Incursiune in istoria si civilizatia Romei antice

Incursiune in istoria si civilizatia Romei antice

Conform legendei, Roma a fost construita de Romulus in anul 753 i.Hr. Se spune ca Romulus si Remus au fost rapiti de langa mama lor si lasati langa raul Tibru, sa moara de foame. I-a gasit o lupoaica si i-a ingrijit pana s-au facut mari. Marte, zeul razboiului si tatal lor, le-a poruncit sa construiasca o cetate pe cele sapte coline de langa raul Tibru. In timp ce Romulus tragea prima brazda pentru a delimita viitoarea asezare, Remus radea de el. Acest fapt i-a atras moartea. Ramas singur, Romulus a ridica cetatea pe care o numeste Roma si domneste peste supusii sai vreme de 30 de ani.

Orasele romane erau numite urbe. Aveau magazine si piete, de unde locuitorii Romei puteau cumpara legume, fructe, carne, ulei. Daca centrul vietii unui oras grecesc era agora, cel al unui oras roman era forumul. La un capat al forumului se afla basilica, locul unde se intalneau cei care faceau legile. Romanii bogati aveau case frumoase, numite villa, cu gradini mari, chiar cu baie si incalzire centrala. Cei saraci locuiau cu chirie in case mai mici sau in cladiri cu mai multe etaje, asemanatoare blocurilor de astazi. Pentru ca erau cele mai inalte cladiri de pe strada, blocurile erau numite insulae.

Roma antica

De frica incendiilor, nu toate casele aveau bucatarii; intr-o bucatarie se aflau: plita pentru gatit, cu un burlan pentru eliminarea fumului, amfore cu apa, cu ulei, farfurii pentru servitul mesei, vase pentru gatit, mirodenii. Cei care nu aveau bucatarii puteau cumpara mancare calda de la bucatariile publice. Apa proaspata era problema foarte importanta a oraselor, intrucat se stia ca apa murdara aduce boli. Pentru transportul apei, romanii au construit apeducte, canale amplasate pe pante inalte, pentru ca apa sa curga de-a lungul lor si sa ajunga in oras.

Romanii erau foarte atenti si cu igiena corpului lor si de aceea

au construit bai publice: terme, in care aveau acces toti cetatenii.

Vizita la baia publica nu avea numai scopul igienei, ci si pe acela

al intalnirilor cu prietenii sau scopul discutiilor de afaceri.

Romanii au inventat incalzirea centrala la baile publice si la case.

Aceasta se facea cu ajutorul unor spatii lasate intre 555d37f peretii dubli

sau sub pardoseala, prin care circula aer cald ( produs in cuptoare

subterane, in care sclavii intretineau permanent focul). Apeduct roman

Terme romane

Imbracamintea romanilor era formata din urmatoarele piese: barbatii purtau o tunica si o toga (bucata de panza colorata, infasurata pe corp). Femeile aveau rochii numite stole si saluri fine peste coafurile complicate, in care isi prindeau ace si piepteni frumos impodobiti. Daca nu aveau suficient par pentru a realiza aceste coafuri, femeile purtau peruci din par natural. Era la moda sa isi pudreze fata si sa-si fardeze ochii. Bijuteriile mari, semn al bogatiei, erau foarte cautate, chiar daca erau greu de purtat. Multe dintre ele se foloseau pentru a prinde faldurile bogate ale tunicilor si togilor.

Romanii au preluat sistemul de educatie grecesc.

In scolile romane, micutii familiilor bogate invatau poezia,

matematica, gramatica, istoria, latina si greaca. Anul scolar

incepea pe 24 martie, dupa sarbatoarea dedicata zeitei Minerva

ocrotitoarea scolii si a copiilor. Copiii romani incepeau orele

inainte de rasaritul soarelui si mergeau la scoala cu lumanarea.

La pranz, aveau o pauza in care mancau si se odihneau, dupa

care orele continuau pana tarziu. Pentru a invata sa scrie,

foloseau un stylex, un instrument din lemn sau din bronz

ascutit la un capat, cu care scriau pe o tablita de ceara. Stergeau

tablita netezind cu capatul opus al stylex-ului.

Principalii zei ai romanilor au fost: Jupiter- zeul luminii si al fenomenelor ceresti; Iuno sotia credincioasa a lui Jupiter, simbolizand zeita lunii. Ca zeita a lunii ea s-a contopit cu Diana, zeita vanatorii. Este cunoscuta cu atributele protectoare a logodnicilor, calauza a mireselor la casa logodnicului. Vesta cea mai frumoasa zeita romana, luminoasa si curata ca flacara focului; proteja semanaturile si era simbolul maternitatii. Vulcanus era zeul trasnetului si al soarelui arzator, apoi a devenit zeul focului devastator, iar in cele din urma, zeul focului datator de viata. Saturn patrona belsugul, bogatia, abundenta, era propagatorul vitei de vie si ingasatorul ogoarelor. Minerva, zeita cunoscuta si la etrusci si la greci, era patroana intelepciunii, a artelor si a mestesugurilor de tot felul.

Mercurius este zeul comertului si al comerciantilor, patron al castigurilor dobandite din schimburile negustoresti. Avea ca pasare sfanta cocosul iar in reprezentari era cu o punga in mana.

Faunus este zeitatea animalelor padurii, proteja oamenii impotriva lupilor si din aceasta cauza purta si numele de Lupercus.

Zeita Vesta

Prin lumea dacilor

In urma cu 4000 de ani, teritoriul tarii noastre era locuit de catre daci. Dacii faceau parte din neamul tracilor, popor care s-a asezat in Peninsula Balcanica. Asezati la nord de Dunare, locuitorii acestui teritoriu, au fost numiti de catre greci 'geti', iar de catre romani 'daci'.Stramosii nostri traiau organizati in triburi, fiecare trib fiind condus de catre o capetenie militara. Purtau pantaloni lungi innodati la glazne, tunica scurta, cu maneci, si aveau capul acoperit cu o caciula conica. Femeile imbracau o camasa plisata la gat si pe piept, cu maneci scurte.

Dacii erau inarmati cu sabii mari, incovoiate (sica), securi,

lanci, arcuri cu sageti si scuturi. Steagul lor era din metal si

reprezenta un cap de lup cu gura deschisa. Erau viteji, nu se

temeau de moarte, iar cand plecau la razboi beau apa din

Dunare, pe care o socoteau sfanta.

Societatea dacilor era impartita in grupe de oameni, in

functie de avere. Nobilii, numiti tarabostes sau pileati

(deoarece purtau caciula din blana de miel), erau cei mai bogati

din randul acestora fiind alesi regii, comandantii militari si

preotii.

Venind din randul nobililor, doar preotii aveau dreptul de a

se ocupa de stiinta: astronomia, medicina, interpretarea

semnelor ceresti, etc.

Marele preot juca un rol foarte important, fiind omul cel mai

ascultat de rege. Dupa moartea regelui, marele preot putea

prelua tronul.

O alta categorie de oameni o formau comatii (pletosii), oameni liberi, de rand. Ei erau tarani, pastori, mestesugari si negustori.

Locuintele dacilor erau ridicate din materiale de constructii aflate la indemana: lemn, piatra, argila. Casele celor mai saraci erau simple colibe facute din impletituri de nuiele lipite cu lut, cu acoperisul de stuf. Casele celor bogati aveau fundatii din piatra si mai multe incaperi.

Dacii isi construiau cetati fortificate, in care erau ridicate sanctuare destinate ceremoniilor religioase. Cetatile de tip dava erau centre politice, religioase si mestesugaresti ale nobilimii dace, avand in jurul lor un teritoriu in care se gaseau sate.

Dacii erau politeisti, crezand in existenta mai multor divinitati. Principala divinitate era Zamolxes, 'Zeul nemuririi'. Ei credeau in nemurirea sufletului, vazand moartea ca o simpla schimbare de tara. In credinta lor, dupa moarte, dacii urmau sa ajunga pe taramul lui Zamolxes.

Dupa ce romanii au reusit sa isi extinda imperiul pana la Dunare, la granita cu dacii, conflictele dintre cele doua popoare au devenit inevitabile. Dorind sa puna capat pericolului reprezentat de daci, imparatul roman Domitian a organizat doua campanii militare in Dacia in anii 87 si 88 d. Hr. In urma pacii din 89, Dacia devine un regat clientelar Romei.

Razboaiele daco - romane. Procesul de romanizare

Odata cu urcarea pe tron a imparatului Traian, acesta a dorit sa cucereasca Dacia, purtand doua razboaie impotriva dacilor, intre anii 101 -102 si 105-106. Fiind in fruntea celei mai puternice armate din lume din acea vreme, Traian il infrange pe regele dacilor Decebal in anul 106., reusind sa cucereasca Dacia. Astfel Dacia devine o provincie a Imperiului Roman, locuitorii sai fiind supusi procesului de romanizare.   

Traian Decebal Columna lui Traian

Armata romana a ocupat o mare parte din Dacia, care a fost transformata in provincie a Imperiului. Au fost instalate legiuni de soldati si s-au asezat in Dacia negustori, meseriasi, agricultori, etc. din diverse parti ale Imperiului Roman. Ei au adus in Dacia felul de viata al romanilor, civilizatia si cultura acestora. Fiind tara bogata, Dacia a prosperat, pentru romani ea era intr-o vreme 'Dacia cea fericita', Dacia felix, cum i s-a spus in latineste.

Geto-dacii s-au deprins incetul cu incetul cu institutiile, cu civilizatia si cultura romana, impletind-o cu propria lor cultura si civilizatie. Insusirea limbii latine a durat in jur de 100-150 de ani, peste 2600 de inscriptii scrise in latineste si descoperite pe teritoriul tarii noastre atesta acest fenomen.

Mai intai au invatat latineste numai cei care aveau mare nevoie sa se inteleaga cu administratia romana, cu ofiterii sau cu soldatii romani, cu negustorii, cu antreprenorii de lucrari publice; apoi, pe masura ce munceau alaturi de romani, invatau latineste tot mai multi bastinasi. O buna bucata de vreme s-au folosit doua limbi: geto- daca si latina apoi in decurs de 2-3 generatii, geto-dacii au vorbit din ce in ce mai des latina populara.

Transformarea limbii latine in limba romana nu s-a realizat la intamplare ci conform unor legi fonetice:

l intervocalic s-a transformat in r:

lat. filum > fir

lat. gula >gura

vocala a, specifica limbii romane, a aparut, mai ales, cand vocala a accentuata din latina populara este urmata de n, n+consoana sau m+consoana:

lat. panis >paine

lat. blandus >bland

Vocala e urmata de consoana n a dat i:

lat. bene >bine

lat. dentem >dinte

vocala e accentuata a trecut in diftongul ie:

lat. pectus >piept

lat. pellis >piele

vocala o accentuata urmata in silaba urmatoare de a sau e a trecut in diftongul oa:

lat. porta >poarta

lat.sole >soare

h de la inceputul cuvantului, a cazut:

lat. homo >om

lat. herba >iarba

au disparut consoanele finale:

lat. caput >cap

lat. dolus >dor

grupurile ct,cs, gn s-au transformat in pt, ps, mn:

lat. lacte >lapte

lat. coxa >coapsa

lat. lignum >lemn

l        dialectul dacoroman

l        dialectul aroman (mecedoroman)

l        dialectul meglenoroman

l        dialectul istroroman

Dialectul dacoroman a evoluat in limba nationala,

cunoscand ramificatii teritoriale:

l        subdialectul muntean

l        subdialectul banatean

l        subdialectul crisean

l        subdialectul maramuresean

l        subdialectul moldovean

Nicio influenta ce s-a exercitat de-a lungul

timpului nu a reusit sa-i schimbe limbii romane caracterul profund latin. Limba romana a mostenit sistemul morfologic al limbii latine populare: declinarile substantivului, genurile gramaticale, adjectivul cu gradele de comparatie, articolul si pronumele. S-a pastrat numeralul de la unu la zece. Verbul a pastrat cele patru conjugari ale limbii latine. Adverbele, prepozitiile si conjunctiile, cu putine exceptii sunt de origine latina. La nivelul vocabularului, in fondul principal, 60% sunt cuvinte de origine latina, 21% cuvinte de origine slava si doar 0,2% sunt cuvinte din substratul dac.

Primul document cunoscut scris in limba romana, este o scurta scrisoare din anul 1521, Scrisoarea lui Neacsu din Campulung. In ea se comunica judelui Brasovului ca turcii fac pregatiri militare cu corabiile lor de pe Dunare, ca sa atace, probabil Transilvania, prin Banat.

'I pak dau stire domnietale za lucrul turcilor, cum am auzit eu ca imparatul au esit den Sofiia si aimintrea nu e, si se-au dus in sus pre Dunare. I pak sa stii domniiata ca au venit un om de la Nicopoe de mie me-au spus ca au vazut cu ochii loi ca au trecut ceale corabii ce stii si domniiata pre Dunare in sus. I pak sa stii ca baga den tote orasele cate 50 de omin sa fie ajutor in corabii. I pak sa stii cumu se-au prins neste mester den Trigrad cum vor treace aceale corabii la locul cela strimtul ce stii si domniiata.I pakspui domnietale de lucrul lu Mahamet beg cum am auzit de boiari ce sunt megiias si de gineri-miu Negre cumu i-au dat imparatul slobozenie lui Mahamet beg pre io-i va fi voia pren Teara Rumaneasca iara el sa treaca. I pak sa stii domniiata ca are frica mare si Basarab de acel lotru de Mahamed beg, mai vartos de domniele voastre. I pak spui domnietale, ca mai marele miu, de ce am inteles si eu. Eu spui domnietale, iara domniiata esti intelept si aceste cuvinte sa tii domniiata la tine, sa nu stie umin multi, si domniele voastre sa va paziti cum stiti mai bine.'

Scrisoarea boierului Neacsu din Campulung catre judele Brasovului Johannes Benkner

Latinitate si dacism in operele carturarilor

Latinitatea si dacismul sunt concepte care desemneaza doua curente de idei ce strabat cultura si literatura romana. Ideea de latinitate incepe sa fie afirmata la noi de generatia cronicarilor- secolele al XVI-lea -al XVIII-lea (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce), apoi de stolnicul Constantin Cantacuzino si de Dimitrie Cantemir, atingand apogeul prin reprezentantii Scolii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior). Alaturi de idei valoroase- unitatea si continuitatea romanilor- ei promoveaza si evidente exagerari cum ar fi originea pur romana a poporului si a limbii romane, inlaturarea din limba a tuturor elementelor nelatine (purismul).Impotriva acestor exagerari se vor situa, in primul rand, reprezentantii Junimii ( in special Titu Maiorescu).

Dacismul isi face simtita prezenta odata cu interesul romanticilor pentru etnogeneza si pentru mitologia din spatiul traco-dac. Se contureaza ca un curent de idei, mai ales in perioada interbelica, de multe ori fiind asimilat cu orientarea traditionalista. Cunoaste cateva puncte de maxim interes, intre care aparitia, in 1926, a monumentalei opere a lui Vasile Parvan, Getica, de referinta in istoriografie. Motivatiile aparitiei si persistentei celor doua curente de idei sunt dintre cele mai diverse (politice, psihologice, culturale, economice). Tocmai de aceea ele au, in vreme, un caracter relativ unitar, cu interferente, cu reveniri si deplasari de accent pe una sau alta dintre pozitii.

Poetul premodern, Gheorghe Asachi, inchina o oda Maicii Rome, in care vede esenta latinitatii poporului roman:

Intre surpate temple,obelisce si coloane,

Ca un turn de fier intreaga sta Columna lui Traian

Pre ea vad: Istrul se pleaca Iasienei legioane

Cum cu patria sa pere-a Decebalului ostean

Si cum in desarta Dacie popor nou se-ntemeiaza,

De-unde limba,legi si nume a romanilor deraza.

In gradin-asta Evropei, unde rostul dulce suna,

Si pictura, armonia, prin un farmec a supus

Pe a lumii sclavi si domnii, care pururea s-aduna,

Plini de dorul amirarei, de la nord si de l-apus

Un roman al Daciei vine la strabuni, ca sa sarute

Tarna de pe-alor mormanturi si sa-nvete-a lor virtute!

(Gh. Asachi, La Italia)

Publicat in anul 1876, in ziarul Timpul, Canticul gintei latine i-a adus lui Vasile Alecsandri, in 1878 premiul Societatii pentru studiul limbilor romanice din Montpellier (Franta). Pentru opinia publica romaneasca, acest premiu constituia nu numai o binevenita recunoastere a valorii lui Alecsandri, ci si afirmarea noastra ca natiune europeana:

Latina ginta e regina

Intre-ale lumei ginte mari;

Ea poarta-n frunte-o stea divina,

Lucind prin timpii seculari.

Menirea ei e tot inainte

Maret indreapta pasii sai.

Ea merge-n capul altor ginte,

Varsand lumina-n urma ei.

Latina ginta e vergina,

Cu farmec dulce, rapitor;

Strainu-n cale-i se inclina

Si pe genunchi cade cu dor.

Frumoasa, vie, zambitoare,

Sub cer senin, in aer cald

Ea se mireaza-n splendid soare,

Se scalda-n marea de smarald.

Latina ginta are parte

De-ale pamantului comori

Si mult voios ea le imparte

Cu celelalte-a ei surori,

Dar e teribila-n manie

Cand bratul ei liberator

Loveste-n cruda tiranie

Si lupta pentru-al sau onor.

V.Alecsandri Canticul gintei latine)

Mihai Eminescu, in poemul Memento Mori, evoca in maniera romantica infruntarea dintre daci si romani, momentul zero al etnogenezei. In acceptiune eminesciana, evocarea cuceririi Daciei de catre romani este vazuta la dimensiuni cosmice. Zamolxe, zeul tutelar al dacilor, participa la lupta ca simbol al rezistentei tuturor fortelor pamantului strabun in fata romanilor. Decebal apare nu in ipostaza eroica, ci palid, privind cu durere la ilustrii sai strabuni:

Si-n zenit opri ostirea-i peste armia romana.

-Decebal! el striga-n nouri- ii detun, ii iau in goana

Si Danubiul o sa beie a lor sacre legiuni.

Decebal s-arata palid in fereastra nalta-ngusta

Si coroana si-o ridica catre-imaginea augusta

Si se uita cu durere la divinii sai strabuni.

Iar pe plaiuri verzi de munte ostile-urbei risipite

Privesc cerul, zeii dacici, armiile lor pornite-

Rupt e sirul lor pe-alocuri de al soarelui foc ros.

( M.Eminescu Memento Mori)

'Fantoma dupa care alergam, cautand sufletul trac, se vadeste iluzorie numai cand incercam sa o prindem din afara. Sa ne oprim si sa ne cufundam in noi insine. Sa ne lasam ispititi nu de ceea ce nazuim sa fim, ci de ceea ce suntem. Ajunge sa facem acest pas, pentru ca de indata ispita reziduala pe care ajunge sa o recunoastem abia in : barza, varza, viezure si mazare, transmite noua fara sa ne dam seama cum, se preface intr-un factor care transfigureaza totul.

Nu trebuie sa te asezi langa Columna lui Traian ca sa dovedesti dacismul, pentru ca conciul femeilor din Hunedoara nu s-a schimbat pana astazi ori pentru ca printre ostasii lui Decebal recunosti cusmele taranilor din Tara Oasului despre rostul carara se intreaba multi istorici care nu au fost niciodata prin tara asta.'(M.Vulcanescu Ispita dacica)

Ispita dacica este o conferinta rostita de Mircea Vulcanescu la Sala Dalles din Bucuresti, in 31 mai 1941, prin care filozoful incearca sa determine coordonatele esentiale ale specificului national, ale spiritualitatii romanesti.

Cercetarile ultimelor decenii aduc in prim plan noi perspective: Mircea Martin, de exemplu, in studiul G. Calinescu si complexele literaturii romane explica natura si motivatia 'complexelor' culturii nationale raportate la cele europene si prezinta contraargumentele lui Calinescu la aceasta problema prin afirmarea vechimii poporului si limbii romane, prin explicarea sensului traditiei, prin atitudinea fata de ruralism.Alexandru Duta in Cultura romana si civilizatia europeana moderna extinde cercetarea dincolo de domeniul strict literar, analizand raporturile dintre fenomenul national si cel occidental.

De-a lungul timpului, disputele cu privire la conceptele de latinitate si dacism au provenit dintr-o nevoie de autodefinire a identitatii. Asa cum arata Dumitru Micu, in cultura a fost necesr sa ne intoarcem mereu la inceputuri, sa reluam iar si iar totul de la capat. Mereu ne-am vazut obligati sa repetam ca 'de la Ram ne tragem', ca suntem romani si vorbim romaneste, ca e normal sa scriem cu caractere latine, de vreme ce limba noastra deriva din latina, ca n-am parasit nicicand nicio clipa meleagurile pe care locuim. In mentalitatea colectiva, obiceiurile, limba, credintele si convingerea statorniciei noastre au fost pilonii de rezistenta ai romanilor.

Bibliografie:

Blaga, Lucian Revolta fondului nostru nelatin rev. Gandirea,1921

Bulgar, Gheorghe Scriitori romani despre limba si stil, Ed. Albatros, Bucuresti, 1984

Calinescu, George, Istoria literaturii romane de la origini si pana in prezent, ed. Minerva, Bucuresti, 1988

Deac,Augustin Istoria adevarului istoric (vol. I) Ed. Tentant, Giurgiu, 2001

Dragan, Iosif Constantin Noi, Tracii -Istoria multimilenara a neamului rimanesc, Ed. Scrisul romanesc, Craiova,1976

Eliade, Mircea De la Zamolxe la Genghis-Han, Ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti,1986

Gheorghe, Gabriel Studii de cultura si si civilizatie romaneasca, Fundatia Gandirea, Bucuresti,2001

Ivanescu Gheorghe Istoria limbii romane, Ed. Junimea,Iasi, 1989

Lungu, Ion Scoala Ardeleana, Ed. Viitorul romanesc, 1995

Martin, Mircea G.Calinescu si 'complexele literaturii romane,ed. Albatros, Bucuresti, 1981

Pandele, Liviu Transilvania-Terra Dacica Ed. Romprint, Brasov, 2005

Rosetti, Alexandru Istoria limbii romane, Ed. Stiintifica si enciclopedica,Bucuresti, 1978

Russu, Ion Etnogeneza romanilor, Editura Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti,1981

Exista un moment in viata fiecarui om in care ia cunostinta cu faptul ca 'el este'. Felul in care reactioneaza insul la descoperirea acestui 'este', diferentiaza de la o persoana la alta. Consider sa cred ca cei mai multi insi cauta sa inteleaga de ce 'sunt' si mai ales de ce sunt 'asa cum sunt'. Punand acest 'eu' sub lupa interogatoare a propriei constiinte, individul incepe sa observe diferentele dintre el si cei din jur, isi da seama ca nimic din ceea ce vede in jurul sau nu depinde de el, asa cum el insusi nu este fiindca ar fi vrut sa fie.

In acest context romanul obisnuia sa stie cine este si de ce este, de unde vine si incotro se indreapta. 'Suntem daci?';' Suntem romani?', aceste doua chestiuni au atras interesul istoricilor, arheologilor, lingvistilor, etnologilor, poetilor din diverse timpuri si epoci, folosind argumente pro sau contra in favoarea unei ipoteze. Avand in vedere complexitatea acestui subiect si controversele trecute si prezente asupra lui, afirmam ca nu suntem in masura sa oferim un raspuns intrebarilor anterioare, dar avem certitudinea ca putem sa informam si sa ajutam in formarea unei opinii.

prof. Maries Adora

Grup Scolar Tehnic Baia Mare

Clasa a XI-a C

LATINITATE SI DACISM

-Studiu de caz-

coordonator:

prof. Maries Adora