Īnaintarea otomana īn Sud-Estul Europei
La 29 mai 1453,dupa aproape doua luni de asediu,sultanul Mahomed II
cuceri Constantinopolul,metropola spirituala a lumii est-europene,
provocānd o imensa spaima īn sānul crestinatatii,atāt rasaritene cāt si
apusene.Contemporan cu tragicul eveniment,istoricul bizantin Ducas scria:
Toata Consta 636c22g ntinopolea era de vazut īn corturile din tabara turcilor,iar
orasul pustiu si mort,gol si fara de glas,neavānd nici chip,nici
frumusete.
Curia romana,īn frunte cu umanistul Eneas Silvio Piccolomini,predica o
noua cruciada pentru eliberarea cetatii si alungarea turcilor din Europa;dar
rezultatele fura practic inexistente.Īn sud-estul Europei,temāndu-se ca vor
cunoaste soarta Bizantului,statele crestine se grabira a se supune puterii
otomane.Mahomed II,acum īnscaunat pe tronul defunctului Imperiu
Bizantin si erijāndu-se īn mostenitor al acestuia,nu se putea multumi doar cu
atāt;constient de importanta geopolitica a Istambulului,el si-a impus
controlul deplin asupra strāmtorilor.Īn urmatorii ani,dornic de a-si asigura
stapānirea īn Balcani fara teama de posibile defectiuni ale vasalilor sai
crestini,adesea
tentati de alianta cu
maghiare sub comanda lui Iancu de Hunedoara,apoi sudul Greciei (1460),
Trapezuntul
tinut de dinastia bizantina Comnen (1461)insula
stapānita
de ultimii urmasi ai familiei imperiale (1462),si
Turcii nu reusira īn schimb sa se impuna la nord de Dunare,unde
suzeranitatea lor,desi veche de aproape jumatate de veac,rezista doar pāna
la apropierea armatelor maghiare de hotarele Ţarii Romānesti;mai ales Vlad
Ţepes le opuse,īntre 1459-1462,o īnversunata rezistenta,īn alianta cu
Ungaria.Īn cele din urma īnsa,Mahomed II īl impuse pe candidatul sau la
tronul muntean,Radu cel Frumos.Un alt conflict de durata īi opuse īn
Grecia,īntre 1463 si 1479,pe otomani venetienilor,care nu se multumira
doar sa-l sprijine pe rebelul albanez Skanderbeg,ci īncercara sa īncheie o
alianta si cu principalul rival al turcilor īn Orient,Uzun Hasan.Mahomed II
īsi
īnvinse īnsa pe rānd dusmanii:
dupa moartea lui Skanderbeg,Uzun Hasan fu zdrobit de otomani cinci ani
mai tārziu,iar venetienii īncheiara si ei pacea īn 1479,īn schimbul libertatii
comertului.Puterea turcilor era atāt de mare,īncāt īn 1480 ei debarcara chiar.īn sudul Italiei,iar Papa se pregati sa evacueze Roma,cānd Mahomed II
muri pe neasteptate,lasāndu-si imperiul epuizat de neīncetatele campanii si
prada razboiului civil īntre fii sai.El a fost īnsa adevaratul fondator al
Imperiului
Otoman,"stapān al celor doua regiuni [Anatolia si
Balcanica ] si al celor doua mari [Mediterana si Marea Neagra ]",deschis īn
acelasi timp influentelor umanismului occidental,dar si ortodoxiei;iar la
sfārsitul secolului XV,Imperiul deveni cea mai mare putere europeana.
Criza care urma mortii lui Mahomed II dadu īn cele din urma cāstig de cauza
elementelor conservatoare,ce reinstituira regimul juridic al shariei (legea
religioasa a Islamului),dar razboiul civil genera,prin implicarea altor puteri
islamice,complicatii pe plan extern.Aceasta a dat un ragaz Europei si a
permis,gratie personalitatii lui stefan cel Mare,ascensiunea Moldovei la
rangul de putere regionala.
Succesele domniei lui stefan cel Mare (1457-1504)au fost cel mai adesea
determinate de vicisitudinile politicii otomane.Printr-o diplomatie
conjuncturala,oscilānd īntre Polonia si Ungaria,beneficiind de mari venituri
de pe
urma comertului est-european,ale carui drumuri strabateau
domnitorul a putut sa reziste cu succes aproape o jumatate de veac tuturor
tentativelor de cucerire si chiar sa-si impuna politica īn Muntenia vecina.Pe
termen lung,turcii s-au dovedit īnsa īnvingatori si īn acest conflict:īntre
1475 si 1484 ei si-au realizat vechiul lor tel de a-si institui controlul asupra
Marii Negre,cucerind pe rānd toate porturile comerciale crestine,iar īn
1538,īn urma anexarii sudului Basarabiei,Marea Neagra deveni un lac
otoman,interzis negustorilor occidentali.Aceasta a īnsemnat iesirea marii
din circuitele comertului european si integrarea ei īn economia regionala a
Imperiului,si īn acelasi timp,decaderea puterii centrale īn tarile īn care
aceasta
īsi tragea forta din sumele rezultate din acest comert:
Romāneasca si,ceva mai tārziu,Polonia.Īn plus,pe termen lung,cererea tot
mai mare a pietei Imperiului Otoman si īn special a Istambulului a dus nu
doar la cresterea controlului politic turcesc asupra tarilor riverane Marii
Negre,ci si la o specializare a economiilor acestora,constituind un factor
major de subdezvoltare.
|
