PREISTORIA SI ANTICHITATEA

CIVILIZATII PREISTORICE SI ANTICE

PREISTORIA SAU EPOCA STRAVECHE = incepe cu desprinderea omului din animalitate, o data cu aparitia lui Homo Sapiens si a primelor unelte rudimentare realizate de el, si pana la aparitia primelor surse scrise.

In functie de materialul folosit la confectionarea uneltelor impartim perioada in:

I. EPOCA PIETREI - 1mil/800 000 - 2 700/2 500 i.Cr. - caracterizata printr-un progres lent, aparitia omului si pana la aparitia lui Homo sapiens si inceputul organizarii sociale.

PALEOLITICUL - 800 000 - 10 000/8 000 i.Cr.

v    din aceasta perioada dateaza cele mai vechi urme de locuire de pe teritoriul Romaniei, descoperite la: BUGIULESTI (Valcea); OHABA PONOR (Hunedoara) si VALEA DARJOVULUI (Olt), urme care apartin celor mai vechi stramosi ai omului (Homo habilis si Homo sapiens).

v    Antropologii sustin despre acesti hominizi ca:

v    foloseau unelte de piatra cioplita - tehnica confectionarii uneltelor CIOPLIREA.

v    erau PRADATORI (culegatori, pescari si vanatori), erau NOMAZI.

v    se adaposteau in pesteri sau in scorburi;

MEZOLITICUL -10 000/8 000 - 7 000/6 500 i.Cr.

v    perioada de tranzitie, prin unelte de dimensiuni reduse MICROLITE.

v    sunt inventate BARCA MONOXILA si ARCUL cu SAGETI.

v    erau organizati in CETE, GINTI MATRILINIARE.

v    Primele manifestari ale artei preistorice - PICTURILE RUPESTRE.

v    descoperiri la: BAILE HERCULANE (Caras); CEAHLAU (Neamt); ERBICENI (Iasi);

NEOLITICUL - 7 000/6 500 - 4 500/4 000 i.Cr.

v    "REVOLUTIE NEOLITICA" - Datorita progreselor inregistrate.

v    incepe folosirea uneltelor din piatra SLEFUITA - TAIATA - PERFORATA - prin care apar UNELTE MAI PERFECTIONATE SI VARIATE.

v    se diversifica ocupatiile - apar: OLARITUL, TORSUL si TESUTUL + apar primele forme de AGRICULTURA si CRESTEREA ANIMALELOR, astfel SE TRECE DE LA ECONOMIA PRADALNICA LA CEA PRODUCTIVA;

v    apare COMERTUL (TROCUL);

v    omul trece de la NOMADISM la SEDENTARISM - apar PRIMELE ASEZARI STABILE;

v    structura sociala devine complexa, in GINTI si TRIBURI PATRILINIARE, apar DIFERENTIERI SOCIALE, rolul important in societate avandu-l PREOTII si SEFII MILITARI.

v    RELIGIA - avea rol important, indeosebi prin: REPREZENTARILE FEMININE - din LUT ARS si PIATRA - legate de CULTUL FECUNDITATII SI FERTILITATII.

v    incepe descoperirea primelor metale;

v    Descoperiri: Culturile BOIAN (Muntenia); HAMANGIA (Dobrogea) VINCA-TURDAS = (Transilvania, Banat, Oltenia);

ENEOLITICUL sau CALCOLITICUL -4 500/4 000-2 700/2 500 i.Cr.

v    Este perioada de trecere de la epoca pietrei la cea a metalelor; are loc o combinare a folosirii uneltelor din piatra cu cele din cupru si bronz.

v    La sfarsitul mil. III i.Cr. in spatiul CARPATO-DUNAREANO-BALCANIC - are loc patrunderea triburilor INDO-EUROPENE de pastori nomazi. Intre autohtoni si acesti migratori are loc o sinteza ETNO-LINGVISTICA si CULTURALA care are ca si rezultat formarea unor noi popoare: TRACII, ILIRII si GRECII.

v    Descoperiri: culturile PETRESTI (Transilvania); GUMELNITA (Muntenia);

v    CULTURA CUCUTENI-ARIUSD (dupa 2 localitati din jud. Iasi si Covasna).

v    Cea mai cunoscuta cultura arheologica a neoliticului tarziu.

v    Aria de raspandire - Moldova N-E, Muntenia si Transilvania S-E.

v    Caracteristici:

v    Ceramica pictata: Mare varietate de forme si culori (negru, rosu si alb).Eleganta formelor.Motive decorative geometrice si spiralate.

v    Asezari intinse: Unele aveau sute de locuinte - ce denota o organizare complexa. Plasate pe terasele raurilor. Intarite cu valuri si santiri de aparare. Locuinte spatioase de forma dreptunghiulara.

II. EPOCA METALELOR

A.     FAZA 1 - ARAMA sau CUPRUL - 2500-2000 i.Cr.- este o perioada de tranzitie intre piatra si fier.

B.     FAZA 2 - BRONZUL - 2000/1900-1200 i.Cr. - caracteristici:

v    Desavarsirea procesului de indo-europenizare - in spatiul carpato-balcanic: TRACII - sunt creatorii culturilor epocii bronzului.

v    Schimbari importante au loc in plan social si religios:

v    SOCIAL:Comunitatile umane - devin mai mobile. se grupeaza in cadrul unor   TRIBURI - au caracter razboinic Are loc o stratificare sociala - evidenta in obiectele de bronz si aur care sunt obiecte de prestigiu.Grupurile conduse de un PRINCIPE - resedinta intr-o asezare intarita cu un val de pamant si sant de aparare.

v    RELIGIOS - transformari importante: Cultul fecunditatii si al fertilitatii se mentine, dar se impune si veneratia pentru ZEITATILE SOLARE (uraniene). Acest cult este legat de practicarea METALURGIEI BRONZULUI. Apare ritul funerar al INCINERATIEI.

C.     FAZA 3 - FIERUL - 1200 i.Cr.-106 d.Cr.

v    Este impartita in 2 mari perioade:

v    Prima epoca a fierului (Hallstatt) (1 200-300 i.Cr.)

v    A doua epoca a fierului (Latene) (300 i.Cr.-106 d.Cr.)

v    Caracteristici: Schimbari importante in plan:

v    Economic - metalurgia fierului, unelte si arme mai rezistente si variate, extinderea suprafetelor cultivate, cresterea productiei, aparitia clasei mestesugarilor, dezvoltarea comertului si aparitia monedei, dezvoltarea legaturilor cu alte zone (raspandirea noilor tehnici).

v    Etno-lingvistic - cultura BASARABI - raspandita la nord de Dunare - reprezinta primul ANSAMBLU ARHEOLOGIC realizat de autohtonii din nordul Dunarii.

v    Marcheaza desprinderea TRACILOR NORDICI (GETII si DACII) de tracii sudici.

v    Patrunderea unor ALOGENI (iliri, sciti, celti, greci).

v    Familia gentilica se transforma in FAMILIE MONOGAMA- care se integreaza in triburi;

v    Apare o ierarhie a societatii - ARISTOCRATIE;

SPIRITUALITATEA - cunoaste o transformare continua, exprimata prin ARTA PREISTORICA care arata dezvoltarea simtului estetic, este reprezentat astfel:

v    Cultul FECUNDITATII (reprezentari masculine si feminine);

v    Cultul SOARELUI - sanctuarele circulare.

v    Cultul MORTII - Kurganele specifice indo-europenilor.

Ex. Reprezentari apar in picturile rupestre de la LAPUS (Maramures), CUCIULAT (Salaj), statuetele de la HAMANGIA (Dobrogea);

INDO-EUROPENII - TRACII - GETO-DACII

INDO-EUROPENII - sau KURGAN - populatie plasata pana la cumpana mil. III - II i.Cr. in zona dintre Indus si Oceanul Atlantic, in jurul acestei perioade incepe sa migreze in mai multe valuri si se stabilesc in diverse zone.

O ramura a lor se stabileste in zona Balcanilor si prin contopirea lor cu bastinasii (pre-indo-europenii) iau nastere 3 familii de popoare:

v    in S- GRECII;

v    in N-V- ILIRII;

v    in N si N-E- TRACII.

TRACII - asezati intre Carpati si Balcani;

Au 2 ramuri:

v    tracii N- Geto-Dacii - intre Carpati si Balcani;

v    tracii S- Odrisii, Bessi, Moesii, Laii - in zona Balcanilor;

GETO-DACII

v    in izvoarele grecesti - GETI;

v    HEKATIOS DIN MILET (cca 540-479 i.Cr.) - in lucrarea CALATORIE IN JURUL PAMANTULUI - aminteste la sud de Istru 2 neamuri KROBIZII si TRIZII. Aminteste cetatea Orgame, probabil Argamum, atestata in veacurile urmatoare la sud de Delta Dunarii, raportata la vechiul complex arheologic cercetat la Babadag.

v    SOFOCLES (cca 479-405 i.Cr.) - in una din lucrarile sale TRIPOLEMOS, marele tragician mentioneaza prima data etnonimul GETI "Charnabon, care in timpurile de fata domneste peste geti". Lipseste o raportare geografica.

v    HERODOT (cca 484-425 i.Cr.), nascut la Halicarnas - in lucrarea ISTORII, prezinta campania oastei persane impotriva scitilor, cu care ocazie spune "Inainte de a ajunge la Istru, regele persilor birui mai intai pe geti care se cred nemuritori (.)". El aminteste prima data originea etnica, tracica, a getilor. Tot el prezinta date privind religia initiatica de tip mister a acestora: "credinta lor este ca ei nu mor, ca acela care piere se duce la Zalmoxis - divinitatea lor (daimon) - pe care unii il cred acelasi cu Gebeleizis". In continuare Herodot descrie 2 ritualuri: sacrificiul sangeros al unui mesager (initiat) trimis lui Zalmoxis, la fiecare 4 ani; tragerea cu arcul in timpul furtunilor (ceea ce denota ca Gebeleizis nu este identic cu Zalmoxis, cum credea istoricul elen. Herodot precizeaza etapele privind locul si rolul lui Zalmoxis: fost sclav al lui Pitagora, redevenind om liber, el propovaduieste printre geti doctrina invatatului grec, ideea centrala a acestei doctrine fiind imortalitatea; doctrina este predicata cu prilejul intrunirilor organizate intr-o locuinta subterana; profitand de structura acestei locuinte, Zalmoxis dispare; reapare apoi, dupa cativa ani, pentru a argumenta temeinicia doctrinei in numele careia este apoteozat. In final Herodot precizeaza ca Zalmoxis n-a fost sclavul lui Pitagora, traind chiar inaintea lui, idee sustinuta si de HELLANICOS DIN LESBOS in lucrarea OBICEIURILE PAMANTULUI din prima jum. a sec. V i.Cr. in care scrie despre "zeul getilor din Tracia".

v    THUCYDIDES (460-396 i.Cr.) in RAZBOIUL PELOPONESIAC - precizeaza ca "getii locuiesc dincolo de Haemus, intre fluviul Istros si Pontos Euxeinos, mai mult spre mare, getii si populatiile acestui tinut se invecineaza cu scitii, au aceleasi arme si sunt toti arcasi calari (.)". Tot Tucidide arata ca getii sunt subordonati regelui Sitalkes, sunt antrenati intr-o campanie desfasurata in Macedonia impotriva dusmanilor Atenei (429 i.Cr.). Impreuna odrisi si getii alcatuiau o armata de 150 000 de ostasi, din care 50 000 erau cavaleria.

v    XENOPHON (430-355 i.Cr.) - in lucrarea ANABASIS, prezinta regele odris Seuthes, sub care 2 000 de geti lupta cu soldatii atenieni debarcati in nordul spatiului pontic, la Chersones.

Deci cei mai cunoscuti istorici antici greci evidentiaza forta militara, virtutile ostasesti ale getilor.

v    SOCRATE - afla despre spiritul getilor cu ocazia acestor campanii militare din a doua jumatate a sec. V i.Cr, aspect prezentat de Platon.

v    PLATON (430-347 i.Cr.) - in lucrarea CHARMIDES, prezinta activitatea de taumatung a lui Zalmoxis, "minunile" facute de acesta pe temeiul terapeuticii integraliste (tamaduirea organismului intreg prin tratarea partilor componente). Renumitul filozof atenian evidentiaza priceperea celor initiati in noua taina, cu precadere "medicii (.) despre care se zice ca stapanesc mestesugul de a te face nemuritor". Textul lui Platon reprezinta dovada cea mai convingatoare a legaturilor dintre greci, traci sudici si geti, locul si rolul acestora din urma in faurirea unui tezaur spiritual raspandit din Carpati pana in sudul Peninsulei Balcanice, de la Marea Adriatica la Marea Egee si Marea Neagra.

v    in izvoarele romane - DACI;

v    sec. I i.Cr. CAESAR - ii aminteste pe DACI;

v    sec. II d.Cr. in N. Moldovei si Carpati sunt amintiti CARPII si COSTOBOCII;

v    GETO/DACII

v    reprezentau un singur popor - "vorbeau aceeasi limba" (Strabon);

v    organizati in TRIBURI si UNIUNI DE TRIBURI - conduse de un SEF MILITAR (REGE);

v    RESEDINTA - o cetate intarita cu terminatia DAVA - din care controlau sefii militari un teritoriu bine definit;

v    buni MESTESUGARI, civilizatia fierului este reflectata in: unelte si arme din fier si obiecte de uz casnic din ceramica (cu roata sau mana).

v    Cresterea populatiei - stratificarea sociala:

v    ARISTOCRATIA MILITARA SAU FUNCIARA - TARABOSTES sau PILEATI (pileus - caciula);

v    PRODUCATORII LIBERI - COMATI sau COPILLATI (cometai - pletosi);

v    Religia - POLITEISTA - domonata de un zeu suprem - ZAMOLXIS, dar si alte divinitati - o divinitate feminina - BENDIS, zeitate agrara si razboinica asociata cu ARES (la greci) sau cu MARTE (la romani).

RELATIILE GETO-DACILOR CU ALTE POPOARE

Inca din epoca fierului realizeaza schimburi culturale sI tehnologice . Astfel :

Ex. Ciumesti (Satu-Mare) ;

Celtii sunt asimilati de catre geto-daci, la fel se intampla si cu scitii care patrund in Transilvania;

Cele mai importante influente asupra geto-dacilor le-au exercitat grecii si romanii

GETO-DACII SI GRECII

v    Grecii aveau o civilizatie superioara, detineau centre economice puternice, erau buni mestesugari, navigatori.

v    In secolele VIII - VI i.Cr. s-au dezvoltat mult Polisurile grecesti, care au inceput sa creeze colonii in bazinul Marii Mediterane si Negre, deci are loc COLONIZAREA GREACA, grecii ajung si in bazinul Marii Negre si indeosebi la Dunare.

v    In sec. VII - VI i.Cr. grecii intemeiaza in Dobrogea: Histria (sec. VII i.Cr.), Tomis (Constanta) si Callatis (Mangalia);

v    Geto-dacii au preluat de la greci: partial roata olarului, noi tehnici metalurgice, folosirea monedei, modelele de organizare politico-statala.

CONTACTE CU LUMEA MEDITERANEEANA

v    HERODOT - consemneaza expeditia organizata de regele persan DARIUS I la Dunarea de Jos (514 i.Cr.), si singurii care au indraznit sa se opuna au fost getii din Dobrogea numiti "cei mai viteji si mai drepti dintre traci".

v    In 335 i.Cr. expeditia lui A. MACEDON la Dunare impotriva getilor, care erau agricultori sI pescari, cu o forta militara inferioara celei macedonene;

v    In 300 i.Cr. expeditia regelui (diadoh) Traciei LYSIMACHOS sI fiul lui AGATHOCLES impotriva lui DROMICHAITES (regele getilor); Geto-dacii au un grad de organizare avansat si forta militara sporita si obtin o victorie prin uniunea tribala din Campia Dunarii de la nordul Dunarii cu centrul la Helis;

Din sec. II i.Cr. influenta greceasca este inlocuita cu cea romana

DACIA

SI ORBIS ROMANUS

DE LA PRIMELE CONTACTE

ALE DACILOR CU ROMANII

LA COLONIZARE SI ROMANIZARE

STATUL DAC - BUREBISTA

v    In sec. II i.Cr. - civilizatia geto-dacilor cunoaste o dezvoltare fara precedent:

v    Metalurgiei bronzului.

v    Aparitia cetatilor de tip DAVA.

v    Sanctuarele patrulatere si circulare.

v    La inceputul sec. I i.Cr. dacii erau organizati in triburi, prima unificare a triburilor o realizeaza tribul din Muntii Orastiei condus de BUREBISTA (82-44 i.Cr.) (L.M.4.p.25 );

v    Cu sprijinul lui DECENEU (preot si urmasul lui Zamolxis) Burebista uneste toate triburile dacice intr-un stat - statul DAC. Unirea triburilor se face:

v    pe cale pasnica, diplomatie - acolo unde au inteles de buna voie pericolul roman si unde conducatorii locali, drept recompensa sunt mentinuti in functii;

v    prin razboi - unde conducatorii locali n-au vrut sa renunte la functii;

v    Burebista isi intareste statul prin:

v    Politica interna autoritara - Impune noi norme morale si juridice bazate pe: abstinenta, sobrietate si ascultare de porunci;

v    Se sprijina pe aristocratia sacerdotala in frunte cu marele preot Deceneu, si aristocratia militara, creaza o armata numeroasa si puternica (dupa Strabon se ridica in timp de razboi la 200 000 oameni) cu ajutorul careia ocupa noi teritorii locuite de: celti, sciti si bastarmi, coloniile grecesti de la Olbia la Apollonia.

v    construieste un sistem de fortificatii in Muntii Orastiei format din mai multe cetati: COSTESTI, BLIDARU, PIATRA ROSIE, CAPALNA, CUGIR, BANITA, cu scopul de a proteja capitala, SARMIZEGETUSA;

v    consecinte:

v    realizarea unei MONARHII MILITARE.

v    Realizarea unui regat intins: N - Carpatii nordici sau Padurosi; S - Muntii Balcani sau Haemus; V - Dunarea mijlocie sau confluenta Dunarii cu Morava; E - gurile Bugului;

v    Statul dac devine un pericol pentru romani, care ajunsesera cu dominatia lor pana la Dunare, Burebista fiind considerat ca: "cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia".

v    Un stat asa extins nu-i putea lasa indiferenti pe romani, dorind sa-l ocupe. Mai mult Burebista se amesteca in razboiul dintre Caesar si Pompei pentru tronul Romei, in 49-48 i.Cr. se aliaza cu Pompei, dar invinge Caesar care organizeaza o expeditie la Dunare pentru pedepsirea lui Burebista, dar inainte de plecare Caesar moare in 15 martie 44 i.Cr. Aceeasi soarta avand-o si Burebista, tot in 44.

DE LA BUREBISTA LA DECEBAL

v    Dupa moartea lui Burebista statul se destrama, astfel:

v    coloniile grecesti si triburile de alt neam si-au proclamat independenta;

v    triburile geto-dace s-au desprins in 4 sau 5 regate mai mici;

in zona Muntilor ORASTIEI sunt amintiti conducatori: DECENEU (sfetnicul lui Burebista, ramane autoritate religioasa si politica), COMOSICUS (mare preot si rege), CORYLLOS-SCORILO (tatal lui Decebal), DURAS, toti mari preoti si regi ce marcheaza transformarea monarhiei militare in TEOCRATIE si apoi DECEBAL.

In zona OLTULUI este amintit: bazileus TIAMARCOS;

In zona BANATULUI - este statul condus de COTISO, despre care Annaeus Florus scrie "acestia (dacii) traiesc nedeslipiti de munti, de unde ataca sub conducerea regelui Cotiso, ori de cate ori Dunarea inghetata isi unea malurile".

In zona MOLDOVEI - sunt amintiti regii: COSON si DICOMES (Dicomes se aliaza cu Antonius in lupta pentru putere la Roma, dar castiga Octavian la Actium in anul 31 i.Cr.);

In DOBROGEA - sunt amintiti: ROLES (in sud), DAPYX (in centru) si ZYRAXEX (in nord);

v    Profitand de slabirea fortei militare a dacilor, romanii au integrat in acest interval in Imperiul Roman provincia de pe cursul mijlociu al Dunarii, formand provincia PANNONIA (9/10 d.Cr.), iar intre Dunare si Haemus este creata provincia Moesia, in anul 15 i.Cr., careia i s-a adaugat in anul 46 d.Cr. teritoriul dintre Dunare si mare, cucerit inca din anul 28 d.Cr.

DECEBAL (87-106 d.Cr.)

v    In sec. I d.Cr. creste pericolul roman, romani au ocupat provinciile Pannonia si Moesia (parti din Dacia), dacii nu s-au multumit stiind ca o parte a conationalilor lor sunt sub ocupatie straina si dupa ce Decebal unifica formatiunile politice din nordul Dunarii, dacii au declansat expeditii de jaf in Imperiul Roman sa-i faca pe romani sa renunte la teritoriile dacice, devenind un pericol pentru romani.

CAMPANIA DIN ANUL 87 - expeditia condusa de Cornelius Fuscus, care este insa invins la Tapae de armatele lui Duras conduse de Diurpaneus, care pentru vitejia lui este recompensat cu tronul prin retragerea lui Duras, Diurpaneus isi ia numele de Decebal (cel puternic, cel viteaz) si este considerat semizeu de supusi;

CAMPANIA ROMANA DIN ANUL 88 - Unitatea dacilor este refacuta datorita pericolului roman, mai ales ca in anul 88 romanii reiau ofensiva. Expeditia condusa de gen. TETTIUS IULIANUS, guvernatorul provinciei Moesiei Superior. Inainte de lupta sunt invitati la lupta si CVAZII si MARCOMANII sa se alieze cu romanii, dar refuza, castiga romanii la Tapae. Decebal cere pace, romanii refuza caci sperau sa ocupe intreaga Dacie. Intre timp cvazii si marcomanii trimit solie romanilor sa incheie pace, romanii le ucid solia si incep razboi impotriva lor, insa romanii pierd razboiul in Pannonia impotriva marcomanilor, Domitian este pus pe fuga, fiind nevoit sa trimita solie lui Decebal cerandu-i pace, Decebal si el la mare stramtorare, trupele romane erau la nordul Dunarii, iar la sudul Dunarii, la Oescus, era garnizoana Legiunii a V-a Macedonica, accepta PACEA, incheiata in anul 89 in favoarea dacilor, Decebal nu se prezinta personal la tratative ci iI trimite pe DIEGIS (dupa Martial fratele lui Decebal). Domitian vrea sa arate ca este invingator, astfel aseaza o diadema pe capul lui Diegis, imparte soldatilor romani, onoruri si bani, trimite la Roma soli ai lui Decebal si o presupusa scrisoare de supunere a acestuia si multe obiecte de pret, ce nu fusesera luate ca prada. Dimpotriva, cum arata Cassius Dio, imparatul cheltuie foarte multi bani pentru incheierea pacii, da mari sume de bani lui Decebal, dar si mesteri priceputi la felurite lucruri folositoare in timp de pace si de razboi.

v    statul lui Decebal era mai putin extins ca a lui Burebista, dar mai bine organizat si mai puternic, astfel: N - primul cot al Nistrului, S - Dunarea, V - Tisa, E - Siretul;

v    O populatie numeroasa si grupata in jurul multor DAVE;

v    In dave era o vie activitate economica;

v    Stranse legaturi comerciale cu lumea greco-romana;

v    Cultura infloritoare cu multe elemente originale (L.M.2 si 3 p.25).

RAZBOAIELE DACO-ROMANE

ELIMINAREA LUI DOMITIAN SI VENIREA LUI TRAIAN LA PUTERE

v    In perioada anilor 90 se accentueaza opozitia fata de Domitian, deoarece:

v    Opozitia din Senat compara dezvoltarea statului lui Decebal cu insuccesele lui Domitian.

v    Politica de grandoare, prin administratia excesiva, secatuirea finantelor, propagarea despotismului sacralizat si intolerant.

v    In numele "teocratiei imperiale unitare" reprima crunt adeptii mozaistilor si crestinilor (ultimii patrunsesera in majoritatea straturilor societatii si cele modeste si cele aristocratice).

v    In anul 95 imparatul isi ucide un var si sotia lui pe motiv de impietate.

v    La 18 septembrie 96 este ucis Domitian in urma unui complot el nemaifiind agreat nici macar in familie, este ales MARCUS COCCEIUS NERVA, care organizeaza campanii impotriva suebilor si altor triburi germanice. Apoi romanii obtin victorii in Pannonia prin generalul MARCUS ULPIUS TRAIANUS care in 27 octombrie 97 este adoptat ca asociat al imparatului, iar in ian. 98 Nerva moare si ramane singur conducator Traian.

REDESCHIDEREA CONFLICTULUI DACO-ROMAN

v    Traian inca de la inceputul domniei este preocupat de consolidarea limes-urilor actioneaza in valea Rinului si isi impune autoritatea asupra ambelor Germanii romane, inferior si superior. Reia "proiectul dacic" fiind preocupat de granita de pe Dunare, astfel pentru a-l "intimida pe Decebal" el inspecteaza garnizoanele de la Dunare (in Pannonia si Moesia).

CAUZELE RAZBOAIELOR DACO-ROMANE:

bogatiei de aur si argint a Daciei (tezaurul lui Decebal - 165 000 kg aur si 331 000 kg argint).

dispretul lui Decebal fata de romani inca din timpul pacii din 89 (Pliniu cel Tanar si Criton).

numerosii transfugi romani care sunt atrasi in Dacia si sunt folositi ca instructori, sau constructori de arme (Cassius Dio si Xiphilin).

pozitia geo-politica a spatiului carpato-danubian, cetatile pe care romanii le puteau folosi pentru aparare, dar si numeroasa armata daca (140 000 soldati daci si 20 000 de soldati buri si roxolani).

desele atacuri organizate la sudul Dunarii de daci dupa ocuparea Pannoniei sau a Moesiei de catre romani pentru a-i face pe romani sa se retraga din aceste provincii.

v    In timpul lui TRAIAN au loc 2 razboaie redate pe basoreliefurile COLUMNEI LUI TRAIAN si in lucrarea AD CELSUN EXPOZITIO a lui BALBUS;

101-102 - PRIMUL RAZBOI DACO-ROMAN A LUI TRAIAN care se incheie indecis si din cauza iernii amana confruntarea.

v    In iarna 101-102 Decebal cu aliatii buri, bastarni si indeosebi roxolanii lui Susagus (cataphractarii) creaza "DIVERSIUNEA MOESICA", atacand unitatile militare de auxiliari romani din Dobrogea pentru a-i face pe romani sa se retraga din zonele Banatului si capitala Daciei, pentru a-si apara Moesia Inferior, reusesc, dar romanii ii inving pe daci, urmarindu-i pe daci pana in capitala, acolo dacii cer pace in 102, insa defavorabila lor, astfel:

Dacii cedeaza romanilor teritoriile cucerite: Banatul, Oltenia, Muntenia, sudul Moldovei, sud-estul Transilvaniei,Tara Hategului.

Decebal trebuia sa darame cetatile construite.

Dacii trebuiau sa predea lui Traian armele luate, masinile de razboi, sa extradeze dezertorii si specialistii romani si sa nu mai primeasca altii

Nu putea avea politica externa proprie (trebuia sa aiba dusmani si prieteni pe cei ai romanilor -Cassius Dio);

105-106 - AL DOILEA RAZBOI DACO-ROMAN A LUI TRAIAN, Decebal nu respecta pacea, astfel:

Reface si consolideaza cetatile.

Pedepseste sefii triburilor dacice din zona Banat care au trecut de partea romanilor inaintea pacii din 102;

Primeste transfugi si specialisti pentru construirea masinilor de razboi;

Trimite solii germanicilor sa refaca alianta anti-romana, romanii trimitand ultimatum dacilor sa renunte la alianta, si sa predea armele si transfugii noi;

Decebal respinge ultimatumul roman, ataca garnizoanele romane de la nordul Dunarii, intinde o cursa conducatorului trupelor romane din Dacia, Longinus, il prinde si-l santajeaza pe Traian, dar prizonierul se sinucide, si Senatul roman declara razboi lui Decebal.

v    Intre timp Traian intareste linia Dunarii, romanii construiesc intre 103-105 podul de la Drobeta proiectat de arhitectul APOLLODOR DIN DAMASC. Imparatul ordona consolidarea fortificatiilor romane din Oltenia si Muntenia (Resca, Drajna de Sus) in vederea preintampinarii unei campanii dacice in genul celei din iarna 101/102.

v    Traian soseste la Drobeta cu armata, in vara lui 105, burii si roxolanii fara a innoi aliantele cu Decebal, trec de partea romanilor imediat dupa trecerea Dunarii, Decebal pune la cale asasinarea lui Traian in Pannonia, dar atentatorii sunt prinsi, si tentativa esueaza.

v    Dacii, lipsiti de aliati, sunt obligati sa poarte un razboi defensiv, bazat pe fortificatiile din Muntii Orastiei.

v    Astfel in 105 Dacia este atacata prin Banat, pe Olt si pe Siret,

v    Cetatile dacice cad una cate una. Apoi dupa un asediu prelungit si construirea unei fortificatii (agger) paralela cu cetatea si taierea conductelor de apa care alimentau capitala cade si capitala SARMIZEGETUSA REGIA. Dacii incendiaza cetatea si se retrag. Romanii patrund in incinta sacra a dacilor si reteaza toti stalpii sanctuarelor autohtonilor. Apoi il saluta pe Traian ca imperator, distrug apoi si asezarea civila, intreaga fortificatie.

v    La Sarmizegetusa raman soldatii legiunii IV Flavia Felix. Decebal, se retrasese la nord de capitala unde continua lupta, dar este incercuit, reuseste sa se salveze din incercuire, incearca sa fuga spre Carpatii Orientali, dar este ajuns de cavaleria romana condusa de decurionul MAXIMUS, Decebal se sinucide ca sa nu cada prizonier.

v    Prin tradarea lui Bicilis este descoperit in albia raului Sergetia tezaurul lui Decebal, la 165 000 Kg aur fin si 331 000 Kg argint.

v    Victoria romana este rezultatul superioritatii militare a romanilor. In urma victoriei din 106, Dacia devine provincie romana IMPERIALA, CONSULARA condusa de un LEGATUS AUGUSTI PRO PRAETORE, primul fiind SCAURIANUS.

v    In 11 august 106 intr-o diploma militara descoperita la Porolissum este amintita prima data provincia romana DACIA.

v    Noua provincie DACIA - avea ca si granite: in SUD -urca pe DUNARE, in VEST- confluenta DUNARII cu TISA, apoi pe TISA pana la confluenta cu MURESUL, pe MURES pana la MICIA (Deva), urca spre nord prin Muntii Apuseni pana in zona POROLISSUM (Zalau), In NORD - o linie paralela cu SOMESUL pana la poalele CARPATILOR ORIENTALI, In EST - pe CARPATII ORIENTALI pana in zona pasului OITUZ - apoi pe CARPATII MERIDIONALI pana la BRAN, apoi in diagonala prin CULOARUL BRAN-RUCAR taind in diagonala CAMPIA ROMANA pana la Dunare.

v    Dupa ocuparea Daciei, romanii vor distruge vechea capitala SARMIZEGETUSA REGIA si vor construi o noua capitala la 40 Km de vechea capitala, in zona de campie pe culoarul Bistrei numita initial COLONIA DACICA, iar apoi de COLONIA ULPIA TRAIANA AUGUSTA DACICA SARMIZEGETUSA.

ROMANIZAREA DACIEI

- Cel mai important rezultat al ocuparii romane in Dacia este ROMANIZAREA.

ROMANIZAREA = PROCESUL DE SIMBIOZA SI SINTEZA ETNO-LINGVISTICA SI CULTURALA INTRE AUTOHTONI SI NOII VENITI, PRIN CARE CIVILIZATIA ROMANA PATRUNDE IN TOATE IN TOATE COMPARTIMENTELE VIETII UNEI PROVINCII, INCAT DUCE LA INLOCUIREA LIMBII POPULATIEI SUPUSE CU LIMBA LATINA.

- cel mai important rezultat al romanizarii este formarea POPOARELOR SI LIMBILOR NEOLATINE EUROPENE.

ROMANIZAREA este un proces complex desfasurat in mai multe etape:

Etapa I - are caracter preliminar, precede cucerirea, rolul cel mai important revine imprumuturilor din cultura materiala romana, indeosebi prin comert.

Etapa II - procesul propriu-zis de romanizare oficiala (Dacia 106-271).

Etapa III - se desfasoara in conditiile incetarii autoritatii romane in perioada migratiilor (sec. III-VIII).

ROMANIZAREA - are ca si componenta esentiala INVATAREA LIMBII, romanizarea a reusit deoarece erau conditii favorabile romanizarii:

v     ocuparea - integrala sau partiala - a teritoriului unui popor antic;

v     incadrarea teritoriului respectiv in statul roman cel putin pentru cateva generatii;

v     populatie neromana numeroasa, asupra careia se exercita actiunea de romanizare;

v     asigurarea de catre statul roman a evolutiei pasnice in toate domeniile vietii materiale si spirituale.

v     un anumit stadiu de civilizatie al dacilor, care sa le permita receptarea valorilor culturale si a normelor juridice superioare;

v     convietuirea autohtonilor cu noii veniti, prin participarea la viata economica, religioasa, politico-administrativa, culturala, militara.

v     ROMANIZAREA se realizeaza si datorita actiunii unor FACTORI:

ADMINISTRATIA

v     Provincia Dacia era o provincie IMPERIALA si CONSULARA condusa de un GUVERNATOR cu titlul de "LEGATUS AUGUSTI PRO PRAETORE" ajutat in orase de PREFECTI, iar in sate de PRIMARI.

v     Capitala provinciei era COLONIA ULPIA TRAIANA AUGUSTA DACICA SARMIZEGETUSA.

v     Dacia este impartita administrativ in mai multe randuri pentru o mai buna aparare si administrare care insa nu I-au afectat unitatea, astfel: intre 106 si 118 - PROVINCIA DACIA; in 119 - DACIA SUPERIOR + DACIA INFERIOR; in 123 - DACIA POROLISSENSIS + SUPERIOR + INFERIOR; in 168 - DACIA POROLISSENSIS + APULENSIS MALVENSIS;

v     cei numiti in functiile de conducere in Imperiul Roman erau vorbitori de limba latina, au contribuit la romanizare.

ARMATA - actioneaza permanent prin dacii care vor intra in unitatile militare romane, pentru a beneficia de cetatenia romana. Astfel avem:

v     Unitati principale: LEGIUNILE - unitati de infanterie formate din cetateni romani.

v     Unitati auxiliare organizate in:

- ALAE - unitati independente de calalerie.

- COHORTES - formatiuni de infanterie.

- NUMERI - unitati neregulate de barbari.

Situata la granita imperiului, in contact direct cu populatiile barbare de la marginea acestuia, Dacia a fost aparata de un numar mare de soldati romani plasati intr-o serie de CASTRE situate pe intreg teritoriul Daciei si de-a lungul LIMES-urilor. Dintre legiuni: Legiunea XIII GEMINA - sediul la Apulum 106-271; Legiunea V MACEDONICA - din anul 166-167 a fost adusa din Moesia Inferior unde stationa , la Potaissa .

In castrele romane au ajuns multe obiecte de cult dacice ceeace atesta prezenta tinerilor daci in unitatile militare romane.

VETERANII deoarece cei care terminau armata deveneau veterani si primeau cetatenie romana si apoi functii de conducere in Imperiul Roman. Ei dadeau dovada de stiinta de carte, de ordine, disciplina, fiind repede acceptati ca si lideri de catre autohtoni. O parte ramaneau in armata si formau unitatile de EVOCATI, ca si instructori, tinerii soldati beneficiind de experienta lor.

COLONISTII romani sunt adusi in Dacia din toata lumea romana dupa ocupare si sunt asezati indeosebi in vechile centre dacice sau in noile orase romane, deoarece istoricii (Eutropius) vorbesc de o secatuire a Daciei de barbati in urma razboaielor, ei vorbesc limba latina populara atat in relatiile dintre ei, cat si in relatiile cu autohtonii si sunt un factor important in romanizarea spatiului daco-moesian. Prezenta colonistilor este confirmata in toate sectoarele de activitate: agricultura, minerit, mestesuguri, si prezenta lor demonstreaza aparitia alaturi de comunitati agricole si protoubane dacice a asezarilor tipic romane CANABAE, (asezari nepermanente din familiile soldatilor si comercianti intemeiate pe langa castre), PAGUS (asezari rurale in forma de sat risipit sau catun), VICUS (asezare sateasca cu retea stradala si centru civic, fara zid de aparare), VILLAE RUSTICAE (ferme romane care cuprind locuinta proprietarului si anexele acesteia.

URBANIZAREA aparitia si cresterea numarului oraselor. Numarul mare de orase este demonstrat cu ajutorul unor izvoare istorice INDREPTAR GEOGRAFIC a lui PTOLEMEU, TABULA PEUTINGERIANA (o reusita harta care valorifica un izvor cartografic din sec. III), si o serie de inscriptii care mentioneaza orase romane din spatiul daco-moesic. Se dezvolta mult orasele de tip COLONIE (asezari dupa modelul Romei): Sarmizegetusa, Drobeta, Napoca, Apulum. Sau de tip MUNICIPIA (asezari cu autonomie administrativa si juridica, cuprinzand cetateni romani): Dierna, Tibiscum, Troesmis, Aegyssus, care erau centre de productie, de schimb , resedinte administrative si militare , legate intre ele printr-o retea de drumuri si METROPOLIS stadiu la care ajunge doar Ulpia Traiana in jurul perioadei 250. In multe orase apar asociatii formate dupa criteriul meseriei, ca urmare a dezvoltarii metalurgiei fierului si prelucrarea marmurei, al tarii de origine sau al confesiunii, numite COLEGII, Ex. Colegiul fierarilor, luntrasilor, lecticarilor, plutasilor, negutatorilor de lana, transportatorilor. In aceste orase, dar si in cele grecesti inscriptiile atesta prezenta autohtonilor, fara de care nu era posibila mentinerea toponimelor dacice in epoca romana, mai mult pentru mentinerea spiritualitatii geto-dace, este mentinut numele unui oras din Moesia Inferior, Daousdava, reamintind de vechea asezare intarita a lupilor (dacilor).

VIATA SPIRITUALA domeniul care atesta cel mai convingator intrepatrunderea spirituala daco-romana. Caracteristici:

v     VARIETATEA - fiind adorate divinitati grecesti, orientale, romane.

v     PREDOMINA ADORAREA DIVINITATILOR ROMANE: Jupiter, Junone, Minerva, Venus.

v     Apare fenomenul INTERPRETATIO ROMANA - adica inchinarea la zeitatile dacice sub nume romane (Zalmoxis, Bendis), sau fenomenul SINCRETISMUL RELIGIOS - adica amestecarea zeitatilor, dacii de inchina simbolului Romei (lupoaica cu cei 2 gemeni descoperita la Apulum, Ibida, Brancovenesti, sau Iupiter, Iunona, Minerva, Venus), iar romanii iau steagul de lupta al dacilor, descoperit in diverse provincii romane.

SCOALA la romani era obligatia fiecarui parinte sa plateasca profesori pentru educatia copiilor. In Dacia prezenta scolilor elementare este demonstrata prin descoperirea TABLITELOR CERATE si a STILILOR, la Geoagiu, Sarmizegetusa, Vetel, Zam.

VIATA ECONOMICA demonstrata ca factor al romanizarii prin terminologia agrara, descoperirea unor asezari de mineri in care apar necropole birituale. Ex. Tablitele cerate de la Alburnus Maior sau Ruda-Barza, atesta exploatarea aurului, iar colonia de mineri au o necropola cu vestigii ale autohtonilor si noilor veniti. Apoi drumurile care legau asezarile intre ele la: Apulum, Porolissum, Romula, Sarmizegetusa, Tomis, Tyras.

DREPTUL ROMAN dacii preiau de la romani elemente ale dreptului roman ca dreptatea, buna cuviinta, elemente regasite si in dreptul romanesc medieval sau cel actual.

ARTA ROMANA este prezenta peste tot in spatiul dacic.

ROMANIZAREA - reprezinta procesul prin care faci pe cineva sa devina roman.

El este un fenomen istoric si politic, presupune atat initiative din partea Romei, dar si raspunsuri locale;

Primele sunt decizii politice cu implicatii practice, care vizeaza supunerea populatiei cucerite si exploatarea resurselor naturale ale zonei, raspunsul consta in asa numita ACULTURATIE, adica adoptarea de catre daci a culturii romane pe fondul renuntarii la propria cultura.

Deci autohtonii daci adopta modul de viata roman, astfel:

imbracamintea si incaltamintea romanilor coexista cu articole locale, traditionale;

vechii activitati economice se desfasoara cu elemente tehnice noi (plugul roman, uneltele de minerit, morile hidraulice, cuptoarele de olarit cu gratar orizontal);

apar noi indeletniciri (exploatarea pacurii);

sunt amenajate instalatii balneare si termice subterane;

apar necropole birituale, altare, medalioane funerare, si sarcofage din piatra, toate contin inscriptii latinesti;

toate aceste exemple arata realizarea procesului de ROMANIZARE;

DACII LIBERI . O parte a geto-dacilor nu vor intra sub dominatia romanilor . Astfel :

v     Teritoriul din Vestul tarii - Crisana si Maramures locuit de DACII MARI ;

v     iar in est in Moldova si Muntenia locuiau CARPII si COSTOBOCII ;

Ei nu s-au multumit niciodata stiind ca o parte a consangenilor lor sunt sub ocupatie romana si vor ataca in mod frecvent Imperiul Roman pentru ai face pe romani sa se retraga din Dacia ;

v     Ex. in 170 - costobocii condusi de PIEPORUS vor trece prin Dacia romana , vor trece Dunarea si vor ajunge pana in Grecia unde sunt invinsi de romani ;

v     Ex. Dupa 170 - romanii vor aseza 12 000 de familii de daci liberi la sudul Somesului pentru a apara granita nordica a Imperiului Roman impotriva dacilor liberi ;

v     Ex. In 238 carpii, aliati cu gotii incep incursiunile in Imperiul Roman, Imparatii care-i resping primesc titluri de: Dacicus Maximus, Carpicus Maximus;

Insa relatiile dintre dacii liberi si romani n-au fost numai razboinice, ci au fost si politico-diplomatice sI comerciale (obiectele sI monedele romane descoperite in Dacia libera);

SEMNIFICATIA SINTEZEI ROMANESTI

INTEGRAREA SAU " PRIMA ASIMILARE " DACII INVATA LIMBA LATINA DAR LASA MOSTENIRE CUVINTE PROPRII

Romanizarea - este in primul rand un fenomen lingvistic .

Pe masura ce civilizatia romana patrunde in toate domeniile de activitate dintr-o provincie , autohtonii invata limba latina si " uita " treptat idiomul matern , aceasta este dovedita de numarul mare de inscriptii in limba latina care predomina in comparatie cu cele grecesti sau dacice .

Deci latina este limba administratiei, a justitiei, a armatei, a comertului si a fiscului. Este utilizata de colonistii adusi din toata lumea romana, cu timpul este invatata de daci, initial de cei tineri, inrolati in trupele auxiliare ( ALE si COHORS) de pe limesul danubian si alutan;

Inscriptiile dovedesc unitatea limbii latine vorbite in Moesia, Dacia, Pannonia. Abaterile de la limba clasica, observabile in textele epigrafice, sunt comune cu cele constatate si in alte provincii ale Imperiului Roman: confuzii intre vocale, intre cazuri, declinari.

Stiutorii de carte sunt numerosi. Problema a fiecarei familii, instruirea copiilor este realizata cu invatatori si profesori privati. Monumentele funerare descoperite la Germisara, la Micia si in alte locuri din bazinul Muresului infatiseaza copii cu STILI in mana. La Tomis, un sarcofag de copil contine, un penar pentru stili si o tablita cerata. Pentru viitorii soldati, in zecile de castre si in asezarile temporare (CANABAE), intemeiate pe langa aceste fortificatii romane, exista dovezi privind exercitii de scriere. Mai multe tablite cerate recuperate la Alburnus Maior dovedesc existenta unor scribi de profesie care redacteaza contracte pentru activitatile minerilor din cunoscuta zona aurifera. In sfarsit, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, la Tomis, la Romula, la Apullum exista dovezi epigrafice in versuri, unele inchinate divinitatilor.

Semnificativ este in legatura cu acest ultim aspect si un altar in cinstea lui HERCULES INVICTUS, descoperit la Sendreni (Galati), ridicat de LUCIUS IULIUS IULIANUS, primar 5 ani intr-un sat din N Moesiei Inferior, inscriptia are si numele RUNDACIO - purtat de Iulianus inaintea primirii cetateniei romane.

Alt exemplu de dac romanizat este VALERIUS MARCUS soldat in Legio XI Claudia cu garnizoana la Durostorum, originea lui etnica este atestata de cei trei fii ai lui nascuti de sotia FAUSTINA - DECIBALIS, SEICIPERIS si MUMUTZIS .si 2 fiice cu nume grecesc: MACARIA si MATIDIA. si alte exemple sunt atestate in zona castrelor de la Tropaeum Traiani si Troesmis.

Alt exemplu este AETICUS HISTRUS - mentionat in fruntea orasului Drobeta la sfarsitul dinastiei Severilor. De fapt la Drobeta si in alte localitati inscriptiile latinesti atesta autohtoni in functii de conducere dupa ce adopta cognomene, credinte si obiceiuri romane.

Integrarea autohtonilor in procesul de intrepatrundere culturala si etno-lingvistica desfasurat in Dacia si Moesia sub stapanirea romana explica persistenta in limba romana a unor cuvinte prelatine (circa 160-170, cu peste 1400 derivate, majoritatea in dialectul nord-dunarean). Aceste cuvinte alcatuiesc substratul daco-moesic, care alaturi de adstratul slav, asigura limbii romane un caracter individual mai pronuntat intre celelalte limbi neolatine.

DACO-ROMANII DUPA 275

v     In sec III au loc atacuri ale germanilor si dacilor liberi asupra provinciilor de la Dunarea de jos, in special asupra Moesiei care era granarul Romei, si pentru a inlatura jafurile repetate si pentru a apara mai usor provincia Moesia, imparatul AURELIAN retrage intre 271 si 274 la sudul Dunarii armata si administratia si creaza la sudul Dunarii intre Moesia Inferior si Superior, provincia DACIA RIPENSIS.

v    Scade interesul istoricilor pentru acest spatiu si creste interesul pentru populatiile migratoare care se miscau si amenintau granitele imperiului. In Dacia ramane o populatie romanizata peste care s-au succedat apoi mai multe valuri de migratori, dar totusi avem si unele informatii despre geto-daci

v     Sunt o serie de istorici din Imperiul Habsburgic care sustin ca poporul roman nu s-ar fi format pe teritoriul de azi al Rominiei, ci undeva in zona Balcanilor, deoarece odata cu retragerea armatei si administratiei romane la sudul Dunarii s-ar fi retras intreaga populatie romanizata, de unde ar fi migrat la nord de Dunare abia in sec. XIII. Argumente in acest sens:

v     caracterul sudic (bulgaresc) al elementelor slave din limba romana.

v     adoptarea crestinismului in varianta ortodoxa, slava.

v     prezenta unor cuvinte albaneze si absenta celor germane din limba romana.

v     Aceste idei au fost sistematizate in 1871 in asa numita TEORIE IMIGRATIONISTA de catre ROBERT ROESLER, si expuse in lucrarea STUDII ROMANESTI. CERCETARI ASUPRA ISTORIEI VECHI A ROMANILOR.

v     Acesta teorie a fost combatuta de o serie de istorici A.D. Xenopol sau B.P. Hasdeu, cu argumente lingvistice, menite sa demonstreze continuitatea vietuirii romanilor la nord de Dunare si indeosebi in Transilvania.

v     Marturii arheologice privind continuitatea locuirii pe teritoriul Daciei dupa 275:

v     tezaurele de monede din bronz descoperite la nordul Dunarii, atesta o intensa circulatie monetara.

v     inventarele gospodariilor indicand practicarea neantrerupta a indeletnicirilor caracteristice unei vieti sedentare (agricultura, mestesuguri, minerit).

v     toponimele, hidronimele si limba vorbita de populatia ramasa pe teritoriul Daciei sunt romanice.

DACO-ROMANII IN SEC. IV-VI  

v     Dobrogea - ramane sub stapanire romana, fiind in atentia imparatilor romani datorita pozitiei strategice, unde sunt cantonati multi soldati.

v     sub CONSTANTIN CEL MARE (306-337)

v     perioada de prosperitate, fiind reinstaurata stapanirea romana asupra unei parti din nordul Dunarii, parte delimitata prin valul de pamant intarit numit "brazda lui Novac".

v     Intre Sucidava si Oescus - construit un nou pod peste Dunare (328).

v     Multe orase devin infloritoare.

v     Numarul asezarilor fortificate din teritoriul integrat creste (20).

v     sub IUSTINIAN (527-565) sunt refacute cetatile de la Dunare si litoralul M. Negre pentru apararea zonei: LEDERATA, ARCIDAVA, SUCIDAVA, DROBETA.

v     Reintegrarea fostelor tinuturi in imperiu a avut efect patrunderea produselor romane pana in carpati si continuarea romanizarii, chiar a dacilor liberi, si o uniformizare a romanitatii nord-dunarene.

CRESTINISMUL LA GETO-DACI

v     Etnogeneza romanilor se desfasoara in acelasi timp cu crestinarea daco-romanilor. Insa pentru inceputul acestei perioade de trecere, sec II -VI, izvoarele arheologice, epigrafice si literare sunt putin concludente, desi aparent sunt numeroase.

v     Scriitori laici sau bisericesti care transmit informatii: ORIGENE, TERTULLIAN, JUSTIN MARTIRUL, PAULIN din NOLA, NICETAS din REMESIANA, IOAN GURA de AUR, IOAN CASSIAN, IORDANES.

v     Scrieri - PATIMIREA SF. ANDREI, MARTIRIUL SF. SAVA GOTUL, FAPTELE APOSTOLILOR, ACTA SANCTORUM;

v     Informatiile prezinta la Dunarea de Jos in primele secole ale erei crestine activitatea de PROPOVADUIRE A EVANGHELIEI, iar apoi in sec III si IV, o crestere progresiva a acestei actiuni, prin misionarism, sau aducerea unor soldati sau colonisti in zona Dunarii, care duce la o sporire o convertitilor si o temeinica organizare a vietii religioase dupa modelul altor parti din Imperiul Roman, Astfel, in Dacia, Moesia si alte provincii romane pentru sec. II - III obiectele paleocrestine sunt rare, numeroase sunt monumentele pagane, deoarece crestinii pentru a evita persecutiile romane din timpul imparatilor (NERO, TRAIAN, SEVERUS SEPTIMIUS, DIOCLETIAN care in 303-304 da 2 edicte prin care ii condamna pe crestini la moarte sau munca silnica); isi manifesta credinta cu precautie. Astfel, multa vreme crestinii apeleaza la simboluri ale mitologiei greco-romane:

v     DELFINUL - care "transporta mortii in insulele fericite",   "preinchipuie pe Isus Christos", cel care "duce spre limanul mantuirii corabia sa (Biserica crestina)".

v     TRIDENTUL - care strapunge delfinul si asemenea crucii mai tarziu, este "instrumentul mantuirii credinciosilor".

v     VITA DE VIE - care prin incrucisarea vrejurilor, indica o cruce florala.

v     PAUNUL - care pentru primii crestinii devine simbolul invierii trupurilor .

v     Simbolurile sunt datate pentru sec. III si apar in peajma castrelor ce arata contributia soldatilor in raspandirea religiei crestine in Dacia (POTAISSA - pe un coronament de altar funerar, APULUM si MICIA - pe monumente funerare).

v     Conditii favorabile raspandirii crestinismului:

v     nasterea crestinismuli intr-un imperiu vast,

v     politeismul cu un zeu suprem dacilor si credinta lor in nemurire,

v     aducerea soldatilor si colonistilor in zona Daciei din zonele crestine: Israel, Egipt, Iudeea, Siria, imparati romani cu spirit tolerant: SEVERUS ALEXANDER, CONSTANTIN CEL MARE.

v     In 313 CONSTANTIN cel MARE si LICINUS - da libertate de cult si crestinilor dar accepta mai departe religiile pagane, asa se explica de ce sunt martirizati alti 4 misionari amintiti in inscriptia de pe monumentul funerar descoperit la NICULITEL (Jud Tulcea). Cateva decenii mai tarziu, pe valea Buzaului, este martirizat SAVA GOTUL.

v     THEODOSIUS (379 - 395) - face din crestinism religie de stat si interzice cultele pagane. Astfel se organizeaza Biserica Crestina, la Dunarea de Jos. Episcopii de la TOMIS se remarca local si universal.

v     TEOTIM I - de origine "scit", localnic din Scythia Minor. Scriitor de limba greaca, abil dialectician si prieten cu IOAN GURA DE AUR, arhiepiscop apoteozat la Constantinopol, apara opera lui Origene, propaga crestinismul printre goti si huni, ultimii supranumindu-l Zeul Romanilor.

v     IOAN CASSIAN - de pe valea Casimcei contribuie la raspandirea crestinismului si organizarea vietii monahale.

v     In sec IV este atestata BASILICA de la SLAVENI (jud. OLT), si apoi de la TOMIS, HISTRIA, CALLATIS, TROPAEUM TRAIANI. Biserica, poarta un nume provenit dintr-un termen latinesc, aceeasi origine o au toti termenii de baza ai crestinismului: ALTAR (din altarium); a BOTEZA (din baptizare), CRUCE (de la crux, crucem), DUMINICA (din dies/dominica), INGER (din Angelus), PASTI (din Paschae), SCRIPTURA (din scriptura).

Organizarea bisericeasca se extinde in sec V si VI si la nordul Dunarii, la SUCIDAVA, DROBETA - THEODORA (Theodora - dupa numele sotiei lui Iustinian care recucereste acest oras) si alte orase.

ROMANICI SI MIGRATORI

v     Dupa anul 275 - aproximativ 1 000 de ani au trecut prin Dacia migratori.

v     GOTII (VIZIGOTII si OSTROGOTII) - prezenti in sec. III - IV in Moldova si Muntenia, iar in sec. IV in Transilvania.

v     HUNII - in sec. IV stabiliti in Pannonia, de unde au controlat Dacia, duritatea lor determina depopularea oraselor. Dupa moartea lui ATTILA statul se destrama.

v     GEPIZII (germanici) - stabiliti peste huni in Pannonia in sec. V, apoi in Transilvania si Oltenia.

v     AVARII - in 567 infrang gepizii, restul asimilati de catre daco-romani in Pannonia. vor navali deseori in Imperiul Bizantin atacand Constantinopolul.

v     SLAVII - in sec. VI trec prin Moldova si Muntenia, in sec. VII trec prin Transilvania, apoi in Banat si Oltenia, apoi la sudul Dunarii si asimileaza romanitatea sud-dunareana. Romanitatea nord-dunareana asimileaza slavii din nord si va ramane o insula de romanitate.

v     Sec. VII BULGARII lui Asparuch creaza un stat in sudul Dunarii.

Migratorii - au creat nesiguranta, jafuri, involutia societatii, dar au contribuit la etnogeneza romanilor.

ETNOGENEZA ROMANILOR

POPORUL ROMAN in urma romanizarii dacilor ia nastere o noua populatie daco-romanii, care cantinua procesul de romanizare si dupa retragerea romanilor in sec. III, datorita legaturilor cu Imperiul Roman si raspandirii crestinismului, astfel are loc o uniformizare a romanizarii in tot spatiul dacilor, pana in sec. VII cand vin slavii intr-o succesiune de migratii spre Balcani si are loc asimilarea elementelor slave ramase in Dacia. Rezultatul acestui proces a fost aparitia poporului roman, proces incheiat la sfarsitul sec. VIII. Etnogeneza romaneasca incadrandu-se in cadrul procesului general european de formare a popoarelor neolatine: italian, francez, spaniol, portughez etc .

LIMBA ROMANA la formarea ei paralela cu etnogeneza, a contribuit LIMBA LATINA POPULARA vorbita in Dacia (cuprinde notiuni de baza legate de viata, religie, mediu, ocupatii), ea a integrat elemente ale limbii dacilor (150-160 de cuvinte referitoare la cadrul natural, vechi indeletniciri), iar apoi elemente slave, care a modificat caracterul fundamental romanic a limbii romane.

ROMANII IN IZVOARELE MEDIEVALE TIMPURII

Primele informatii despre romani in izvoarele medievale dateaza probabil, din sec. VII-VIII si mentioneaza originea lor romanica desemnandu-I cu denumirile de: vlahi, valahi, volohi, blachi.

Ex. In sec. VII lucrarea STRATEGIKON - a imparatului Mauricius "De asa-zisii fugari, trimisi sa ne arate drumurile si sa ne descopere pe cineva, trebuie sa ne pazim cu strasnicie macar ca sunt romani, cu vremea ei au capatat deprinderi, au uitat de ai lor, si sunt cu mai multa tragere de inima fata de dusmani".

Ex: In sec. VIII o insemnare pastrata la Manastirea Castamonitu, de pe Muntele Athos precizeaza ca: " in zilele imparatilor iconoclasti, grupuri de pe ambele maluri ale Dunarii, folosindu-se de anarhia timpului, asa-numitii RINCHINI, si mai ales, VLAHO-RINCHINI, venira in Imperiu (la Sfantul Munte) cu femeile si cu copii lor, fiindca nu era nimeni care sa li se impotriveasca si sa lupte cu ei ". Se presupune ca acest episod are loc intre anii 726 si 780.

Ex. : in 787 are loc al VII-lea Sinod ecumenic la care participa si "URUSUS, episcop al avaritilor". C.C. Giurescu sI D.C. Giurescu cred ca este vorba despre cel dintai episcop roman pe care il inregistreaza istoria locala, el pastorind locuitorii din tara avarilor (la nord-vest de Muntii Apuseni).

Ex: Pentru secolul IX, geografia armeana aminteste "tara necunoscuta ce-I zic Balak - Valahia "fara a preciza insa unde este situata.

Ceva mai util, pentru o asemenea localizare, este un izvor narativ oriental OGUZNAME ( Legenda despre Oguz Han ), aceasta reprezinta cea mai veche cronica turca din care aflam despre "o tara a vlahilor " (Ulak ili), Locuitorii acestei tari, vlahii (Ulakes), impreuna cu rusii si alte popoare nu doresc sa se supuna unul nou val migrator asiatic. Mentionarea vecinilor nord-rasariteni ai "vlahilor", denota ca acestia din urma constituie un popor de sine statator in spatiul carpato-danubiano-pontic.

In sec. X imparatul bizantin Constantin Porfirogenetul facea distinctia intre "romei", populatie bizantina si "romani" populatie romanica din Imperiu.

In sec. X Imparatul bizantin Vasile al-II-lea intr-o corespondenta ii aminteste pe romani cu termenul de "vlahi".

In anul 996 Mutahhar al-Magdisi, carturar arab ii aminteste pe vlahi ca popor separat. La sfarsitul sec. X vlahii sunt amintiti in corespondenta imparatilor bizantini, dar si o serie de izvoare - armenesti, persane, ruse, scandinave, anglo-saxone.

In sec. XI Kedrenos ii mentioneaza pe "vlahii calari".

In majoritatea izvoarelor precizate mai sus, romanii apar cu numele de "VLAHI". Este vorba de numele initial "VLAH ", dat - din considerente economice - pastorului din spatiul carpatic si din cel balcanic "fara a denumi nationalitatea" (Al. Rosetti). Acest nume este folosit initial, de alogeni germanici (gepizi), de la care il preiau slavii in veacul urmator. Datorita copierii gresite a unor texte sud-slave, litera "V" (B) din chirilica, duce, uneori, la forma "blahi " (Blachi ac pastores Romanorum, la Anonymus)

Cat priveste forma VOLOHI, utilizata in vechea cronica de la Kiev, un istoric german de la curtea tarinei Ecaterina a-II-a va scrie: "Acesti volochi sunt (.) vlachi, urmasi ai marii si stravechii semintii de popoare a tracilor, dacilor si getilor, care si acum, isi au limba lor proprie, si cu toate asupririle, locuiesc in Valachia, Moldova, Transilvania ( .) "

Este de retinut insa ca urmasii geto-dacilor s-au numit pe ei insisi ROMANI-RUMANI (de la latinescul Romanus) , iar limba ROMANEASCA sau RUMANEASCA .

MIGRATORI IN SECOLELE IX - XIII

MAGHIARII

Origine - fino-ugrica ;

Vatra strabuna - zona Muntilor Altai ;

Au migrat in mai multe etape spre vest stabilindu-se :

Initial intre Muntii Urali si Volga - in zona LEBEDIA sau LEVEDIA ;

Apoi sub presiunea chazarilor si pecenegilor sau instalat in asa zisa zona ATELKUZU (deformarea termenului maghiar ETELKUZU = intre rauri) , cele mai multe salase maghiare au fost descoperite in sec. IX in zona drenata de NIPRU (Baruh) , BUG (Kubu) , NISTRU (Trullos) .

Apoi intervin in conflictul dintre bulgari si bizantini (in 837 alaturi de bulgari) , organizeaza expeditii de jaf in vest , dar se intorc . In 895 o solie bizantina cere sprijinul calaretilor maghiari impotriva bulgarilor , dar in timp ce erau la lupta pecenegii le ocupa salasurile , si maghiarii merg spre Pannonia pe valea Nistrului , pe langa Kiev , trec Carpatii Padurosi si se stabilesc intre Bodrog si Sajo (2 afluensi ai Tisei) in Tara UGVARULUI (tara de la care provine numele lor pe care-l dau vecinii lor slavii , germanii , bizantinii , romanii) .

Apoi duc o lupta cu statul Moravia Mare si iau tot teritoriul dintre Dunare si Tisa .

Dupa stabilirea lor in Pannonia intreprind mai multe expeditii in Europa Centrala in Imperiul Romano-German , dar sunt invinsi in 955 la Lechfeld de Otto cel Mare , dupa care incep expeditiile spre sud impotriva bizantinilor si spre est impotriva romanilor .

In cadrul expeditiilor spre est in Transilvania ANONIMUS (secretarul regelui Ungariei Bela) in lucrarea GESTA HUNGARORUM , mentiona existenta in sec. IX , a 3 ducate sau voievodate ale lui MENUMORUT (in Crisana-Biharia) , GELU (Transilvania vestica-Dabaca) , GLAD (Banat-Cuvin si Dierna) .

L.1.3.M.H.p43.

Maghiarii vor inainta in Transilvania dinspre vest , initial este ocupata Crisana , apoi Transilvania , apoi Banatul , astfel la sf. sec. XII si inceputul sec. XIII este incheiata ocuparea Transilvaniei . Contactul dintre populatia romano-slava si maghiara poate fi pusa in evidenta prin influente lingvistice reciproce .

L.2.M.H.p.43.

SECUII

In extinderea regatului maghiar , au fost folositi secuii (inruditi cu maghiarii si folositi ca avangarda , au fost instalati initial in Bihor , apoi pe Mures si Tarnave , apoi la inceputul sec. XIII in Carpatii Curburii pentru apararea trecatrorilor si granitelor .

Cronicarul Simon de Keza ne spune ca ei au convietuit pasnic cu populatia romaneasca , imprumutand elemente de civilizatie ca portul , scrisul si felul de a-si face casele .

Organizati initial in ginti arhaice , apoi triburi si neamuri impartite pe ramuri , secuii au evoluat spre o organizare de tip feudal , avand autonomie recunoscuta de regalitatea maghiara .

SASII

Origine germana din partile Flandrei , Rinului Mijlociu si Saxoniei , sunt adusi in Transilvania in grupuri mici in zona Orastiei , Sibiului , Tarnavelor si Tara Barsei , apoi in zona Bistrita-Nasaud .

Au fost adusi pentru apararea trecatorilor carpatice si ocuparea unor noi zone , au primit in schimb proprietati intinse si privilegii si si-au intemeiat asezari proprii , avand o contributie insemnata la dezvoltarea comertului , mestesugurilor si mineritului .

Au intemeiat orase infloritoare Sibiu (Hermannstadt) , Brasov (Kronstadt) , Sighisoara (Schessburg) , Medias , Bistrita .

Regele maghiar Andrei al-II-lea aduce in 1211 cavalerii teutoni si-i plaseaza in Tara Barsei pentru a opri invaziile cumanilor stabiliti la sudul Carpatilor si a deschide calea expansiunii maghiare peste munti , care emite ANDREANUM (L.4.M.H.p.43.) sau BULA DE AUR a sasilor , in care se prevedea : autonomia sasilor , dependenta de regalitatea maghiara si liberatile de care se bucurau . In document sunt cuprinse importante stiri referitoare la romani . Teutonii vor intra in conflict cu coroana maghiara si este nevoie de interventia papei pentru impacare in 1221 , apoi reintra in conflict si sunt alungati din Transilvania in Prusia in 1225 urme ale trecerii lor fiind cetatile Feldioara si Codlea .

In 1247 regele Bela al-IV-lea aduce in zona Severinului cavalerii ioaniti pentru a apara regatul impotriva tatarilor si a participa la expeditiile organizate la sudul Dunarii , carora le da privilegii prin DIPLOMA CAVALERILOR IOANITI . Ei au devastat un vast teritoriu (Tara Severinului pe care l-au ocupat doar efemer) . In lucrare sunt amintite 5 formatiuni politice romanesti , si in ciuda expeditiilor tatare , in zona era o vie activitate economica .