ITALIENI sI FRANCEZI DUPĂ PACEA DE LA CHIUCIUC-CAINARGI
aza a istoriei fanariotilor se deschide cu razboiul dintre rusi si turci
>8-1769, care se încheie cu pacea de la Chiuciuc-Cainargi în 1774.
îatural, faza aceasta continua asupra unei bune parti din secolul al
mergînd pîna la revolutia de la 1821, pîna la sfîrsitul epocei fanario-
iracterizare foarte scurta a perioadei acesteia înainte de a trece la :a calatoriilor ce se vor înfatisa pe urma.
la început trebuie semnalat un lucru: Gonstantinopolul, Orientul în ierde o mare parte din rosturile si influenta pe care o avuse pîna Aceasta nu însemneaza ca domnii nu sînt si în aceasta perioada tot gomani ai Portii. S-a întîmplat cîte un Nicolae Mavrogheni care n-a re-dragoman, ci numai dragoman al marinei, dar e un caz cu totul >omnii acestia, veniti din mediul constantinopolitan, au, daca nu din
o educatie bizantino-otomana, în schimb tot ceea ce poate veni de ii de care au fost încunjurati în toata cariera lor. Prin urmare vorbesc uros greceste, sînt deprinsi cu luxul si cu fastul turcesc si imita stra-'ortii în toate rosturile lor domnesti. Alaiul care se desfasoara la Iasi îuresti e în totul alaiul sultanilor, cu deosebire ca dincolo era putere, luzie; dincolo era bogatie, iar aici risipa; tot ce se vede în ceremoniile
astazi e numai o saracie fata de fastul ce se desfasura la ceremonii iii fanarioti, cari se mentineau în fata supusilor lor cel putin prin pres-irmelor exterioare
;e priveste însa mobilarea caselor, obiceiurile vechi sociale, ele se men-înainte, asa încît, pe lînga elementele constantinopolitane, atîtea din 3 terilor noastre ramîn neschimbate. Boierii deci sînt aceiasi, rostu-;e schimba, iar inovatiile care se introduc în ultimul sfert al veacului I-lea sînt foarte putine si privesc numai chestiuni de amanunte, me-bia sa fie relevate într-o expunere cu caracter mai general, a însa din practicile rasaritene dispare în aceasta vreme: înainte nostri atîrnau de anumite persoane foarte puternice, de la Constan-asa încît uneori era numit si cîte un tînar fara experienta si fara pri-
Uaiaiori imiu-ui ti *>.-" e_ m
cepere, cum au fost fiii lui Grigore Ghica Voda, cari au domnit în intîia jumatate a secolului, ori fiii lui Minai Racovita: Constantin si stefan, dintre cari cel dintii era un om pornit, care a batut si chinuit pe medicul lui fiindca-i murise doamna, iar celalt, stefan, a fost cel mai mare betiv, care s-a otravit bînd apa de melisa, singurul alcool care putea sa-i mai faca efect. Oameni ca ace 656c29g stia nu erau în stare sa conduca singuri, sa-si poarte corabia carierei lor politice printre stînci asa de teribile cum erau dusmaniile fanariotilor. Atunci la Constantinopol era un grec care el era de fapt stapînul. Astfel Stavrachi, care a fost spînzurat de turci la capatul intrigilor sale. Alteori el facea parte dintr-o familie însemnata a Fanarului, ca familia sutu. Nicolachi sutu, pe vremea lui Grigore Callimachi, a condus el rosturile Moldovei, domnul fiind numai o stralucita papusa tînara, pe care o scotea înaintea actiunii lui subterane. si acest sutu a ispravit omorît de turci, platind în felul acesta fara îndoiala si greselile lui, dar înainte de toate pacatul cel mare de a fi avut o situatie preeminenta în lumea grecilor constantinopolitani.
De la 1774 înainte asemenea sprijinitori bizantini ai domnilor nu se mai gasesc, si acestia sînt mai de sine statatori, neavînd nevoie de o persoana care sa-i sfatuiasca si sa-i apere; sînt oameni mai de isprava decvt înainte; copii de acestia nedestoinici, neexperimentati, poticnindu-se din greseala în greseala, nu-i mai avem. Vor domni oameni cu larga experienta, cum au fost Alexandru Ipsilanti, Costachi Moruzi în Moldova, oameni cari au legaturi foarte vechi în tara; membri ai acestei familii sutu cari capatasera, decenii întregi, practica lucrurilor publice. Se adauge acel Mavrogheni, un al treilea Callimachi, un Hangerli, un Caragea, "parveniti" între cei cu drepturi, si ei nu mai sînt comanditati de particulari cari n-au numele si prestigiul trebuitor pentru a se instala ei ca domni în ambele scaune românesti.
Dar pe lînga aceasta - si astfel ne apropiem de calatorii despre cari vi fi vorba - în epoca fanariota este si o influenta occidentala mult mai pronuntata decît influenta anterioara.
In timpurile cele mai vechi venea aici curentul din Polonia, din Ardeal din Italia si în special din Venetia. De atîtea ori s-au putut observa în descriej rile de calatorie influente occidentale amestecate cu cele orientale pentru produce o civilizatie particulara. De la 1774 înainte influenta occidentala a pata însa un caracter deosebit, devenind franceza.
Limba franceza, cultura franceza se raspîndisera asupra întregii Europ pe vremea stralucita a lui Ludovic al XIV-lea; asupra Orientului ele s-a întins ceva mai tîrziu.
Aici ele au avut sa lupte cu alte influente, ce se exercitau mai de mul cu influenta italiana, pe lînga care se adaugiau reminiscente latine dintr-' epoca mai îndepartata. Astfel, daca Ioan Calmasul, zis Callimachi, a ajur mare-dragoman al Portii si dupa aceea domn al Moldovei, lucrul se datores faptului ca, fiind din Bucovina, învatase la Liov, la scoala latina de acol Prin urmare cu o astfel de scoala de limba latina putea cineva ajunge, pe 1750-60, dragoman al Portii si domn în Principate. Putin în urma, limba it liana era de cel mai mare folos pentru oricine se destina carierei diplomati în Orient; de pe la 1770 înainte limba franceza biruie însa.
Sînt francezi cari se instaleaza în regiunile orientale ca negustori, la Co stantinopol, la Adrianopol. Unii dintre dînsii, ca fratii Linchoult, - de un
371
De la jumatatea veacului al XVII-lea pîna la 1800
3 familia Lens -, au capatat prin negot si o influenta politica. Influ-anceza la noi însa vine mai putin direct, prin francezii însisi, pe cit ; din partile rasaritene care o primisera si o reprezintau. înca de pe ea patrunsese în Polonia, unde clasa superioara era foarte mult fran-regele Ioan Sobieski fiind al doilea suveran polon care a luat o sotie a* literatura franceza se bucura de mare trecere la curtea Poloniei si poloni în general erau deplin initiati în cultura pariziana de Curte, oi este si o alta influenta care vine prin Rusia, desi a fost foarte mult ta, caci rusii din vremea Ecaterinei a Ii-a erau mult-mai putin atinsi ira "filozofica" de cum îsi închipuie cineva: cea mai mare parte dintre cari veneau la noi erau din speta lui Patiomchin, iar exemplare care nba franceza, si erau deprinsi cu cultura Apusului, aceia faceau parte îlt din societatea internationala, germana, baltica, intrata, ca atîtia nturieri din toate colturile lumii, în serviciul împaratesei. Din cultura ia ofiterii rusi au adus jocul de carti, danturile mai mult: nepoata lui chin, contesa Branicka, femeie foarte luxoasa, cu niste diamante dinare, a stat la Iasi cîteva luni de zile, facînd o adevarata revolutie de viata al jupîneselor de atunci. Boierii s-au dat mai greu la dantu-femeile mult mai bucuros, spre marele nacaz al sotilor, cari aveau pre-ile orientale pe care le cunoastem în ce priveste ultimul act al unui vals. r influenta de care e vorba se întinde si mai mult prin agentii diplo-
n tratatul de la Chiuciuc-Gainargi se prevedea ca rusii pot avea agenti cum puteau, tot dupa acest tratat, sa aiba agenti în oricare punct al tiei turcesti. Dupa oarecare tergiversari, foarte naturale, din partea , cari nu prea erau multamiti cu venirea agentilor europeni, s-a numit me Lascarov sau Lascarev ca întîi consul la noi, la 1782. Era un geor-unoscînd deci foarte bine Orientul, foarte siret, foarte brutal, care îiar ca principiu ca diplomatie fara obraznicie nu se poate. Fata de boieri ai nostri din secolul al XVIII-lea se pare ca sistemul a prins, ca a speriat cu apucaturile lui teribile, si mai ales el i-a facut sa creada nul este ceva de al doilea rang, pe lînga dînsul, consulul rusesc, care, terventiile la Constantinopol, pe lînga ambasadorul tarinei, este în i. aduca în orice moment mustrari pentru purtarea domnului si chiar rea acestuia.
lata ce Rusia a avut la noi acest agent, care nu era decît un simplu ;aci cu rusii nu faceam aproape nici un negot, decît doar cu ceva vin de negustorii cazaclii, cari în timpuri mai vechi cumparau de la Mosc 3 peste si blanuri, Austria, eterna concurenta, chiar cînd era aliata si mai ales atunci, a vrut sa aiba agentul ei. A fost instalat atunci un Raicevich, de care o sa ne ocupam pe urma. Iar apoi a venit si cererea instalarea unui consul francez, caci Franta facea un comert important 3te de lux în partile noastre: matasarii de Lyon si alte lucruri, si, dupa cezii si-au avut reprezintantul, a venit rîndul Prusiei si al Angliei, r, pentru ca domnul sa aiba legaturi cu consulii, ca sa poata schimba dînsii, ca sa raspunda la întrebarile lor si sa se împotriveasca mustrarii buiau secretari cari sa cunoasca limbile apusene. si, daca, în vremea
Calatori italieni si francezi dupa pacea de la Ghiuciuc-Cainargi
veche, domnii nostri aveau secretari pentru limbile latina si ungureasca, dai Vasile Lupu a avut un secretar pentru limba polona, în epoca aceasta trebuiî secretari de limba franceza, si, cum era natural, acesti secretari erau, în ci mai mare parte a cazurilor, francezi.
Avem o serie întreaga de francezi cari s-au asezat pe lînga domnii fanj rioti chiar înainte de 1784; de exemplu Imbault de Montay, pîrcalab de Ce nauti, acel Millot, careaavutsi el paza granitei la Prut, de catre poloni, cel Li choult, un de la Roche. Ei au fost înainte-mergatorii altora, împreuna cu da calii de limba franceza de felul lui Carra, care si el ne va ocupa mai tîrziu.
Natural, cu ofiterii armatelor de ocupatie, cu reprezintantii diplomati ai puterilor apusene, cu secretarii de limba franceza, cu preceptorii, cu cetit cartilor, care se facea în masura foarte mare, fiind aduse prin posta austi aca, - si evident ca s-a început cu cele interesante pentru ca sînt scandaloas ca. Aventurile cavalerului deFaublas, care se gaseau în biblioteca multor doamn mai ales moldovence -, cu gazetele - si era o suma prevazuta în buget pe: tru aceste gazete, care se ziceau "de Viena", desi erau franceze - se introdu* o noua influenta occidentala, care lucreaza asupra domnului, dar este pi mita cu foarte mare placere de femeile de atunci, care se interesau de roman In special de cele pasionale, precum vor fi, mai tîrziu, ale d-nei Stael, de exer piu Corinne ou VItalie, pe margenile careia cutare lectoare greaca îsi însemi parerile despre valoarea morala a personagiilor.
Dupa aceasta caracterizare a epocii venim la calatori.
In timpul razboiului avem unul singur. E un fost profesor de la Peter burg, Laxmann, de origine germana sau suedeza, care, mergînd prin locuri noastre înainte de încheierea pacii, face observatii care nu cuprind deta prea noi, dar au oarecare valoare pentru caracterizarile de ansamblu1.
El spune ca a facut calatoria cu nespusa placere în aceasta tara unde ei ropenii vin rar. "O tara pe lînga care cele mai bune teri ale noastre par cop vitregi ai naturii, o tara care, din cauza locuitorilor ei necultivati, trebuie fie numita, stralucit pustiu. Chiar daca ar fi cineva asa ca flegmaticul, ca 1 nesul si prostul asiatic, ar putea totusi trai mai comod decît cel mai sîrguincii teran de la noi." In Moldova de apus sînt "cele mai incomparabile cîmp: cele mai stralucite pajisti de flori, cele mai frumoase paduri, cele mai boga mine de fier si de alte metale, cele mai marete ape". De la Cetatea Alba Bender un rai; treci numai prin vii si cele mai frumoase gradini. si are oar care importanta aceasta declaratie, caci de obicei se zice ca toata cultui care se observa între Tighinea si Cetatea Alba se datoreste colonizatorilor mai tîrziu.
De la Ismail la Chilia e însa cu totul altfel: numai sesuri joase, balj coaste de lut gol, cum se întîlnesc si în împrejurimile Galatilor, regiuni de step
Aceasta calatorie este cunoscuta numai printr-un extras publicat Corespondenta istoricului german Schlozer, din secolul al XVIII-lea.
'Engel, Geschichte der Wallachey, Bibliografia, p. 70.
vw m jiimaiaien veacului ai AVU-iea pinft Ia 1800
enim acuma la doi calatori italieni pe cari-i vom rezuma iarasi pe ca sa trecem la doi francezi.
cesti doi italieni sînt oameni eminenti în tara lor, de o larga cultura, inteligenta deosebita, unul cunoscut cel putin tot atît cît a fost Bosco-ire, cum am vazut, a calatorit înainte de 1769 prin Moldova, ■imul dintre dînsii este Domenico Sestini, care, în doua cel putin din sale, vorbeste mai pe larg de regiunile noastre. In Moldova el n-afost, ai în Muntenia, si-i sîntem foarte bucurosi de calatoria aceasta, pentru obicei ceea ce se cunoaste mai bine pentru secolul al XVIII-lea este din Moldova, caci drumurile se faceau mai mult pe acolo, stini a fost adus sa vie în Ţara Româneasca de o oferta din partea lui dru Ipsilanti de a-1 face secretar si de a da crestere copiilor lui; dar bei-e Constantin si Dimitrie au fost crescuti de Raicevich, despre care o vorba mai tîrziu.
ni spune ca a cunoscut pe Ipsilanti de la Constantinopol: stia casa de ! care o avea la Arnautchioiu, în apropiere de Constantinopol, si vor-le mama si de o fata a domnului maritata în familia Mânu. stini deci, plecînd din Constantinopol, la 1779, se îndreapta catre Du-3seste la Giurgiu, si merge spre Bucuresti. Nu pomeneste decît de pope Arges si de aspectul general al regiunii. Ajuns la Bucuresti, n-are ;a la domn: socoteala pe care si-o facuse de a ocupa o functie la curte bat zadarnica, si atunci paraseste tara, trecînd prin Ardeal spre lumea iseana.
vorbeste însa ici si colo de cîteva persoane de lînga Ipsilanti, de un . francez al domnului, un oarecare Louis lîtienne Maynard: Brânco-ivuse unul german, pomenit în socotelile sale.
ceea ce priveste stirile despre viata generala în Muntenia, despre mij-de exploatare, toate aceste lucruri par a nu fi originale la Sestini, ci i la Raicevich, izvorul atîtor calatori veniti în urma. itini nu este însemnat numai prin aceasta calatorie pe care a facut-o onstantinopol prin Bucuresti în Apus, ci si printr-o alta calatorie pe ntreprins-o prin Muntenia, Ardeal, Ungaria la Viena. înauntru pome-i multe lucruri foarte interesante si pîna acum nerelevate de nici unul atorii apuseni. Astfel, de cultura porumbului: cunoaste doua feluri laligi, mamaliga teraneasca si cea boiereasca, cu unt si brînza. Vor-
"dulap", de sezatorile de la noi. Are cunostinte de arheologie, descriind tul lui Neagoe, în vechea episcopie de la Arges, si dînd si inscriptii, ssebire între calatorii de odinioara, care, trecînd în fuga, cunosteau ial tara noastra, si un om care e în stare sa viziteze bisericile, sa se i în fata mormintelor, sa se intereseze de inscriptii, sa le copie si sa
)e destul de binisor!
d trece în Ardeal, culege lucruri foarte importante pentru viata po-In afara de pomenirea cutarui frate al lui Voda Moruzi, de agentul la Ocna Sibiiului, de un armean catolic la Orastie, el citeaza cîte ceva a. poporului român de acolo, spunînd ca la Sas Sebes se gasesc români iburbie, ca satul Cutul e curat românesc, ca la Rusciori vechii "sîrbi" anizati. La Dobra numara 200 de case românesti, la Lugoj sînt "sîrbi, si nemti". Descrie aici si o îngropare facuta dupa rosturile rasaritene
Calatori italieni si francezi
dupa pacea de la Chiuciuc-Cainargi
si citeaza cuvinte românesti si nume de localitati: Vulcanu, Turnisor, Aii Vint, Aries, Miercurea, Sibiiu, Alba Iulia, despre care zice ca este Balgra i româneste. La o circiuma, unde se opreste, spune ca se zicea Circiuma roii nului. Fiindca se ocupa si de botanica, întîlnind ierburi pe cîmp, întreî pe feciorul care-i servea de calauza cum se numeste iarba pe româneste înseamna cuvîntul1.
Cel de-al doilea calator italian se bucura de foarte mare trecere în Apusul, si, fiindca era în serviciul împaratului german, i s-a dat tot spriji: diplomatic pe care curtea din Viena putea sa-1 acorde supusilor ei. Asa în învatatul acesta, Spallanzani, care are lucrari importante în domeniul fia logiei animale, vine la noi în împrejurari putin obisnuite. Pe o corabie de s ajunge la Constantinopol, e primit la ambasada, i se da un pasaport; por cu ifos deosebit, ajunge la locurile noastre (1786).
Spallanzani venea pentru interese stiintifice, ca sa faca observatii n ales în domeniul plantelor, dar în rîndul întîi în domeniul geologic, adunî pietre pentru colectia lui de acasa. Pentru Bucuresti (cu 25 000 de locuite n-are nici un fel de simpatie, ci mai mult pentru natura. Observa însa ca noi locuitorii sînt de o omenie deosebita si noteaza diferenta, constata cînd din Bulgaria a trecut la noi. A fost întîmpinat cu atîta prietenie, îneît simte adus sa faca si consideratii etnografice pentru a explica de ce oame aici sînt mult mai buni decît aiurea. Caci se luptau între dînsii satenii ca s ofere un adapost.
Bucurestii i se par neorînduiti si murdari. Trece prin regiunea Ploie tilor, viziteaza Slanicul, descriind pe larg ocnele, apoi intra în Ardeal, - d scrierea Carpatilor e de toata frumuseta întrecînd în pitoresc cele mai ale pagini consacrate de alti calatori în aceasta regiune muntoasa. De la Braso urmeaza drumul regiunii miniere, si observatiile lui privesc mai mult mun si pietrele decît oamenii si viata lor2.
Dealtfel Spallanzani a lasat mai mult decît s-a publicat, caci din ope lui avem numai fragmente editate cu ocazia comemoratiei lui.
Cu Spallanzani si Sestini ne gasim în societatea învatatilor italieni ca vin în partile noastre, ori în scop de a se îngriji ca beizadelele sa aiba cultui occidentala si, pe lînga gramatica greceasca, oarecare cunostinte de istorie de savoir vivre si pentru a culege material în vederea îmbogatirii muzeelor redactarii operelor lor stiintifice.
Sulzer, asa de bine informat cu privire la lucrurile noastre pe la 178 mai ales în principatul muntean, pomeneste de un abate "Bancini", într buintat cîtva timp la Bucuresti ca învatator al copiilor lui Alexandru Voc Ipsilanti.
si iata ca în revista VEuropa Orientale, pe 1922 (II, 3) d. Nino Corte scoate la iveala, din colectiile "Societatii Napoletane de istorie a patriei
1 V. studiul mieu în Arhiva societatii stiintifice si literare din. Iasi, IV; Calendarul L gei Culturale pe 1911, p. 99 si urm.
2V. Gazeta Transilvaniei, martie 1921, dupa Campanini, Spallanzani, Viaggio Oriente, Turin, 1888.
De la jumatatea veacului al XVII-lea pîna la 1800
le din capitala munteana ale lui Lionardo Panzini catre prietenul sau, Diodato Marone, fagaduind a da pe urma un alt document de calari cele mai interesante - dar a carui publicare a zabovit pîna acum-, je drum al tînarului Constantino Guglielmo Ludolf, fiul ministrului an la Constantinopol, acela care se afla în societatea lui Sestini, al borului învatat al terilor noastre, la 17801.
us de inteligentul si întreprinzatorul fanariot, doritor de a da princi-muntean o noua legislatie, ba chiar si o scoala de drept, pe linga refor-;ii manastiresti si o industrie locala, de postav, Panzini înfatiseaza în inie, îndata dupa sosirea lui la Bucuresti, la 1776, persoana acestuia, tai lui, din Trapezunt, n-a ajuns a trece de la boieria româneasca la anat, care deschidea calea domniei. Alexandru însusi ar fi ajuns pos-
desigur nu mare-postelnic - "înca de la optsprezece ani". Dupa
o stim si de aiurea - are
sîngele Mavrocordatilor si, deci, prin el,
ii dinastii clin Moldova.
"om frumos, de maniere placute (cortese) si plin de multa omenie
ssimo), vorbind bine si frantuzeste si italieneste". si aiurea, în alta
■e, se vorbeste de toleranta domnului, totusi foarte legat de ortodoxia
irea lui "rationala, lipsita fiind de prejudecatile populare si grosolane",
fi mai ales apanagiul nostru, al românilor. "Priveste cu aceeasi ochi,
partenire, pe greci, pe catolici, pe armeni, pe luterani, pe evrei, li
la toti libertate de constiinta si exercitiul public al religiei lor", împo-
n-se la îndemnul preotilor de a scoate din oras sinagoga: protestato-
li pune în vedere daca li-ar fi placut lor sa fie prigoniti de un domn
credinta decît aceea pe care o servesc. Cînd patriarhul constantino-
, speriat de existenta la noi a francmasoniei, aduse de rusi, o fulgera
;ema, afurisenia nu se publica2.
silanti e un om deosebit de cult, "cu adevarat de judecata, de lectura atrundere". A învatat limba italiana cetind opera, lirica si dramatica, tului abate Metastasio. Deci, mergînd Panzini, în afaceri, la Viena, el aetului serbatorit o scrisoare domneasca, "de salutare si de recunos-în mai 1777. Raspunsul lui Metastasio catre acela care, prin asemenea , voia - o spune emisarul lui - sa "se ia pe urmele eroinei nordului", na a II-a, departeaza cu eleganta laudele aduse talentului universal t, mai ales ca judecatorul princiar poate fi deprins, ca grec, cu "armo-;inala a marilor cîntareti din Smirna, din Ascra, din Teos, din Teba >iracusa", a "vechilor izvoare venerate" ale scrisului modern, "întrucît e în zilele noastre enorma schimbare de gust, de obiceiuri si de idei ata în lungul încunjur al veacurilor". si la complimentele primite el iiscrete complimente pentru acela care prin "calitatile-i sublimele de tronul ce ocupa.
murile reformatorului fanariot sînt foarte întinse. "Desi principe mic îoscut de trei sferturi din Europa, el îsi cauta gloria în ceea ce ar trebui biectul ambitiei tuturor suveranilor. Vrea sa faca a-i înflori din nou
3 va publica de d. Andrei Otetea, pentru Academia Româna. . 161-5.
Calatori italieni si francezi dupa pacea de la Chiuciuc-Cainargi
statul, îi place sa-1 ridice din ignoranta si barbaria de care a fost pîna acul navalit. Dupa ce a orînduit sistemul politic inferior al Principatului, dupa i a asigurat libertatea personala si reala a supusilor sai, usurîndu-i de enorme greutati si lucruri arbitrare supt care zaceau, învatindu-i putin cîte put cu [ijdeea de ordine si de rînduiala, facîndu-i sa primeasca dulcele jug al un legi întelepte, drepte si blînde, însufletind agricultura, industria si negott dupa toate acestea râvneste sa-i faca a gusta laptele stiintelor, sa trezea's în ei vointa de a se instrui, de a se lumina si de a iesi din noroiul si rugina care se afla cufundati de mai multe veacuri. A înaltat o scoala publica, place s-o înzestreze cu un numar potrivit de instrumente si masini de fizii Vrea sa se prevada, mai putin pentru folosul lui decît al publicului, cu o bibi teca."1
Doamna, nascuta Moruzi, dama di molto garbo, e "foarte afabila si foai iubita", desi cultura-i n-o ajuta a vorbi decît greceste. Fiica ei, domnita, pHncipessîna, "foarte frumoasa" si desteapta, se trudeste a învata franj zeste. "Juvaiere prin inteligenta (indole) si sîrguinta", fiii lui Voda, Consta tin si Dimetrie, învata aceeasi limba, iar italieneste stiu putin de mai înain asa încît în mart 1776 cel dintîi scria bine în limba învatatorului sau, care-1 ajuta pentru limba franceza secretarul domnesc2.
Ţara e descrisa cu admiratie, însemnîndu-i-se bogatiile, deasupra si c desuptul scoartei pamîntului. Grînele, brînza, untul, carnea sînt de întj calitate; vinurile dupa patru-cinci ani biruie pe ale Italiei; nucii formeaza ji duri; nu lipsesc nici castane marunte si de soi prost. Cunoaste si admisti tia si stie ca ispravnicii olteni sînt numiti de banul Craiovei3; i s-a spus ca erj odata în judete capitani militari, cari atîrnau de spatar, nu de ispravnic si abia acum Ipsilanti i-a subordonat, desi numirea lor se face ca mai înain autoritatii cîrmuitorilor civili. si acest domn schimba o data pe an pe dregatorii afara de aceia ai curtii sale5, nu poate face altfel în conditiile s pînirii sale.
Bucurestii, cu 7 000 de case si 20 000 de locuitori, de multe rase, în cari ceva sasi ardeleni, cîte unul, doi italieni si francezi, "sînt alcatuiti într-chip de care nu-si poate face cineva o idee. Afara de un cartier unde sînt a( nati toti negustorii si care e cladit nemteste, tot restul are înfatisare de s cu casele risipite în mijlocul gradinilor, cu strazile podite în asa chip "d trece cuiva obstructia de mate si dupa ce-a avut-o zece ani, în sir". Biseric cam trei sute la numar, sînt foarte mici, de ar trebui cinsprezece pîna la doi zeci ca sa faca o manastire mijlocie din Italia6. Multe case distruse de raz nu s-au mai refacut. Cît priveste alte orase, la Tîrgoviste ar fi abia douazt treizeci de familii, Buzaul e total ars de rusi, episcopul stînd la Bucure
Trecutul Principatului n-a ramas necunoscut preceptorului beizadelei începe cu serban Cantacuzino, care ar fi ajuns "spaima turcilor", cu ma larirea lui Brâncoveanu si a copiilor lui, cu peirea celor doi Cantacuzini, "~
XP. 162-3. 2P. 163. .P. 161.
5P. 169. «P. 166.
De la jumatatea veacului al XVII-lea pîna la 1800
dndi domnia, ce urmeaza, a fanariotilor. Un înaintas al ei e Grigore -iu ai carui ani de stapînire-i cunoaste exact si care ar fi început re-apasarilor, violentelor si stoarcerilor". Alexandru Mavrocordat Exapo-roduce noul sistem al cîrmuirii prin greci, cari n-au pentru tara mila oricum, vechii domni nationali n-o puteau dezradacina cu totul iile lor. Nici o învinuire nu i se cruta lui Nicolae fiul Exaporitului,
Terii Românesti", desi "filozof" si autor al unei scrieri de morala, ie care 1-a facut terii, al bibliotecii lui nu mai dainuieste, caci a fost în mai multe rînduri si mai ales în ultimul razboi, în care rusii si altii !da lor au luat (trafugato) o cantitate mai mare de carti si mai toate isele". Asa au patit si bibliotecile manastirilor, pline de lucruri isto-erzîndu-se mai ales manuscrisele, spre paguba acestei teri, care nu
unde sa dea urma amintirilor si privilegiilor sale"1. Seria domnilor i al XVIII-lea urmeaza apoi, precisa. Stapînirii de doi ani sau mai aîna la sase luni; ruina completa a Principatelor, din cauza lacomiei
care trebuia satisfacuta prin aceste instrumente. Darul special pen-4rea în scaun, care se lua o data la trei ani, e cerut acuma numai la !a un an si la aceleasi sase luni, pe cînd tributul însusi s-a ridicatjde )0 de ughi sau 50 000 de piastri", în "secolul al XV-lea" pîna la o mie ;i sau 500 000 de piastri. Domnul poate strînge doua milioane de pi-300 000 de galbeni) pe an, Ipsilanti multamindu-se, în crutarea lui, i cu 1 200 000, din cari doar 500 000 merg la turci2. Nu se uita nici i terii de catre beligerantii crestini [...]. Uciderea lui Grigore Ghica11 ivei e descrisa pe larg, cu spaima, aratînd ca pe Ipsilanti numai sa-ireste de aceeasi soarta3. Trimesul turc trecuse si pe la dînsul, cetind
firman de asigurare, Ghica avea mai putin decît cinzeci de ani.
mare, din trei, si varul acestuia ar fi fugit în Rusia, ulatia a scazut astfel foarte mult. Ar fi fost odata 200 000 de familii, i milion de locuitori în Ţara Româneasca; acum abia 70-80 000|de )lus alte "20 000" de familii de tigani4. O mare parte din tara, mai
Dunare, ramîne necultivata. Mai pline sînt partile de catre munte,
ca de acolo se poate fugi în Ardeal5. "Apasarile de nesuferit au fortat mare parte dintre locuitori sa-si paraseasca pamîntul terii si sa se asca în Ardeal, în Banatul Timisoarei si în vecinatatea Belgradului, t mai multi români decît în Ţara Româneasca, deoarece vechii bas-n acele tinuturi, cari sînt si ei de origine româneasca, cu aceeasi :eleasi obiceiuri si acelas fel de a se îmbraca, au crescut în numar prin
s-au refugiat acolo din Ţara Româneasca si din Moldova, care si ea
o parte din acelasi popor6. Cei ramasi lucreaza pamîntul ca pentru tnitiv, fara îngrasaminte.
rimea i se pare biografului lui Giannone, vestitul istoric napoletan, ifara de postelnic, dintre grecii lui voda, care, acesta, tinea si occi-
174 si nota I.
P- 168 si 174.
Calatori italieni si francezi dupa pacea de la Coiuciuc-Cainargi
dentali pe lînga dînsul: secretarul, hirurgul, un florentin, si profesorul de fra tuzeste al fiilor domnesti1. Ceilalti sînt "copii cu barbi lungi", potentissii bestie, care nu-si cetesc nici cartile lor grecesti si se mira înaintea unui volu gros, în care banuiesc îndata vreo "gramatica"2.
"între dînsii vorbesc greceste. Limba româneasca nu se vorbeste del la curte, unde cea mai mare parte din dregatorii cari o alcatuiesc sînt gr« constantinopolitani, cari, ori n-o înteleg, ori evita de a o vorbi."3 în aceaa lume cel mai respectat erudit e batrînul dascal modest, Neofit Gavsocaliviti care si-a întrebuintat cea mai mare parte din viata cu o prelucrare a gran] ticei lui Teodor de Gaza. Limba franceza începe abia a se raspîndi, si de urma petrecerii rusilor, si pentru moment ea nu poate face concurenta ce grecesti4.
Ce se poate astepta de la un asemenea popor, scrie învatatul italian a se despartia de noi la 1778 fara a putea sa-si îndeplineasca gîndul de a rev< în 1779? Nimic, atîta timp cît apasa asupra lui doua tiranii straine. El pul sa vada însa principiul de însanatosare în refuzul absolut al românilor de a confunda sufleteste în cultura greceasca, navalitoare si coplesitoare. "Rom si grec nu sînt sinonime, ba înca înfatiseaza ideea a doua popoare cu to' deosebite ca legi, limba, obiceiuri si situatie naturala si politica." Pe aci cari vin la noi ca în India sau America, pe boierii trufasi cari pretuiesc ace! locuri numai pentru cîstigul ce pot da, un instinct atotputernic îi raspinge, si el era sa se prefaca rapede într-o constiinta nationala puternica.
Francezii cari au venit la noi în aceasta epoca sînt iarasi doi: Carra Hauterive.
Carra (1743-93) a jucat în viata politica a Franciei un oarecare r în timpul revolutiei franceze, dupa calatoria lui în Orient, din emigrant racut el s-a ridicat, cum s-au ridicat atîtia altii, la o importanta situatie i litica si, cum iarasi s-a întîmplat cu multi în aceeasi epoca, a platit cu cai înaltarea sa rapede, ispravind pe esafod.
Rolul lui în revolutie, afara de amestecul în revolta de la august, fi îndoiala ca nu este deosebit de însemnat; cu toate acestea a fost unul i aceia cari au iesit la iveala dintre multi ambitiosi cari se îmbulzeau sa influ' teze asupra soartei Franciei turburate.
La noi a venit ca si Raicevich si ca si Sestini. Raicevich, negustor, pravi ca diplomat, trecînd prin carturarie. Sestini cautase numai o func de pedagog, ca si un german, de care ne vom ocupa în alt capitol, împreuna Raicevich, si anume Sulzer.
I se oferise a fi preceptor al copiilor domnesti. Astfel se asaza în IVI dova: Ţara Româneasca o cunoaste numai indirect, foarte putin.
în Iasi domnea atunci Grigore Ghica, fiul lui Alexandru fostul mare d goman al Portii, executat pentru ca a încheiat pacea de la Belgrad cu a
lP. 164. 2 Idem. 3P. 166. «P. 170.
De la jumatatea veacului al X VU-lea pîna la 1800
m spirit distins si practic, avînd anumite conceptii de reforme. A în-si o fabrica de postav lînga Iasi, la Chiperesti, precum Alexandru i 'întemeiase pe a lui în Muntenia, la Afumati, pe lînga o fabrica de ,hardughia".
itînd sa introduca îmbracamintea din stofa "nationala", el se îmbraca 1 asemenea stofa. Grigore Ghica deci, în dorinta de a-si creste copiii jrmele culturii apusene, a chemat pe Carra ca secretar, retinîndu-1 i de vreme la Iasi. A plecat nu stim exact din ce cauza, dar foarte ne-it, si a întrebuintat experienta lui pentru a ne prezinta în chipul dezagreabil.
tea lui despre Istoria Moldovei si a Munteniei1, ceea ce este un titlu os, fiindca despre acestalalt principat nu stie direct decît prea putin, ioua editii la distanta de cîtiva ani.
ceea ce priveste informatia lui asupra trecutului românesc, ea este umara. Cunostea scrierile lui Cantemir, ale generalului rus Baur, at o descriptie a terilor noastre dupa notele boierilor, a rasfoit si ceva licile Moldovei, dar le-a înteles asa de prost, încît din Bogdan Voda î face o ruda a lui Bogdan Hmilnitchi, hatmanul cazacilor din secolul -lea. Are, din cronici, informatii despre antichitatile gasite la Suceava deste sa înfatiseze istoria mai veche a neamului nostru. 1 toata partea aceasta istorica este fara importanta. Pe lînga dînsa lescriere sumara a terii, pe care o gaseste frumoasa, spunînd ca anume le la noi samana cu Champagne si Burgundia. Ii place cu deosebire . muntoasa, mai putin impunatoare decît muntii Elvetiei, dar mai zîm-Vorbind despre populatie, o socoteste la 500 000 de oameni, si aici feste cu Raicevich, care afirma ca în amîndoua terile ar fi un milion ;ori. Ţeranii, spune el, se înfatiseaza în sate mizerabile, si el îsi face ris i supt toate raporturile. Hora i se pare cu adevarat salbateca, si nu într-un cuvînt, absolut nimic bun la un neam care a avut marele de-i nu se fi plecat adînc înaintea lui si de a nu-1 fi platit dupa dorinta, iea acestui calator a fost întrebuintata însa mult. Ea a fost tradusa îâneste, pe la 1850, de Nicolae Oraseanu cel cu Nichipercea si cu sati-tice. In cartea mea franceza despre Relatiile dintre Franta si români l-l; Paris 1918), am aratat cît de putina dreptate avea Carra, chiar îd starea lucrurilor de la noi cu aceea de la el de acasa, sa ni gaseasca sfecte. Ţeranul francez, înainte de revolutie, cum se vede din scrierile lui englez Young, foarte deseori citat, se hranea si cu pîne din scoarta ', iar, în ce priveste viata curtii pe vremea doamnei de Pompadour, îndoiala ceva mai imoralfa], desi mult mai sulemenita peste imoralita-ecît viata din casele noastre boieresti, unde chiar grecii nu erau asa ifatiseaza anumiti straini. Unul dintre acestia care nu intra în rîndul 3r, fiind asezat cu dregatorie în tara, Alexandru Calfoglu, pe la 1790, poema despre Principate, în care, batjocorindu-ne, tinîndu-ne de rau
stoire de la Moldavie et de la Valachie, avec une dissertation sur l'etat actuel de \ces nces, Iasi, 1777 ; a 2-a editie Neufchâtel 1781. Tot de el si Essaiparticulier depoli-? lequel on propose lepartage de la Turquie europienne, Constantinople (de fapt:
Calatori italieni si francezi dupa pacea de la Chiuciuc-Cainargi
pentru ca sîntem prea luxosi, pentru ca nu facem economii, pentru ca sîri prea putin legati între dînsii sotul, sotia si copiii, pentru ca se desfac pre usor casatoriile, arata un lucru: ca la însesi aceste familii grecesti din Coi stantinopol, ca si, dealtfel, în toata Peninsula Balcanica, moravurile erau c mult mai bune de cum si le închipuie multi dintre vizitatorii straini.
E o placere a se trece de la Carra la contele Alexandru de Hauterrv (1754-1830).
El a venit, tot ca secretar al domnilor nostri, la 1785, chemat de Alexai dru Constantin Mavrocordat. Calatoreste de la Constantinopol în societate sotiei domnului, si Hauterive are un sentiment particular pentru femeile fn] moase de la noi, asa îneît poate lor trebuie sa li multamim pentru aprecieri] magulitoare pe care le face asupra terii. Doamna, ni spune el, este o persoarj de o gratie deosebita; mai tîrziu va vorbi de boieroaicele noastre tot în felii acesta: deocamdata însa de o doamna Caragea si de alte persoane placute d« suita, plîngîndu-se de feregelele turcesti care-1 împiedeca de a distinge regular tatea trasaturilor acestor persoane din suita femenina a doamnei.
Ajuns la Silistra, trece la Calarasi si vorbeste de fel de fel de lucruri p care le întîlneste pe drum. L-a interesat sa vada copii jucîndu-se cu zmeu dar ceva care i-a facut mai putin placere a fost cantitatea enorma de puri< cari l-au mîncat într-o noapte înainte de a ajunge la Iasi: "un million de puce affamees". Dupa aceea ajunge la Slobozia, de fapt Slobozia lui Tenachi, car întemeiase manastirea si deschisese o "slobozie", adeca un sat unde cel ce vene sa se stabileasca era scutit de bir o bucata de vreme. Aici a ramas numai noapte. Trece apoi la Focsani.
Toata regiunea munteana i se pare ca samana cu tinutul de dealuri fru mos, dar sarac, din Franta care este Beauce si Sologne. Manînca mamaliga vede hore în sate, iar la Vaslui zugraveste - caci era un om de mare taler care a scris mult si a ajuns sa joace un rol politic în Franta - o fata de tai care cosea: "nici ducesele noastre", zice el, "ne brodent pas avec une plus joii main, avec un plus beau bras et avec une aisance plus noble". Vasluiul însu avea mai mult o populatie negustoreasca de evrei; locuintele i se par mai d< graba niste "niches de boue" decît case omenesti.
Aceasta populatie de negustori straini - speciala Moldovei - i s-a p; rut ca samana cu niste "capre Angora".
Hauterive arunca apoi o privire generala asupra Moldovei într-o a don opera a sa intitulata La Moldavie en 1785.
în aceasta de-a doua carte, într-un pasagiu foarte interesant, el spune c terile acestea merita lauda supt toate raporturile, si supt raportul oamenilo de sus, ca si al celor din clasele de jos, dar cine spune altfel va fi dat el cel din tîi, desigur, motive de plîngere celor despre cari vorbeste cu amaraciune. S pare ca face o aluzie la Carra, si, daca este asa, dojana este meritata pe deplii
In sfîrsit Hauterive face un memoriu despre Alexandru Ipsilanti, care fost daruit regelui Carol si cedat apoi Academiei Române, care l-a publica în text francez si în traducere româneasca (Moldava In 1785).
De la jumatatea veacului al XVII-lea pîna la 1800
îte desigur cea mai remarcabila opera datorita unui calator prin te-astre în secolul al XVIII-lea. 0 parte de introducere istorica e cu mult ne informata decît la aceia cari au scris înainte de dînsul. Hauterive are ii reale pentru trecutul nostru; lui stefan cel Mare îi spune româneste i Voda". Ajungînd la timpul de fata, el zugraveste pe teran cu o deo-iubire, înfatisînd anume scene caracteristice pentru firea lui. Gînd vine ■cata înaintea domnului sau a boierilor, sateanul e, la început, foarte le s-ar crede ca nu va fi în stare sa-si expuie pricina, dar, cînd începe a în cuvîntarea lui se simte ceva din vechea elocventa a Romei. Prin silui de secretar domnesc, autorul era în masura sa fi vazut astfel de
ce priveste viata de familie, ea i s-a vadit deosebit de curata, razi-ie respectul dintre sot si sotie, pe respectul copiilor fata de parintii lor. 3aste ca este o situatie rea a terii, dar stie ca e datorita extorsiunilor i, fapt foarte usor de înteles într-un timp cînd aceasta împaratie, care ira folosea de pe urma expeditiilor ce facea din fiecare primavara i toamna, acum, batuta pretutindeni, e redusa a se hrani din contribu-apasau asupra nenorocitilor ramasi în mîna ei.
auterive gaseste, fara îndoiala, rea administratia si cata a indica mij-le îndreptare. Fata de propunerea pe care o facuse Carra, total neapli-de a se aduce colonisti din Olanda si Saxonia, el propune sa se cheme de aceea din anume parti din Italia, cari ar da locuitorilor exemple buna gospodarie. Daca lucrul s-ar fi facut pe la 1180 sau 1200, cum s-a ju sasii adusi din Ardeal, sau, cinci veacuri mai tîrziu, cu colonistii n Banat de austrieci si cari au contribuit foarte mult sa creasca dezvol-;ospodariilor românesti, s-ar fi putut, dar cu o tara care a trait o viata ;a autonoma si se afla în împrejurarile speciale Moldovei din veacul al -lea, aceasta era imposibil. Scriitorul raspinge cu totul ideea ca o cu-itraina ar face sa renasca tara - altii erau de aceasta parere: n-ar avea i folos aceia cari s-ar aseza aici, neputînd sa fabrice ei însisi lucrurile s le cere tara. Pe lînga aceasta rusii ar avea de adversari permanenti trieci si vice-versa. Ţerile acestea i se par lui ca se pot ridica numai ijloacele lor proprii, si aceste mijloace el le gaseste într-o noua asezare strativa si fiscala.
;sigur ca, daca împrejurarile ar fi fost altele în Moldova, daca Alexan-rvrocordat, în loc sa fi domnit cîteva luni ar fi fost domn pe viata si tauterive s-ar fi bucurat permanent de sprijinul lui în Moldova, s-ar fi 'ace ceea ce, în Odesa, un nenorocit sat salbatec a putut sa se îndepli-printr-o activitate de douazeci de ani a ducelui de Richelieu. Haute-trebuit sa plece, dar cartea lui ramîne cel mai distins document de în-e binevoitoare pe care vreun strain 1-a dat pîna în timpul nostru despre omânesti.
|
