Amagiri demonice
În acest caz satana este cel biruit, caci, de obicei, femeile întâlnite în desert sunt sau fiinte reale trimise acolo la instigatia sau, mai adeseori, fantasme generate de el spre a seduce un anahoret. Astfel, "împinsa de diavol" si profitând de o caravana, o femeie vine sa-si întâlneasca varul "într-o pustie îndepartata" pe care-l atrage efectiv în pacat. Avva Pahon din Sketis, în vârsta de peste cincizeci de ani, a fost atacat fara odihna ziua si noaptea de demonul desfrânarii timp de doisprezece ani. În cele din urma, demonul a venit la el sub înfatisarea unei tinere etiopiene pe care o vazuse în tinerete secerând spice pe un câmp. Aceasta s-a asezat pe genunchii sai si l-a înfierbântat pâna într-atât, încât el a crezut ca s-a unit cu ea. Furios, i-a dat o palma si ea a disparut. Dar timp de doi ani de zile mâna sa si-a pastrat o duhoare insuportabila.
Uneori monahul ispitit nu se multumea cu o palma. O femeie dezmatata s-a laudat odata tinerilor ei prieteni ca va ademeni la desfrâu pe un ilustru anahoret. Într-o seara s-a înfatisat la usa chiliei lui pretextând ca se ratacise. El a lasat-o sa intre, dar simtind ca demonul ar putea sa-l ispiteasca cu gânduri de desfrânare fata de aceasta femeie, si-a aprins opaitul si si-a bagat toate degetele unul câte unul în foc, astfel ca pâna dimineata nu i-a mai ramas niciunul. Vazând aceasta, femeia a cazut moarta de emotie. Curând dupa aceasta, la anahoret au sosit si tinerii pentru a se interesa de succesul ispititoarei: "N-a venit aici o femeie ieri seara? - Da, a raspuns el, s-a culcat aici înauntru". Ei au intrat si au gasit-o moarta. Aratându-si atunci degetele, batrânul le-a spus: "Iata ce mi-a facut aceasta fiica a diavolului, dar, a adaugat, scris este: " Sa nu rasplatesti raul cu rau". Atunci s-a rugat si a înviat-o pe femeie, iar ea a plecat si de atunci a trait în înfrânare".
Uneori demonii vin mai multi. Astfel patru demoni metamorfozati în femei extrem de frumoase au ramas timp de patruzeci de zile pe lânga un frate pentru a-i veni de hac. Dar el a rezistat cu barbatie, iar dupa aceasta cumplita încercare Dumnezeu i-a dat sa nu mai aiba niciodata ispita trupeasca.
Fuga de femei
În general, monahul clarvazator stia sa recunoasca sub aparentele feminine prezenta demonului, dar aceasta nu se întâmpla întotdeauna. De aceea anahoretii aveau drept principiu sa fuga de femei ca de foc; unii spuneau ca de vin sau ca de episcopi. La drept vorbind, trebuie sa stim cum sa le interpretam afirmatiile; de vin si de femei se fugea fiindca betia duce usor la dezmat, iar de episcopi se fugea ca si de femei, pentru ca acestia puteau sa-l smulga pe monah din viata sa monahala, conferindu-i preotia.
Astazi am spune ca unii Parinti ai desertului exagerau în aceasta neîncredere fata de femei, ca acela care gasind pe drum urma unui pas de femeie o stergea, sau acela care, calatorind împreuna cu batrâna sa mama, si-a învelit mâinile când a fost nevoit sa o treaca peste un râu. Într-o zi o femeie debarca la Diolcos si se aseaza în vecinatatea asezarii. Un frate care venea sa scoata apa, o vede si merge sa-l previna pe batrânul sau care soseste strigând: "Ajutor, fratilor, hotii!".Un altul, întâlnind pe drum câteva monahii, s-a abatut de la drum, fiind apostrofat de una dintre ele: "Daca erai monah desavârsit, nu ti-ai fi dat seama ca suntem femei!".
Avva Ioan Cassian povesteste pe aceasta tema istoria amuzanta a avvei Pavel. "În linistea si singuratatea pustiului acesta se înaltase la o atât de mare curatie a sufletului, ca nu suporta sa vada nu spun un chip femeiesc, dar nici macar o haina de femeie". Or, într-o zi, pe când se ducea la chilia unui batrân, a dat din întâmplare în drumul sau peste o femeie. De cum a vazut-o a fugit de îndata, " alergând mai repede decât la vederea unui leu sau a unui balaur înfricosator...Dar fiindca a întrecut masura pazirii unei drepte înfrânari", Pavel a fost pedepsit. Dumnezeu a lovit trupul sau cu paralizie pâna într-acolo încât a trebuit transportat într-o manastire de fecioare si lasat pe seama unor mâini de femei, care s-au îngijit timp de patru ani sa-l faca sa manânce si "purtând de grija de toate celelalte nevoi ale firii".
În mod normal, asa cum am vazut, nu existau femei care sa vietuiasca în desert, iar unii anahoreti, ca Ioan din Lycopolis, nu vazusera femeie timp de patruzeci de ani si mai bine. Dar multi erau obligati sa se întoarca în locurile locuite pentru a-si vinde cosurile, pentru a se aproviziona sau din alte motive. Ei aveau atunci destule ocazii de a întâlni femei, de a le dori si eventual de a pacatui cu ele. Nu puteau sa nu le vada, dar trebuiau sa se pazeasca de a le privi cu insistenta. Despre un batrân se spune ca timp de saizeci de ani n-a privit niciodata o femeie. În acest caz însa este vorba de o isprava ascetica exceptionala. Vederea anumitor femei putea fi de altfel un prilej ziditor. Avvi Pimen si Anuv remarca într-un cimitir o femeie plângând cu amar, si acest lucru le aduce aminte ca si ei trebuie sa arate aceeasi înflacarare în a-si plânge pacatele lor.
Niciun dispret fata de femei la Parintii desertului
Anatole France o facea pe Thaisia sa sa spuna : "stiu ca sfintii desertului detesta femeile care, ca si mine, sunt facute sa placa". Putem însa afirma cu toata certitudinea ca în întreaga documentatie veche asupra Parintilor desertului nu exista nici macar un singur fapt si niciun singur cuvânt care sa justifice aceasta afirmatie moderna. Avva Arsenie putea primi foarte deschis o mare doamna din nobilimea romana venita în Egipt anume ca sa-l vada sau sa repeada o tânara etiopiana care venise pe malul Nilului sa se atinga de mantia sa... Dar a primit ca o lectie replica ei: "Daca esti monah, du-te în munte!". Ei nu manifesta dispret nici chiar fata de prostituate. Mai multe apoftegme ne arata un anahoret ducându-se la una din ele fie pentru a o converti, fie pentru a salva din mrejele ei un frate si a-l aduce înapoi în desert.
Încercând sa o mângâie pe matroana pe care avva Arsenie refuzase sa o primeasca, arhiepiscopul Teofil i-a spus: "Au nu sti tu ca esti femeie, si ca prin femei îi razboieste vrajmasul pe sfinti?". si, într-adevar, în apoftegme vedem multe femei seducând sau încercând macar sa seduca monahi. Vedem însa si altele care rezista monahilor care voiau sa pacatuiasca cu ele si îi fac sa ramâna fideli fagaduintei lor monahale, ceea ce contrazice dinainte sentinta mult prea pesimista relatata mult mai târziu de catre avva Ioan Moshos (secolul VII): "Sarea vine din apa si, daca se apropie de apa, se topeste si piere. Tot asa si monahul vine din femeie si, daca se apropie de femeie, se topeste". Avva Evagrie fugise de la Constantinopol pentru a scapa de femeia care facuse o pasiune pentru el, dar în Palestina o alta femeie, Melania, îl repune pe calea cea dreapta.
Dovada ca Parintii desertului nu detestau femeile e faptul ca faceau bucuros minuni pentru ele. Astfel avva Ioan din Lycopolis reda valoarea sotiei unui înalt personaj. Avva Longhin vindeca mâna cangrenata a unei femei care se înfatisase la fereastra chiliei sale. În timpul vietii sale, avva Antonie vindecase mai multe fete, cel mai adesea însa de la distanta.
Dar mai exista ceva: bunatatea cu care Parintii desertului tratau femeile care se purtau rau cu un monah. Într-o zi, avvei Ammona i-a fost denuntat faptul ca un frate are o femeie în chilia sa. Fratele îsi ascunde în graba femeia într-un chiup. Când intra în chilie împreuna cu acuzatorii, avva Ammona ghiceste strategema si merge sa se aseze pe chiup. Ceilalti rascolesc în zadar chilia. Dupa ce acestia pleaca plouati, Ammona ia pur si simplu fratele de mâna si-i spune: "Vegheaza asupra ta însuti, frate!". Un alt monah traia cu o femeie. Aflând ca aceasta a nascut, avva Pimen îsi trimite ucenicul sa-i duca un ulcior de vin pentru a-i sarbatori nasterea.si ce sa spunem despre batrânul care primeste la el pentru o noapte un frate si o monahie? Întins între cei doi, el baga de seama ca acestia s-au apropiat sa savârseasca pacatul, dar nu le spune nimic si îi lasa sa plece a doua zi dimineata. Se roaga însa pentru ei, iar cei doi revin cerând iertarea batrânului. Chiar daca asemenea relatari n-ar fi decât povestiri ziditoare inventate în toate elementele lor, ele atesta nu mai putin faptul ca anahoretii nu aveau niciun dispret fata de femeie.
Sexualitatea în desert
Se atribuie adeseori crestinismului primelor secole, si mai cu seama monahismului, o adevarata fobie si o repulsie fata de femeie. Cel putin în ce-i priveste pe Parintii desertului, aceasta opinie e dezmintita de simplitatea si ingenuitatea cu care unii dintre ei îsi ilustreaza cuvintele folosindu-se de comparatii împrumutate din viata sexului feminin. Astfel, avva Arsenie, ca si avva Macarie, compara anahoretul aflat în chilia sa cu fecioara închisa în camara ei înainte de casatorie. Avva Ioan Colov nu se teme sa evoce în parabolele sale doua femei goale sau o prostituata care are multi amanti. Un alt batrân foloseste imaginea mamei care-si freaca sânii cu ierburi amare pentru a-si întarca copilul. Aceasta iarba amara este gândul la moarte, prin care monahul trebuie sa alunge imaginatiile impure! Avva Longhin merge pâna acolo încât sa compare sufletulk curatit de patimi si care a zamislit pe Duhul Sfânt cu femeia al carei ciclu înceteaza când zamisleste.
Bogata documentatie de care dispunem asupra Parintilor desertului arata ca nu exista la ei nici macar urma de maniheism, care sa-i fi facut sa deteste trupul, sexul, femeia, ci un solid realism în fata conditiei trupesti a omului. Anahoretii ramân oameni normali cu instinctele si poftele lor. Niciunul dintre ei n-a mers pâna la mutilare pentru a pazi mai bine înfrânarea, ca Origen, ci au înteles corect toata forta renuntarii implicata în cuvântul lui Iisus despre "cei ce se fac pe ei însisi fameni pentru Împaratia cerurilor". Nu erau uimiti de dorinta uneori violenta pe care o puteau resimti. N-a ajuns oare unul dintre ei sa spuna ca nici macar zece femei n-ar putea domoli dorinta sa? Un batrân zicea: "Scris este despre Solomon ca iubea femeile. Tot ce e parte barbateasca iubeste în chip firesc partea femeiasca. Noi sa silim însa gândurile noastre si firea noastra spre a le duce la curatie si a le împiedica sa cada în placere". Avva Evagrie si ucenicii sai au visat la o nepatimire care sa le îngaduie sa nu mai încerce nicio emotie la vederea unei femei goale în bratele lor, dar, mai rezonabili, Parintii sunt si mai realisti, ca de exemplu avva Avraam ce s-a dus sa dea o lectie unui batrân care se pretindea în întregime eliberat de pofta trupului: "Daca intrând în chilie gasesti o femeie întinsa pe rogojina ta, poti sa te gândesti ca nu e o femeie? - Nu, spune celalalt, dar îndepartez gândul ce-mi vine sa o ating. Asa deci, conchide avva Avraam, patimile sunt înca vii si sunt legate numai de sfinti".
Daca adunam
toate relatarile privitoare la ispitele trupesti în care au
cazut monahii, lucrul poate sa impresioneze, dar înca si
mai numeroase sunt ispitele carora acestia le-au rezistat. Pe de
alta parte, aproape toti cei ce cad se ridica de îndata
si-si reiau cu si mai mare înflacarare si
smerenie viata lor monahalaa. În societatea noastra
actuala, în care sexul si sexualitatea au dobândit o asemenea
importanta, ne vine greu sa concepem o castitate
traita senin, în abtinere de la orice satisfactie
carnala. E un motiv suficient pentru a ne feri de a-i judeca în
aceasta privinta cu severitate pe monahii din vechime.
|
