Ion Ghica si regimul capitulatiilor
Era normal ca Ion Ghica, un om al generatiei de la '48, ambitios si interesat de viata politica, participant la revolutie, luptator pentru unire si prim-ministru în mai multe guverne sa fie unul din numele care s-au apropiat de problematica capitulatiilor.
Astfel în perioada sederii la Constantinopol în calitate de reprezentant oficial al guvernului revolutionar de la Bucuresti el îsi declara ca baza a activitatii sale tocmai actele Capitulatiilor încheiate între Poarta si Ţara Româneasca: " Am sosit aici la * iunie (data lipsa în manuscris), înarmat, cum trebuie sa stiti, cu depline puteri de a trata cu Poarta pe bazele Capitulatiilor noastre si de a o face sa actioneze, în caz de revolutie, împotriva Rusiei"38. In aceeasi depesa catre ministerul afacerilor straine al guvernului provizoriu al Valahiei relatând o discutie a sa cu Emin Efendi (dragomanul Divanului) personaj favorabil revolutiei române si unirii principatel 16416j93q or în care vedea în primul rând componenta antirusa si antiaustriaca. Pe acest teren favorabil Ion Ghica ridica din nou problema drepturilor pe care tara sa le are fata de Poarta: " I-am explicat greselile comise de Turcia prin lansare de firmane fara noima, pozitia pe care si-ar fi asigurat-o în Principate si la toate populatiile crestine din imperiu daca, dupa tratatul de la Adrianopol, ar fi adoptat drept principiu respectul Capitulatiilor; a fost de acord cu mine în privinta tuturor acestor erori"39.
Ion Ghica gasind practic în capitala imperiului o atmosfera favorabila revendicarilor sale, dar si o lipsa masiva de informatii despre situatia reala a Principatelor si despre regimul lor international. Lipsa de informatii mai ales la nivelul principalilor factori de raspundere si
Ion Ghica, Opere, IV, Editura Minerva, Bucuresti, 1985, p. 193.
ibidem, p. 197.
interesati de soarta Principatelor: guvernul otoman si ambasadorii marilor puteri: Anglia si Franta carora el întelege a le adresa un " Memoriu privind revolutia valaha adresat Portii si comunicat misiunilor Frantei si Angliei si agentului printului Czartorysky".
Aici Ion Ghica aprecia ca: " vechile capitulatii acordate Principatului Valahiei de sultanii Baiazid si Mahomet n au fost dintotdeauna mai mult sau mai putin respectate de catre Sublima Poarta, de asemenea Valahia n-a fost niciodata considerata în aceeasi categorie ca celelalte parti ale Imperiului Otoman. Multa vreme dupa supunerea sa, s-a bucurat de dreptul de a-si da principi indigeni... Dreptul însusi de a avea principi indigeni a fost restituit Principatului printr-un hatiserif din anul 1821. Dar admitând ca vechile capitulatii au cazut în desuetudine prin aceea ca n-au fost puse în aplicare, desi foarte numeroase fapte se ridica împotriva unor asemenea asertiuni, articolul 5 din tratatul de la Adrianopol le-ar fi repus în vigoare, în virtutea acestor capitulatii Poarta a recunoscut Regulamentul Organic... Acest regulament... se dovedeste un document remarcabil prin contradictiile sale, atât cu tratatele si capitulatiile, cât si cu el însusi"40.
" Ma simt dator sa fac acest expozeu Curtii suzerane, precum si puterilor ce-i sunt prietene, pentru a dejuca intriga, care nu numai ca vrea sa restrânga si sa anuleze privilegiile si libertatile Valahiei ci chiar sa sfarme legaturile care uneau Principatul de Curtea suzerana"41.
în fond acest larg memoriu ilustreaza declaratia de credinta în primul rând a lui Ion Ghica si partial si a revolutionarilor munteni fata de Poarta privita drept un garant, ca o protectoare prin capitulatii a Principatelor si socotita prin prisma acestei mentalitati aliatul natural al românilor în fata presiunilor ruse si drept cartea de vizita a revolutiei române, revolutie destinata revigorarii capitulatiilor si a legaturilor cu Poarta benefice nationalitatii noastre.
Intr-un alt memoriu adresat lui Riza pasa, ministrul de razboi al Portii privind resursele militare ale valahilor el reînoada amintirea capitulatiilor în contextul politic international contemporan lui: " Valahii, atât pentru a-si
ibidem, p. 214-215. ibidem, p. 218.
pastra nationalitatea, cât si pentru a-si crea un protector împotriva atacurilor repetate ale ungurilor si polonezilor, s-au supus de bunavoie Sublimei Porti. Gloriosii sultani Baiazid si Mahomed al II-lea au acordat Principatului drepturi si, în virtutea acestor capitulatii, valahii s-au bucurat timp de mai multe secole de dreptul de a se administra în interior într-un mod liber si independent, de a-si alege ei însisi principii si de a-si da acele legi care le conveneau, iar Sublima Poarta nu se amesteca în nimic, decât pentru perceperea tributului anual si recunoasterea, printr-o învestitura, a principelui pe care valahii îl alegeau ei însisi"42. Orice încalcare a acestor privilegii a fost privita negativ iar " sultanii au dezaprobat întotdeauna o asemenea conduita, iar valahii reintrau de îndata în drepturile lor"43.
Ca urmare, lui Ion Ghica colaborarea româno-turca i se pare nu numai normala, dar si existenta de-a lungul întregii istorii de la 1821 pâna la 1848 prin intermediul actiunii unui partid national sau,, partid vlaho-turc44 cu îl numeste el, centrat pe respectul capitulatiilor, iar în acest moment tot pe baza lor trebuie construita o colaborare militara turco-româna. Din acest moment I. Ghica începe o campanie sustinuta menita sa ilustreze devotamentul românilor fata de Poarta si cererile lor. si va face acest lucru printr-un " Memoriu adresat Portii, reprezentantilor puterilor prietene privind drepturile principatelor si plângerile lor".
în acest document el apreciaza ca proclamatia de la 23 iunie a valahilor nu atinge cu nimic nici unul dintre articolele tratatelor cu privire la Principate existente între Sublima Poarta si curtea de la Sf. Petersburg. Conform art. V din tratatul de la Adrianopol si capitulatiilor pe care acesta le repune în vigoare, trebuie " Sa se convina ca valahii îsi pot crea ei însasi institutiile"45.
In 1837, consulul general, baron Ruckman a propus inserarea unui articol, prin care nici o lege nu putea fi facuta fara consimtamântul prealabil al celor doua curti. Evident, aceasta propunere era un atentat împotriva
ibidem, p. 228.
ibidem, p. 228.
ibidem, p. 229.
ibidem, p. 256.
drepturilor tarii care este recunoscuta ca autonoma prin capitulatiile acordate de sultan; ea este contrarie si literei art. V din tratatul de la Adrianopol"46.
" Problema valaha, foarte complicata în aparenta, nu admite decât o singura solutie stabila si definitiva. Sa se execute art. V din tratatul de la Adrianopol si sa se puna în practica stricta observare a drepturilor acordate valahilor de nemuritorii Sultani Baiazid si Mahomed al II-lea"47.
înca odata asa cum am mai vazut pe parcursul întregii revolutii de la 1848 Capitulatiile sunt punctul de plecare si de sfârsit al oricarei luari de pozitie în favoarea Principatelor. Punct de plecare deoarece ele determina toate drepturile si privilegiile principatelor, punct de siârsit deoarece numai ele garanteaza evolutia fireasca a românilor.
Intr-o " nota istorica asupra principatelor remisa lui Ahmed efendi la cererea sa" el ilustreaza din nou influenta capitulatiilor asupra miscarii nationale românesti.
Amintindu-si de anul 18381.Ghica apreciaza ca" toata tinerimea simpatiza cu ideile lui Câmpineanu, programul politic era expus în memoriul pe care el îl remisese lui Resid pasa si cabinetelor Frantei si Angliei. " Vechile drepturi ale tarii acordate de sultanul Mahomet al II-lea"48.
La l iulie 1849 când practic revolutia munteana luase sfârsit, I. Ghica îsi face o profesiune de credinta din lupta pentru capitulatii: " Noi vrem sa stam uniti cu Turcia sub regimul capitulatiilor cari ne permit a trata cu celelalte popoare si ne putem prea bine unii cu românii din Transilvania si prin urmare cu Ungaria sub raportul comercial, industrial, stiintific etc. si chiar politic, caci alminterea capitulatiile noastre nu se opun ca sa fim chiar uniti politiceste cu Transilvania si cu Ungaria"49.
în 18531. Ghica realiza un plan complex menit a restabilii drepturile Principatelor si a realiza un nou destin poporului român:
A reunii cele doua Principate în unul singur.
A restabilii Capitulatiile în toata vigoarea lor50.
ibidem, p. 260.
ibidem, p. 264.
ibidem, p. 378.
ibidem, p. 593.
1. Ghica, Opere, voi. V, p. 121.
Intr-o scrisoare catre lancu I. Filipescu (din 3 decembrie 1848) explicându-i acestuia actiunile sale în calitate de reprezentant al guvernului din Ţara Româneasca, iar apoi în calitate de emigrant el reliefeaza din nou rolul pe care capitulatiile trebuie sa îl joace în refacerea natiunii române, conduita pe care i-o recomanda si lui lancu Filipescu pentru a o adopta în relatiile sale cu reprezentantii marilor puteri: " te vei multumi sa conchizi în favoarea unirii celor doua Principate ale Valahiei si Moldovei într-un singur si acelasi principat, sub regimul Capitulatiilor cu Poarta"51.
In momentul crizei provocate de razboiul Crimeei în 1855 din Samos el îi va scrie reprezentantului Frantei: Poujade despre temerea sa ca tocmai capitulatiile sa nu fie daunatoare Principatelor în mâna unor puteri nefavorabile precum Austria, tocmai datorita aceleiasi calitati care le fac dorite de români. " Pricipele stirbei cu o ocupatie straina oricum va gasi mijlocul de a exclude armata turca predicând respectul datorat capitulatiilor foarte elastice, cum se stie Austria socoate sa ramâna singura, Franta si Anglia fiind prea departe"52.
Solutia era însa de mult între ideile lui I. Ghica si o împartise înca din 14 iulie 1850 lui C. A. Rosetti. Anglia " desi ar primii ca în privinta administrativa Principatele sa fie independente de Turcia, dar în privinta politica le vor strâns legate de Poarta"53. si într-o alta scrisoare din februarie 1850 adresata generalului losef Wysocki va arata avantajele acestei legaturi cu Poarta: " Dar în ce consta dominatia sau suprematia Portii? Care este pozitia Principatelor fata de Turcia? Nu pozitia lor asa cum le-a fost determinata de Rusia, ci asa cum ar rezulta din drepturile lor. Cel mai bun lucru pe care 1-as putea face este sa citez aici aceste capitulatii"54.
Mai târziu, la 2 martie 1855, Ion Ghica îi scria lordului Clarendon atragându-i atentia asupra potentialului reprezentat de capitulatii în contextul razboiului Crimeei, în perioada Congresului de la Viena: " în
ibidem, p. 167.
1. Ghica, Opere, voi. VI, p. 133.
* ibidem, p. 161.
ibidem, p. 260.Despre scrierile istorice ale lui Ion Ghica si rolul lor în cadrul generatiei de la 1848 un studiu interesant este realizat de Stelian Vasilescu în , f ublicisti precursori ai Marii Uniri " ,Timisoara, Editura Facla,1988, p. 65-86.
conferinta de la Viena, statele au pus tarile (române -n.n.) sub garantia comuna si Austria se crede obligata sa tina Poarta sa respecte privilegiile garantate."55
Pentru Ghica cea mai buna solutie " ar fi aplicarea principiilor bazate pe capitulatii, de la Kuciuk-Kainargi, supravegheate de Anglia."56
Ion Ghica, om politic crescut la scoala diplomatiei britanice si convins de necesitatea mentinerii Imperiului Otoman, drept bariera contra Rusiei, va ramâne întotdeauna atasat teoriei capitulatiilor si va recepta permanent cu durere obtuzitatea cercurilor politice otomane de a sprijinii cererile legitime ale Principatelor aruncându-le în bratele Rusiei.
Ultimele sale înregistrari în jurnal din 1877/1878 exprima aceasta drama " Imperiul otoman avea în însasi textul tratatelor (cu Principatele), argumentele pe care sa îsi sprijine refuzul pretentiilor Rusiei."57.
Vezi Arhivele Nationale Istorice Centrale, Fond Familial Ghica, nr.III95, dosar III-2, fila
Vezi Arhivele Nationale Istorice Centrale, Fond Familial Ghica, nr.III95, dosar III-2, fila
Vezi Arhivele
Nationale Istorice Centrale, Fond Familial Ghica, nr.III95, dosar III-1,
fila
|
