Istoria miscarii anticomuniste din 1977

Istoria miscarii anticomuniste din 1977

Episodul sechestrarii lui Ilie Verdet si Gheorghe Pana
Dimineata, in jurul orei 11:00 (2 August), si-au facut aparitia, in fata gheretei de pe care eu le vorbeam minerilor, Ilie Verdet si Gheorghe Pana, acompaniati de cativa activisti locali si de strigatul unui miner lupenar, mare si solid, cu urmatoarea fraza: "Oameni buni, dati-va la o parte si faceti-i loc tovarasului Verdet. El ne cunoaste necazurile si numai el ni le poate rezolva. El este tatal nostru adevarat!". Verdet si cu Pana s-au oprit pe ultimele trepte
ale scarii ce ducea catre microfonul de la care vorbeam. Gh. Pana se afla postat in spatele lui Verdet. Amandoi stateau sprijiniti de bara de protectie, din fier, ce inconjura terasa pe care ma aflam. Ascultau, foarte atenti, la tot ce le ziceam eu minerilor. Verdet, imbracat in costum albastru, fara cravata, de statura mijlocie, gras, cu capul descoperit, ochi albastri, parul negru lins si dat pe spate, imi suradea cu toata fata lui parsiva de hoasca comunista si unsa cu toate alifiile 'revolutionarismului proletar'. Gheorghe Pana, cam de aceeasi statura si parca nitel mai slab decat Verdet, acoperit pe cap cu o palarie tip vanatoresc, livid la fata, ma privea incruntat si agresiv. Cand amandoi priveau uneori spre multimea de mineri grevisti, li se citea pe fata teama si ingrijorarea.
L-am intrebat pe Verdet daca avea mandatul de a rezolva toate revendicarile minerilor. Initial s-a codit sa zica ceva, facand pe obositul si motivand ca toata noaptea nu dormise si ca se aflase mereu pe drum. Am sesizat imediat ca vulpoiul astepta sa fie rugat cu aplauze si intampinat cu urari de bun sosit. Atunci, l-am intrebat din nou, astfel: "Totusi, nu inteleg motivul pentru care va aflati aici!". Au urmat o multime de huiduieli, injuraturi si aruncari cu suplimentele catre cei doi, minerii cerindu-le sa-si explice prezenta. Activistii care-i insotisera pe Verdet si Pana s-au strecurat afara din multime si s-au facut nevazuti.
Primit astfel, Verdet a fost nevoit sa ne spuna ca el nu avea insarcinarea de a aproba si rezolva revendicarile noastre. Zicea ca venise cu misiunea de a afla si colecta necazurile noastre, acestea urmand sa fie raportate direct secretarului general, neuitand sa precizeze ca numai presedintele tarii avea puterea decizionala de a "aprecia, aproba si rezolva necazurile" cu care ne "confruntam". La auzul celor spuse de catre Verdet, se racnea din toate piepturile sa vina Ceausecu personal in Valea Jiului. Degeaba a incercat Verdet sa adauge ca la acel moment Ceausescu era ocupat cu "probleme urgente de partid si de stat" si ca daca reluam lucrul ne 'garanta' el personal ca in mai putin de o luna de zile se va intoarce in Valea Jiului cu raspuns favorabil din partea secretarului general. Partea aceea cu promisiunile lui Verdet a fost intimpinata cu multa suspiciune din partea noastra, indirjindu-ne si mai tare, prin noi huiduieli si avertismente, ca nu vom relua lucrul pana cand Ceausescu personal va promite, in fata noastra, rezolvarea revendicarilor minerilor grevisti. Huiduiti, injurati si bombardati cu resturi de alimente, Verdet si Pana s-au refugiat in spatele meu si lipiti de peretele gheretei portarului ma rugau, ingroziti, sa-i apar de furia multimii. Am reluat dialogul cu minerii, zicandu-le ca aceea era dovada ca cei de la Bucuresti urmareau doar sa ne amageasca cu promisiuni si minciuni pentru a ne face sa ne reluam lucrul in subteran. Le-am mai spus minerilor ca de atunci incolo nu vom mai accepta nici un dialog cu cei de la municipiu, judet sau Bucuresti ci doar cu Ceausescu personal. Am propus minerilor sa-i lase pe Verdet si pe Pana sa plece si sa transmita la Bucuresti cererea noastra de a discuta direct cu Ceausescu. Colegii grevisti m-au ascultat si au fost de acord sa-i lasam sa plece.
Dupa aceea m-am indreptat catre nisa din peretele gheretei cu intentia de a-i spune electricianului sa opreasca statia de amplificare, pentru racire.
Rapid am observat ca Verdet si Pana au facut un pas in fata cu intentia de a se adresa din nou grevistilor. Instantaneu am renuntat sa-i fac semn electricia 16416i83q nului sa opreasca statia de amplificare, fara a visa pentru o clipa despre ce avea sa urmeze.
Verdet se afla in fata microfonului, gata sa se adreseze minerilor, iar langa el Gh. Pana, incruntat si cu mainile in solduri, scrutand multimea.
Urmatorul gest a lui Verdet a fost extrem de provocator, periculos si volatil. Parca-l vad si azi in fata ochilor pe Verdet 'viteazul', miscandu-si ambele maini, intinse paralel in fata, inspre dreapta si stanga si adresandu-se minerilor astfel: "Uite ce e tovarasi, membrii de partid sa se grupeze la stanga si nemembrii de partid la dreapta". Pentru cateva fractiuni de secunda am ramas blocat si uluit la acel gest inconstient si profund provocator.
De data aceasta am avut de-a face cu ceva foarte asemanator jocului mortal dintre pisici si soareci. Nu numai ca cei doi erau injurati colorat si amenintati cu pumnii ridicati deasupra capului, dar s-a trecut imediat la punerea in practica a intentiilor de linsare prin apeluri catre cei din fata gheretei, de a-i trage de picioare jos in multime cu sarme metalice transformate ad-hoc in carlige, cordoane si masti de gaze cu roluri de lasouri si chiar securi. Altii, furisindu-se tiptil pe scara ce ducea spre platforma unde ma aflam eu si cei doi, incercau sa-i apuce de haine. Se incerca, chiar de pe platforma de deasupra gheretei, sa-i prinda pe cei doi de gat cu laturi facute din curelele pantalonilor.
Constient ca linsarea celoi doi politruci ar fi fost urmata de un adevarat razboi civil, cu maceluri de-o parte si de alta in taberele beligerantilor, am intervenit curajos, rapid si hotarat. I-am tras pe cei doi in spatele meu si i-am lipit de zidul gheretei pentru a nu fi apucati de picioare, am impins cu mainile pe cei care se furisau pe scara, am smuls cateva curele-lat din mainile celor aflati pe partea de deasupra gheretei si am reluat apelurile microfonice disperate de calmare a spiritelor setoase de razbunare. Am folosit din plin si tactica de descretire a fruntilor a celor hotarati sa se razbune, cu urmatoarele fraze adresate multimii: "Uitati-va la ei cum arata si cum tremura ca varga de frica" (Verdet si Pana erau lipiti ca hartia de peretele gheretei, le tremurau vizibil picioarele, aveau capetele acoperite cu mainile si se inghesuiau vartos unul in altul), "Le-ajunge lectia asta pentru tot restul vietii lor" si in final, razand cam fortat si rugator, am adaugat "Lasati-i fratilor ca s-au pisat si cacat pe ei de frica" (intr-adevar, la picioarele celor doi se formase un lichid care le inconjura talpile pantofilor). La auzul ultimei mele afirmatii, toti au inceput sa rada. Si pentru a le arata colegilor grevisti ca cei doi nu vor scapa nepedepsiti, pedaland si pe necesitatea de a ne folosi de ei, le-am propus sa fie de acord sa-i tinem ostatici pana la sosirea lui Ceausescu la Lupeni. Toti au fost de acord cu mine.
Personal i-am insotit si inchis, pe cei doi, in ghereta portarului. Tot atunci i-am instruit pe Maniliuc Gheorghe si alti 6 ortaci, alesi de el, sa-mi urmeze cu strictete urmatoarele instructiuni:
- sa-i tina inchisi si sa-i pazeasca pentru a nu scapa;
- sa-l escorteze numai pe Verdet la posta locala din Lupeni pentru a lua legatura telefonica cu Ceausescu;
- sa stea lipit de Verdet si sa asculte la tot ceea ce acesta vorbea cu Ceausescu;
- i-am cerut lui Maniliuc sa ma informeze imediat despre tot continutul convorbirilor dintre Verdet si Ceausescu;
- sa-i escorteze la WC-ul din incinta minei din Lupeni, nu impreuna ci numai unul cate unul;
- sa-i hraneasca pe cei doi numai cu apa.
In interiorul gheretei portarului, m-am adresat lui Verdet si Pana cu urmatoarele cuvinte, citez: "Sunteti doi excroci batrani care ati venit aici doar cu misiunea de a ne dezbina si imprastia. Ati crezut ca va merge! Sunteti norocosi ca inca mai aveti suflare". Atunci Verdet mi-a spus ca el si Pana au gresit si chiar mi-a multumit ca i-am scapat de la moarte. Taindu-i vorba, i-am cerut lui Verdet sa-i comunice lui Ceausescu ca numai cu el voiam sa discutam despre problemele noastre. Verdet a promis, de fata cu Maniliuc si echipa lui de paza si escorta, ca va raporta secretarului general despre hotararea noastra de a nu relua lucrul in subteran pana nu vom sta de vorba cu el personal. In final i-am avertizat pe cei doi sa nu indrazneasca sa scape de sub paza colegilor mei si ca vor fi eliberati numai dupa ce vom avea certitudinea ca Ceausescu va veni la Lupeni.
Din acel moment si pana in jurul orei 6:30 din dimineata zilei de 3 August 1977, cand cei doi au fost eliberati din mainile noastre, personal am mai avut un singur contact direct cu Verdet si Pana, atunci cand am primit informatia ca forte militare inconjurasera Valea Jiului.
In tot timpul detentiei celor doi in ghereta portarului, acestia au putut auzi foarte clar despre tot ceea ce se cuvanta si manifesta.
Ilie Verdet a fost escortat o singura data la PTTR-ul local si de doua ori la Consiliul Popular din Lupeni de unde a vorbit telefonic
cu Bucurestiul. La prima convorbire telefonica, Verdet a raportat ca libertatea lui de miscare era "foarte limitata" si ca situatia nu mai putea fi tinuta sub control. A doua oara Verdet a vorbit cu Bucurestiul si cu generalul de securitate Macri aflat la Petrosani. Abia la a treia convorbire telefonica (in jurul orei 2:00 din dimineata zilei de 3 august) Ceausescu a transmis lui Verdet sa ne asigure ca in jurul pranzului (3 august) va sosi "in mijlocul minerilor care doresc sa discute cu mine".

Dactilografierea listei de revendicari
In jurul orei 4:00 dimineata, din data zilei de 3 august 1977, am cerut lui Maniliuc sa gaseasca 15-20 ortaci de incredere si impreuna cu ei m-am deplasat la sediul Primariei din Lupeni pentru a dactilografia lista revendicarilor finale ce fusesera initial dezbatute, aprobate si strigate pana atunci de catre toti minerii grevisti.
Aveam nevoie de cineva care stia sa dactilografieze.
In sediul primariei din Lupeni am surprins un grup de activisti (doisprezece la numar) locali, de la municipiu si judet, care, luati prin surprindere si foarte speriati de prezenta noastra, au inceput sa strige sa nu-i omoram ca erau toti "fii din popor" si aveau copii. La auzul acelor vaicareli, eu si colegii mei am izbucnit in ras si chiar i-am intrebat pe activisti, pe ce se bazau cand afirmau acele acuzatii la adresa noastra?
Pe unul dintre ei l-am recunoscut imediat - era activistul judetean,
Gheorghe David, acela care ma 'sfatuise', cu 1 an si jumatate mai devreme, sa depun munca voluntara daca doream sa primesc aragaz si sa ma 'restabilesc' in ochii tovarasilor de la primaria din Vulcan.
Altul, mai vanjos si 'curajos' ce parea ca era maimarele celor de acolo, mi-a 'replicat': "Cum sa nu ne speriem cand intrati peste noi, fara sa vi se permita, incruntati, murdari pe fata si cu securile in maini? Pai ce, asa se intra intr-o institutie a statului si partidului?" Inainte de a raspunde 'indraznetului', colegii mei au inceput din nou sa rada si sa-i injure vartos. M-am intors catre ortaci si le-am facut semn sa pastreze liniste pentru ca, zicandu-mi in gand, mi se pusese 'pata' de a le da o lectie acelor fatarnici 'din popor'.
Simteam ca ortacii abia asteptau sa auda ce aveam sa le zic activistilor.
Teatral, mi-am incrucisat mainile la piept, mi-am indepartat putin picioarele, mi-am dat casca de miner pe spate, mi-am inclinat putin capul in partea stanga si cu un zambet ironic in coltul gurii am inceput sa-i privesc insistent in ochi, pe fiecare dintre ei, fara a scoate vreun cuvant. 'Tortura' psihologica cu tacerea si privitul in ochi a durat aproximativ 2-3 minute pana cand fiecare dintre 'tovarasi' si-a lasat privirea in jos. Abia atunci am inceput sa le zic: "Si ce-ati fi vrut ma sa facem pentru a nu va speria? Sa ne spalam pe ochi, sa ne schimbam hainele si cu umilinta sa ne inscriem in audiente? Voi nu auziti si vedeti ce este afara? Cereti sa fiti respectati pentru ca ati fost cacati din popor dar nu spuneti ca v-ati cacat in nasul poporului! Nu va este rusine sa ne acuzati de omor? Noi suntem cei care va acuzam ca ne-ati omorat cu munca
si foametea". M-am incruntat, m-am apropiat la un pas departare si am intrebat pe fiecare, in parte: "Tu, spune-ti numele, functia si motivul pentru care te afli aici". Unsprezece dintre ei s-au declarat activisti de la municipiu si judet si ultimul ca fiind lt-col de la securitatea judeteana. Toti au declarat ca doreau sa discute despre organizarea primirii lui Ceausescu la Lupeni.
Abia atunci le-am spus ca aveam nevoie de o masina de dactilografiere si un dactilograf pentru a fi batute la masina revendicarile noastre. Asa cum ma asteptasem, ticalosii au inceput s-o scalde, vaicarindu-se ca la acea ora, cu noaptea-n cap, toate masinile de scris se aflau inchise in dulapuri iar cheile se aflau acasa, la secretara consiliului popular. M-am intors catre ortaci, am ras, le-am facut cu ochiul si le-am zis: "Astia se cred destepti si pe noi ne iau drept prosti". Atunci colegul meu, Maniliuc Gheorghe, mi-a zis: "Nea Dobre, ce rabdare ai! Astia, nici morti, nu vor sa coopereze. Stiu numai de frica! Daca ma lasi pe mine sa fut un pumn in dulapurile astea, toate masinile de scris vor cadea pe jos". L-am linistit pe Maneliuc, zicandu-i: "Nu este bine Gheorghe sa folosim forta, pentru ca dupa terminarea grevei tot ei sau altii ca ei or sa continue sa ne conduca. Astia sunt atat de parsivi incat dupa plecarea noastra se vor da cu capetele de ziduri, vor scoate certificate medicale si ne vor actiona in judecata pe motiv ca am vrut sa-i omoram. Pot chiar raporta imediat la Bucuresti sa se anuleze venirea presedintelui la Lupeni pe motiv ca suntem batausi si ucigasi". M-am intors imediat catre activisti si le-am spus, pe acelasi limbaj 'muncitoresc' folosit adesea de ei: "Nu fiti prosti ba! Nu vedeti ca e groasa? Vine sau nu vine masina si dactilografa?". Dupa ce s-au 'consultat' rapid prin priviri chiorase si viclene (aproape toti priveau rugator catre Lungu, seful lor mai mare) au hotarat sa ne 'ajute'. Intorcand-o ca la Ploiesti, unul dintre ei a inceput sa murmure parsivesc ca 'parca' tinea el minte ca cheia de la dulapul cu masinile de scris se afla inca in unul din sertare si in acel caz 'probabil' ca si una din secretare sa fi stat in sediu, de serviciu peste noapte. In sfarsit, dintr-un birou alaturat a aparut o dactilografa, posomorata si incruntata, cu o masina de scris in brate. Dactilografa a asezat masina de scris pe masa si si-a tras un scaun pe care s-a asezat, tinand capul in jos si privind pe furis cand la 'tovarasi' (parca cersind dezvinovatirea), cand la noi (suparata si incruntata). M-am postat in partea dreapta a dactilografei, mi-am scos ciornele din dosul hainei si am inceput
sa-i dictez revendicarile consemnate de mine.
Inainte de a pleca din sediul Consiliului Popular din Lupeni, i-am avertizat pe activistii prezenti sa parasesca imediat acel sediu si sa transmita la Petrosani si mai sus ca orice incercari de organizare a primirii presedintelui tarii la Lupeni cu surle si turle, vor fi inabusite in sange. Toti activistii prezenti acolo au parasit imediat sediul primariei in huiduielile, ghionturile si scuipaturile colegilor, fiind si escortati pana la iesirea din Lupeni.

Iata textul intreg al listei de revendicari.

NOI, MINERII GREVISTI DIN TOATA VALEA JIULUI, PRIN
REPREZENTANTUL NOSTRU ALES - DOBRE CONSTANTIN, CEREM SI NU RUGAM SA NI SE SATISFACA URMATOARELE REVENDICARI

1. Anularea, imediata si neconditionata, a noii legi a pensiilor de asigurari sociale de stat.
2. Incepand cu ziua de maine, sa se decreteze program de 6 ore de munca pe zi pentru toti minerii din bazinul carbonifer al Vaii Jiului.
3. Sa nu se lucreze in subteran mai mult de 36 de ore pe saptamana calendaristica.
4. Trecerea la sistemul de 36 de ore de munca pe saptamana sa nu fie insotita de diminuarea salariilorde baza a muncitorilor din subteran.
5. Reevaluarea si reasezarea planurilor de productie in conformitate cu posibilitatile concrete din fiecare exploatare miniera din Valea Jiului.
6. Eliminarea angajamentelor politice de suplimentare a planurilor de productie.
7. Marirea planurilor de productie sa fie realista si direct proportionala cu performantele si randamentele noilor tehnici si tehnologii miniere si cu imbunatatirea conditiilor sociale si de trai ale muncitorilor din subteran.
8. Sa se acorde echipamente de protectie (casti, cizme si salopete) din 3 in 3 luni.
9. Toti functionarii si personalul TESA, din intregul bazin minier, sa nu mai fie platiti din realizarile de productie ale muncitorilor din subteran.
10. Eliminarea totala a penalizarilor salariale.
11. Crearea de locuri de munca pentru sotiile si fiicele minerilor.
12. Minerii sa beneficieze de bilete cu pret redus in statiunile de tratament.
13. Plata certificatelor medicale sa nu mai fie conditionata de aprobarea si semnaturile secretarilor de partid si a presedintilor de sindicat din exploatarile miniere.
14. Eliminarea obligativitatii muncii voluntare pentru obtinerea de aragaze, garsoniere si apartamente.
15. Suplimentarea fondurilor de investitii pentru constructii de noi locuinte pentru mineri.
16. Construirea de noi spitale si magazine de aprovizionare cu alimente in toata Valea Jiului.
17. Eliminarea cartelarii alimentelor.
18. Aprovizionarea continua si din belsug a Vaii Jiului cu produse agro-alimentare.
19. Eliminarea intreruperilor de apa calda si rece din locuintele minerilor.
20. Suplimentarea numarului de aragaze in Valea Jiului.
21. Demiterea Ministrului Minelor, a primarilor din Valea Jiului si schimbarea conducerii C C de la Petrosani, a
exploatarilor miniere, precum si secretarii de partid si presedintii de sindicat din unitatile miniere.
22. Sa se transmita in direct, la radio si televiziune, toata demonstratia grevista a minerilor.
23. Nici un grevist sa nu fie arestat, anchetat sau persecutat in urma mitingului grevist de la Lupeni.
Cand am inmanat lui Ilie Verdet unul din exemplare, continand acele revendicari, acesta impreuna cu Gh. Pana se jeluiau ca modul de exprimare era jignitor si ca cererile noastre erau
adresate "de pe pozitii de forta si beligeranta". Le-am spus-o franc lui Verdet si Pana ca nu doream sa schimbam nimic si ca trebuiau sa se multumeasca cu faptul ca erau inca teferi si eliberati din mainile noastre. Le-am repetat acelasi avertisment, dat mai devreme activistilor izgoniti din sediul primariei din Lupeni.

Aparitia lui Ceausescu pe ghereta portarului
3 august 1977, orele 13.00 - 13:15. Acestea sunt data si timpul consemnate de mine in legatura cu aparitia lui Ceausescu la ghereta portarului.
Ceausescu a calatorit in masina pana la aproximativ 25-50 de metri departare de poarta 2 a minei Lupeni (cam la jumatatea
distantei dintre podul de peste Jiu si poarta 2, unde ma aflam).
Personal, de la coltul terasei pe care ma aflam, am privit tot traseul lui Ceausescu, parcurs pe jos, pana la sosirea langa mine. Ceausescu era inconjurat de circa 25-30 de activisti de partid si de stat si garzi personale de protectie. Toti minerii grevisti, impreuna cu mine, strigam repetat si sacadat refrenul nostru, nu intram in mina, iar cei care-l inconjurau pe Ceausescu guitau refrenul lor favorit, Ceausescu si minerii. L-am remarcat din nou, in mod vizibil, pe acelasi miner masiv care anuntase sosirea lui Verdet cu expresia "El este tatal nostru adevarat". Acel miner a fost foarte activ in a-l proteja cu mainile lui vanjoase pe Ceausescu si pe cei care-l inconjurau. Tot el a fost cel care ii indemna pe cei din jurul lui sa strige, la unison cu el si pe cei care-l inconjurau pe conducatorul "iubit", "Ceausescu si minerii". Din fericire, vocile acelor paduchi erau acoperite de strigarea majoritatii minerilor protestatari cu expresia "Nu intram in mina". Asa cum ii instruisem, minerii au deschis un culoar foarte stramt pentru a ii permite lui Ceausescu si unei mici parti din cei care-l insoteau sa urce pe terasa gheretei. Acelasi culoar stramt s-a inchis imediat in urma trecerii lui Ceausescu. Pe ultima treapta a scarii ce ducea pe terasa unde ma aflam eu, Ceausescu s-a impiedicat, dar nu a cazut, pentru ca a fost prins si ajutat sa se echilibreze de catre un individ imbracat in haine militare aflat imediat in spatele lui.
Pe treptele scarii ce ducea catre microfoane, in spatele si stanga lui Ceausescu, se aflau persoane din activul de partid si cei ce faceau parte din suita lui. O parte din costumatii lui Ceausescu, ajutati de alti "mineri" imbracati in haine noi mineresti, au reusit sa se strecoare si sa se posteze la baza gheretei privind atent sus catre mine. Intre oamenii lui Ceausescu care ma supravegheau de la baza gheretei, mi-a atras atentia un individ brunet, inalt, vanjos si cu privire taioasa. De la aparitia lui Ceausescu pe terasa portarului si pana la plecare, individul si-a tinut permanent mana dreapta sub haina din partea stanga a pieptului, nescapandu-ma nici o clipa din ochi. Individul cu pricina nu a privit nici o clipa la stanga, la dreapta, in jos sau in spate si nici nu s-a sinchisit ca se legana ca frunza-n vant din cauza imbrancelilor si agitatiei din jur, el avea misiunea, am crezut si cred si acum, sa nu ma scape din ochi. Altii din jurul lui mai strigau catre multime sa nu se mai impinga sau sa se agite. El nu se manifesta in nici un fel, doar ma privea foarte atent si gata sa intre in actiune. Chiar si in timpul busculadelor provocate de furia masei de mineri protestatari, cand individul s-a ales cu o rana deschisa deasupra ochiului stang din care-i curgea sange masiv (probabil fusese lovit cu capul de peretele gheretei), nu am fost scapat de privirea-i atenta.
Pe cozorocul de ciment de deasupra gheretei portarului, in spatele si pe lateralele terasei de pe cabina portarului, se aflau mineri protestatari. Privind in jurul locului unde m-am aflat, dupa ce Ceausescu a urcat pe terasa de deasupra gheretei portarului, vedeam o nemarginita multime de mineri grevisti dintre care sute se aflau in copaci, pe garduri, pe stalpi, pe depozitul de lemne aflat la mica distanta si pe toate cladirile din apropiere.
Intr-adevar, Ceausescu si ai lui erau prinsi intre mineri ca intr-un cleste.
Spre stupoarea mea, au aparut si cateva steaguri, drapele si lozinci pro-ceausiste. Mai tarziu, am aflat ca Maniliuc se luptase cu purtatorii acelor materiale de propaganda, injurand vartos si folosindu-si din plin palmele, pumnii si chiar securea.

Descrierea lui Ceausescu
Ceausescu era de inaltime mijlocie, imbracat intr-un costum pe fond de culoare deschisa si cadrilat cu patrate ce erau marcate pe laturile verticale si orizontale de linii de un albastru discret. Toata suprafata de pe umeri si partea de sus a hainei era plina de matreata. Cu toate ca vremea era torida, Ceausescu era incaltat cu ghete maronii de genul acelor incaltari militare pentru ofiteri. Pe sub haina avea o helanca de un alb intens, inchisa pe partea stanga a gatului cu un fermoar abia vizibil, foarte ingust, de culoare alba, dar parca mai inchis decat helanca. Avea parul usor ondulat, unsuros, plin de matreata si pieptanat spre spate. Avea ochii obositi, incetosati, aposi si cu urdori la ambele extremitati. Avea buzele destul de proeminente, udindu-si-le frecvent cu saliva de pe varful limbii. La ambele colturi de la gura era formate bobite proaspete si uscate de mucoasa alba.
Ceausescu trada o stare vizibila si amalgamata de nervozitate, ingrijorare, agresivitate si viclenie. I se citea pe fata uluiala si ingrijorarea fata de modul cum a fost primit. N-am vazut nimic la el din descrierile propagandistice de individ darz, curajos, demn, drept si plin de omenie. Inca de la aparitia langa mine si la auzul asurzitor si repetat de scandare a lozincii, nu intram in mina, Ceausescu isi framanta mainile, se legana pe un picior si pe altul si privind intrebator catre oamenii lui, parca cerind ajutor, se vaicarea gangavit, continuu si cu vocea joasa astfel: "Cecece...ce eeeee? Cecece...ce fff...faaaceee? Nununu...nu intlaaaat in miiiina? Pppp...pai sss...sa sss...stii tototo...toalase ccc...ca sss...schimbam fff...foaia." Am fost si raman convins ca poticneala, gangaveala si balbaiala lui Ceausescu s-au datorat impactului teribil produs asupra lui de indrazneala, hotararea si agresivitatea minerilor grevisti. Nenumaratele deficiente (lipsa de logica si coerenta, agramatismul, lipsa de agilitate mentala si spontanietate etc., combinate cu megalomania, viclenia, aroganta, demagogia si extrema sensibilitate la linguseli si laude) ale lui Ceausescu, erau proprii si tipice individului prost si lipsit de o educatie elementara. Colac peste pupaza, Ceausescu era peltic la limba, manca din litere si pocea cuvintele. Am remarcat foarte clar ca Ceausescu nu putea sa pronunte litera r. Se auzea mai mult litera l in loc de r. Chiar si cand se straduia sa pronunte litera r se ineca, stramba si pana la urma tot un fel de l ii iesea din gura. Mai pe scurt si intrand in limbajul lui Maniliuc, Ceausescu era belit la minte si scrantit la limba.

Confruntarea
In timp ce masa de mineri grevisti imi scandau numele, l-am surprins pe Ceausescu ca privea catre mine pe furis. Am schitat gestul de a ma apropia de microfoane pentru a da citire revendicarilor noastre. Aveam si mana ridicata pentru a indica minerilor ca urma sa dau citire la lista de revendicari. La gestul meu cu mana ridicata, incepuse sa se faca liniste, dar nu totala. Se mai auzeau scandari ale numelui meu din multimea aflata mai la departare de locul unde se aflau microfoanele.
La acel moment, a tasnit din spatele lui Ceausescu primul-secretar al comitetului orasenesc de partid din Petrosani - Clement Negrut. Acesta s-a asezat in fata microfoanelor, cu intentia de a saluta tovaraseste sosirea lui Ceausescu. Negrut a apucat sa zica, doar urmatoarele cuvinte: "Tovarasi, dati-mi voie ca in numele oamenilor muncii din Valea Jiului si al comitetului municipal de."

Acesta a fost intrerupt brusc de o mare si asurzitoare huiduiala colorata cu injuraturi, amenintari si reprosuri. Strigatele de furie si amenintare erau insotite de securi vajaite pe deasupra capetelor, busculade, grupuri de protestanti calcati in picioare, copaci zgaltaiati si garduri care paraiau din cauza agitatiei. Cei mai afectati fizic (zgaraieturi visibile pe fete, sufocari si probabil rupturi de oase) de agitatia creata au fost cei care s-au aflat langa ghereta portarului, poarta metalica de la intrarea in curtea minei si zidurile inconjuratoare. Ii vedeam si auzeam pe cei din fata gheretei cum strigau disperati sa nu se mai impinga ca se moare. Altii, aflati in spatele celor din fata gheretei, strigau la cei din fata sa-l arunce pe Clement Negrut in multime. Politrucilor de langa mine li se citea consternarea pe fete.
Negrut, fara sa inteleaga motivatia agitatiei minerilor grevisti (probabil s-o fi gandit ca minerii aveau ce aveau numai cu el si nu si cu Ceausescu si acolitii lui) a revenit tremurand langa Ceausescu si i-a spus: "Minerii doresc sa le vorbiti. Va rog sa-i linistiti ca sint in stare de orice." Dupa ce si-a rotit privirea la stanga si in spate (unde se aflau activistii de partid si probabil garzile de paza), Ceausescu, vizibil infricosat si cu nelipsitu-i tic de umezire a buzelor cu varful limbii, a facut un pas inainte si batand cu degetele de la mana dreapta in unul din microfoane a zis: "Tototo...toalasi, toto...toaaalasi." Parca lumea se mai linistise putin. Ceausescu, strategul si calitul in lupte revolutionare, si-a luat o mina incruntata si balbaindu-se a continuat: "Toto...toalasi, vvv...vlet sa mmm...m-ascultat?. Sss...si eu aaa...am lll...luptat, ddd...da nnn...n-am fff...facut cecece...ce-at fff...facut dududu...dumnevoasta. Si ccc...ca sss...sa zic aaa...asa, cicici...cine nnn...nu vvv...vlea sss...s-asculte, sss...sa ia o ppp...piatla-n ggg...gula." Pana aici i-a fost cu balbaiala, pelticeala si insulta. Ceausescu a fost huiduit, si injurat ca la usa cortului. S-au auzit, foarte clar si repetat, injuraturi si insulte mineresti. Iata cateva exemple, retinute si consemnate de mine: "Tulai pe tine, balbaitule"; "Aaaah, mancati-as gura cu securea"; "Huooo, futu-ti casa-n cur de neam prost"; "La munca de jos cu tine baaa, daca vrei pietroaie"; "Maaa pulifrici, apucanea-i de carici ca sa faci limbrici si sa nu mai zici". Cele mai hazlii insulte batjocoritoare erau insotite de prelungite hohote de ras.
In timp ce unii continuau sa se ostoiasca cu amenintarile si injuriile la adresa lui Ceausescu, marea majoritate a minerilor grevisti au inceput sa-mi scandeze numele si sa ceara sa citesc lista de revendicari. Ceausescu, naucit, vizibil tremurand si aratand de parca picase de pe o alta planeta, s-a retras in mijlocul tovarasilor lui si cerea explicatii, de genul: "Cecece...ce vol?; Nnn...nu sss...stiu cecece...ce vol; Cecece...ce sss...stliga?". Iata ce i-a raspuns Clement Negrut lui Ceausescu: "Tovarase secretar general, raportez. Minerul de aici (aratand cu mana catre mine) are ceva de spus. El are o lista cu doleante. Ii striga numele sa le citeasca lista." Adresandu-se tot lui Ceausescu, Ilie Verdet l-a completat pe Negrut: "Este vorba de lista cu doleante pe care v-am inmanat-o la Petrosani. Ati facut insemnari pe ea si ati pus-o in buzunaru de la haina". Intorcandu-se catre mine si parca abia atunci descoperind prezenta mea, Ceausescu mi-a zis: "Ppp...poftim tototo...toalase lll...la mmm...miclofon, cecece...ceteste lll...lista. Lll...lepede, lll...lepede, uuu...unde te lll...lista?" In timp ce imi scoteam lista cu revendicari din buzunarul din dosul hainei mele de miner, am simtit cum eram impins usor de la spate spre microfoane de catre Ilie Verdet. In acelasi timp Verdet mi-a zis discret: "Repede, repede ca ne omoara". Mi-am intors usor capul si i-am replicat ironic lui Verdet: "Nu zau! Nici macar nu sangerati." Vazandu-ma in fata microfoanelor, toti minerii grevisti mi-au scandat frenetic numele. In timp ce eram aplaudat si ovationat, mi-am mai aruncat cateva zeci de secunde ochii pe lista de revendicari. In timp ce aveam ochii pe lista, din nou l-am auzit pe Ceausescu vaicarandu-se: "Dedede...de ce nnn...nu cecece...ceteste? Cecece...ce vvv...vlea sa fff...faca cucucu...cu noi?"; Iii...ij bbb...bate jjj...joc ddd...de nnn...noi. Eee...e sss...selios ooo...ol nnn...nu eee...e sss...selios?" Si vulpoiul de Verdet, revenit la stanga lui Ceausescu, m-a indemnat la citirea listei dar si m-a "dojenit": "Ma om bun, nu auzi sa citesti odata lista aia. Nu se vede ca minerii nu mai au rabdare? Vrei sa se supere pe noi toti?" Foarte amuzat si zambind la auzul indemnului lui Verdet, in sfarsit, am ridicat mainile sus pentru a se face liniste.
In cateva secunde s-a facut o liniste totala. Minerii erau numai ochi si urechi. Deodata am auzit in spatele meu ca cineva fosnea o hartie. Privind pentru o secunda in spate am observat ca Ceausescu despaturea o hartie format A4. Imediat mi-am dat seama ca Ceausescu tinea in maini o copie a listei pe care urma sa o citesc (probabil exemplarul pe care-l inmanasem lui Verdet atunci cand l-am eliberat din mainile noastre). Pentru a-mi regla vocea am tusit de doua ori si inainte de a da citire listei cu revendicarile noastre am citit de pe o alta hartie urmatoarea introducere: "Fratilor, noi stim bine de ce ne aflam aici. Ne aflam aici pentru ca nu mai putem rabda nedreptatile, umilintele si badjocora la care sintem supusi, zi de zi. Am ajuns in starea de sclavi! Ne-a ajuns cutitul la os!" Intorcandu-mi usor capul catre Ceausescu care inca privea pe hartia lui, am continuat: "Noi nu ne cersim drepturile in genunchi si cu mainile intinse, ca milogii. Noi ne cerem drepturile care ni se cuvin cu hotarare, dirzenie si fruntea sus. Sintem hotarati sa nu intram in subteran pana cand nu vom obtine tot ce ni se cuvine. Nu-i asa fratilor?" Precizez ca aceasta introducere a fost scrisa de mine pe o bucatica de hartie cu circa o ora inaintea sosirii lui Ceausescu la Lupeni. Dupa introducerea mea, raspunsul minerilor grevisti a fost tulburator de emotionant. S-a inceput cu racnirea, pur si simplu, din toate piepturile a expresiei nu intram in mina si terminand cu strigarea la unison a numelui meu. Privind la Ceausescu si ai lui, acestia aratau ca cei aflati sub influenta unor narcotice puternice. Priveau catre multime cu ochii holbati, fara sa clipeasca si cu trupurile nemiscate. Dadeau impresia celor paralizati de groaza si uimire. Dupa circa 1-2 minute, am facut semn cu mainile catre mineri sa faca liniste pentru a da citire listei cu revendicari. Am citit rar si apasat, tot textul de pe hartia cu revendicari. Am facut foarte scurte pauze (circa 1-2 secunde) intre punctele revendicative citite. La sfarsitul citirii listei cu revendicarile noastre, minerii au izbucnit din nou sa-mi scandeze numele. In timpul acelor scandari a numelui meu, m-am intors catre Ceausescu, i-am inmanat lista dupa care citisem si i-am zis: "Acum e randul dumneavoastra sa ne spuneti ce aveti de zis". Ceausescu, parca iesit dintr-o transa prelungita, a primit lista pe care i-am inmanat-o si mi-a zis: "Mumumu...multumezc ddd...de iii...infolmale toto...toalase". Odata ajuns in fata microfoanelor, Ceausescu n-a fost lasat sa vorbeasca. Unii il huiduiau, altii strigau nu intram in mina, iar de la departare se auzea scandarea numelui meu. Degeaba apelurile la liniste cu mainile ridicate din partea activistilor aflati pe terasa.
Dimpotriva, apelurile la liniste venite din partea politrucilor au provocat o enervare generalizata si confruntanta. Neputincios in fata lipsei de respect care i se arata, Ceausescu s-a intors de data aceasta catre mine si ridicand frecvent din umeri, mi-a zis, citez: "Nnn...nu vvv...vol sss...sa aaa...asculte, tototo...toalase". Politrucii, in ton si gest cu Ceausescu, priveau si ei catre mine si-mi ziceau: "Linisteste-i tovarase!"; "Pai se poate?"; "Nu ne mai intelegem ca oamenii?"; "V-ati spus doleantele, acum ar trebui sa ascultati ce are de zis si tovarasul nostru secretar general." Pentru cateva momente am ramas descumpanit. Traiam momentele unui personaj real dintr-o comedie neagra. Mi-am zis in gand ca trebuie sa linistesc minerii grevisti si sa-i determin sa asculte ce urma sa spuna Ceausescu. Iata cu ce cuvinte am apelat la mineri: "Fratilor, noi am spus ce ne doare si ce vrem. Acum e timpul sa si ascultam daca se aproba sau nu ce am cerut. Trebuie sa avem rabdare sa auzim ce ni se spune. Numai dupa aceea vom vedea ce avem de facut. Va rog sa faceti liniste." Abia atunci grevistii s-au linistit si i-au dat voie lui Ceausescu sa le vorbeasca. De data aceasta, Ceausescu (la fel de poticnit, pelticit si gangavit) a inceput cu o fraza concilianta din care s-a inteles ca inclina sa aprobe revendicarile: "Toto...toalasi, eu aaa...am iii...inteles si iii...inteleg nnn...necazulili si ppp...poblemili dududu...dumnevoasta sss...si ppp...pe aaa...asablu aaa...avet ddd...dleptate si ddd...de aaa...aia vvv...va mumumu...multumezc ccc...ca mmm...m-at iii...infolmat".
La auzul celor spuse de Ceausescu, a inceput un ropot de aplauze si chiar lozinca Ceausescu si minerii. Incurajat de aplauze si strigarea lozincii sus citata, Ceausescu, parca trezit din pumnii luati pana atunci, a continuat cu acuzatii si amenintari de destituire la adresa activistilor locali si centrali care, zicea el, nu l-au informat la timp si chiar au ascuns problemele cu care ne confruntam. Din nou, minerii l-au aplaudat si ovationat destul de prelungit, asa cum ii placea lui. Parca disparandu-i gangaveala, Ceausescu a continuat cu lungi, confuze si intortocheate fraze despre importanta productiei de carbune pentru economia nationala si chiar cu laudarea minerilor ca fiind "detasamentul de avangarda a clasei muncitoare". Terminand cu abureala, aiureala, invaluirile prin incercuire si parca uitand ca fusese huiduit si injurat, vicleanul de Ceausescu a trecut, tiptil, la atac frontal. Mai intai s-a dat la legea pensiilor, incercand s-o justifice, sa invinuiasca pe cei care nu s-au preocupat suficient sa explice binefacerile aplicarii ei si chiar promitand, chipurile, ca se va gandi in viitorul apropiat la masurile ce ar fi trebuit sa le ia pentru a indrepta situatia creata. La protestele venite din multime, cerandu-i sa spuna atunci si acolo despre masurile ce ar fi trebuit sa le ia, Ceausescu a raspuns minerilor ca avea nevoie de timp pentru a se consulta cu specialistii. Netinand cont de faptul ca minerii continuau sa-l bombardeze cu tot mai multe intrebari incomode si gandindu-se probabil ca reusise sa ne pacaleasca, Ceausescu a trecut rapid la fortarea notei. Referinduse la revendicarea cu programul de 6 ore de munca pe zi, Ceausescu ne-a acuzat direct ca noi am fost cei care am cerut sa se abandoneze programul de 6 ore pe care, chipurile, il propusese chiar el cu titlu experimental in Valea Jiului si ca o data ce ne dadusem cuvantul sa abandonam acel sistem de munca nu mai puteam acuma sa ne luam cuvantul inapoi. La auzul acelor minciuni viclene, minerii n-au mai rabdat. Ceausescu a fost bombardat, din nou, cu un ocean de huiduieli, injuraturi si amenintari. Multimea se impingea, agita si ameninta cu securile ridicate deasupra capetelor, facand valuri uriase si permanente cu directia spre locul unde se afla Ceausescu. Cei aflati pe depozitul de lemne din curtea minei, amenintau cu pari de lemn gata sa-i arunce catre ghereta portarului. Altii, care se aflau deasupra gheretei, bateau din picioare si strigau: "Uite-asa te calcam in picioare, Dumnezaul cui te-a avortat!". Minerii aflati pe garduri, stalpi si in copaci injurau vartos si amenintau cu securile intinse catre Ceausescu.
Activistii aflati pe scara si pe marginea platformei erau la fel de injurati, amenintati si se fereau sa nu fie apucati de haine. In acelasi timp, unii inventau si strigau lozinci jignitoare, insultatoare si amenintatoare: "Pitic, pitic, esti un om de nimic"; "Vinovat, vinovat, vinovat c-ai fost cacat"; "Aprobare, aprobare, ca nu ai scapare"; "Pacalici, pacalici, nu mai scapi de-aici". Din multimea aflata in spatele celor din fata gheretei au fost aruncate doua masti de gaze catre Ceausescu dar au aterizat sub platforma pe care se afla. La acel moment, ofiterul imbracat in haine militare (acelasi care l-a ajutat pe Ceausescu sa nu cada la sosirea pe platforma unde ma aflam) s-a repezit si l-a tras pe Ceausescu langa zidul gheretei. Pentru a-l proteja de furia multimii, ofiterul s-a asezat in fata lui Ceausescu tinindu-si mainile sprijinite de zidul gheretei deasupra capului lui Ceausescu. Acelasi ofiter, si-a intors capul catre mine si mi-a strigat amenintator: "Sa stii ca pe dumneata te tinem responsabil de tot ce se intampla aici!" I-am raspuns: "Nu eu sunt responsabil de agitatia creata". Furios si gafaind, ofiterul mi-a replicat: "Asta numesti dumneata agitatie? Asta-i amenintare cu moartea! Asta-i instigare la linsaj, asa sa stii! Nu vezi cum se arunca si se loveste?".
Tragandu-si sufletul si parca usor calmat, a continuat: "Aici nu mai e vorba de ratiune. Aici e nebunie curata!" Raspunsul meu a fost: "Poate ca minerii au innebunit pentru ca nu ni se aproba ce am cerut". Cand a auzit ce-am spus si probabil incurajat de indrazneala ofiterului de a ma infrunta, Ceausescu a iesit de sub mainile ce-i acopereau capul, m-a apucat usor cu doua degete de maneca stanga si mi-a zis: "Ppp...pai dududu...dumneata ai cece...celut ccc...ca iii...incepand ddd...de mmm...maine sss...sa se lll...lucleze sss...sase ole. Nnn...nu se ppp...poate ppp...pentlu ccc...ca aaa...aici eee...e vvv...volba ddd...de ooo...o nnn...noua ppp...planificale aaa...a iii...iconomii nnn...nationale". Mi-am tras usor maneca din degetele lui Ceausescu, l-am apucat cu toate degetele de la mana stanga de mana lui dreapta, l-am fixat cu privirea si i-am spus: "Am cerut de maine sase ore pentru a ni se aproba cat mai repede posibil. Aprobati sase ore din data de 8 august si veti vedea reactia minerilor." La concesia pe care am facut-o, reactia imediata a lui Ceausescu a fost tot negativa: "Nnn...nu tototo...toalase, nnn...nu se popo...poate". Am incercat altfel: "Aduceti toti functionarii din ministerul planificarii in Valea Jiului. Cinci zile este suficient pentru a-si face treaba. Ce ziceti?" Vazandu-l ca ezita, am continuat: "Le spun sau nu le spun ca aprobati sase ore incepand cu data de 8 august si restul tot ce-am cerut?" Am fost si raman convins ca scena confruntarii directe dintre mine si Ceausescu a fost vazuta de o mare parte din minerii grevisti, pentru ca din vacarmul de nedescris se auzea destul de clar strigarea repetata: "Dobre, Dobre nu-l scapa, este, este-n mana ta!" Inainte ca Ceausescu sa-mi raspunda la intrebarea sus citata, s-a auzit un huruit infiorator care a acoperit total toate strigarile din multime. A fost ceva asemanator zgomotului produs de o mare explozie in serie. S-a creat o panica de nedescris. Din strigatele din multime se auzeau doua pareri diferite. Prima, ca a explodat depozitul de munitie artificiera din incinta minei Lupeni. A doua, mai panicarda, ca se trasese asupra noastra cu tunurile.
Activistii de pe terasa au perceput acel zgomot infricosator ca venind de deasupra capetelor lor, pentru ca toti si-au acoperit capetele cu mainile, iar Ceausescu se chircise pe vine cu spatele la zidul gheretei si era acoperit cu trupul ofiterului citat mai sus. La auzul acelui huruit asurzitor, am privit instinctiv catre multime si am vazut ca se prabusise gardul ce inconjura depozitul de lemne. Gardul se prabusise sub greutatea si agitatia minerilor cocotati pe el. Imediat m-am dus la microfoane si am incercat sa linistesc multimea speriata, spunandu-le ce se intamplase si chiar intreband pe cei care se prabusisera cu gardul daca erau raniti sau morti printre ei. Mi s-a raspuns din partea celor prabusiti ca nimeni nu patise nimic. Privind in spate, ofiterul, cu o mana il ajuta pe Ceausescu sa se ridice iar cu cealalta mana pipaia cozorocul de beton de deasupra, asigurandu-si seful ca nu era nici un pericol de prabusire a tavanului din beton. Intre timp, minerii grevisti au reluat scandarea numelui meu si a refrenului nu intram in mina. Am revenit langa Ceausescu si i-am repetat ultima intrebare pe care i-o adresasem. Ceausescu, livid, cu ochii holbati catre mine si tremurand vizibil mi-a raspuns: "Sss...sunt de aaa...acold tototo...toalase ddd...da nnn...nu vvv....vez ccc...ca nu vvv....vol sss...sa fff...faca lll...liniste. Zzz...zile cece...ceva sss...sa ttt...taca sss...si sa aaa...asculte. Iii...ia iii...iltia aaa...asta si zzz...zile ccc...ca sss...sunt de aaa...acold." Atat am asteptat! Am luat lista cu revendicari din mana lui Ceausescu si m-am asezat in fata microfoanelor.
Dupa ce am cerut de cateva ori sa se faca liniste, am zis: "Fratilor, ni se aproba toate revendicarile cerute de noi." Din toate piepturile se scanda numele meu. Am intors capul si i-am facut semn cu mana stanga lui Ceausescu sa vina langa mine. Impins de la spate de ofiterul imbracat in haine militare si incurajat din priviri de ceilalti politruci, Ceausescu s-a asezat la stanga mea, dar cu cativa centimetri mai in spate. Abia atunci am cerut din nou sa se faca liniste si am recitit lista cu revendicari. Dupa fiecare punct citit, intorceam capul catre Ceausescu sa aprobe. Dupa citirea fiecarui punct revendicativ, Ceausescu se apleca catre microfoane, cu mana stanga ridicata sus si aproba numai prin doua expresii alternante: "Sss...se aaa...aploba; Dede...de aaa...acold." Numai punctul 2 din lista de revendicari nu am citit-o asa cum a fost scris. Acel punct l-am pronuntat astfel: "Incepand cu data de 8 august vom lucra 6 ore pe zi". Dupa fiecare punct revendicativ, citit de mine si aprobat de Ceausescu, se aplauda si se scanda numele meu, dar si al lui Ceausescu. Spre sfarsitul citirii revendicarilor si incurajat de strigarile minerilor grevisti, Ceausescu incepuse sa dea semne de revenire din socul umilintelor si injuraturilor suferite mai devreme. Dupa citirea revendicarilor aprobate de Ceausescu, i-am inapoiat acestuia lista cu revendicari si m-am retras un pas. Ceausescu a ramas in fata microfoanelor. Puternic atins la coarda-i sensibila cu strigari prelungite din multime cu expresia "Ceausescu si minerii", acesta isi flutura mainile deasupra capului si uneori isi inclesta palmele vrand sa simbolizeze legatura stransa dintre el si mineri.