Inaintarea otomana in Sud-Estul Europei

Înaintarea otomana în Sud-Estul Europei

La 29 mai 1453,dupa aproape doua luni de asediu,sultanul Mahomed II

cuceri Constantinopolul,metropola spirituala a lumii est-europene,

provocând o imensa spaima în sânul crestinatatii,atât rasaritene cât si

apusene.Contemporan cu tragicul eveniment,istoricul bizantin Ducas scria:

Toata Consta 636c22g ntinopolea era de vazut în corturile din tabara turcilor,iar

orasul pustiu si mort,gol si fara de glas,neavând nici chip,nici

frumusete.

Curia romana,în frunte cu umanistul Eneas Silvio Piccolomini,predica o

noua cruciada pentru eliberarea cetatii si alungarea turcilor din Europa;dar

rezultatele fura practic inexistente.În sud-estul Europei,temându-se ca vor

cunoaste soarta Bizantului,statele crestine se grabira a se supune puterii

otomane.Mahomed II,acum înscaunat pe tronul defunctului Imperiu

Bizantin si erijându-se în mostenitor al acestuia,nu se putea multumi doar cu

atât;constient de importanta geopolitica a Istambulului,el si-a impus

controlul deplin asupra strâmtorilor.În urmatorii ani,dornic de a-si asigura

stapânirea în Balcani fara teama de posibile defectiuni ale vasalilor sai

crestini,adesea tentati de alianta cu Venetia sau Ungaria,cuceri în întregime

Serbia (1459),în afara de Belgrad,ce rezista eroic în 1456 aparat de fortele

maghiare sub comanda lui Iancu de Hunedoara,apoi sudul Greciei (1460),

Trapezuntul tinut de dinastia bizantina Comnen (1461)insula Lesbos,

stapânita de ultimii urmasi ai familiei imperiale (1462),si Bosnia (1463).

Turcii nu reusira în schimb sa se impuna la nord de Dunare,unde

suzeranitatea lor,desi veche de aproape jumatate de veac,rezista doar pâna

la apropierea armatelor maghiare de hotarele Ţarii Românesti;mai ales Vlad

Ţepes le opuse,între 1459-1462,o înversunata rezistenta,în alianta cu

Ungaria.În cele din urma însa,Mahomed II îl impuse pe candidatul sau la

tronul muntean,Radu cel Frumos.Un alt conflict de durata îi opuse în

Grecia,între 1463 si 1479,pe otomani venetienilor,care nu se multumira

doar sa-l sprijine pe rebelul albanez Skanderbeg,ci încercara sa încheie o

alianta si cu principalul rival al turcilor în Orient,Uzun Hasan.Mahomed II

îsi învinse însa pe rând dusmanii:Albania cazu cu usurinta în mâinile lor

dupa moartea lui Skanderbeg,Uzun Hasan fu zdrobit de otomani cinci ani

mai târziu,iar venetienii încheiara si ei pacea în 1479,în schimbul libertatii

comertului.Puterea turcilor era atât de mare,încât în 1480 ei debarcara chiar.în sudul Italiei,iar Papa se pregati sa evacueze Roma,când Mahomed II

muri pe neasteptate,lasându-si imperiul epuizat de neîncetatele campanii si

prada razboiului civil între fii sai.El a fost însa adevaratul fondator al

Imperiului Otoman,"stapân al celor doua regiuni [Anatolia si Peninsula

Balcanica ] si al celor doua mari [Mediterana si Marea Neagra ]",deschis în

acelasi timp influentelor umanismului occidental,dar si ortodoxiei;iar la

sfârsitul secolului XV,Imperiul deveni cea mai mare putere europeana.

Criza care urma mortii lui Mahomed II dadu în cele din urma câstig de cauza

elementelor conservatoare,ce reinstituira regimul juridic al shariei (legea

religioasa a Islamului),dar razboiul civil genera,prin implicarea altor puteri

islamice,complicatii pe plan extern.Aceasta a dat un ragaz Europei si a

permis,gratie personalitatii lui stefan cel Mare,ascensiunea Moldovei la

rangul de putere regionala.

Succesele domniei lui stefan cel Mare (1457-1504)au fost cel mai adesea

determinate de vicisitudinile politicii otomane.Printr-o diplomatie

conjuncturala,oscilând între Polonia si Ungaria,beneficiind de mari venituri

de pe urma comertului est-european,ale carui drumuri strabateau Moldova,

domnitorul a putut sa reziste cu succes aproape o jumatate de veac tuturor

tentativelor de cucerire si chiar sa-si impuna politica în Muntenia vecina.Pe

termen lung,turcii s-au dovedit însa învingatori si în acest conflict:între

1475 si 1484 ei si-au realizat vechiul lor tel de a-si institui controlul asupra

Marii Negre,cucerind pe rând toate porturile comerciale crestine,iar în

1538,în urma anexarii sudului Basarabiei,Marea Neagra deveni un lac

otoman,interzis negustorilor occidentali.Aceasta a însemnat iesirea marii

din circuitele comertului european si integrarea ei în economia regionala a

Imperiului,si în acelasi timp,decaderea puterii centrale în tarile în care

aceasta îsi tragea forta din sumele rezultate din acest comert:Moldova,Ţara

Româneasca si,ceva mai târziu,Polonia.În plus,pe termen lung,cererea tot

mai mare a pietei Imperiului Otoman si în special a Istambulului a dus nu

doar la cresterea controlului politic turcesc asupra tarilor riverane Marii

Negre,ci si la o specializare a economiilor acestora,constituind un factor

major de subdezvoltare.