Foarte multi cercetatori au considerat ca Imperiul bizantin a fost o continuare directa a Imperiului roman, numindu-l chiar la un moment dat (395), Imperiul roman de rasarit. Afirmatia nu este lipsita de temei deoarece Împaratii bizantini au pastrat o lunga perioada de timp titulatura Împaratilor romani, s-au considerat pâna la sfârsitul Imperiului urmasii acestora, revendicând toate teritoriile asupra carora acestia stapânisera. În Imperiul bizantin au supravietuit forme de organizare statala, administrativa ori sociala de traditie romana. Dreptul si normele juridice romane au ramas în vigoare multa vreme, cu modificari neesentiale. Chiar si limba oficiala a Imperiului a fost pâna la începutul secolului al VII-lea, latina. La rândul lor locuitorii Imperiului bizantin se numeau pe sine romei, iar tara lor era Romania sau pamântul roman.
Caracterul grecesc al lumii bizantine s-a accentuat începând cu secolul al VII-lea, cu domnia împaratului Heraclius, când latina este înlocuita cu greaca. Grecismul va deveni mai pregnant în secolele urmatoare, când între Apus si Rasarit vor interveni disensiuni religioase majore (iconoclasmul, schisme) si chiar conflicte politice ca în cazul cruciadelor.Vom întâlni pentru bizantini tot în aceasta perioada si termeni ca: helleni sau helladikoi, dar în mod izolat si fara sa-l înlocuiasca pe cel de romei. Persistenta traditiilor grecesti si a populatiei de limba greaca în Imperiul bizantin a determinat pe istoricul August Heisenberg sa spuna ca: «Bizantul este Imperiul roman devenit crestin, dar de nationalitate greaca» iar pe Karl Krumbacher sa considere elenismul ca al doilea element fundamental al civilizatiei noastre. De altfel grecii de astazi considera istoria Bizantului drept istoria lor nationala. În definitia lui Krumbacher si a altor cercetatori, se mentioneaza ca al treilea element constitutiv: crestinismul. De altfel, cum se stie, religia crestina a reprezentat osatura spirituala a Imperiului bizantin. Întreaga viata publica si particulara a bizantinilor era patrunsa de învatatura crestina. Literatura bizantina, ca si majoritatea creatiilor artistice si arhitectonice, îsi au sursa de inspiratie în crestinism. De aceea Istoria si Spiritualitatea Bizantului presupune preocuparea pentru cunoasterea istoriei crestine pe o perioada de 1.000 de ani, atât cât a durat Imperiul bizantin.
În cadrul realitatilor bizantine un loc important l-au avut si diferitele influente, fie ca au fost orientale, fie occidentale, în disciplina pe care o studiem având obligatia sa tinem seama si de acest lucru. Reiese din cele de mai sus ca Istoria si spiritualitatea Bizantului este o stiinta vasta, ca domeniul ei de cercetare este complex, meritând din plin a fi studiata în cadrul Facultatilor de Teologie Ortodoxa.
Multumiri Prea Fericitului Parinte Patriarh TEOCTIST, Parintelui Arhim. Grigorie BĂBUs, D-lui. Prof. Emilian POPESCU, Familiei
|
