ISTORIA RELIGIILOR,
O sTIINŢĂ CARE SE IMPUNE ĪNTR-O LUME DESACRALIZATĂ sI DEBUSOLATĂ
1. Definitie:
- Istoria religiilor este acea ramura a istoriei, combinata cu teologia, care expune fiecare religie īn parte, studiind nu numa 212h711c i evolutia ei istorica, ci si elementele de teologie, pe care le contine, precum si evaluarea comparativa a religiilor, ceea ce ne da posibilitatea de a face referiri la trunchiul comun, al Revelatiei primordiale, de la care s-a pornit
2. Atitudine si reactii:
- dificultatea acestei teme īn teologie consta īn varietatea de religii, care trebuie studiate si prezentate, precum si īn evaluarea lor comparativa, care implica o capacitate mare de analiza si de sinteza.
- evident, acesta este domeniul īn care se poate prea putin ramāne neutru īn analiza.
- aceasta neutralitate este pagubitoare, deoarece ar demasca o atitudine atee, care sa analizeze religia ca o filozofie a timpului īn evolutia ei, fara o realitate divina, un fel de sociologie religioasa, care face din credinta un fenomen evolutiv si nu o realitate comunionala.
3. Obiective:
- ori, cercetarea religiilor īsi propune sa depisteze acele cai care s-au pierdut din revelatia primordiala si pe care apoi popoarele le-au reprezentat asa cum au stiut ele mai bine.
- de la pierderea starii paradisiace si mai ales de la dispersarea popoarelor īn urma "momentului Babel"[1], fiecare popor a pastrat īntr-o masura mai mare sau mai mica ceea ce si-a mai amintit dintr-o revelatie pierduta.
4. Metodele de studiu. "stiinta religiilor" sau "Religionswissenschaft"
- cercetarea īn cadrul istoriei religiilor are o latura care se detaseaza de analiza teologica sau de cea istorica a studierii religiilor, fiind numita "stiinta religiilor" (Religionswissenschaft).
- "stiinta religiilor" este o cercetare de data recenta.
- numele ei pare sa vina de la Max Müller, considerat ca fiind īntemeietorul ei.
- īn acest sens, termenul de "stiinta a religiilor" este utilizat pentru a desemna o forma speciala de studiere a religiilor, care difera de cea teologica sau de cea filozofica.
- īn timp ce teologia se preocupa cu studierea realitatilor divine si a urmelor pe care acestea le-ar fi lasat īn istoria umanitatii, iar filosofia ar fi abordat studierea ideii de "divinitate", stiinta religiilor are īn vedere faptul religios ca atare, asa cum este el īntālnit īn toate formele religioase, īnsa prezentat din perspectiva omului detasat de orice credinta.
- se cere īn aceasta abordare a lui Religionswissenschaft un iluminist, care sa fie echidistant de crestinism sau de alta credinta.
- ori, o atare echidistanta īnseamna un fel de ateism, care se vrea obiectiv fata de Dumnezeu, transformāndu-l īntr-un obiect sau idee care se poate cerceta istoric, dupa urmele religioase lasate īn sānul popoarelor.
5. Concluzie:
- din punctul nostru de vedere, istoria religiei este prezentarea unei cautari a Sacrului din partea omenirii, care a plecat de la o realitate revelationala primordiala, ce s-a impregnat īn subconstientul umanitatii si pe care aceasta a cautat permanent sa si-o reprezinte īn redarea ei plastica.
- varietatea de religii nu trebuie sa descurajeze cautarea crestinului autentic, deoarece ea trebuie sa fie privita mai degraba ca un filon de la care s-a pornit īn cautarea lui Dumnezeu īntr-o lume care a pierdut firul sacru paradisiac, prin caderea primilor oameni.
|
