Institutile Europene
Cuprins:
Pagina 1
Pagina 4
Pagina 5
Pagina 7
Pagina 9
Pagina 12
Pagina 13
Consiliul European
Consiliul European nu are statut de institutie europeana, dar este foarte important in trasarea prioritatilor si definirea orientarilor politice generale ale UE.
Acesta este format din sefii de stat si de guvern ai statelor membre la care se adauga presedintele Comisiei Europene. Consiliul se intalneste de cel putin doua ori pe an (iunie si decembrie). In aceste intalniri se planifica bugetul multianual, se modifica Tratate sau se decid termenele finale privind etapele extinderii.
Desi datorita compozitiei sale aceasta institutie este cea mai influenta din cadrul Uniunii, Consiliul nu are un rol formal in procesul legislativ al acesteia.
Deseori se fac confuzii intre Consiliul Uniunii Europene, Consiliul European si Consiliul Europei.
Consiliul Uniunii Europene este format din ministri specializati pe anumite domenii, Consiliul European e format din sefi de stat si guvern din statele membre, iar Consiliul Europei este o organizatie infiintata in 1949 pe baza Tratatului de la Strasbourg, prin care cele 41 de state fondatoare au decis sa creeze o institutie care are drept scop intarirea democratiei, drepturile omului si statul de drept.
Consiliile europene primesc numele localitatilor in cadrul carora au loc intrunirile membrilor.
Desi rolul de pana acum a Consiliului a fost marcat de initiative precum cea a uniunii monetare, intr-o Uniune largita pare a dobandi rolul unui forum de discutii in care Presedentiile successive ale Consiliului incearca sa coordoneze obiectivele si prioritatile fiecarui mandat.
Membrii Consiliului European
Member state |
Head of State / Government |
Title |
Political party |
Member since 929i821j |
Austria |
Alfred Gusenbauer |
Chancellor |
PES / Social Democratic Party of Austria |
11 January 2007 |
Belgium |
Guy Verhofstadt |
Prime Minister |
ELDR / Flemish Liberals and Democrats |
12 July 1999 |
Bulgaria |
Sergey Stanishev |
Prime Minister |
PES / Bulgarian Socialist Party |
1 January 2007 |
Cyprus |
Tassos Papadopoulos |
President |
|
1 May 2004 |
Czech Republic |
Mirek Topolánek |
Prime Minister |
MER / Civic Democratic Party |
16 August 2006 |
Denmark |
Anders Fogh Rasmussen |
Prime Minister |
ELDR / Venstre |
27 November 2001 |
Estonia |
Andrus Ansip |
Prime Minister |
ELDR / Estonian Reform Party |
12 April 2005 |
Finland |
Matti Vanhanen |
Prime Minister |
ELDR / Centre Party |
24 June 2003 |
France |
Nicolas Sarkozy |
President |
EPP / Union for a Popular Movement |
16 May 2007 |
Germany |
Angela Merkel |
Chancellor |
EPP / Christian Democratic Union |
22 November 2005 |
Greece |
Kostas Karamanlis |
Prime Minister |
EPP / New Democracy |
10 March 2004 |
Hungary |
Ferenc Gyurcsány |
Prime Minister |
PES / Hungarian Socialist Party |
25 August 2004 |
Ireland |
Bertie Ahern |
Taoiseach |
AEN / Fianna Fáil |
26 June 1997 |
Italy |
Romano Prodi |
Prime Minister |
EDP / Olive Tree |
17 May 2006 |
Latvia |
Aigars Kalvītis |
Prime Minister |
EPP / People's Party |
2 December 2004 |
Lithuania |
Gediminas Kirkilas |
Prime Minister |
PES / Social Democratic Party of Lithuania |
4 July 2006 |
Luxembourg |
Jean-Claude Juncker |
Prime Minister |
EPP / Christian Social People's Party |
20 January 1995 |
Malta |
Lawrence Gonzi |
Prime Minister |
EPP / Nationalist Party |
1 May 2004 |
Netherlands |
Jan Peter Balkenende |
Prime Minister |
EPP / Christian Democratic Appeal |
22 July 2002 |
Poland |
Jarosław Kaczyński |
Prime Minister |
AEN / Law and Justice |
14 July 2006 |
Portugal |
Sócrates, JoséJosé Sócrates |
Prime Minister |
PES / Socialist Party |
12 March 2005 |
Romania |
Calin Popescu-Tariceanu |
Prime Minister |
ELDR / National Liberal Party |
1 January 2007 |
Slovakia |
Robert Fico |
Prime Minister |
PES / Direction - Social Democracy |
4 July 2006 |
Slovenia |
Janez Jansa |
Prime Minister |
EPP / Slovenian Democratic Party |
9 November 2004 |
Spain |
José Luis Rodríguez Zapatero |
Prime Minister |
PES / Spanish Socialist Workers' Party |
17 April 2004 |
Sweden |
Fredrik Reinfeldt |
Prime Minister |
EPP / Moderate Party |
6 October 2006 |
United Kingdom |
Gordon Brown |
Prime Minister |
PES / Labour Party |
27 June 2007 |
European Commission |
Barroso, José ManuelJosé Manuel Barroso |
President |
EPP / Social Democratic Party |
23 November 2004 |
Consiliul Uniunii Europene
Consiuliul Uniunii Europene, cunoscut si sub numele de Consiliul de MInistri sau, chiar simplu "Consiliul" reprezinta organul principal de luare a deciziilor la nivel comunitar si autoritatea legislativa finala.
Consiliul este format din cate un reprezentant al fiecarui stat membru al Uniunii. Reprezentantii statelor nationale sunt autorizati sa reprezinte guvernele lor in luarea deciziilor in cadrul Consiliului. Membrii Consiliului sunt ministrii reprezentand diferite domenii, cum ar fi ministri de finante pentru procedurile bugetare sau ministri ai agriculturii pentru problemele legate de agricultura.
Consiliul adopta toata
legislatia necesara functionarii Uniunii Economice si
Monetare, pe baza propunerilor Comisiei Europene (de ex. legislatia
privitoare la statutul legal al monedei Euro, precum si ratele de schimb
irevocabile între Euro si monedele din zona Euro).
Consiliul European este compus
din sefii de state si guverne din statele membre, precum si din
Presedintele Comisiei Europene. El da elanul politic necesar
dezvoltarii Uniunii Economice si Monetare, incluzând liniile
directoare de politica economica pentru statele membre si pentru
Uniune.
In baza Tratatului de constituire a
Comunitatii Europene, Consiliul are urmatoarele responsabilitati:
- este organismul legislativ al Comunitatii; in rezolvarea unei game largi de
probleme comunitare isi exercita aceasta putere legislativa impreuna cu
Parlamentul European;
- coordoneaza politica economica generala a Statelor Membre;
- incheie, in numele Comunitatii, acordurile internationale dintre aceasta si
unul sau mai multe state sau organizatii internationale;
- impreuna cu Parlamentul European formeaza autoritatea bugetara care adopta
bugetul Comunitatii.
In baza Tratatului privind
Uniunea Europeana:
- adopta deciziile necesare pentru definirea si punerea in practica a politicii
externe si de securitate comuna, pe baza orientarilor generale trasate de
Consiliul European;
- coordoneaza activitatile statelor membre si adopta masurile necesare cu
privire la cooperarea politieneasca si juridica in materie penala.
Presedintia Consiliului este asigurata, prin rotatie, de fiecare dintre Statele
Membre, pe durata unui mandat de sase luni.
Intrunirile Consiliului sunt prezidate de catre natiunea care detine in acel moment presedentia UE si au loc fie in Bruxelles fie in Luxemburg.
Consiliul este asistat de catre un
Secretariat General, care pregateste si asigura buna functionare a lucrarilor
Consiliului la toate nivelurile.
Dl. Javier Solana este Secretarul General al Consiliului Uniunii Europene /
Inalt Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC).
Secretariatul general, format din functionari care asista Consiliul la pregatirea deciziilor, asigura continuitatea activitatii Consiliului in conditiile in care presedentia Consiliului este acoperita, prin rotatie, de catre fiecare stat membru odata la sase luni.
Alaturi de Secretariatul General, Consiliul este asistat si de Comitetul Reprezentantilor Permanenti(COREPER) si organelle auxiliare ale Consiliului, cum sunt Comitetul special agricol, Comitetul monetary, Comitetul economic si local, Comitetul regiunilor, etc.
COPERER reprezinta un cadru de negociere si arbitraj in probleme politice si tehnice si este format din doua grupuri distincte: unul care grupeaza ambasadorii statelor member si cel de-al doilea care cuprinde reprezentantii permanenti adjuncti.
Comisia Europeana
Comisia Europeana reprezinta "inima" structurii institutionale a Uniunii Europene, reprezentand interesele acesteia si este organul executiv al UE.
Comisia are sediul la Bruxelles si poate fi impartita in doua categorii: Comisia executiva (Colegiul comisarilor) care indeplineste intr-o oarecare masura rolul ministerelor si Comisia administrativa care ofera servicii de sustinere celeilalte comisii si este alcatuita din functionari publici.
Pana in mai 2004 Comisia executiva era formata din 20 de membrii numiti pe 5 ani, in timp ce membrii Comisiei administrative erau numiti permanent pe post.
Cei
20 de comisari erau cate doi pentru cele 5 state membre mari (
Ierarhic, Comisia era organizata pe structura: un presedinte, doi vice-presedinti si 17 comisari.
Constitutia Europena adoptata in 12 ianuarie 2005 are in vedere faptul ca in 2009 comisia va avea un presedinte, un vice-presedinte care va fi si ministru de afaceri externe si 13 comisari alesi pe baza unui sistem de rotatie intre Statele Membre, iar pana in 2009 fiecare Stat Membru va fi reprezentat de un comisar.
Toti comisarii reprezinta interesele UE si nu ale Statelor Membre din care provin si sunt alesi dupa urmatoarele etape:
Fiecare comisar este responsabil pe un anumit domeniu al politicii UE.
Comisia indeplineste urmatoarele functii:
Parlamentul European
Parlamentul European este reprezentantul democratic al intereselor celor peste 450 milioane de cetateni ai Uniunii Europene, este unul din organele comunitatii europene care incepand cu anul 1979 este ales liber si secret de cetatenii din cadrul acesteia . Începând cu13 iunie 2004 , acesta are 732 de membri. S-a decis ca numarul maxim de parlamentari europeni trebuie fixat la 732, cu un prag minim de patru si respectiv maxim de 99 de deputati pentru fiecare stat membru.
Alocarea locurilor în parlament are la baza o reprezentare degresiva si proportionala a statelor membre. Astfel, statele mici trimit mai multi deputati în PE decât ar trebui daca s-ar lua în considerare strict populatiile statelor respective. Configuratia actuala a Parlamentului European a fost stabilita prin Tratatul de la Nisa, care contine prevederi referitoare la echilibrul puterii si procesul decizional în cadrul Uniunii, in contextul unei structuri cu 27 de State Membre.
Cele mai recente alegeri europene s-au desfasurat în iunie 2004, simultan în toate cele 25 de state membre.
|
||||
Împartire |
||||
Stat membru |
Locuri |
|
Stat membru |
Locuri |
Germania |
|
|
Austria |
|
Franta |
|
|
Bulgaria |
|
Italia |
|
|
Finlanda |
|
Regatul Unit1 |
|
|
Danemarca |
|
Spania |
|
|
Slovacia |
|
Polonia |
|
|
Irlanda |
|
România |
|
|
Lituania |
|
Ţarile de Jos |
|
|
Letonia |
|
Belgia |
|
|
Slovenia |
|
Republica Ceha |
|
|
Cipru |
|
Grecia |
|
|
Estonia |
|
Ungaria |
|
|
Luxemburg |
|
Portugalia |
|
|
Malta |
|
Suedia |
|
|
|
|
|
Cele mai importante prerogative ale parlamentului european sunt cea legislativa prin care alaturi de consiliul uniunii europene adopta legislatia europeana. In noua constitutie este prevazut ca parlamentului european sa i se atribuie dreptul initiativ, adica puterea de a inaita proiecte de lege proprii drept rezervat in prezent consiliului european. Alaturi de consiliul uniunii europene parlamentul european reprezinta organele bugetare. Comisia europeana intocmeste un proiect de buget. În faza de aprobare a bugetului Parlamentul si Consiliul au posibilitatea de a efectua modificari. La capitolul venituri bugetare ultimul cuvânt îl are Consiliul, la cel de cheltuieli îl are Parlamentul. Deasemena parlamentul isi rezerva dreptul de control asupra comisiei europene . Înainte de numirea membrilor acesteia, Parlamentul analizeaza în comisiile sale competenta si integritatea comisarilor desemnati. Parlamentul poate aproba numirea membrilor comisiei, sau impune retragerea unuia din comisari prin neacordarea votului de încredere. În afara de acestea, Parlamentul exercita un control politic prin Consiliul de Ministri si Consiliul European, cu precadere în afara CE, acolo unde aceste institutii au functii executive.
Curtea Europeana De Justitie
Curtea Europeana de Justitie este institutie jurisdictionala ce vegheaza la aplicarea dreptului comunitar, solutionand disputele dintre statele membre si Comisia Europeana, dintre institutiile U. E., dintre persoane fizice si juridice si Uniune.
Curtea Europeana de Justitie are misiunea de a asigura aplicarea, interpretarea si respectarea dreptului comunitar pe intreg teritoriul Uniunii Europene.
Jurisdictia care se realizeaza prin intermediul Curtii Europene de Justitie nu este una internationala, ci o jurisdictie interna a Uniunii Europene . Litigiile de competenta Curtii sunt cele in materie administrativa si civila, aceasta neavand competente in materie penala.
Originile, Curtii Europene de Justitie se gasesc in Tratatul instituind CECO, care prevede infiintarea unei Curti de Justitie independenta care sa asigure respectarea dreptului in functionarea comunitatii. La randul lor, Tratatele de la Roma au infiintat fiecare cate o Curte de Justitie, avand atributii in domeniul jurisdictional.
Majoritatea schimbarilor Comunitatilor Europene in comparatie cu incercarile anterioare din cadrul unitatii europene consta in feprul ca, Comunitatea foloseste numai autoritaea legii pentru a atinge vre-un scop.
Uniunea trebuie infaptuita si sustinuta de surse legale, deci Comunitatile Eurpene trebuie sa fie infiintate prin instrumente juridice - Acordul privind Parisul si Roma.
Comunitatea fiind scopul legii, ea urmareste scopurile sale numai prin noua lege, legea Comunitatii, care este independent in toate statele membre ale Comunitatii, fiind superior legislatiilor nationale, ale carui conditii sunt aplicabile in toate statele membre.
Sistema juridica a Comunitatii are nevoie de o efectiva sistema a garantiilor judiciare, cand legea este neconforma sau trebuie sa se aplice.
Curtea de Justitie, ca institutie judiciara a Comunitatii, costituie acea sustema de garantii. Judecatorii ei trebuie sa garanteze ca legea comunitara nu se interpreteaza si ne se aplica diferit in fiecare stat membru al Comunitatii, ca aceasta sistema juridica ramane sistemul Comunitatii si ea ramane intotdeuna aceiasi.
Penru a indeplini aaceasta functie, Curtea de Justitie are o astfel de jurisdictie ca sa auda litigiile la care statele membre, institutiile Comuniitatii, organele statale si persoanele fizice care pot fi ca parti.
EVOLUTIA CURTII DE JUSTITIE
Asa cum ea a fost fondata in 1952, mai mult de 8600 de cauze au fost aduse in fata CJ. Erau 200 de noi cauze in anul 1978 si in 1985 erau mai mult de 400 cauze.
Pentru a face fata si a judeca mult mai obiectiv cauzele respective, CJ a modificat Regulile sale de procedura, pentru ca cauzele sa fie judecate mult mai repede si a propus Consiliului sa formeze un nou organ judiciar.
Curtea actioneaza: ca o instanta administrativa atunci cand controleaza legalitatea actelor comunitare si judeca recursurile functionarilor comunitari; ca o instanta constitutionala, atunci cand interpreteaza tratatele comunitare sau judeca recursurile impotriva unui stat membru care nu-si respecta obligatiile din tratate; ca o instanta civila, cand judeca litigiile ce au ca obiect acordarea de daune - interese si ca instanta de apel, cand, solutioneaza recursurile introduse impotriva hotararilor pronuntate de Tribunalul de Prima Instanta.
COMPONENTA CURTII DE JUSTITIE
Curtea este compusa in prezent din 25 judecatori, cate unul pentru fiecare stat membru si este asistata de 8 avocati generali.
Prin Tratatul de la Nisa, s-a stabilit continuarea aplicarii principiului desemnarii cate unui judecator pentru fiecare stat membru si in conditiile extinderii Uniunii, din 2004 la 25, iar din 2007 la 27 de membri . Numarul avocatilor generali a fost redus de la 9 la 8. Consiliul Uniunii Europene poate, la propunerea Curtii Europene de Justitie, sa hotarasca, cu unanimitate de voturi, cresterea numarului acestora.
Judecatorii si avocatii generali sunt desemnati de Consiliul U.E., pe baza propunerilor statelor membre si al acordului comun al acestora, dintre persoanele care au calificarea necesara numirii in cele mai inalte functii judecatoresti din tarile lor, ori sunt universitari avand o competenta juridica recunoscuta si a caror independenta este mai presus de orice indoiala, dovedind un caracter integru si onest.
Mandatul judecatorilor este de 6 ani si poate fi reinnoit, insa jumatate din judecatori sunt schimbati din trei in trei ani, pentru a se asigura atat o innoire treptata a componentei Curtii, cat si o anumita continuitate in activitatea acesteia.
Avocatii generali au rolul de a asista Curtea si sunt desemnati dupa aceeasi procedura care este aplicata judecatorilor. Pozitia lor in cadrul sistemului judiciar comunitar este mai degraba cea a procurorilor din sistemele nationale, decat a avocatilor pledanti , fiind insarcinati cu prezentarea publica impartiala si independenta a concluziilor motivate cu privire la cauza in care este obligatorie prezenta lor.
Inainte de a incepe exercitarea atributiilor, judecatorii si avocatii generali depun un juramant ca isi vor indeplini mandatul in mod corect si impartial si ca vor pastra secretul deliberarilor.
Atunci cand competenta si calificarea unui judecator sau avocat general sunt puse in discutie, cu unanimitate de voturi ceilalti membrii ai Curtii pot decide demiterea lor.
Prin vot secret, cei 25 judecatori isi aleg un presedinte pentru un mandat de trei ani, cu posibilitatea realegerii. Presedintele Curtii conduce activitatea acesteia si prezideaza audierile si deliberarile din Camera de consiliu.
In activitatea lor, judecatorii sunt ajutati de un grefier si un grefier asistent, alesi de Curte pentru un mandat de sase ani. Grefierii asista la audieri, consemneaza dezbaterile, organizeaza si tin arhivele Curtii si se ingrijesc de publicarea hotararilor acesteia in "Colectia de jurisprudenta a Curtii". Sub autoritatea Presedintelui Curtii, ei au si atributii de administrare a bugetului institutiei.
Pe langa fiecare judecator sau avocat general functioneaza si cate doi secretari (referenti), care ii asista in pregatirea dosarelor fiecarei cauze.
Acestia sunt juristi cu o competenta recunoscuta, avand aceeasi nationalitate ca si judecatorii sau avocatii generali pe care ii asista si sunt numiti, de regula, pentru o perioada de trei ani.
Curtea functioneaza in plen, intr-o Mare Camera formata din 11 judecatori, sau in camere constituite din trei pana la cinci judecatori, in functie de importanta litigiilor supuse judecatii.
Desi initial camerele aveau doar atributii de instrumentare a cazurilor, treptat ele au primit si competente de a judeca, limitate insa la litigii de dificultate redusa declansate intre persoane fizice sau juridice.
Marea Camera judeca litigiile in care sunt implicate un stat membru sau o institutie comunitara, la solicitarea expresa a uneia dintre parti. Curtea poate delibera numai in prezenta unui numar impar de judecatori.
In plenul sau, Curtea judeca litigiile, a caror complexitate necesita acest lucru, precum si in urmatoarele situatii:
- cand judeca, cerera Parlamentului European de demitere a Mediatorului European ;
- cand se pronunta asupra sesizarii de catre Comisie sau Consiliu cu privire la comiterea de catre un comisar european a unor greseli grave sau cu privire la neindeplinirea conditiilor necesare exercitarii functiei sale ;
- cand se pronunta asupra sesizarii Comisiei sau Consiliului in legatura cu neindeplinirea obligatiei de onestitate si prudenta de catre un fost comisar european, dupa incetarea functiei ;
- cand ia act de demisia unui membru al Curtii de Conturi, care nu mai indeplineste conditiile de exercitare a functiei.
Judecata se desfasoara cu respectarea principiului contradictorialitatii, este public
si presupune existenta a doua faze:
O faza scrisa, in care cererea de chemare in judecata odata inregistrata, este numit un judecator raportor insarcinat cu studierea dosarului, care cu privire la faptele in discutie si
privire la punctul de vedere al partilor, si o faza orala, in cadrul careia este prezentat raportul preliminar al judecatorului - raportor, pledoariile partilor si concluziile avocatului general.
Deliberarile au loc in "Camera de consiliu", au caracter secret si la ele participa judecatorii prezenti la faza orala a judecata, numarul acestora trebuind sa fie impar. Hotararea se ia cu majoritate simpla si ea angajeaza in mod colectiv Curtea, opiniile separate neputand fi facute public.
Prezenta partilor este obligatorie in toate fazele procesului, reprezentarea lor facandu-se prin agenti ai institutiilor comunitare sau ai statelor membre, ori prin avocati, in cazul persoanelor fizice sau juridice.
Procesul se desfasoara in limba paratului, sau in cea pe care o alege reclamantul, daca parat este o institutie comunitara.
Banca Europeana de Investitii
Banca europeana de investitii a fost infiintat prin tratatul de la Roma, avand ca scop promovarea unei dezvoltari echilibrate a intregului spatiu comunitar prin contribuirea la coeziunea economica , sociala si teritoriala a Uniunii Europene .
BEI, ai carui actionari sunt cele 25 de state membre ale UE, este condusa de Consiliul Guvernatorilor, alcatuit din cei 25 de ministri de finante. BEI are personalitate juridica si autonomie financiara, având rolul de a prelua finantarea pe termen lung a unor proiecte concrete, a caror viabilitate economica tehnica, ecologica si financiara este garantata. Resursele necesare pentru acordarea împrumuturilor provin în mare parte din obligatiuni plasate pe pietele de capital; BEI dispune însa si de resurse proprii. În perioada 1994-1999 activitatile BEI s-au axat în mare parte pe urmatoarele sectoare: transporturi, telecomunicatii, energie, apa, învatamânt.
În urma apelului lansat de Consiliul European la Lisabona pentru sprijinirea mai puternica a IMM-urilor s-a înfiintat Grupul bancar EIB, alcatuit din EIB si Fondul European de Investitii (FEI), cu scopul cresterii competitivitatii economiei europene. În cadrul initiativei "Inovatia 2000" banca promoveaza spiritul antreprenorial si inventiv si dezvoltarea resurselor umane cu credite pe termen mediu acordate IMM-urilor, garantii bancare si disponibilizarea capitalului de risc.
În afara UE banca sustine strategiile de aderare ale tarilor candidate si ale celor din vestul peninsulei balcanice.
Banca aplica de asemenea aspectele de
natura financiara prevazute în tratatele încheiate în cadrul
politicii europene de colaborare cu tarile în curs de dezvoltare. În
acest context, banca desfasoara activitati în
spatiul mediteranean si în tarile din
Eseu realizat de studentii Seriei 2, Grupa 11
Grivase Cristina [email protected]
Gorgan Marius [email protected]
Gradinaru George Cristian [email protected]
Alexandra Guseila [email protected]
Dan Grigorean [email protected]
Gurghean Razvan-Crisan [email protected]
BIBLIOGRAFIE
www.infoeuropa.ro
www.wikipedia.org
Economie Europeana, Mihaela Lutas, Cluj-Napoca 2005
The European Parliament and the European constitution, Luxembourg-office for
official publications of the European communities 2005
Constanta Matusescu- Introducere in dreptul comunitar,Targoviste TRANSVERSAL2005
Prof. univ. dr. Adrian Nastase, dr. Bogdan aurescu, dr,doc. Alexandru Bolintineanu Dept international contemporan editia a doua, revazuta si adaugita, Bucuresti ALL BECK 2000.pag. 111
Madalina Voican, Ruxanda Budescu, Gheorghe Mocuta Curti internationale de justitie , Bucuresti ALL BECK, 2000.pag.214.
Dr. Corina Leicu, dr. Ioan Leicu Institutiile Comunitare , Bucuresti Lumina Lex, 1996, p. 79.Lect. univ. dr. Corina Leicu Drept Comunitar , Bucureesti Lumina Lex, 1998, pag. 92.Judecatorii CJCE.
|