Universitatea din Oradea
Facultatea de Istorie - Geografie si Relatii Internationale
Specializarea Relatii Internationale si Studii Europene
Istoria idelor politice:
Thomas Hobbes
Profesor Coordonator: Student:
Nume: Thomas Hobbes;
Data si locul nasterii: 5 aprilie ) Malmesbury Wiltshire Anglia
Dintre lucrarile sale cele mai importante amintim: Elements of Law, Natural and Politic (1640), De Cive (1642), Leviathan (1651), De Corpore (1655), Behemoth (1668).
Este unul dintre cei mai mare sistematicieni ai Rationalismului, si un foarte bun cunoscator al filosofiei lui Descartes. Pentru a scapa de Revolutia engleza, Hobbes s-a mutat catre 1640-1651 la Paris, intorcandu-se in tara abia dupa caderea lui Cromwell de la putere.
Copilaria si educatia
Hobbes s-a nascut in Malmesbury Wiltshire Anglia pe April 5 . Tatal sau, vicar de Charlton si Westport, a fost fortat sa paraseasca orasul, abandonandu-si cei trei copii in grija fratelui sau Francis. Hobbes a fost educat la biserica din Westport de la varsta de 4 ani, a trecut apoi la scoala din Malmesbury si apoi la o scoala privata condusa de Robert Latimer, un absolvent al Universitatii Oxford. Hobbes a fost un elev bun iar in 1603 a fost trimis la Oxford, unde a intrat la Magdalen Hall. Directorul de la Magdalen a fost un Puritan foarte agresiv, John Wilkinson , care a avut o influenta puternica asupra gandirii lui Hobbes.
La universitate, Hobbes se pare ca a urmat o curricula propie, nefiind atras de invatarea scolastica. Nu si-a completat studiile universitare pana in , dar a fost recomandat de Wilkinson ca meditator pentru William, fiul lui William Cavendish, Baron de Hardwick (si mai tarziu conte de Devonshire), si astfel a inceput legatura lui de-o viata cu aceasta familie.
Hobbes a devenit insotitorul tanarului William si amandoi au luat parte la un mare turneu in . Cu aceasta ocazie Hobbes a luat cunostinta despre metodele stiintifice si critice europene, care contrastau cu filosofia scolastica pe care o studiase la Oxford. Eforturile sale se indreptau in acea perioada spre studiul atent al autorilor greci si latini, rezultatul fiind grandioasa traducere a Istoriei razboiului Peloponesian a lui Tucidide, pe care a finalizat-o in , si care a fost prima traducere a acestei lucrari in engleza. Hobbes credea ca relatarea lui Tucidide despre razboiul Peloponesian demonstreaza ca o guvernare democratica nu poate supravietui unui razboi si nu poate asigura stabilitatea, si de aceea este indezirabila.
Desi se intalnea cu figuri din lumea literara ca Ben Jonson sau cu ganditori ca Francis Bacon, nu si-a concentrat eforturile asupra filosofiei pana in . Angajatorul sau Cavendish, devenit conte de Devonshire, a murit de ciuma in iunie 1628. Contesa vaduva l-a concediat pe Hobbes, dar el si-a gasit in scurt timp un alt loc de munca, tot ca meditator, de aceasta data pentru fiul lui Sir Gervase Clifton. Ramane pe acest post, petrecand o mare parte a timpului la Paris, pana in , cand isi gaseste din nou de lucru la familia Cavendish, ca meditator al fiului fostului sau elev. In urmatorii sapte ani, pe langa munca de meditator, se preocupa de extinderea propriilor sale cunostinte in filosofie, trezindu-se in el curiozitatea pentru cele mai importante dezbateri filosofice. A vizitat Florenta in si mai tarziu a fost unul dintre participantii obisnuiti la dezbaterile grupurilor filosofice din Paris, organizate impreuna cu Marin Mersenne. Incepand cu se considera el insusi ca fiind filosof.
Leviathanul este lucrarea fundamentala a lui Thomas Hobbes. Prin aceasta lucrare, Hobbes devine fondatorul teoriei politice a iluminismului contractualismul. Aici se contureaza ideea conform careia contractul social originar nu este altceva decat o conventie de limitare reciproca a 'libertatilor' absolute aflate in perpetuu conflict. In Leviathan or the Matter, Form and Power of a Commonwealth both Christian and Civil, Hobbes foloseste, si nu intamplator, o metafora 'bancara': fiecare membru al viitoarei comunitati (aflata momentan in status nascendi) 'depune' o parte din libertatea sa absolutaa in cadrul unui 'fond comun de investitii si asigurari', fond care se constituie in expresia cea mai simpla a sistemului de reguli si institutii care in mod curent poarta numele de 'stat'. Libertatea fiecaruia se vede in acest caz in acelasi timp limitata si asigurata, fondul comun determinand, prin mentinerea sa, o 'dobanda' de libertate pentru fiecare in parte.
Totusi, aceasta lucrare este mult mai complexa decat se poate deduce din ideea ilustrata mai sus. Thomas Hobbes a dat prin Leviathan raspunsul la ceea ce Robert Nozick numea "intrebarea fundamentala a filosofiei politice", si anume daca statul tebuie sa existe, sau, altfel spus, de ce este statul preferabil anarhiei. De aici deriva un alt aspect pe care Hobbes il trateaza in cartea sa, si anume justificarea existentei anumitor strusturi institutionale din interiorul statului si modul in care statul trebuie sa functioneze. Investigatia lui Hobbes in acest sens, se contureaza in jurul urmatoarei idei: Pentru a explica functionalitate unui stat, aesta trebuie analizat in termenii miscarilor celor mai mici componente, adica in termenii "miscarilor" indivizilor umani. Astfel, Hobbes afirma ca "locul natural" al omului nu mai este societatea, si ca naturala este doar individualitatea, statul (sau de altfel, orice comunitate) nefiind altceva decat rezultatul artificiului. Prin urmare, la fel ca pentru construirea masinariilor este nevoie de cunoasterea legilor fizicii, tot astfel, pentru a modela statul, este nevoie de cunoasterea legilor naturii umane.
Mergand pe firul acestei idei, teoreticianul ajunge la doua propozitii fundamentale: Prima este ca oamenii sunt prin natura lor fiinte egoiste, ale caror actiuni sunt menite sa procure binele si sa evite raul pentru ei insisi, iar cea de-a doua este aceea ca moartea este raul cel mai mare. Hobbes va dezvolta aceste doua idei in cuprinsul operei sale, ajungand la concluzia ca orice actiune umana este condusa de dorinta atingerii binelui propriu, fapt care il face pe om "in mod necesar egoist".
Cu toate acestea, analiza datelor psihologiei individuale nu este suficienta pentru a explica necesitatea si functionarea statului. Nu orice numar de oamnei care locuiesc pe un teritoriu constituie in mod necesar o comunitate civila. Insa simplul fapt ca oamenii constituie si traiesc in aceste comunitati, duce la nasterea de conflicte, a caror logica este de neinteles, dupa cum insusi Hobbes afirma, decat pornind de la un fundament al naturii umane: egalitatea intre indivizi. Insa acesta egalitate nu este una de ordin moral, mental sau fizic, este una a vulnerabilitatii (spre exemplu cel slab are destula forta pentru a-l ucide pe cel puternic prin siretenie sau asociere cu altii).
Insa egalitatea dintre indivizi duce mai departe la egalitatea dintre sperantele si dorintele acestora de a-si realiza scopurile. Este general cunoscut faptul ca in momentul an care doi oameni isi doresc acelasi lucru, devin rivali. Hobbes enunta acest lucru astfel: "Admitand posibilitatea ca puterile oamenilor sa se afle in opozitie, trebuie sa admiti necesitatea unei lupte intre ei. Aceasta este logica oricarui conflict uman." Prin urmare, atata timp cat o putere comuna nu intervine in sensul restrictionarii comportamentului oamenilor, ei se afla intr-o stare de "razboi al fiecaruia impotriva tuturor".
Pentru aceste idei, la adresa lui Hobbes s-au adus diferite critici, mai mult sau mai putin fondate. Una dintre acestea este faptul ca Hobbes ar presupune in teoria sa o agresivitate naturala a omului. Insa combatand aceste cuvinte, putem spune ca daca intr-adevar ostilitatea intre indivizi ar fi innascuta, atunci comunitatea civica ar fi imposibila. Mai mult decat atat, scopul lui Hobbes in acest sens este de a arata cum acesta se poate inchega, si nu invers.
Reactiile, asadar, venite inspre aceasta scriere au fost diverse: de la surprindere la revolta, de la confuzie la repulsie totala. Toate acestea i-au creat insa un renume, trasandu-i un destin unic: a fost arsa in public la Oxford in 1683, fiind considerata "eretica si blasfemiatoare, infama la adresa religiei crestine si distructiva pentru orice carmuire in stat sau in biserica"; a fost condamnata de catre folclorul politic, a revoltat numerosi cititori neavizati si a starnit reactii subtile din partea unor filosofi precum Locke, Bradlez, Russeau sau Hume. Cu toate acestea, Leviathanul este, cum o considera un influent filosof contemporan, "cea mai amre, si poate singura capodopera a filosofiei politice scrisa in limba engleza. Iar istoria civilizatiei noastre nu poate oferi decat cateva lucrari de o cuprindere si cu realizari similare, pe care sa i le aseze alaturi."
In concluzie, putem afirma ca teoria lui Hobbes are darul de a nelinisti. Aflam de aici ca starea naturala a oamenilor este una de razboi si nu de convietuire pasnica, ca pentru a ne pastra vietile trebuie sa ne supunem unor sisteme de conducere care nu pot decat sa ne displaca, sau ca mult-pretuita putere a ratiunii nu este decat o maiestrie de a combina cuvintele. Dar mai presus de toate aflam ca trasaturile definitorii ale naturii umane nu sunt elevatele facultati cantate de poeti sau glorificate de filosofi, ci egoismul si vanitatea. Nu gasim la Hobbes nici urma de optimism avanat, specific lui Locke sau Rousseau, si poate ca tocmai acest lucru ii ofera o nota de unicitate si autenticitate, care ne indeamna sa consideram ca Hobbes a avut ca punct de pornire pentru opera sa omul, in simplitatea si veridicitatea existentei sale.
Bibliografie:
Cursul d-lui prof. Sorin Sipos
https://en.wikipedia.org/wiki/Thomas_Hobbes
https://oregonstate.edu/instruct/phl302/philosophers/hobbes.html
https://www.proza.ro/proza.php/proza/98943
https://ro.wikipedia.org/wiki/Leviathan
|
