.
48. M. Ghersenson, op. cit., pp. 106, 107, 108.
Sh. Ettinger, - "22", 1987, nr. 55, p. 208.
50. Naum Vaiman, Krisis teli [Criza finalitatii] - "22", 1979, nr. 7, p. 150.
G. B. Sliosberg, Dela minuvsih dnei, vol. 3, pp. 309-310.
52. Amos Oz, articolul citat - Kontinent, 1991, nr. 66, pp. 242-243.
53. M. Ghersenzon, op. cit., pp. 114-116.
54. F. Dostoievski, Dnevnik
pisatelia [Jurnalul unui scriitor], martie 1877,
cap. 3.
55. EE, vol. 14, p. 405.
56. E. Mendjeritski, I Tora, i ghenî [si Tora si genele] -
"12", 1992, nr.
80, pp. 152, 164.
Introducere ramasa în manuscris la
cartea lui V.
L. Burtev, Proto-
coalele înteleptilor din Sion - un fals dovedit. Paris, 1938.
N. Berdiaev, Hristianstvo i antisemitizm
[Crestinismul si antisemi-
tismul], Paris, 1938, pp. 4-5.
Nikita Struve, Introducerea editorului la
lucrarea lui S. Bulgakov,
Hristianstvo i evreiskii vopros [Crestinismul si problema
evreiasca] (culegere
de articole), Paris, YMCA Press, 1991, p. 6.
60. S. Bulgakov, Sion, ibidem, pp. 7-8.
61. Pinhas Samorodnitki, Strannâi narodet [Un ciudat popor mic) - "22",
1980, nr. 15, p. 137.
S. Ţirulnicov, Filosofia evreiskoi anomalii [Filosofia anomaliei
evreiesti] -TN, New York, 1984, nr. 77. p. 144.
63. A. Voronel, Unikalnost Israilia [Caracterul unic al Israelului] - "22",
1981, nr. 20, p. 123.
64. P. Samorodnitki, art. cit., p. 145.
65. Rut Visse, "Svet dlia
narodov?" [Lumina pentru popoare?] - "22",
1991, nr. 77, p. 111.
66. A. Voronel, Nakanune
XXI veka [In pragul secolului XXI] - "22",
nr. 74, p. 141.
67. Dan Segre, Sionism do i
posle nationalnogo vozrojdenia [Sionismul
înainte si dupa renasterea nationala] - "22",
1978, nr. 3, p. 142.
68. Dan Levin, art. cit.
Israel Eldad, Evreiskaia anomalia v trioh
izmereniah [Cele trei
dimensiuni ale anomaliei evreiesti] -TN,
147.
70. A. Voronel, Nakanune
XXI veka [în pragul secolului XXI] - "22", nr.
74, pp. 146-147.
S. Ţîrulnikov, Filosofia evreiskoi
anomalii - TN. 1984, nr. 77,
pp. 149, 152, 154-155.
V. A. Kucerski, Evreiskaia paradigma
[Paradigma evreiasca] - "22",
1993, nr. 88, p. 136.
73. A. scearanski [Interviu] - "22", 1986, nr. 49, p. 112.
74. /. M. Biekerman, art. cit., p. 13.
75. TN, Tel-Aviv, 1976, nr. 11, p. 192.
76. stefan Zweig, Ne
vnesniaia misura, no vnutrennie vospitanie [Nu o
falsa stralucire exterioara, ci o educatie interioara]
- TN. 1976, nr. 11,
pp. 193-195.
77. Max Brod, Liubov na
rastoianii [O iubire de la distanta] - Ibidem,
pp. 200-202.
78. R. Nudelman [dialog cu L. Pliusci] - "22", 1978, nr. 3, p. 192.
79. A. Voronel, Iakov
ostalsea odin [lacov a ramas singur] - "22", 1985,
nr. 40, p. 126.
80. Sonja Margolina, Das
Ende der Liigen: Rupiand und die Juden im 20
Jahrhundert, Berlin, Siedler Verlag, 1992, p. 151.
81. /. Eldad-TN, 1984, nr. 76, p. 147.
82. Niiia Voronel [Masa rotunda] - "22", 1982, nr. 24, p. 118.
83. A. Voronel, Trepet
iudeiskih zabot [Framântarea grijilor evreiesti], ed.
a Ii-a, Moscova-lerusalim, 1981, p. 63.
Idem, Agasfericeskoe soznanie i sionizm
[Constiinta agasferica si
sionismul] - "22", 1992, nr. 80, p. 204.
|
