Imperiul Otoman in viziunea unei aristocrate britanice din secolul al XVIII-lea: Lady Mary Montagu si jurnalul ei
Prezenta lucrare urmareste prezentarea modului de functionare a societatii feminine otomane din prima jumatate a secolului al XVIII lea, bazandu se pe scrisorile lui Lady Mary Wortley Montague, prima femeie crestina care patrunde in spatiul privat al femeii din inalta societate otomana si care ne ofera relatari concrete privind manifestarile acesteia, surprinzand o in diferite ipostaze ale vietii.
Tinand cont de faptul ca societatea islamica impune un statut diferit asupra unor aspecte ale conditiei femeii, perceptii net diferite de cele europene, putem explica de ce acest lucru a cauzat, de a lungul timpului, neintelegeri sau tratari extrem de subiective referitor la acest subiect, lucru ce invita la o incercare de intelegere mai profunda a conditiei femeii in societatea islamica. Iar corespondenta lui Lady Mary isi propune intocmai acest lucru.
Trebuie mentionat, de la bun inceput, ca Lady Mary este o britanica ce pleaca din Viena in anul 1716, cu destinatia Constantinopol, pentru a si urma sotul, numit recent ambasador la curtea otomana, insarcinat, in acelasi timp si cu asigurarea medierii engleze intre Imperiul Otoman si Austria. Corespondenta dintre aceasta si sora ei sau anumiti prieteni din inalta societate englezeasca, asa numitele 'scrisori turcesti ' surprind prin imaginea plina de acuratete pe care o ofera cititorului despre societatea otomana. In acelasi timp, aceste scrisori nu contin elemente de spionaj diplomatic.
In scurta sa sederein Imperiul Otoman, mai precis in perioada aprilie 1717 mai 1718, aceasta le relateaza apropiatilor sai tot ce considera remarcabil si demn de a fi povestit din lucrurile surprinse in vizitele intreprinse in timpul calatoriei sale. Intalnim descrieri ale masinilor turcesti, a bailor publice pline de femei, precum si amanunte referitoare la constructia acestora, la ceremoni 717g63h a de primire la curte, la invitatia la cina venita din partea Marelui Vizir sau la vizita la sultana Hafiza. Desi publicate zece ani mai tarziu, scrisorile lui Lady Mary, pe langa succesul de care s au bucurat, au bulversat acea viziune europeana despre femeia otomana ׃ femeie lasciva, lipsita de educatie si, mai ales, de libertate. Marturiile ei ofera o imagine din interiorul unei comunitati care functioneaza dupa propriile reguli bine stabilite.
Atitudinea acesteia se schimba treptat, de la curiozitate si mirare, la cunoastere si acceptare. Initial, se poate distinge mentalitatea europeana, pentru ca, ulterior, prejudecatile sa fie depasite, Lady Mary ajungand sa se identifice cu o lume pe care pana atunci doar imaginatia calatorilor barbati o facuse cunoscuta Europei.
Un element important in intelegerea conditiei femeii l a avut haremul, considerat un simbol pe baza caruia se construiau marea majoritate a miturilor occidentale pe tema sexualitatii musulmane. Scena centrala a politicii Imperiului Otoman, avea ca punct central politica de familie si nu sexul, cum ar fi crezut majoritatea occidentalilor. Derivat din cuvantul arab haram ( interzis, inviolabil ), cuvantul harem se refera la acea parte a casei rezervata femeilor. Termenul le poate denumi, uneori chiar pe femei insele.
Structura haremului imperial era asemanatoare cu cea a haremului obisnuit, insa mult mai mare ca numar de persoane si ca ierarhie. Femeile din palatul Sultanului erau alese cu grija dintre prizonierele de razboi sau din pietele de sclavi. Urma o perioada de instruire; cand veneau prima data la Palat, locuiau impreuna in doua camere mari, Camera Mare si Camera Mica, fiind cunoscute ca Acemi ( novice ). Sub supravegherea Kahya kadin ei, acestea se formau ca femei rafinate si abile, invatau principiile Islamului si dobandeau anumite indemanari precum broderia, cusutul, cantatul, dansul, folosirea instrumentelor muzicale, teatrul de legende. O data cu trecerea timpului, acestea dobandeau anumite ranguri.
Cea mai influenta femeie din Serai era Valide Sultan, mama Sultanului. In ordinea importantei urmau Kadin ele, in numar de sase, si ele avand o ierarhie proprie, in fruntea careia era prima cadana, numita Baskadi. Acestora le urmau favoritele, numite Ikbal, ierarhizate in acceasi ordine. In cazul mortii uneia dintre ele, promovarea se facea dupa ordinea ierarhica. Urmau odaliscele, sclavele, iar din personalul masculin, o aparitie interesanta o reprezentau eunucii, impartiti in doua categorii ׃eunucii negri, condusi de Harem Agasi si eunucii albi, avandu l in frunte pe Kapi agasi.
In calitatea sa de sotie de diplomat, Lady Mary asista la o serie de vizite protocolare la marile doamne din inalta societate otomana. Surprinde atentia deosebita acordata de aceasta detaliilor revelatoare, prezentate intr o maniera obiectiva.
Lady Mary remarca delimitarea dintre masculin si feminin, atit in public cat si in viata privata. Remarca, insa, desavarsitele maniere ale femeilor de la curte, absenta zambetelor dispretuitoare dintre acestea sau a murmurelor ironice. Din punct de vedere al vietii sociale, Ladz Marz ne ofera informatii despre femeile din inalta societate. Vorbind despre varietatea modalitatilor de divertisment, aflam ca multe dintre ele aveau loc in harem, cea mai populara distractie din afara casei fiind vizita saptamanala la hammam, baia publica. Desi casele particulare aveau propriile lor bai, baia publica avea propriile ei distractii; femeile mergeau acolo de obicei in grupuri, luandu si cu ele si copiii mai mici, inclusiv baietii pana la varsta de noua ani. Se remarca tipul de relatii din societatea feminina care apar in baia publica.
Baia este descrisa de Lady Mary ca fiind o cladire din piatra, lipsita de ferestre si prevazuta cu o cupola, asemanatoare unui dom. Femeile erau asezate conform rangului social, marile doamne asezate in fata, urmate de sclave. Unele stateau de vorba, altele lucrau, altele beau cafea sau serveau serbet, in timp ce sclavele lor le impleteau sau le vopseau parul. Dintre costumele etalate de femeile mai bogate, Lady Mary remarca prosoapele frumos brodate si papucii inalti de lemn, cu bucatele sfaramate de scoici ancastrate pe talpa, pentru a nu aluneca pe marginea uda. Nuditatea reprezinta, fara indoiala, o forma de comunicare si egalizare. Intr-adevar, eliberarea de vesminte provoaca si eliberarea de anumite rigurozitati de eticheta. Baia publica este tot un spatiu inchis dar un spatiu comun in care femeile au posibilitatea manifestarii depline. Functiile baii constau in vehicularea informatiilor si regizarea scandalurilor; ea functioneaza ca o bursa de noutati, iar intalnirea pentru schimbarea de mesaje este unul din cele mai asteptate momente din saptamana. Durata unor astfel de intalniri depaseste cu mult timpul ce ar putea fi alocat unei simple igiene personale; ele petrecand acolo cel putin 4-5 ore. O data patrunsa in acest spatiu, Lady Mary se conformeaza regulilor de aici. Ne putem imagina reticenta cu care trebuie sa-si lase rochia si barierele morale pe care trebuie sa le depaseasca. Goliciunea are cu totul alta dimensiune in occident si la fel sentimentul de pudicitate. Lady Mary nu intelege inca suficient de bine necesitatea limbajului comun pentru comunicare; ea se lasa cu greu convinsa, sa se dezbrace, de doamna cea mai importanta. Folosirea corsetului reprezinta o curiozitate pentru doamnele care o inconjoara. Acestea interpreteaza acest element de moda drept un simbol de constrangere din partea sotului, un fel de garantie pentru fidelitatea consoartei. Lady Mary marturiseste ca, pentru femeile otomane, corsetul era un mecanism pe care nu credeau ca aceasta il poate deschide. Insa acomodarea se face rapid, la acest lucru contribuind respectul pentru ea ca noua venita, precum si usurinta de a comunica a gazdelor.
Tot din relatarile autoarei ne convingem de multifunctionalitatea baii publice, hammamul fiind si loc de ceremonie, de confirmare a patrunderii unei tinere mirese intr o comunitate de matroane si de schimbare a statutului in ceea ce o priveste. Desi nu uita sa precizeze si functia de alianta intre familii a casatoriei, autoarea nu insista asupra acestui lucru. Mult mai importanta este ceremonia in sine, desfasurata dupa un scenariu bine stabilit: asistenta o formeaza mai mult de doua sute de femei, cele maritate se aseaza in jurul camerei pe canapele de marmura, iar tanara mireasa este prezentata fiecareia dintre ele. Dovada integrarii o reprezinta cadoul cu valoare simbolica pe care femeile il acorda tinerei. Aceasta capata o noua identitate, o accepta - prin sarutarea mainii - si se conformeaza ei. In afara de excursiile in spatiile publice, existau gradini particulare cu case de vara, unde erau petrecute lunile calde. Lady Mary este singura sursa de informatii despre conversatii intre doamne in locatiile sociale. Subiectele abordate erau dintre cele mai diverse, de la copii, la ultimele tendinte in moda, de la pretul metrului de matase la comportamentul sclavelor. Cea mai importanta distractie in casa era primirea oaspetilor. In acest sens, o informatie sigura o detinem din scrisorile lui Lady Mary, care relateaza cu exaltare despre vizitele sale din timpul calatoriei, felul in care a fost intampinata de eunuci, cum a fost tratata de doamnele din harem, toate acestea reprezentand adevarate ceremonii in societatea otomana. Alte feluri de distractii erau, printre altele, jocurile de carti, muzica si dansul, teatrul umbrelor si povestile masalaci-lor - femei povestitoare.
Diferenta intre lumea vestica si cea pe care Lady Mary o descopera cu uimire este uriasa in privinta atitudinii fata de feminin. Lumea otomana nu respecta aceleasi etichete - vestimentatia nu reprezinta neaparat un atribut al rangului. Aflam de la autoare ca primele canapele erau acoperite cu perne si covoare bogate, pe care stateau doamnele, langa ele stand sclavele, fara a se remarca vreo distinctie de rang in vesmintele lor.
O alta constanta a relatarilor occidentalei o constituie frumusetea feminina. Canoanele de apreciere sunt universale: proportii armonioase, albeata pielii, arta etalarii coafurilor. Practic, Lady Mary nu are nici un pasaj, in scrisorile ei, care sa surprinda dizgratia, lipsa de armonie, stridenta sau lipsa de bun gust. Femeia otomana din scrisori imbina toate acestea cu solide concepte morale si cu o doza de mister, care incita pe autoare sa le descopere mai bine.
Lady Mary, comparand, din punct de vedere al libertatii, femeia otomana cu cea occidentala, observa ca, din punct de vedere material, femeia otomana este mult mai independenta, nu se teme de nimic, nici macar de resentimentul sotului.
In scrisorile adresate surorii si prietenelor sale, Lady Mary povesteste cu atat entuziasm vizitele pe care le-a intreprins sotiei marelui vizir, sotiei lui Kahya; felul in care a fost intampinata de eunucii negri la intrarea in haremuri si cum a fost tratata de stapanele caselor si prezentata prietenilor acestora din inalta societate otomana - toate acestea reprezentand adevarate ceremonialuri.
Lady Mary este constienta de privilegiul de a le putea observa atat de atent viata femeilor, pentru ea, vizitele de curtoazie la haremurile cele mai importante din imperiu nu raman strict conventionale, in ciuda faptului ca, in astfel de cercuri elevate, eticheta si ceremonialul trebuie respectate foarte strict. Insa atat la sotia Marelui vizir, cat si la vaduva ultimului sultan, formalismul este depasit datorita naturaletei gazdelor, a capacitatii acestora de a comunica, si de ce nu, a curiozitatii reciproce.
Din relatarile autoarei reiese ca haremul nu este un spatiu al recluziunii si al constrangerilor, ci un loc in care femininul este respectat si se poate manifesta, in limitele unor anumite conventii, fara impunerea partii masculine. Haremul reflecta personalitatea stapanei, acceptarea si afisarea luxului fiind definitorii pentru statutul social al acesteia. Neexistand o norma universala in acest sens, fiecare matroana isi impune propriul gust. Lady Mary este surprinsa de ponderatia si absenta luxului din casa Marelui Vizir, mobilierul fiind foarte modest, singurele lucruri in ce aminteau de statutul acestuia erau numarul impresionant de sclave si hainele scumpe. Existau, desigur si o multine de case extrem de luxoase, cum era cea a frumoasei Fatima, sotia lui Kahya, al carei lux era menit a i sublinia acesteia trasaturile fizice.
Ceremonialul de primire este un aspect asupra caruia Lady Mary insista in scrisorile sale. Astfel, ceremonialul de primire la sultana Hafiza este redat cu un entuziasm deosebit, ca si momentul cinei, cand au fost aduse aproximativ cincizeci de platouri de carne, prezentate unul dupa altul, dupa cum se obisnuia. Surpsinde tacamurile din aur, cu manerele incrustatecu diamante, precum si castroanele din portelan chinezesc in care era servit serbetul. Spre deosebire de Fatima, sultana Hafiza este mult mai conventionala, insa nicidecum mai putin amabila. Totusi, acesteia ii lipseste naturaletea celei dintai.
Pe langa intelegerea cutumelor locale, Lady Mary adopta si vestimentatia locala, in incercarea de a intelege stilul de viata al femeilor otomane. Moda feminina otomana la inceputul secolului al XVIII lea manifesta preferinta pentru hainele largi, care confereau libertate de miscare si pentru abundenta podoabelor.
Relatarile autoarei subliniaza frumusetea feminina, marturisind ca acestea au un tem foarte frumos, care se imbina perfect cu ochii lor mari si negri, cu siguranta mult mai frumoase decat britanice.
Importanta corespondentei lui Lady Mary este multipla. In primul rand se modifica viziunea occidentala despre femeia musulmana, analizata pana atunci din perspectiva masculina, si se darama anumite prejudecati. In viziunea lui Lady Mary, femeia orientala are libertate de miscare, exemplificata prin faptul ca anonimatul valului permite femeilor sa circule liber si, in primul rand, libertate materiala, mai exact dreptul de proprietate asupra zestrei pe care o primeste la casatorie si dreptus de a si administra bunurile fara controlul sotului. Libertatea femeii variaza invers proportional cu statutul social; femeile de conditie modesta sunt mai libere, ele avind posibilitatea de a iesi mai des, chiar neinsotite.
Din perspectiva alteritatii feminine, corespondenta autoarei este importanta datorita prezentarii viziunii unei femei occidentale asupra femeii musulmane, felul in care aceasta din urma isi formeaza o identitate proprie si felul in care si o conserva in cadrul unei societati considerate conservatoare.
Lady Mary surprinde multipla identitate a femeii in mediul otoman, analizandu i particularismele atat in plan social, cat si in plan familial, atingand aspecte variate ale vietii cotidiene. Astfel, aceasta trebuie sa fie o buna musulmana, o buna sotie si o buna mama. Patrunzand si fiind acceptata in societatea feminina, Lady Mary se transforma, cautand puncte comune de comunicare si facand chiar anumite compromisuri in ceea ce priveste felul in care fusese educata pana atunci. Aceasta constituie proba receptivitatii unor medii occidentale si incercarea de intelegere prin identificarea cu mediile cu care intra in contact.
Bibliografie
Lady Mary Montagu, L'islam au péril des femmes. Une Anglaise en Turquie au XVIIIe siècle, Paris, 2001
Robert Mantran, Istoria Imperiului Otoman, Bucuresti, 2001
|
