ITALIENI SI FRANCEZI DUPA PACEA DE LA CHIUCIUC-CAINARGI

ITALIENI sI FRANCEZI DUPĂ PACEA DE LA CHIUCIUC-CAINARGI

aza a istoriei fanariotilor se deschide cu razboiul dintre rusi si turci

>8-1769, care se īncheie cu pacea de la Chiuciuc-Cainargi īn 1774.

īatural, faza aceasta continua asupra unei bune parti din secolul al

mergīnd pīna la revolutia de la 1821, pīna la sfīrsitul epocei fanario-

iracterizare foarte scurta a perioadei acesteia īnainte de a trece la :a calatoriilor ce se vor īnfatisa pe urma.

la īnceput trebuie semnalat un lucru: Gonstantinopolul, Orientul īn ierde o mare parte din rosturile si influenta pe care o avuse pīna Aceasta nu īnsemneaza ca domnii nu sīnt si īn aceasta perioada tot gomani ai Portii. S-a īntīmplat cīte un Nicolae Mavrogheni care n-a re-dragoman, ci numai dragoman al marinei, dar e un caz cu totul >omnii acestia, veniti din mediul constantinopolitan, au, daca nu din

o educatie bizantino-otomana, īn schimb tot ceea ce poate veni de ii de care au fost īncunjurati īn toata cariera lor. Prin urmare vorbesc uros greceste, sīnt deprinsi cu luxul si cu fastul turcesc si imita stra-'ortii īn toate rosturile lor domnesti. Alaiul care se desfasoara la Iasi īuresti e īn totul alaiul sultanilor, cu deosebire ca dincolo era putere, luzie; dincolo era bogatie, iar aici risipa; tot ce se vede īn ceremoniile

astazi e numai o saracie fata de fastul ce se desfasura la ceremonii iii fanarioti, cari se mentineau īn fata supusilor lor cel putin prin pres-irmelor exterioare

;e priveste īnsa mobilarea caselor, obiceiurile vechi sociale, ele se men-īnainte, asa īncīt, pe līnga elementele constantinopolitane, atītea din 3 terilor noastre ramīn neschimbate. Boierii deci sīnt aceiasi, rostu-;e schimba, iar inovatiile care se introduc īn ultimul sfert al veacului I-lea sīnt foarte putine si privesc numai chestiuni de amanunte, me-bia sa fie relevate īntr-o expunere cu caracter mai general, a īnsa din practicile rasaritene dispare īn aceasta vreme: īnainte nostri atīrnau de anumite persoane foarte puternice, de la Constan-asa īncīt uneori era numit si cīte un tīnar fara experienta si fara pri-

Uaiaiori imiu-ui ti *>.-"           e_ m

cepere, cum au fost fiii lui Grigore Ghica Voda, cari au domnit īn intīia juma­tate a secolului, ori fiii lui Minai Racovita: Constantin si stefan, dintre cari cel dintii era un om pornit, care a batut si chinuit pe medicul lui fiindca-i murise doamna, iar celalt, stefan, a fost cel mai mare betiv, care s-a otravit bīnd apa de melisa, singurul alcool care putea sa-i mai faca efect. Oameni ca ace 656c29g stia nu erau īn stare sa conduca singuri, sa-si poarte corabia carierei lor politice printre stīnci asa de teribile cum erau dusmaniile fanariotilor. Atunci la Constantinopol era un grec care el era de fapt stapīnul. Astfel Stavrachi, care a fost spīnzurat de turci la capatul intrigilor sale. Alteori el facea parte dintr-o familie īnsemnata a Fanarului, ca familia sutu. Nicolachi sutu, pe vremea lui Grigore Callimachi, a condus el rosturile Moldovei, domnul fiind numai o stralucita papusa tīnara, pe care o scotea īnaintea actiunii lui sub­terane. si acest sutu a ispravit omorīt de turci, platind īn felul acesta fara īndoiala si greselile lui, dar īnainte de toate pacatul cel mare de a fi avut o situatie preeminenta īn lumea grecilor constantinopolitani.

De la 1774 īnainte asemenea sprijinitori bizantini ai domnilor nu se mai gasesc, si acestia sīnt mai de sine statatori, neavīnd nevoie de o persoana care sa-i sfatuiasca si sa-i apere; sīnt oameni mai de isprava decvt īnainte; copii de acestia nedestoinici, neexperimentati, poticnindu-se din greseala īn greseala, nu-i mai avem. Vor domni oameni cu larga experienta, cum au fost Alexandru Ipsilanti, Costachi Moruzi īn Moldova, oameni cari au legaturi foarte vechi īn tara; membri ai acestei familii sutu cari capatasera, decenii īntregi, practica lucrurilor publice. Se adauge acel Mavrogheni, un al treilea Callimachi, un Hangerli, un Caragea, "parveniti" īntre cei cu drepturi, si ei nu mai sīnt comanditati de particulari cari n-au numele si prestigiul trebuitor pentru a se instala ei ca domni īn ambele scaune romānesti.

Dar pe līnga aceasta - si astfel ne apropiem de calatorii despre cari vi fi vorba - īn epoca fanariota este si o influenta occidentala mult mai pronun­tata decīt influenta anterioara.

In timpurile cele mai vechi venea aici curentul din Polonia, din Ardeal din Italia si īn special din Venetia. De atītea ori s-au putut observa īn descriej rile de calatorie influente occidentale amestecate cu cele orientale pentru produce o civilizatie particulara. De la 1774 īnainte influenta occidentala a pata īnsa un caracter deosebit, devenind franceza.

Limba franceza, cultura franceza se raspīndisera asupra īntregii Europ pe vremea stralucita a lui Ludovic al XIV-lea; asupra Orientului ele s-a īntins ceva mai tīrziu.

Aici ele au avut sa lupte cu alte influente, ce se exercitau mai de mul cu influenta italiana, pe līnga care se adaugiau reminiscente latine dintr-' epoca mai īndepartata. Astfel, daca Ioan Calmasul, zis Callimachi, a ajur mare-dragoman al Portii si dupa aceea domn al Moldovei, lucrul se datores faptului ca, fiind din Bucovina, īnvatase la Liov, la scoala latina de acol Prin urmare cu o astfel de scoala de limba latina putea cineva ajunge, pe 1750-60, dragoman al Portii si domn īn Principate. Putin īn urma, limba it liana era de cel mai mare folos pentru oricine se destina carierei diplomati īn Orient; de pe la 1770 īnainte limba franceza biruie īnsa.

Sīnt francezi cari se instaleaza īn regiunile orientale ca negustori, la Co stantinopol, la Adrianopol. Unii dintre dīnsii, ca fratii Linchoult, - de un

371

De la jumatatea veacului al XVII-lea pīna la 1800

3 familia Lens -, au capatat prin negot si o influenta politica. Influ-anceza la noi īnsa vine mai putin direct, prin francezii īnsisi, pe cit ; din partile rasaritene care o primisera si o reprezintau. īnca de pe ea patrunsese īn Polonia, unde clasa superioara era foarte mult fran-regele Ioan Sobieski fiind al doilea suveran polon care a luat o sotie a* literatura franceza se bucura de mare trecere la curtea Poloniei si poloni īn general erau deplin initiati īn cultura pariziana de Curte, oi este si o alta influenta care vine prin Rusia, desi a fost foarte mult ta, caci rusii din vremea Ecaterinei a Ii-a erau mult-mai putin atinsi ira "filozofica" de cum īsi īnchipuie cineva: cea mai mare parte dintre cari veneau la noi erau din speta lui Patiomchin, iar exemplare care nba franceza, si erau deprinsi cu cultura Apusului, aceia faceau parte īlt din societatea internationala, germana, baltica, intrata, ca atītia nturieri din toate colturile lumii, īn serviciul īmparatesei. Din cultura ia ofiterii rusi au adus jocul de carti, danturile mai mult: nepoata lui chin, contesa Branicka, femeie foarte luxoasa, cu niste diamante dinare, a stat la Iasi cīteva luni de zile, facīnd o adevarata revolutie de viata al jupīneselor de atunci. Boierii s-au dat mai greu la dantu-femeile mult mai bucuros, spre marele nacaz al sotilor, cari aveau pre-ile orientale pe care le cunoastem īn ce priveste ultimul act al unui vals. r influenta de care e vorba se īntinde si mai mult prin agentii diplo-

n tratatul de la Chiuciuc-Gainargi se prevedea ca rusii pot avea agenti cum puteau, tot dupa acest tratat, sa aiba agenti īn oricare punct al tiei turcesti. Dupa oarecare tergiversari, foarte naturale, din partea , cari nu prea erau multamiti cu venirea agentilor europeni, s-a numit me Lascarov sau Lascarev ca īntīi consul la noi, la 1782. Era un geor-unoscīnd deci foarte bine Orientul, foarte siret, foarte brutal, care īiar ca principiu ca diplomatie fara obraznicie nu se poate. Fata de boieri ai nostri din secolul al XVIII-lea se pare ca sistemul a prins, ca a speriat cu apucaturile lui teribile, si mai ales el i-a facut sa creada nul este ceva de al doilea rang, pe līnga dīnsul, consulul rusesc, care, terventiile la Constantinopol, pe līnga ambasadorul tarinei, este īn i. aduca īn orice moment mustrari pentru purtarea domnului si chiar rea acestuia.

lata ce Rusia a avut la noi acest agent, care nu era decīt un simplu ;aci cu rusii nu faceam aproape nici un negot, decīt doar cu ceva vin de negustorii cazaclii, cari īn timpuri mai vechi cumparau de la Mosc 3 peste si blanuri, Austria, eterna concurenta, chiar cīnd era aliata si mai ales atunci, a vrut sa aiba agentul ei. A fost instalat atunci un Raicevich, de care o sa ne ocupam pe urma. Iar apoi a venit si cererea instalarea unui consul francez, caci Franta facea un comert important 3te de lux īn partile noastre: matasarii de Lyon si alte lucruri, si, dupa cezii si-au avut reprezintantul, a venit rīndul Prusiei si al Angliei, r, pentru ca domnul sa aiba legaturi cu consulii, ca sa poata schimba dīnsii, ca sa raspunda la īntrebarile lor si sa se īmpotriveasca mustrarii buiau secretari cari sa cunoasca limbile apusene. si, daca, īn vremea

Calatori italieni si francezi dupa pacea de la Ghiuciuc-Cainargi

veche, domnii nostri aveau secretari pentru limbile latina si ungureasca, dai Vasile Lupu a avut un secretar pentru limba polona, īn epoca aceasta trebuiī secretari de limba franceza, si, cum era natural, acesti secretari erau, īn ci mai mare parte a cazurilor, francezi.

Avem o serie īntreaga de francezi cari s-au asezat pe līnga domnii fanj rioti chiar īnainte de 1784; de exemplu Imbault de Montay, pīrcalab de Ce nauti, acel Millot, careaavutsi el paza granitei la Prut, de catre poloni, cel Li choult, un de la Roche. Ei au fost īnainte-mergatorii altora, īmpreuna cu da calii de limba franceza de felul lui Carra, care si el ne va ocupa mai tīrziu.

Natural, cu ofiterii armatelor de ocupatie, cu reprezintantii diplomati ai puterilor apusene, cu secretarii de limba franceza, cu preceptorii, cu cetit cartilor, care se facea īn masura foarte mare, fiind aduse prin posta austi aca, - si evident ca s-a īnceput cu cele interesante pentru ca sīnt scandaloas ca. Aventurile cavalerului deFaublas, care se gaseau īn biblioteca multor doamn mai ales moldovence -, cu gazetele - si era o suma prevazuta īn buget pe: tru aceste gazete, care se ziceau "de Viena", desi erau franceze - se introdu* o noua influenta occidentala, care lucreaza asupra domnului, dar este pi mita cu foarte mare placere de femeile de atunci, care se interesau de roman In special de cele pasionale, precum vor fi, mai tīrziu, ale d-nei Stael, de exer piu Corinne ou VItalie, pe margenile careia cutare lectoare greaca īsi īnsemi parerile despre valoarea morala a personagiilor.

Dupa aceasta caracterizare a epocii venim la calatori.

In timpul razboiului avem unul singur. E un fost profesor de la Peter burg, Laxmann, de origine germana sau suedeza, care, mergīnd prin locuri noastre īnainte de īncheierea pacii, face observatii care nu cuprind deta prea noi, dar au oarecare valoare pentru caracterizarile de ansamblu1.

El spune ca a facut calatoria cu nespusa placere īn aceasta tara unde ei ropenii vin rar. "O tara pe līnga care cele mai bune teri ale noastre par cop vitregi ai naturii, o tara care, din cauza locuitorilor ei necultivati, trebuie fie numita, stralucit pustiu. Chiar daca ar fi cineva asa ca flegmaticul, ca 1 nesul si prostul asiatic, ar putea totusi trai mai comod decīt cel mai sīrguincii teran de la noi." In Moldova de apus sīnt "cele mai incomparabile cīmp: cele mai stralucite pajisti de flori, cele mai frumoase paduri, cele mai boga mine de fier si de alte metale, cele mai marete ape". De la Cetatea Alba Bender un rai; treci numai prin vii si cele mai frumoase gradini. si are oar care importanta aceasta declaratie, caci de obicei se zice ca toata cultui care se observa īntre Tighinea si Cetatea Alba se datoreste colonizatorilor mai tīrziu.

De la Ismail la Chilia e īnsa cu totul altfel: numai sesuri joase, balj coaste de lut gol, cum se īntīlnesc si īn īmprejurimile Galatilor, regiuni de step

Aceasta calatorie este cunoscuta numai printr-un extras publicat Corespondenta istoricului german Schlozer, din secolul al XVIII-lea.

'Engel, Geschichte der Wallachey, Bibliografia, p. 70.

vw m jiimaiaien veacului ai AVU-iea pinft Ia 1800

enim acuma la doi calatori italieni pe cari-i vom rezuma iarasi pe ca sa trecem la doi francezi.

cesti doi italieni sīnt oameni eminenti īn tara lor, de o larga cultura, inteligenta deosebita, unul cunoscut cel putin tot atīt cīt a fost Bosco-ire, cum am vazut, a calatorit īnainte de 1769 prin Moldova, ■imul dintre dīnsii este Domenico Sestini, care, īn doua cel putin din sale, vorbeste mai pe larg de regiunile noastre. In Moldova el n-afost, ai īn Muntenia, si-i sīntem foarte bucurosi de calatoria aceasta, pentru obicei ceea ce se cunoaste mai bine pentru secolul al XVIII-lea este din Moldova, caci drumurile se faceau mai mult pe acolo, stini a fost adus sa vie īn Ţara Romāneasca de o oferta din partea lui dru Ipsilanti de a-1 face secretar si de a da crestere copiilor lui; dar bei-e Constantin si Dimitrie au fost crescuti de Raicevich, despre care o vorba mai tīrziu.

ni spune ca a cunoscut pe Ipsilanti de la Constantinopol: stia casa de ! care o avea la Arnautchioiu, īn apropiere de Constantinopol, si vor-le mama si de o fata a domnului maritata īn familia Mānu. stini deci, plecīnd din Constantinopol, la 1779, se īndreapta catre Du-3seste la Giurgiu, si merge spre Bucuresti. Nu pomeneste decīt de po­pe Arges si de aspectul general al regiunii. Ajuns la Bucuresti, n-are ;a la domn: socoteala pe care si-o facuse de a ocupa o functie la curte bat zadarnica, si atunci paraseste tara, trecīnd prin Ardeal spre lumea iseana.

vorbeste īnsa ici si colo de cīteva persoane de līnga Ipsilanti, de un . francez al domnului, un oarecare Louis lītienne Maynard: Brānco-ivuse unul german, pomenit īn socotelile sale.

ceea ce priveste stirile despre viata generala īn Muntenia, despre mij-de exploatare, toate aceste lucruri par a nu fi originale la Sestini, ci i la Raicevich, izvorul atītor calatori veniti īn urma. itini nu este īnsemnat numai prin aceasta calatorie pe care a facut-o onstantinopol prin Bucuresti īn Apus, ci si printr-o alta calatorie pe ntreprins-o prin Muntenia, Ardeal, Ungaria la Viena. īnauntru pome-i multe lucruri foarte interesante si pīna acum nerelevate de nici unul atorii apuseni. Astfel, de cultura porumbului: cunoaste doua feluri laligi, mamaliga teraneasca si cea boiereasca, cu unt si brīnza. Vor-

"dulap", de sezatorile de la noi. Are cunostinte de arheologie, descriind tul lui Neagoe, īn vechea episcopie de la Arges, si dīnd si inscriptii, ssebire īntre calatorii de odinioara, care, trecīnd īn fuga, cunosteau ial tara noastra, si un om care e īn stare sa viziteze bisericile, sa se i īn fata mormintelor, sa se intereseze de inscriptii, sa le copie si sa

)e destul de binisor!

d trece īn Ardeal, culege lucruri foarte importante pentru viata po-In afara de pomenirea cutarui frate al lui Voda Moruzi, de agentul la Ocna Sibiiului, de un armean catolic la Orastie, el citeaza cīte ceva a. poporului romān de acolo, spunīnd ca la Sas Sebes se gasesc romāni iburbie, ca satul Cutul e curat romānesc, ca la Rusciori vechii "sīrbi" anizati. La Dobra numara 200 de case romānesti, la Lugoj sīnt "sīrbi, si nemti". Descrie aici si o īngropare facuta dupa rosturile rasaritene

Calatori italieni si francezi dupa pacea de la Chiuciuc-Cainargi

si citeaza cuvinte romānesti si nume de localitati: Vulcanu, Turnisor, Aii Vint, Aries, Miercurea, Sibiiu, Alba Iulia, despre care zice ca este Balgra i romāneste. La o circiuma, unde se opreste, spune ca se zicea Circiuma roii nului. Fiindca se ocupa si de botanica, īntīlnind ierburi pe cīmp, īntreī pe feciorul care-i servea de calauza cum se numeste iarba pe romāneste īnseamna cuvīntul1.

Cel de-al doilea calator italian se bucura de foarte mare trecere īn Apusul, si, fiindca era īn serviciul īmparatului german, i s-a dat tot spriji: diplomatic pe care curtea din Viena putea sa-1 acorde supusilor ei. Asa īn īnvatatul acesta, Spallanzani, care are lucrari importante īn domeniul fia logiei animale, vine la noi īn īmprejurari putin obisnuite. Pe o corabie de s ajunge la Constantinopol, e primit la ambasada, i se da un pasaport; por cu ifos deosebit, ajunge la locurile noastre (1786).

Spallanzani venea pentru interese stiintifice, ca sa faca observatii n ales īn domeniul plantelor, dar īn rīndul īntīi īn domeniul geologic, adunī pietre pentru colectia lui de acasa. Pentru Bucuresti (cu 25 000 de locuite n-are nici un fel de simpatie, ci mai mult pentru natura. Observa īnsa ca noi locuitorii sīnt de o omenie deosebita si noteaza diferenta, constata cīnd din Bulgaria a trecut la noi. A fost īntīmpinat cu atīta prietenie, īneīt simte adus sa faca si consideratii etnografice pentru a explica de ce oame aici sīnt mult mai buni decīt aiurea. Caci se luptau īntre dīnsii satenii ca s ofere un adapost.

Bucurestii i se par neorīnduiti si murdari. Trece prin regiunea Ploie tilor, viziteaza Slanicul, descriind pe larg ocnele, apoi intra īn Ardeal, - d scrierea Carpatilor e de toata frumuseta īntrecīnd īn pitoresc cele mai ale pagini consacrate de alti calatori īn aceasta regiune muntoasa. De la Braso urmeaza drumul regiunii miniere, si observatiile lui privesc mai mult mun si pietrele decīt oamenii si viata lor2.

Dealtfel Spallanzani a lasat mai mult decīt s-a publicat, caci din ope lui avem numai fragmente editate cu ocazia comemoratiei lui.

Cu Spallanzani si Sestini ne gasim īn societatea īnvatatilor italieni ca vin īn partile noastre, ori īn scop de a se īngriji ca beizadelele sa aiba cultui occidentala si, pe līnga gramatica greceasca, oarecare cunostinte de istorie de savoir vivre si pentru a culege material īn vederea īmbogatirii muzeelor redactarii operelor lor stiintifice.

Sulzer, asa de bine informat cu privire la lucrurile noastre pe la 178 mai ales īn principatul muntean, pomeneste de un abate "Bancini", īntr buintat cītva timp la Bucuresti ca īnvatator al copiilor lui Alexandru Voc Ipsilanti.

si iata ca īn revista VEuropa Orientale, pe 1922 (II, 3) d. Nino Corte scoate la iveala, din colectiile "Societatii Napoletane de istorie a patriei

1 V. studiul mieu īn Arhiva societatii stiintifice si literare din. Iasi, IV; Calendarul L gei Culturale pe 1911, p. 99 si urm.

2V. Gazeta Transilvaniei, martie 1921, dupa Campanini, Spallanzani, Viaggio Oriente, Turin, 1888.

De la jumatatea veacului al XVII-lea pīna la 1800

le din capitala munteana ale lui Lionardo Panzini catre prietenul sau, Diodato Marone, fagaduind a da pe urma un alt document de cala­ri cele mai interesante - dar a carui publicare a zabovit pīna acum-, je drum al tīnarului Constantino Guglielmo Ludolf, fiul ministrului an la Constantinopol, acela care se afla īn societatea lui Sestini, al borului īnvatat al terilor noastre, la 17801.

us de inteligentul si īntreprinzatorul fanariot, doritor de a da princi-muntean o noua legislatie, ba chiar si o scoala de drept, pe linga refor-;ii manastiresti si o industrie locala, de postav, Panzini īnfatiseaza īn inie, īndata dupa sosirea lui la Bucuresti, la 1776, persoana acestuia, tai lui, din Trapezunt, n-a ajuns a trece de la boieria romāneasca la anat, care deschidea calea domniei. Alexandru īnsusi ar fi ajuns pos-

desigur nu mare-postelnic - "īnca de la optsprezece ani". Dupa

o stim si de aiurea - are sīngele Mavrocordatilor si, deci, prin el,
ii dinastii clin Moldova.

"om frumos, de maniere placute (cortese) si plin de multa omenie

ssimo), vorbind bine si frantuzeste si italieneste". si aiurea, īn alta

■e, se vorbeste de toleranta domnului, totusi foarte legat de ortodoxia

irea lui "rationala, lipsita fiind de prejudecatile populare si grosolane",

fi mai ales apanagiul nostru, al romānilor. "Priveste cu aceeasi ochi,

partenire, pe greci, pe catolici, pe armeni, pe luterani, pe evrei, li

la toti libertate de constiinta si exercitiul public al religiei lor", īmpo-

n-se la īndemnul preotilor de a scoate din oras sinagoga: protestato-

li pune īn vedere daca li-ar fi placut lor sa fie prigoniti de un domn

credinta decīt aceea pe care o servesc. Cīnd patriarhul constantino-

, speriat de existenta la noi a francmasoniei, aduse de rusi, o fulgera

;ema, afurisenia nu se publica2.

silanti e un om deosebit de cult, "cu adevarat de judecata, de lectura atrundere". A īnvatat limba italiana cetind opera, lirica si dramatica, tului abate Metastasio. Deci, mergīnd Panzini, īn afaceri, la Viena, el aetului serbatorit o scrisoare domneasca, "de salutare si de recunos-īn mai 1777. Raspunsul lui Metastasio catre acela care, prin asemenea , voia - o spune emisarul lui - sa "se ia pe urmele eroinei nordului", na a II-a, departeaza cu eleganta laudele aduse talentului universal t, mai ales ca judecatorul princiar poate fi deprins, ca grec, cu "armo-;inala a marilor cīntareti din Smirna, din Ascra, din Teos, din Teba >iracusa", a "vechilor izvoare venerate" ale scrisului modern, "īntrucīt e īn zilele noastre enorma schimbare de gust, de obiceiuri si de idei ata īn lungul īncunjur al veacurilor". si la complimentele primite el iiscrete complimente pentru acela care prin "calitatile-i sublimele de tronul ce ocupa.

murile reformatorului fanariot sīnt foarte īntinse. "Desi principe mic īoscut de trei sferturi din Europa, el īsi cauta gloria īn ceea ce ar trebui biectul ambitiei tuturor suveranilor. Vrea sa faca a-i īnflori din nou

3 va publica de d. Andrei Otetea, pentru Academia Romāna. . 161-5.

Calatori italieni si francezi dupa pacea de la Chiuciuc-Cainargi

statul, īi place sa-1 ridice din ignoranta si barbaria de care a fost pīna acul navalit. Dupa ce a orīnduit sistemul politic inferior al Principatului, dupa i a asigurat libertatea personala si reala a supusilor sai, usurīndu-i de enorme greutati si lucruri arbitrare supt care zaceau, īnvatindu-i putin cīte put cu [ijdeea de ordine si de rīnduiala, facīndu-i sa primeasca dulcele jug al un legi īntelepte, drepte si blīnde, īnsufletind agricultura, industria si negott dupa toate acestea rāvneste sa-i faca a gusta laptele stiintelor, sa trezea's īn ei vointa de a se instrui, de a se lumina si de a iesi din noroiul si rugina care se afla cufundati de mai multe veacuri. A īnaltat o scoala publica, place s-o īnzestreze cu un numar potrivit de instrumente si masini de fizii Vrea sa se prevada, mai putin pentru folosul lui decīt al publicului, cu o bibi teca."1

Doamna, nascuta Moruzi, dama di molto garbo, e "foarte afabila si foai iubita", desi cultura-i n-o ajuta a vorbi decīt greceste. Fiica ei, domnita, pHncipessīna, "foarte frumoasa" si desteapta, se trudeste a īnvata franj zeste. "Juvaiere prin inteligenta (indole) si sīrguinta", fiii lui Voda, Consta tin si Dimetrie, īnvata aceeasi limba, iar italieneste stiu putin de mai īnain asa īncīt īn mart 1776 cel dintīi scria bine īn limba īnvatatorului sau, care-1 ajuta pentru limba franceza secretarul domnesc2.

Ţara e descrisa cu admiratie, īnsemnīndu-i-se bogatiile, deasupra si c desuptul scoartei pamīntului. Grīnele, brīnza, untul, carnea sīnt de īntj calitate; vinurile dupa patru-cinci ani biruie pe ale Italiei; nucii formeaza ji duri; nu lipsesc nici castane marunte si de soi prost. Cunoaste si admisti tia si stie ca ispravnicii olteni sīnt numiti de banul Craiovei3; i s-a spus ca erj odata īn judete capitani militari, cari atīrnau de spatar, nu de ispravnic si abia acum Ipsilanti i-a subordonat, desi numirea lor se face ca mai īnain autoritatii cīrmuitorilor civili. si acest domn schimba o data pe an pe dregatorii afara de aceia ai curtii sale5, nu poate face altfel īn conditiile s pīnirii sale.

Bucurestii, cu 7 000 de case si 20 000 de locuitori, de multe rase, īn cari ceva sasi ardeleni, cīte unul, doi italieni si francezi, "sīnt alcatuiti īntr-chip de care nu-si poate face cineva o idee. Afara de un cartier unde sīnt a( nati toti negustorii si care e cladit nemteste, tot restul are īnfatisare de s cu casele risipite īn mijlocul gradinilor, cu strazile podite īn asa chip "d trece cuiva obstructia de mate si dupa ce-a avut-o zece ani, īn sir". Biseric cam trei sute la numar, sīnt foarte mici, de ar trebui cinsprezece pīna la doi zeci ca sa faca o manastire mijlocie din Italia6. Multe case distruse de raz nu s-au mai refacut. Cīt priveste alte orase, la Tīrgoviste ar fi abia douazt treizeci de familii, Buzaul e total ars de rusi, episcopul stīnd la Bucure

Trecutul Principatului n-a ramas necunoscut preceptorului beizadelei īncepe cu serban Cantacuzino, care ar fi ajuns "spaima turcilor", cu ma larirea lui Brāncoveanu si a copiilor lui, cu peirea celor doi Cantacuzini, "~

XP. 162-3. 2P. 163. .P. 161.

5P. 169. «P. 166.

De la jumatatea veacului al XVII-lea pīna la 1800

dndi domnia, ce urmeaza, a fanariotilor. Un īnaintas al ei e Grigore -iu ai carui ani de stapīnire-i cunoaste exact si care ar fi īnceput re-apasarilor, violentelor si stoarcerilor". Alexandru Mavrocordat Exapo-roduce noul sistem al cīrmuirii prin greci, cari n-au pentru tara mila oricum, vechii domni nationali n-o puteau dezradacina cu totul iile lor. Nici o īnvinuire nu i se cruta lui Nicolae fiul Exaporitului,

Terii Romānesti", desi "filozof" si autor al unei scrieri de morala, ie care 1-a facut terii, al bibliotecii lui nu mai dainuieste, caci a fost īn mai multe rīnduri si mai ales īn ultimul razboi, īn care rusii si altii !da lor au luat (trafugato) o cantitate mai mare de carti si mai toate isele". Asa au patit si bibliotecile manastirilor, pline de lucruri isto-erzīndu-se mai ales manuscrisele, spre paguba acestei teri, care nu

unde sa dea urma amintirilor si privilegiilor sale"1. Seria domnilor i al XVIII-lea urmeaza apoi, precisa. Stapīnirii de doi ani sau mai aīna la sase luni; ruina completa a Principatelor, din cauza lacomiei

care trebuia satisfacuta prin aceste instrumente. Darul special pen-4rea īn scaun, care se lua o data la trei ani, e cerut acuma numai la !a un an si la aceleasi sase luni, pe cīnd tributul īnsusi s-a ridicatjde )0 de ughi sau 50 000 de piastri", īn "secolul al XV-lea" pīna la o mie ;i sau 500 000 de piastri. Domnul poate strīnge doua milioane de pi-300 000 de galbeni) pe an, Ipsilanti multamindu-se, īn crutarea lui, i cu 1 200 000, din cari doar 500 000 merg la turci2. Nu se uita nici i terii de catre beligerantii crestini [...]. Uciderea lui Grigore Ghica11 ivei e descrisa pe larg, cu spaima, aratīnd ca pe Ipsilanti numai sa-ireste de aceeasi soarta3. Trimesul turc trecuse si pe la dīnsul, cetind

firman de asigurare, Ghica avea mai putin decīt cinzeci de ani.

mare, din trei, si varul acestuia ar fi fugit īn Rusia, ulatia a scazut astfel foarte mult. Ar fi fost odata 200 000 de familii, i milion de locuitori īn Ţara Romāneasca; acum abia 70-80 000|de )lus alte "20 000" de familii de tigani4. O mare parte din tara, mai

Dunare, ramīne necultivata. Mai pline sīnt partile de catre munte,

ca de acolo se poate fugi īn Ardeal5. "Apasarile de nesuferit au fortat mare parte dintre locuitori sa-si paraseasca pamīntul terii si sa se asca īn Ardeal, īn Banatul Timisoarei si īn vecinatatea Belgradului, t mai multi romāni decīt īn Ţara Romāneasca, deoarece vechii bas-n acele tinuturi, cari sīnt si ei de origine romāneasca, cu aceeasi :eleasi obiceiuri si acelas fel de a se īmbraca, au crescut īn numar prin

s-au refugiat acolo din Ţara Romāneasca si din Moldova, care si ea

o parte din acelasi popor6. Cei ramasi lucreaza pamīntul ca pentru tnitiv, fara īngrasaminte.

rimea i se pare biografului lui Giannone, vestitul istoric napoletan, ifara de postelnic, dintre grecii lui voda, care, acesta, tinea si occi-

174 si nota I.

P- 168 si 174.

Calatori italieni si francezi dupa pacea de la Coiuciuc-Cainargi

dentali pe līnga dīnsul: secretarul, hirurgul, un florentin, si profesorul de fra tuzeste al fiilor domnesti1. Ceilalti sīnt "copii cu barbi lungi", potentissii bestie, care nu-si cetesc nici cartile lor grecesti si se mira īnaintea unui volu gros, īn care banuiesc īndata vreo "gramatica"2.

"īntre dīnsii vorbesc greceste. Limba romāneasca nu se vorbeste del la curte, unde cea mai mare parte din dregatorii cari o alcatuiesc sīnt gr« constantinopolitani, cari, ori n-o īnteleg, ori evita de a o vorbi."3 īn aceaa lume cel mai respectat erudit e batrīnul dascal modest, Neofit Gavsocaliviti care si-a īntrebuintat cea mai mare parte din viata cu o prelucrare a gran] ticei lui Teodor de Gaza. Limba franceza īncepe abia a se raspīndi, si de urma petrecerii rusilor, si pentru moment ea nu poate face concurenta ce grecesti4.

Ce se poate astepta de la un asemenea popor, scrie īnvatatul italian a se despartia de noi la 1778 fara a putea sa-si īndeplineasca gīndul de a rev< īn 1779? Nimic, atīta timp cīt apasa asupra lui doua tiranii straine. El pul sa vada īnsa principiul de īnsanatosare īn refuzul absolut al romānilor de a confunda sufleteste īn cultura greceasca, navalitoare si coplesitoare. "Rom si grec nu sīnt sinonime, ba īnca īnfatiseaza ideea a doua popoare cu to' deosebite ca legi, limba, obiceiuri si situatie naturala si politica." Pe aci cari vin la noi ca īn India sau America, pe boierii trufasi cari pretuiesc ace! locuri numai pentru cīstigul ce pot da, un instinct atotputernic īi raspinge, si el era sa se prefaca rapede īntr-o constiinta nationala puternica.

Francezii cari au venit la noi īn aceasta epoca sīnt iarasi doi: Carra Hauterive.

Carra (1743-93) a jucat īn viata politica a Franciei un oarecare r īn timpul revolutiei franceze, dupa calatoria lui īn Orient, din emigrant racut el s-a ridicat, cum s-au ridicat atītia altii, la o importanta situatie i litica si, cum iarasi s-a īntīmplat cu multi īn aceeasi epoca, a platit cu cai īnaltarea sa rapede, ispravind pe esafod.

Rolul lui īn revolutie, afara de amestecul īn revolta de la august, fi īndoiala ca nu este deosebit de īnsemnat; cu toate acestea a fost unul i aceia cari au iesit la iveala dintre multi ambitiosi cari se īmbulzeau sa influ' teze asupra soartei Franciei turburate.

La noi a venit ca si Raicevich si ca si Sestini. Raicevich, negustor, pravi ca diplomat, trecīnd prin carturarie. Sestini cautase numai o func de pedagog, ca si un german, de care ne vom ocupa īn alt capitol, īmpreuna Raicevich, si anume Sulzer.

I se oferise a fi preceptor al copiilor domnesti. Astfel se asaza īn IVI dova: Ţara Romāneasca o cunoaste numai indirect, foarte putin.

īn Iasi domnea atunci Grigore Ghica, fiul lui Alexandru fostul mare d goman al Portii, executat pentru ca a īncheiat pacea de la Belgrad cu a

lP. 164. 2 Idem. 3P. 166. «P. 170.

De la jumatatea veacului al X VU-lea pīna la 1800

m spirit distins si practic, avīnd anumite conceptii de reforme. A īn-si o fabrica de postav līnga Iasi, la Chiperesti, precum Alexandru i 'īntemeiase pe a lui īn Muntenia, la Afumati, pe līnga o fabrica de ,hardughia".

itīnd sa introduca īmbracamintea din stofa "nationala", el se īmbraca 1 asemenea stofa. Grigore Ghica deci, īn dorinta de a-si creste copiii jrmele culturii apusene, a chemat pe Carra ca secretar, retinīndu-1 i de vreme la Iasi. A plecat nu stim exact din ce cauza, dar foarte ne-it, si a īntrebuintat experienta lui pentru a ne prezinta īn chipul dezagreabil.

tea lui despre Istoria Moldovei si a Munteniei1, ceea ce este un titlu os, fiindca despre acestalalt principat nu stie direct decīt prea putin, ioua editii la distanta de cītiva ani.

ceea ce priveste informatia lui asupra trecutului romānesc, ea este umara. Cunostea scrierile lui Cantemir, ale generalului rus Baur, at o descriptie a terilor noastre dupa notele boierilor, a rasfoit si ceva licile Moldovei, dar le-a īnteles asa de prost, īncīt din Bogdan Voda ī face o ruda a lui Bogdan Hmilnitchi, hatmanul cazacilor din secolul -lea. Are, din cronici, informatii despre antichitatile gasite la Suceava deste sa īnfatiseze istoria mai veche a neamului nostru. 1 toata partea aceasta istorica este fara importanta. Pe līnga dīnsa lescriere sumara a terii, pe care o gaseste frumoasa, spunīnd ca anume le la noi samana cu Champagne si Burgundia. Ii place cu deosebire . muntoasa, mai putin impunatoare decīt muntii Elvetiei, dar mai zīm-Vorbind despre populatie, o socoteste la 500 000 de oameni, si aici feste cu Raicevich, care afirma ca īn amīndoua terile ar fi un milion ;ori. Ţeranii, spune el, se īnfatiseaza īn sate mizerabile, si el īsi face ris i supt toate raporturile. Hora i se pare cu adevarat salbateca, si nu īntr-un cuvīnt, absolut nimic bun la un neam care a avut marele de-i nu se fi plecat adīnc īnaintea lui si de a nu-1 fi platit dupa dorinta, iea acestui calator a fost īntrebuintata īnsa mult. Ea a fost tradusa īāneste, pe la 1850, de Nicolae Oraseanu cel cu Nichipercea si cu sati-tice. In cartea mea franceza despre Relatiile dintre Franta si romāni l-l; Paris 1918), am aratat cīt de putina dreptate avea Carra, chiar īd starea lucrurilor de la noi cu aceea de la el de acasa, sa ni gaseasca sfecte. Ţeranul francez, īnainte de revolutie, cum se vede din scrierile lui englez Young, foarte deseori citat, se hranea si cu pīne din scoarta ', iar, īn ce priveste viata curtii pe vremea doamnei de Pompadour, īndoiala ceva mai imoralfa], desi mult mai sulemenita peste imoralita-ecīt viata din casele noastre boieresti, unde chiar grecii nu erau asa ifatiseaza anumiti straini. Unul dintre acestia care nu intra īn rīndul 3r, fiind asezat cu dregatorie īn tara, Alexandru Calfoglu, pe la 1790, poema despre Principate, īn care, batjocorindu-ne, tinīndu-ne de rau

stoire de la Moldavie et de la Valachie, avec une dissertation sur l'etat actuel de \ces nces, Iasi, 1777 ; a 2-a editie Neufchātel 1781. Tot de el si Essaiparticulier depoli-? lequel on propose lepartage de la Turquie europienne, Constantinople (de fapt:

Calatori italieni si francezi dupa pacea de la Chiuciuc-Cainargi

pentru ca sīntem prea luxosi, pentru ca nu facem economii, pentru ca sīri prea putin legati īntre dīnsii sotul, sotia si copiii, pentru ca se desfac pre usor casatoriile, arata un lucru: ca la īnsesi aceste familii grecesti din Coi stantinopol, ca si, dealtfel, īn toata Peninsula Balcanica, moravurile erau c mult mai bune de cum si le īnchipuie multi dintre vizitatorii straini.

E o placere a se trece de la Carra la contele Alexandru de Hauterrv (1754-1830).

El a venit, tot ca secretar al domnilor nostri, la 1785, chemat de Alexai dru Constantin Mavrocordat. Calatoreste de la Constantinopol īn societate sotiei domnului, si Hauterive are un sentiment particular pentru femeile fn] moase de la noi, asa īneīt poate lor trebuie sa li multamim pentru aprecieri] magulitoare pe care le face asupra terii. Doamna, ni spune el, este o persoarj de o gratie deosebita; mai tīrziu va vorbi de boieroaicele noastre tot īn felii acesta: deocamdata īnsa de o doamna Caragea si de alte persoane placute d« suita, plīngīndu-se de feregelele turcesti care-1 īmpiedeca de a distinge regular tatea trasaturilor acestor persoane din suita femenina a doamnei.

Ajuns la Silistra, trece la Calarasi si vorbeste de fel de fel de lucruri p care le īntīlneste pe drum. L-a interesat sa vada copii jucīndu-se cu zmeu dar ceva care i-a facut mai putin placere a fost cantitatea enorma de puri< cari l-au mīncat īntr-o noapte īnainte de a ajunge la Iasi: "un million de puce affamees". Dupa aceea ajunge la Slobozia, de fapt Slobozia lui Tenachi, car īntemeiase manastirea si deschisese o "slobozie", adeca un sat unde cel ce vene sa se stabileasca era scutit de bir o bucata de vreme. Aici a ramas numai noapte. Trece apoi la Focsani.

Toata regiunea munteana i se pare ca samana cu tinutul de dealuri fru mos, dar sarac, din Franta care este Beauce si Sologne. Manīnca mamaliga vede hore īn sate, iar la Vaslui zugraveste - caci era un om de mare taler care a scris mult si a ajuns sa joace un rol politic īn Franta - o fata de tai care cosea: "nici ducesele noastre", zice el, "ne brodent pas avec une plus joii main, avec un plus beau bras et avec une aisance plus noble". Vasluiul īnsu avea mai mult o populatie negustoreasca de evrei; locuintele i se par mai d< graba niste "niches de boue" decīt case omenesti.

Aceasta populatie de negustori straini - speciala Moldovei - i s-a p; rut ca samana cu niste "capre Angora".

Hauterive arunca apoi o privire generala asupra Moldovei īntr-o a don opera a sa intitulata La Moldavie en 1785.

īn aceasta de-a doua carte, īntr-un pasagiu foarte interesant, el spune c terile acestea merita lauda supt toate raporturile, si supt raportul oamenilo de sus, ca si al celor din clasele de jos, dar cine spune altfel va fi dat el cel din tīi, desigur, motive de plīngere celor despre cari vorbeste cu amaraciune. S pare ca face o aluzie la Carra, si, daca este asa, dojana este meritata pe deplii

In sfīrsit Hauterive face un memoriu despre Alexandru Ipsilanti, care fost daruit regelui Carol si cedat apoi Academiei Romāne, care l-a publica īn text francez si īn traducere romāneasca (Moldava In 1785).

De la jumatatea veacului al XVII-lea pīna la 1800

īte desigur cea mai remarcabila opera datorita unui calator prin te-astre īn secolul al XVIII-lea. 0 parte de introducere istorica e cu mult ne informata decīt la aceia cari au scris īnainte de dīnsul. Hauterive are ii reale pentru trecutul nostru; lui stefan cel Mare īi spune romāneste i Voda". Ajungīnd la timpul de fata, el zugraveste pe teran cu o deo-iubire, īnfatisīnd anume scene caracteristice pentru firea lui. Gīnd vine ■cata īnaintea domnului sau a boierilor, sateanul e, la īnceput, foarte le s-ar crede ca nu va fi īn stare sa-si expuie pricina, dar, cīnd īncepe a īn cuvīntarea lui se simte ceva din vechea elocventa a Romei. Prin si­lui de secretar domnesc, autorul era īn masura sa fi vazut astfel de

ce priveste viata de familie, ea i s-a vadit deosebit de curata, razi-ie respectul dintre sot si sotie, pe respectul copiilor fata de parintii lor. 3aste ca este o situatie rea a terii, dar stie ca e datorita extorsiunilor i, fapt foarte usor de īnteles īntr-un timp cīnd aceasta īmparatie, care ira folosea de pe urma expeditiilor ce facea din fiecare primavara i toamna, acum, batuta pretutindeni, e redusa a se hrani din contribu-apasau asupra nenorocitilor ramasi īn mīna ei.

auterive gaseste, fara īndoiala, rea administratia si cata a indica mij-le īndreptare. Fata de propunerea pe care o facuse Carra, total neapli-de a se aduce colonisti din Olanda si Saxonia, el propune sa se cheme de aceea din anume parti din Italia, cari ar da locuitorilor exemple buna gospodarie. Daca lucrul s-ar fi facut pe la 1180 sau 1200, cum s-a ju sasii adusi din Ardeal, sau, cinci veacuri mai tīrziu, cu colonistii n Banat de austrieci si cari au contribuit foarte mult sa creasca dezvol-;ospodariilor romānesti, s-ar fi putut, dar cu o tara care a trait o viata ;a autonoma si se afla īn īmprejurarile speciale Moldovei din veacul al -lea, aceasta era imposibil. Scriitorul raspinge cu totul ideea ca o cu-itraina ar face sa renasca tara - altii erau de aceasta parere: n-ar avea i folos aceia cari s-ar aseza aici, neputīnd sa fabrice ei īnsisi lucrurile s le cere tara. Pe līnga aceasta rusii ar avea de adversari permanenti trieci si vice-versa. Ţerile acestea i se par lui ca se pot ridica numai ijloacele lor proprii, si aceste mijloace el le gaseste īntr-o noua asezare strativa si fiscala.

;sigur ca, daca īmprejurarile ar fi fost altele īn Moldova, daca Alexan-rvrocordat, īn loc sa fi domnit cīteva luni ar fi fost domn pe viata si tauterive s-ar fi bucurat permanent de sprijinul lui īn Moldova, s-ar fi 'ace ceea ce, īn Odesa, un nenorocit sat salbatec a putut sa se īndepli-printr-o activitate de douazeci de ani a ducelui de Richelieu. Haute-trebuit sa plece, dar cartea lui ramīne cel mai distins document de īn-e binevoitoare pe care vreun strain 1-a dat pīna īn timpul nostru despre omānesti.