INGENUNCHERE SI PENITENTA
Guvernul roman s-a plecat adanc, a ingenuncheat si si-a adus contributia sa. "Sub presiunea comunitatii evreiesti din SUA, Romania, candidata la aderarea la NATO, a sfarsit prin a-si reconsidera trecutul. In martie 2002, o noua lege a interzis statuile Maresalului Antonescu. Trei dintre ele au fost deja inlaturate", anunta Mirel Bran cu satisfactie (Le Monde, 17 iulie 2002, p. 5). Numita lege, in prevederile sale anti-revizioniste, p 121t1924b edepseste "orice negare in public a Holocaustului" cu pana la cinci ani de inchisoare (in Franta pedeapsa este de un an).
Intr-o scrisoare deschisa semnata de Hillary Clinton, senator de New York, Romania a fost somata sa indeparteze chiar si portretul Maresalului din galeria portretelor premierilor romani [din cladirea Guvernului, nota A.M.]. Octogenari de origine romana, care au devenit cetateni americani dupa razboi, au fot declarati criminali de razboi de catre tribunale americane, li s-a retras cetatenia americana si au fost expulzati in Romania pentru a fi judecati si condamnati.
Elie Wiesel a inaugurat personal un monument al holocaustului in Romania si l-a avertizat pe presedintele Iliescu si premierul social democrat Adrian Nastase: "Nu intoarceti spatele trecutului. Integrati-l in viata voastra si veti inflori. Uitati-l, si veti fi osanditi" (New York Times, 31 iulie 2002). Ceva mai putin de un an dupa aceasta, pe 12 iunie 2003, guvernul roman, intr-o incercare efemera de revolta, a declarat: "Guvernul incurajeaza cercetarile privind Holocaustul in Europa - incluzand documente referitoare la sau gasite in arhivele romanesti - insa subliniaza cu tarie ca intre 1940 si 1945 nu a avut loc nici un Holocaust intre hotarele Romaniei" - ceea ce era corect.
Cinci zile mai apoi, "ca rezultat la presiunii internationale", al furiei Israelului si al indignarii Institutului Yad Vashem din Jerusalem, Bucurestiul si-a rectificat pozitia si, pe 17 iunie, a dat publicitatii o declaratie in care se arata ca guvernul Antonescu "s-a facut vinovat de crime de razboi, pogromuri si deportari in masa ale evreilor romani in teritorii ocupate sau controlate de armata romana", adaugand ca regimul de ocupatie a intreprins "metode de discriminare si exterminare care sunt parte a Holocaustului" (vezi Radio Free Europe/Radio Liberty). Pe 14 februarie 2004, presa a anuntat pocairea politicianului "de extrema dreapta" C. V. Tudor: "Imi cer iertare tuturor evreilor. M-am schimbat". El si-a afirmat intentia de a conduce un grup de membri ai Partidului Romania Mare in vizita la fostul lagar de concentrare Auschwitz in sudul Poloniei, in acel an. El a promis de asemenea ca, daca va fi ales presedinte, va introduce studiul Holocaustului in scoli" (vezi Jerusalem Post).
Astfel, precum am vazut, Le Monde din 17 noiembrie 2004 a anuntat intr-un titlu de trei propozitii: "Romania a admis formal participarea la exterminarea evreilor. Presedintele Iliescu isi asuma 'intreaga responsabilitate a statului' pentru Shoah. Aproximativ 400.000 de evrei si 11.000 de tigani au fost ucisi." Cifrele acestea nu corespund, evident, nici unui adevar istoric; ele constituie o simpla indicatie a "notei de plata" care va fi prezentata romanilor. Articolul reaminteste ca, nu de mult, Ion Iliescu incercase sa "minimizeze tragedia evreilor in Europa si in special in Romania" intr-un asemenea grad incat "ziarul Jerusalem Post a chemat la izolarea sefului statului roman pe scena internationala, asemanandu-l liderului austriac extremist Jörg Haider". Ministrul israelian de interne, Avraham Poraz, el insusi nascut in Romania, il declarase pe presedintele roman "persona non grata". Materialul din Le Monde se incheie cu confirmarea a trei noi initiative: un memorial al Holocaustului care sa fie construit de guvernul roman, un muzeu al Holocaustului si, in final, "acest episod intunecat al istoriei Romaniei sa fie incorporat in manualele scolare".
Daca Georges Wellers s-ar intoarce in aceasta lume si ar repeta la Bucuresti remarcile facute in Le Monde juif in martie 1982, ar putea primi o pedeapsa de 5 ani de inchisoare: faptul este un semn clar ca, an dupa an si tara dupa alta, caracterul cotropitor al Industriei Holocaustului creste tot mai puternic.
NOTA: Astazi, Romania este acuzata a fi omorat 400.000 de evrei si, daca ar fi sa dam crezare presei, chiar se acuza singura. Totusi, in concordanta cu cei mai cotati istorici evrei, numarul mortilor (nu doar al celor ucisi) a fost mult mai mic. Gerald Reitlinger propune un total de 210.000 - 220.000 de morti, specificand ca "datorita lipsei informatiilor credibile in acest moment, aceste cifre trebuie privite ca fiind conjuncturale" (The Final Solution, Jacob Aronson, North Vale, New Jersey, 1987 [1956], p. 497, 501). Lucy Dawidowicz avanseaza spre 300.000 (The War against the Jews, 1933-1945, New York, Holt, Rinehart and Winston, 1975, p. 403) iar Raul Hilberg vorbeste de 270.000 (The Destruction of the European Jews, New York, Holmes and Meier, 1985, p. 1220). Leni Yahil se abtine de la a da vreo cifra (The Holocaust, the Fate of European Jewry, 1932-1945, translated from the Hebrew, New York and Oxford, Oxford University Press, 1990 [1987], p. 344-348).
Pentru o interesanta dezbatere intre doi revizionisti (Serban C. Andronescu si Mark Weber) asupra subiectului evreilor din Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial si pentru niste cifre de victime destul de diferite, se poate consulta The Journal of Historical Review (vara 1982, p. 211-223; toamna 1982, p. 233-238; iarna 1982, p. 357-358, 479).
traducere si adaptare pentru AlterMedia Bogdan I. Stanciu
|
