Introducere în studiul istoriei
culturale: învatamânt, Universitate, arta.
" Nici o realitate nu este mai esentiala pentru propria noastra confirmare ca istoria. Ea ne înfatiseaza cel mai larg orizont al omenirii, ne aduce continuturile traditiei ce ne întemeiaza viata, ne arata criteriile pentru prezent, ne elibereaza din servitutea instinctiva fata de propria noastra epoca, ne învata sa vedem omul în cele mai înalte posibilitati ale lui si în creatiile sale nepieritoare. Nu ne putem folosi mai bine clipele de ragaz decât familiarizându-ne cu splendorile trecutului si ramânându-le credinciosi si vazând dezastrul în care s-a sfârsit totul. Ceea ce aflam în prezent, întelegem mai bine în oglinda istoriei. Ceea ce ne transmite istoria, îsi capata viata pentru noi din propria noastra epoca. Viata noastra merge înainte în iluminarea reciproca a trecutului si a prezentului."
(Karl Jaspers)
Istoria nu se repeta niciodata întru totul si ea nu are o desfasurare inevitabila; cu toate acestea, tocmai lipsa caracterului ineluctabil al evenimentelor ne permite sa învatam într-o oarecare masura din trecut cum sa evitam reproducerea acelorasi procese. Nu este nevoie sa fii profet pentru a fi constient de primejdiile iminente. O îmbinare accidentala a experientei cu interesul pentru evolutia lucrurilor poate fi adesea de ajutor în perceperea unor aspecte pe care putini le vad deja."
(Friedrich von Hayek, Drumul catre servitute, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993, p. 12)
"Nimeni nu poate fi istoric daca nu este însufletit de curiozitate. Dar numai aceasta nu este suficient. Într-adevar, o curiozitate nedirijata nu poate ajunge decât cel mult la urmarirea unei omnistiinte lipsite de teluri specifice. Curiozitatea fiecaruia dintre marii istorici a fost întotdeauna canalizata catre telul de a da raspunsul la vreo mare întrebare, cu semnificatia practica, pusa generatiei din care facea parte istoricul. Cum a rezultat un anumit fenomen dintr-un alt fenomen? Daca urmarim viata si epoca marilor istorici, vom descoperi ca în majoritatea cazurilor provocarea care le-a inspirat vreo riposta sub forma unei diagnoze istorice a provenit de la socul suferit de pe urma vreunui mare eveniment public."
(D. C. Somervell, sinteza volumelor lui Arnold Toynbee, Studiu asupra istoriei, Humanitas, 1997, vol. II, p. 475)
|
