Arhivistica în sensul gruparii documentelor spre pastrare si valorificare este contemporana cu aparitia scrisului. Institutie a Statului a aparut si la noi din ratiuni practice din cadrul ministerelor create în 1831 - 1832 la Bucuresti, respectiv Ia# 616h77g 1;i.
Arhivele statului din Ţara Româneasca au luat fiinta în compunerea Ministerului Trebilor din Launtru (azi Ministerul de Interne) având la baza ca act normativ "Jurnalul Sfatului Administrativ pentru regulile ce urmeaza a se pazi la tinerea Arhivei", iar în Moldova în subordinea Logofetiei Dreptatii(azi Ministerul Justitiei).
Legislatia arhivistica a tinut cu transformarile politico-sociale si economice ale tarii, respectiv formarea statului national român (1859) si desavârsirea unitatii nationale din 1918, când odata cu încheierea procesului de unificare administrativa si legislativa a fost emis Regulamentul pentru organizarea Arhivelor Statului(1925).
Însemnatatea institutiei i-a conferit un caracter national si unitar cuprinzând si unitatile teritoriale din subordine ce fac parte din întreg respectând o legislatie uniforma. În slujba documentului, în sensul pastrarii si valorificarii acestuia, s-au pus oameni de seama ai culturii si istoriografiei românesti precum Gheorghe Asachi, Vasile Alecsandi, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade Radulescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Dimitrie Onciul, Aurelian Sacerdoteanu, David Prodan, s.a.
Acestor corifei ai deslusirii adevarurilor din cronici li se alatura un mare numar de arhivisti, arhivari, alti lucratori din arhiva, pe cât de "anonimi" în aparenta pe atât de însemnati în esenta prin atributiile specifice ce au vegheat asupra documentelor redându-le circuitul informativ.
Arhivele Nationale, la 165 de ani de existenta, traverseaza desigur o etapa de înnoiri. S-a reusit crearea unui sistem propriu de pregatire a personalului prin scoala Nationala de Arhivistica si Facultatea de Arhivistica avându-se în vedere complexitatea misiunilor, ceea ce va conferi institutiei un rol sporit în societatea contemporana. Au vazut lumina tiparului un considerabil numar de publicatii inclusiv cu aportul unitatilor teritoriale- pe care, în parte, le-am facut cunoscute publicului din judet în cadrul unor actiuni cu caracter cultural la care Arhivele Nationale Covasna a luat parte sau prin intermediul presei locale: "România -Documentele Unirii, 1918; "De la Pronunciament la Memorandum"; "România - istorie în documente", "România - documente straine despre români"; "Minoritatile nationale din România", "România - marele sacrificat al celui de-al doilea razboi mondial"; "Diplomatia europeana si miscarea memorandista", s.a.
Aceste reusite sunt rodul unor intense cercetari asupra unor documente nevalorificate din diverse cauze în trecutul apropiat, din care nu putine sunt documente aflate în arhive straine, aducându-se astfel o serie de clarificari legate de unele episoade ale istoriei nationale moderne si contemporane. Unitatile teritoriale ale Arhivelor Nationale (inclusiv Covasna) si-au adus propriile contributii prin date, informatii precum si documente la aceste realizari editoriale, la care se adauga publicatiile de specialitate precum "Arhiva Româneasca", principalul nostru periodic.
Legea Arhivelor Nationale, act normativ de data recenta repune documentul în drepturile sale, îl ocroteste spre a servi scopului în care, la vremea sa, a fost creat pentru generatii.
Cuvântul Nou, nr. 1609, 30.04.1996
|
