Istoriografia romantica romaneasca

Istoriografia romantica româneasca

Ca în multe ahe miscari culturale observa Paul Cornea într-o lucrare de referinta "romantismul a existat în Ţarile Române tara sa-si fi facut cunoscuta existenta El se transforma, din clipa în care îsi constientizeaza manifestarea dintr-o miscare în stare de dispersiune si disponibilitatea într-o «scoala» cu articole de crez, cu magistri ce-i fixeaza strategia"¹. Anii ai secolului al XK-lea au fost ani de coexistenta sub raport cultural-literar a câtorva curente: clasicismul, iluminismul, romantismul. Pe masura ce se dezvolta contactele culturale cu Apusul în special cu miscarea cultural-literara din Franta romantismul se configureaza ca miscarea caracteristica a vietii noastre cultural-spirituale. El era fenomenul cel mai bine structurat pentru a capta deopotriva framântarile si aspiratiile epocii. Or, tocmai aceasta coincidenta între nevoile sociale si procesele de ordin national care se plamadeau în organismul social-economic si reverberatia lor spirituala în registru romantic a dat curentului o consistenta deosebita. S-a observat pe buna dreptate, ca romantismul nu numai ca s-a impus ca fenomenul dominant în cultura româna în deceniile ale secolului al XLX-lea, dar o data cu el s-a afirmat constiinta literaturii române, asa cum junimismul a asigurat dimensiunea critica a acesteia.

Primele doua decenii ale perioadei amintite si au gasit Principatele Române sub incidenta Regimului Regulamentar, în care inovatiile institutionale n-au dislocat structurile politice bazate pe dominatia marii boierimii. (Au facut-o doar mai flexibila si au dat o anumita posibilitate de manifestare si unor structuri ale boierimii mijlocii si mici). In plan social unele reglementari în raporturile dintre aristocratie (captusita cu arendasi) si taranime au dus de fapt la intensificarea exploatarii acesteia din urma. Atmosfera politica generala, monitorizarea rigida si aroganta a afacerilor interne din Principate de catre Rusia, lipsirea elementelor capabile, active si cu sentimentul demnitatii de perspectiva afirmarii lor într-un mediu refractar, daca nu ostil, toate acestea au facut din miscarea culturala un fenomen inaderent regimului regulamentar. Repudiind acest regim, miscarea culturala s-a orientat hotarât spre valorile civilizatiei apusene, spre modelele oferite de tipul de dezvoltare specific Europei Occidentale.

Paul Cornea, Originile romantismului românesc,... Editura Minerva, Bucuresti, p.

Optiunea cultural-ideologica pentru acest model a contribuit semnificativ nu numai la orientarea starii de spirit din Principate în acest sens, dar si la reconvertirea procesului istoric românesc, la crearea premiselor pentru conectarea realitatii noastre la un flux istoric nou. Elanul cultural al epocii s-a manifestat sub însemnele romantismului prin caracteristicile care îi sunt specifice: subiectivitate si individualism, trairea intensa a existentei, cautarea culorii si reliefului în literatura, iar în istorie vom observa, în plus, preocuparea pentru fenomenele originare si pentru psihologia poporului, pentru trecutul acestuia si elementele sale fondatoare, dar mai cu seama acea vibratie speciala pentru înnoirea societatii. Aceasta nazuinta înnoitoare, imaginea proiectata în viitor a României, constituie pilonul ideologic al miscarii culturale a vremii si hraneste toate sevele sale. Ea se releva pnn câteva repere caracteristice: nevoia resimtita de a preface radical societatea, echivalând în fond cu realizarea modernizarii ei, sensibilitatea fata de oamenii simpli, acuitatea perceperii problemelor sociale, în special a celei agrar-taranesti, transformarea politica institutionala a societatii, iar, ca un corolar (si uneori ca o premisa), triumful ideii nationale.

Cam toate aceste aspecte se regasesc în istoriografie, gândita de corifeii ei Nicolae Balcescu si Mihail Kogalniceanu ca o stiinta a natiunii, istoriografia trebuind, considerata, probabil, elementul central al miscarii culturale.

Specific acesteia este faptul ca dincolo de diversitatea manifestarilor, ea da senzatia de corp unitar. Se vorbeste, pe buna dreptate, de "generatia de la 1848" iradiind mai multe semnificatii: comunitate sau similitudine de idei si de aspiratii, tensiunea spre obiective comune, sentimentul viu al angajam.

Cultura româna si-a creat în aceasta perioada instrumentele necesare organizarii sale moderne: presa, teatru, dezvoltarea retelei scoalare atâta câta a fost, constituirea de societatii si asociatii literare (termenul acoperind ideea de cultura în genere, asa cum în perioada revolutiei franceze miscarea filosofica acoperea aproape toate manifestarile spirituale ale timpului arta, literatura, ideologie etc.), patrunderea în circuitul publicisticii apusene, realizarea unor sustinute contacte cu reprezentantii de marca au culturii si gândirii europene Michelet, Edgar Quinet Giuseppe Mazzini etc.

Toate aceste institutii si forme de organizare culturala se cer privite integral, nu ca elemente disparate ale unor fenomene fiintând în sine. Ele sunt esential convergente si tin de nevoia resimtita a natiunii de a se exterioriza, de a se exprima în forme de ordin cultural.

Miscarea culturala participa, asadar, prin chiar substanta ei. la afirmarea vietii nationale; este un factor al acesteia. Pe de alta parte, ai se articuleaza cu miscarea politica, sen mdu-i uneori ca acoperire, -alteori îngemanându-se cu actiunea politica propr 19119d32t iu-zisa.

în acest context s-a manifestat activitatea istonografica si s-au afirmat marii ei exponenti. In primul rând Mihail Kogalniceanu si Nicolae Balcescu. apoi alte câteva figuri marcante, cum au fost Al. Al. Papiu Ilarian. si numerosi alti autori, având precumpanitor preocupari istoriografice. ca Florian Aaron, August Treboniu Lauriaa sau publicisti si literati care formeaza o întreaga constelatie - George Barit, Simion Bârnutiu, I.Eliade- Radulescu, Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu etc.

Neîndoios. Nicolae Balcescu si Mihail Kogalniceanu definesc, prin excelenta, istoriografia romantica româneasca atât prin întinderea operei, cât si prin valoarea ei. Activitatea lui Balcescu si Kogalniceanu trece mult peste marginile preocuparilor istoriografice. Balcescu a fost figura simbol a revolutionarului romantic al epocii pasoptiste în România. De la douazeci de ani s-a dedicat cauzei revolutiei si a trait cu o intensitate exceptionala în registru romantic. Aruncat în închisoare la de ani. creator al unei noi societati secrete la de am, participant de frunte la revolutia de la traversând peripetii incredibile în primavara anului i încordându-si pâna la paroxism energiile spirituale si sufletesti spre a duce la bun sfârsit opera pe care o considera a vietii sale Românii supt Mlhoi Voievod Viteazul Nicolae Balcescu a sfârsit la numai de ani existenta-i zbuciumata într-o vibrare de orga romantica: singur, departe de patrie, sarac, înmormântat fara sa se poata pâna astazi identifica si recupera osemintele.

In postumitate, cu viata si opera lui Balcescu s-a întâmplat parca un miracol. S-a bucurat de pretuirea tuturor curentelor de gândire, tuturor cercurilor cultural-ideologice. A smuls admiratia oamenilor man de cultura pentru viata lui exemplar traita si a fost cinstit de regimurile politice, indiferent de natura lor. Opera a oferit tuturor elemente pentru care l-au revendicat, desi privita în totalitate ea este admirabil de unitara.

Este o opera destinata sa-si pastreze actualitatea. Ceea ce vorbeste nu atât despre virtutile ei, cât despre avatarurile societatii noastre. A fost actuala atunci când a creat-o raspunzând nevoii de înnoire a societatii. Ea se însene, desigur, în arhitectura culturii timpului sau. Dar fapta si gândul lui Balcescu au tins spre un proiect transformator mai larg decât acela pe care l-a pus în practica revolutia.

Ulterior, opera si activitatea sa transmiteau un mesaj cu atât mai actual cu cât perioada de dupa si în special de dupa a însemnat o închidere fata de idealurile prefacerii societatii nutrite de revolutie. Iar mai târziu, când proiectul comunist a însemnat, practic, un esec al încercarii de a renova autentic societatea, mesajul operei sale si-a pastrat valabilitatea. El nu s-a regasit în volbura prefacerilor febrile dominate de o putere care anula esenta omului ca fiinta libera.

Mesajul operei lui Balcescu este actual si astazi. Problema înnoim, a edificarii unei civilizatii superioare se pune în fata poporului nostru într-un mod dramatic. Iar fiinta pura a omului Balcescu traind înalt sub ideea datoriei asumata ca un imperativ categoric face din el, în permanenta, un model si un exemplu. Iar fara figuri exemplare lumea ar fi mai saraca si mai pustie. Balcescu este un om care a îmbogatit cu fiinta lui galena oamenilor exemplari.

Mihail Kogalniceanu face parte din constelatia istoricilor romantici, ca si Balcescu. In gândirea lor exista multe aspecte comune, dar si deosebiri.

Balcescu tindea spre radicalitatea democratica. La el s-a integrat fenomenului revolutionar global din Ţarile Române. Aceasta nu înseamna ca proiectul gândit de el se suprapunea cu faptele si cu dimensiunea revolutiei, asa cum s-a închegat ea în realitate. El nazuia spre o actiune mai energica si mai hotarâta; cauta sa impuna un program de rezolvare a problemei agrare, de asemenea mai hotarât si mai larg; în sfârsit, în planul transformarilor politice Balcescu le dorea mai cuprinzatoare. Sustinea, de pilda, ideea introducerii votului universal.

Credea în popor, în puterea de înrâurire a maselor însufletite printr-o opera de propaganda bine organizata.

Zeul lui era Revolutia. Nu neaparat o revolutie violenta ca actiune, dar o reconversie prin aiptun dinamice, prin transformari adânci ale procesului istoric, într-un text celebru al sau din Mersul revolutiei m istoria românilor. Balcescu credea ca Providenta se aliaza cu nazuinta spre bine si frumos a popoarelor. Acestea strabat din treapta în treapta, miscarea spre împlinirea idealului. Asa s-a întâmplat si cu poporul român care a ajuns pâna la revolutia de la Tendintele regenerarii s-au conturat o data cu miscarea revolutionara de la condusa de Tudor Vladimirescu (o revolutie democratica în sens de politica si nationala) si s-au exprimat în chip matur în revolutia de la 1 cu caracter democratic si social.²

N. Balcescu, Opere editie p. 110-l11.

Dar înfrângerea revolutiei a dezvaluit ca spre a se atinge aceste obiective, prioritara pe ordinea de zi este revolutia nationala, adica realizarea unitatii românilor.³

Acest mare act emancipator ar fi antrenat si realizarea sarcinilor de ordin democratic si social.

Observam, asadar, o întelegere patrunzatoare a liniei de miscare a procesului istoric.

Dincolo de acest proces înscris în linia duratei istoriei, atitudinea lui Balcescu se defineste limpede în denuntarea "monstruoasei cladiri de tiranii, puse una asupra alteia si toate rezemate apasând pe popor, pe taranul muncitor".⁴ Cu privirea îndreptata mereu spre natiune steaua sa polara Balcescu credea în puterea de renastere a tarilor române Muntenia, Moldova, dar deopotriva si Transilvania. Nu însa prin jocul întâmplarilor, ci prin înmanunchierea energiilor si daruirea pe altarul idealurilor.

Balcescu a fost un vizionar. Un exaltat si visator, temperat de discernamântul omului politic. Avram lancu a fost eroul.

Mihail Kogalniceanu a îmbinat puterea de patrundere a situatiilor istorice cu capacitatea de a gasi raspunsul potrivit si simtul constructiei edificiului social-politic.

Balcescu admitea prefacerea societatii si ca un construct al ratiunii. El nu aspira doar ca datele realitatii sa fie explorate rational. Tindea sa refondeze realitatea pe temeiul ratiunii, o forta dotata cu puteri demiurgice generând realitati potrivit proiectelor ei.

Kogalniceanu era un liberal luminat.

Tipul lui de gândire se definea aproximativ în urmatorii termeni:

a. Societatea trebuia înnoita. Pentru aceasta sunt necesare reforme care
sa raspunda "duhului veacului"

b. Regenerarea societatii presupune un program de masuri democratice
si mai ales o reforma cu caracter social de emancipare a taranimii

c. Schimbarea conditiei taranimii însemna eliberarea ei de sub tutela
raporturilor feudale si împroprietarirea

d. Aceasta reforma avea nu doar o semnificatie sociala si economica,
transformând raporturile pe care se cladea societatea româneasca timp de mai
multe secole. Ea avea si o semnificatie nationala, contribuind la cimentarea

Ibidem, vol. I, editie p. 11l-l12.

' Ibidem, p. 108.

societatii, transformând pe taran în cetatean, multiplicând izvoarele de energie ale vietii nationale

e. Reforma trebuie promovata în ciuda rezistentelor întâmpinate din
partea mosierilor, dar ea urma sa fie realizata "de sus", printr-o solutie
pasnica, fara sa atace nervul vital al marii proprietatii.³

Ţaranii sunt elementul cel mai puternic al nationalitatii române, "sunt însasi tara";⁶ li se cuvine un alt rol în societate, dar într-o alcatuirea în care si clasele superioare, boierii, sa fie ocrotiti în interesele lor.

Acestia sunt si ei un element istoric al tarii, li se cuvine recunoasterea. Boierii reprezinta, deci, un factor important al societatii. "Spiritul boieresc" nu mai poate fi însa perpetuat într-un regim constitutional

f. Reformele sociale, economice, politica si constitutionala vor da
societatii o noua fizionomie, vor marca deschiderea spre modernizarea
societatii, vor înalta conditia natiunii române

g. Convingerea lui Kogalniceanu era deci ca progresul societatii se
realizeaza prin reforme graduale, nu prin zguduiri revolutionare. "Ţara
noastra scria în nu prin grabnice si zgomotoase schimbari se poate
ridica. Reformele blânde si graduale, îmbunatatirile serioase, raspândirea
instructiei publice, egala îndrituire a tuturor claselor natiunii, îndreptarea
moravurilor în familie, întarirea, statornicirea si respectarea puterii
ocârmuitoare, ca organ al legii, acestea sunt singurele elemente de regenerate
pentru noi. Orice schimbare silnica, orice prefacere naprasnica nu pot sa nu
fie decât fatale. Când revolutiile încep, civilizatia înceteaza, razboiul
niciodata nu a facut decât a mistui rodurile semanate în timpul pacii".

Facea aceasta consideratie un om al revolutiei de la Nici atunci el nu împartasea ideea reA olutiei în termeni de actiune, desi elaborase poate cel mai cuprinzator program (în sensul de ceî mai bine elaborat) de transformare a Ţarilor Române si de unire a Principatelor.

Minai Kogalniceanu, Discursuri parlamentare din epoca Unirii, septembrie 1857-l4 dec. editie de Vladimir Diculescu, Bucuresti, Editura
Stiintifica, p.

Ibidem, p. 54-55. Conceptia lui Kogalniceanu cu privire la eliberarea si
împroprietarirea taranimii expusa pe larg ui discursul memorabil din mai Vezi D.C. Slurza-Scheeanu. Acte si legumi si privitoare la chestia taraneasca, sena l,
voi. D, Bucuresti, p.

Mihail Kogalniceanu, Opere H, Scrieri istorice, text stabilit, studiu
introductiv, note si comentarii de Alexandru Zub, Editura Academiei, Bucuresti,
p.

Reforme graduale, dar cu caracter organic, concepu! e într-o larga perspectiva de transformari si duse la capat cu energie. Reforme prm care societatea sa beneficieze de înnoiri efective si sa raspunda "duhului" acelui veac. Sa raspunda sarcinilor aflate în fata societatii, s;-ircini gândite patrunzator si cu sagacitate.

h. Iar ca însemne tutelare de fapta, simtire si gând ale oamenilor. Kogalniceanu situa ideea nationala, patria si patriotismul.

în acest plan, al raportarii la istorie, la valorile si semnificatiile ei. la rolul istoriei ca stiinta a natiunii, punctele de vedere ale lui Kogalniceanu si Balcescu formeaza, practic, un corp comun. Sunt nutrite de aceeasi viziune, de aceleasi idei. Coincid în privinta tipului de istorie care se cerea cultivat, a atitudinii fata de valorificarea vechilor izvoare, a misiunii istoriei în contextul afirmarii vietii nationale.

Ca atare, aspectele legate de viziune, de metoda de cercel are si mai ales de rolul cultivarii istoriei (si chiar de forta mitului istoric) nici nu se pot. la urma urmei, trata distinct, întrucât ar însemna sa se reia succesiv aceleasi set de idei de la un autor la altul, într-o ampla lucrare de referinta, "n trei volume, Romantismul românesc. Un studiu al arhetipurilor. Elena Tacciu scrie: "Cultul trecutului eroic, paradigma primordiala a mentalitatii pasoptiste, fiorul sacru al mytistoriei nationale au în Nicolae Balcescu un partizan declarat. Când Kogalniceanu afirma ca «istoria noastra are destule fapte istorice», Balcescu îi adresa epitalamuri muzei Clio vizând o «sfânta carte» unde se afla înscrisa gloria României si «viata eroica a parintilor ei»"'".

Istoria era privita de ambii autori romantici ca o carte a ratiunii. Iar cum natiunea era valoarea suprema în constiinta fruntasilor români de la (de la munteni si moldoveni, la ardelenii care i-au adus prin Simion Bamutiu. în vestita Cuvântare de la Blaj din mai omagiul valorii supreme), se întelege pretuirea pe care cei doi protagonisti ai istoriografiei romantice o acordau istoriei

Nicolae Balcescu începea imnic un capitol al lucrarii salt Românii supt Mihai Voievod Viteazul. "Deschid Sfânta carte unde se afla înscrisa gloria Românilor ca sa pun înaintea ochilor fiilor ei pagini din viata eroica a parintilor lor".⁹

Elena Tacciu, Romantismul românesc. Un studiu al aii/clipurilor voi. !T1, Editura Minerva, Bucuresti, p.

Nicolae Balcescu. Opere III, Românii supt Mihai Voievod Vitaaz.nl, editie Daniela Poenaru, Editura Academiei. Bucuresti, p.

Si Balcescu si Kogalmceanu vedeau în istorie instrumentul indispensabil întemeierii natiunii, factorul de coagulare a acesteia, de solidarizare a corpului national. Istoria nu doar celebra evenimentele glorioase si faptele demne ale trecutului. Contemplarea se îmbina, cu convingerea în puterea ei de înrâurire asupra constiintelor. Avea, cu alte cuvinte, un roi formativ, în Cuvânt preliminariu despre izvoarele istoriei românilor, Nicolae Balcescu sena: "Români au trebuinta astazi sa se întemeieze în patriotism si în curaj si sa câstige statornicie în caracter. Aceste rezultate credem ca s-ar dobândi când ei ar avea o buna istorie nationala si când aceasta ar fi îndestul raspândita".¹⁰

Kogalmceanu formula aceeasi idee în termeni proprii. In Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie nationala la Academia Mihaileana din noiembrie el spunea: "Dupa privelistea lumii, dupa minunile naturii, nimic nu este tnai interesant, mai maret, mai vrednic de luarea noastra aminte decât Istoria istoria, dupa Biblie trebuie ca sa fie, si a fost întotdeauna, cartea de capetenie a popoarelor si a fîestecarui om în deosebi".¹

în Cuvântul introductiv Kogalmceanu extinde consideratiile asupra capacitatii de înrâurire a istoriei. O priveste, printre altele, ca o magistra vitae, (o carte de învatatura cu scopuri didactice si de informare), disciplina care largeste orizontul cultural si, mai ales, care asigura formarea sentimentului duratei. Este mijlocul prin care sa poti cunoaste ce s-a întâmplat în trecut sa faci legatura cu prezentul, în plus sa încerci o predictie asupra viitorului. Ca atare, dincolo de definirea identitatii istoria ajuta, bineînteles, la configurarea unei proiectii în viitor.

Desigur aceasta fiinctie este întrucâtva subsidiera, servindu-i lui Kogalniceanu sa rotunjeasca virtutiile istoriei/²

Accentul cade, la el, ca si la Balcescu, pe descifrarea trecutului si pe contributia ei ia fiindarea sentimentului national, de fapt la constructia ideii natiunii. De aici convingerea ca istoria este nu numai depozitara experientei vietii poporului, dar si izvorul de marturisire a unor fapte remarcabile, a unor evenimente încarcate de glorie. Pentru Balcescu, punctul culminant al

Idem, Opere I, editie critica de G. Zâne si Elena G. Zâne, Editura
Academiei. Bucuresti, p.

Mihail Kogalniceanu, Opere II, Scrieri istorice, editie Alexandru Zub,
Editura Academiei, Bucuresti, p.

Mie»:, p.

faptelor celor mai stralucite ale luptei parintilor pentru libertate a fost Mihai Viteazul. Scria istoricul despre lupta de la Calugareni: "Timpuri d-o memorie glorioasa! Timpuri de credinta si de jertfire, când parintii nostri, credinciosi sublimi, îngenunchiau pe câmpul bataliilor, cerând de la Dumnezeul armatelor laurii biruintii sau coroana martirilor".¹³

Seria marilor barbati urca, desigur, cu mult înaintea sfârsitului de veac al XVI-lea. Balcescu evoca succesiv: "Mircea cel Batrân fu cel dintâi cavaler al crestinatatii care se ispiti a opri furia lor (a turcilor ans.). In cîrnpurile Rovinei el înfrâna trufia lui Baiazet I". "Câtiva am dupa aceea, un alt capitan vestit apara altarele patriei si crestinatatii împotriva cumplitilor lor vrajmasi. Vrednic emul al lui loan Humade, tinu mai multi ani cu mirarea tuturor popoarelor, razboaie crunte cu turcii Vlad Ţepes, V.V. zdrobea pnn biruintele sale pe cruntul Mahomed II. «concherantul» Constantinopolului si scapa înca o data independenta amenintata".¹⁴

înainte ca Balcescu sa puncteze asemenea momente, Mihai Kogalniceanu glorifica si el faptele eroice ale unor domnitori români. Istoria Greciei sau a Romei antice stârnise, desigur, un interes universal, arata Kogalniceanu la relevând în continuare: "...Dar în ce atinge de curajul individual, de îndrazneala faptelor, de statornicia apararii, de marinimia si barbatia voievozilor nostri, can, desi pe un teatru strâmt si cu mici mijloace au savârsit lucruri uriese, în toate acestea, domnilor mei, nu ma tem a zice ca istoria noastra ar fi mai jos decât istoria a oricarui popor, vechi sau nou".¹"¹

Ridicând pe un asemenea piedestal valoarea si functia istoriei, vom putea întelege cu usurinta importanta pe care Kogalniceanu si Balcescu au acordat-o aflarii, strângerii si publicarii izvoarelor documentare, în special a celor vechi. Ambii au fost preocupati de initierea unor publicatii specializate si a unor vaste colectii documentare.

în Introducere la revista Arhiva româneasca" publicata în Mihail Kogalniceanu releva: "Istoria româneasca mai ales sa ne fie cartea de capetenie, sa ne fie paladiul nationalitatii noastre Spre a pastra românilor acest paladium, adica scrierile acestor barbati noi ne-am propus sa publicam o colectie a tuturor homicarilor Valahiei si Moldovei".¹ Pâna la realizarea

NicolaeBalcescu, Opere. III, editie p.

Ibidem, p. 17.

Mihail Kogalniceanu, OpereII,... editie p.

Ibidem, p. 404-405.

acestui proiect Kogalniceanu tinea si publica prin intermediul "Arhivei
j         românesti" si alte categori de izvoare de mai mica întindere dar cu mare

j valoare documentara: urice, si acte vechi,¹⁷ Balcescu era, ca si omologul sau moldovean, un însetat de izvoarele istorice si un mare dontor de a pune în opera publicarea unui corpus de documente. Istoricii trebuiau sa extinda stirile cunoscute, "sa alerge la izvoarele originale, sa caute si sa adune toate daturile putincioase, si atunci vor putea tese o buna istorie"¹⁸. "Magazinul istonc pentru Dacia" înfiintat împreuna cu August Treboniu Laurian, era un început. Proiectul conceput de Balcescu era vast. Retine atentia diversitatea arcului de izvoare care ar fi trebuit, dupa Balcescu, sa fie exploatate: a. poeziile si traditiile populare surse care spun multe despre viata si existenta poporului, despre caracteristicile miturilor, datinilor si reprezentarile lor mentale; b. o alta categorie de izvoare o formeaza legile si institutiile juridice; c. cronicile, atât cele nationale cât si straine, cu imensa lor bogatie de informatii. Aceasta ar fi urmat sa fie cercetate temeinic în doua sensuri: pnn realizarea unui scrupulos examen critic si prin eventuala punere în valoare a unor letopisete si cronici înca nedescoperite.¹⁹ De mare efect gasim caracterizarea cronicarilor umanisti pe care a facut-o Balcescu: "Acesti cronicari se deosibesc toti printr-o mare eruditie. Stilul lor e serios, sententios si plin de reflexii filosofice; aceasta îl face sa fie cam rece si ostenitor. Uneori însa ne reprezenteaza câte un tabel mai variat si naiv".²⁰

Ambii istorici au cunoscut bine scrierile carturarilor secolului al XVUI-lea si de la începutul secolului al XIX-lea.

Kogalniceanu a pretuit lucrarea lui Petru Maior Istoria pentru începutul românilor în Dacia si a contribuit, împreuna cu A.T. Laurian si Anastase Panu, la editarea, în a însemnatei opere a lui Gheorghe Sincai. Hronica românilor si a mai multor neamuri, vol. I-IIL lasi, Tipografia Româno-franceza, 1853-l854. A fost o mare initiativa culturala, opera lui Sincai fiind editata integral pentru prima oara.

In sfârsit, dar nu în ultimul rând, cei doi istorici pledeaza pentru un alt tip de istorie, în sensul de a depasi formula traditionala redusa la

Ibidem, p. 405-406.

^)S Vezi Nicolae Balcescu, Cu\>ânt preliminariu despre izvoarele istoriei românilor, în Opere editie p.

Ibidem, p. 96-97.

Ibidem, p. 98.

evenimentele politice si militare spre a realiza o istorie cuprinzatoare îmbratisând viata poporului sub diversele sale ipostaze: social-economicc. institutionale, politice, culturale.

Se profila, astfel, o clara orientare spre istoria civilizatiei, apta sa deschida orizonturi noi de percepere a proceselor dezvoltam poporului.

Ca o istorie sa descifreze sensurile evolutiei si framântarile vierii nationale sublinia Balcescu ea .,nu trebuie sa fie numai ca un sir de oarecare de întâmplari politice sau militare uscate, fara nici o coloare, fara nici un adevar local; nu trebuie sa se ocupe numai de oarecare persoane privilegiate, dar sa ne arate poporal român cu institutiile, ideile, sirntimentele si obiceiurile lui în deosebite veacuri"²¹.

In acelasi chip. acelasi gând îl exprima si Mihail Kogalniceanu cu vreo doi am înainte: "Pâna acum sublinia el în Lectia de deschidere din toti acei ce s-au îndeletnicit cu istoria natiunii n-au avut în privire decât biografia domnilor, nepomenind nimica de popor, izvorul a tuturor miscarilor si ispravelor si fara de care stapânitorii n-ar fi nimica. Ma voi sili sa ma feresc de aceasta greseala de capetenie, ci, pe lânga istoria politica a tarilor, atât cât voi fi ajutat de documentele si traditiile vechi, voi cauta a va da o idee lamurita asupra starii sociale si morale asupra obiceiurilor, prejudetelor, culturii, negotului si literaturii vechilor români".²²

La ambii istorici romantici problema nu este doar de înnoire metodologica. Ei vroiau, cum stim. o istorie nationala, iar ideea de natiune implica poporal, totalitatea etnica. Prin urmare, sarcinii îi raspundea istoria civilizatiei, nu o restrânsa istorie politica.

Altfel spus. istoria natiunii gândita în termeni moderni apropie tratarea problematicii ei ca istorie a civilizatiei, dupa cum o data constientizat acest concept în întreaga sa complexitate, el contribuie la largirea orizontului istoriografiei si la dobândirea unor noi întelesuri ale ei.

Kogalniceanu si Balcescu au relevat necesitatea întocmirii unor istorii nationale. Dar îndemnul lor avea atunci mai de graba valoarea unei idei decât al unui proiect imediat tangibil. Fata cu starea cercetarilor din epoca si cu

Ibidem, c.

Mihail Kogalniceanu, Opere II Scrieri istorice, editie p.

nivelul de pregatire a premiselor, ideea era prea temerara. Totusi, ambii autori au purces, fiecare pe drumul sau. sa împlineasca ceva din marele proiect.

Dm frageda tinerete Kogalniceanu a pornit ..sa asalteze cerul".

La 17-l8 ani. aflat la studii în Franta si Germania, si-a fixat ca proiect întocmirea unei ample istorii a românilor Historié de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdcuiubiens (Istoria Ţarii Românesti, a Moldovei .y; a românilor transdanubieni) Pâna în la vârsta de de am a publicat în limba franceza un prim volum Istoria Daciei, a românilor tramdamibieni si a Valaliiei (124l-l792").

In acelasi an i-a aparut, tot la Berlin, o Schita asupra istoriej moravurilor si limbii tiganilor, un mic studiu menit sa satisfaca o curiozitate de înteles pentru spiritul romantic al epocii fata de o comunitate pentru care se trezea un interes etno-folclonc si. poate, social-cultural.

Aceste lucrari dau masura unei activitati frenetice, impresionând pâna astazi prin forta si energia intelectului sau. Revenind în tara dupa n-a mai apucat sa întregeasca opera planuita la Berlin. A continuat sa lucreze în alte planuri cu aceeasi intensitate si energie pâna spre deschizând noi drumuri în publicistica literara si istorica, participând la evenimentele anului dai' mai ales ilustrând remarcabil noi fatete ale activitatii istoriografice. între care se cuvine remarcata, în mod special publicarea primului corpus de izvoare narative Letopisitele Ţarii Moldovei Ceea ce a întreprins Kogalruceanu în aceasta etapa a smuls admiratia unor figuri importante ale culturii noastre printre care Nicolae lorga"³. Dupa Kogalniceanu s-a impus în prim planul vietii politice si ca om de stat. Acad. Andrei Otetea îl considera, nu fara temei, cel mai mare om de stat român din secolul XIX²⁴.

Opera istorica a lui Mihail Kogalniceanu si-a gasit un exeget de exceptie în prof. Alexandru Zub

Raspunzând tentativei de a realiza o sinteza a istoriei nationale. Istoria Dadei, a românilor tramdamibieni si a Valaliiei urmeaza sa ne retina atentia

Vezi Nicolae Jorga, Mihai Kogalniceanu, scriitorul, omul politic si românul,
Bucuresti, f.a., p.

A. Otetea, Mil mil Kogalniceanu, istoric si om de stat, în "Studii", XIX,
1966,nr. p.

Alexandru Zub a examinat în numeroase cercetari activitatea lui Mihail Kogalmceanu. Referentiala este ainpla lucrare Mihail Kogalniceanu Istoric, Editura Junimea, Iasi. p.

mai cu osebire. Este considerata prima lucrare cu adevarat moderna asupra trecutului national.

I-a solicitat lui Kogalniceanuun un imens efort de documentare, mai ales ca, aflându-se în strainatate, el trebuia sa apeleze în tara pentru unele carti, documente sau informatii care îi erau necesare.

Prima parte a lucrarii este dedicata istoriei Daciei înfatisând fenomenul dacic pâna la cucerirea dacilor de catre romani, apoi colonizarea romana a Daciei si epoca navalirilor barbare, în sfârsit, situatia românilor transdanubieni cu accentul pe epoca taratelor româno-bulgare. fntr-un capitol distinct, Kogalniceanu trateaza problema raporturilor româno-ungare în Transilvania a voievodatelor române, a conflictelor cu regalitatea maghiara si a începutului stapânirii Ungariei în Ardeal.

Remarcam spiritul de sinteza si vigoarea descrierii, evidente în textul lui Kogalniceanu.

Cea mai mare parte a lucrarii este dedicata, bineînteles, istoriei Ţarii Românesti (Valahiei) începând cu când se considera ca s-a întemeiat statalitatea la sud de Carpati prin descalecarea lui Radu Negru I si pâna la (când s-a încheiat tratatul de pace ruso-turc de la Iasi).

Mircea cel Batrân este înfatisat ca un mare domnitor. Se prezinta echilibrat Vlad Ţepes. mentionând scenele de groaza sugerate de padurea de tepi în care erau înfipti oamenii lui Hamza Pasa.

Un capitol substantial este închinat domniei lui Mihai Viteazul, perceputa în spirit romantic, apoi domniei lui Matei Basarab.

Despre scenele premergatoare prinderii si executiei lui Constantin Voda Brâncoveanu scrie cu caldura si forta evocatoare.

Trateaza în termeni vehement critici, dar as spune veridici, epoca fanariota (domnitorii sunt priviti ca "arendasi" ai slujbei domnesti²⁶).

Paragrafe speciale sunt dedicate moravurilor, institutiilor si vietii religioase a valahilor. Acolo gaseste el poporul, "adevarata fata a statului"²⁷.

Sub fanarioti, Ţarile române "devin o ferma pe care o închiriau marii viziri".
Mihai Kogalniceanu, Opere U, editia p. vezi si p.

Mihail Kogalniceanu, Opere editie "Pâna în secolul al XVH-lea scrie Kogalniceanu prin poporul român se întelegea printul, clerul si nobilimea; ceea
ce astazi noi întelegem prin popor, adevarata forta a statului, erau atunci serbi, într-un
sens mai restrâns decât în Franta si în alte parti ale Europei" p.

Kogalniceanu are intuitia unor repere valide de periodizare a istoriei Ţarii Românesti, desi porneste de la câteva vârfuri ale domniei: de la întemeierea statului la Mircea cel Batrân, de aici la Radu cel Mare apoi la Mihai Viteazul Fkeaza apoi o limita despartitoare o data cu instaurarea regimului fanariot si se opreste la Tratatul de pace ruso-turc de la Iasi care a marcat unele schimbari în conditia politica si internationala a Ţarilor Române. Mai târziu. Kogalniceanu va fixa drept punct de pornire a unei noi epoci miscarea revolutionara a lui Tudor Vladinirescu (l

Figura de prim plan a istoriografiei romantice, creator de publicatii istorice, editor de documente si de izvoare narative, doctrinar, împreuna cu Nicolae Balcescu, al istoriei ca suport al afirmarii natiunii, al studierii trecutului ca factor al solidarizarii nationale, Mihail Kogalniceanu a marcat, alaturi de acelasi Nicolae Balcescu, o paradigma în perceperea semnificatiei istoriei, în abordarea problemelor ei metodologice, în situarea istoriografiei române în orizontul modernizarii.

Ei au dat de asemenea un impuls semnificativ studierii istoriei sociale, depasind nu doar epoca lor, dar având în multe privinte o perceptie profunda asupra raporturilor sociale în istoria României, perceptie care poate servi si astazi (cel putin pentru anumite domenii) drept punct de plecare în revigorarea studiilor de istorie sociala.

înainte de a trece la acest aspect al preocuparilor celor doi reprezentanti de seama ai istoriografiei noastre romantice este necesar sa ne oprim la opera de capetenie a lui Nicolae Balcescu, Românii supt Muiai Voievod Viteazul.

în putine texte istorice din literatura noastra gasim atâta ardenta a sentimentului si totodata atâta convingere ca tonalitatea adoptata surprinde esenta tabloului istoric si a eroului care domina tema. In unele pasaje Balcescu scrie însa prea înflacarat si cade în exces, faurind un erou imaginar cu mult peste ceea ce ar fi fost necesar spre a reda esenta faptelor si a lumii launtrice a lui Mihai Viteazul.

Pe Balcescu nu doar l-a preocupat intens tema careia i-a dedicat atâta energie, atâta concentrare sufleteasca si spirituala. L-a obsedat pur si simplu. A cautat sa se documenteze cât mai amplu, a cercetat în diverse biblioteci,²⁸ a consultat cabinete de stampe, s-a aflat în corespondenta, pe când era în exil,

Stiri interesante în acest sens la G. Zâne, N. Balcescu la Biblioteca Poloneza din Paris, în N. Balcescu, Opera Omul. Epoca, editia a IT, Editura Eminescu, Bucuresti, p.

cu prieteni sau cunoscuti din Principate si din Transilvania în cautarea unor izvoare.

Bibliografia folosita în lucrare este impunatoare. Numeroase cronici, documente si lucrari sunt în limbi straine.

Balcescu era dotat cu spirit critic, cu preocuparea pentru acuratetea documentarii si cu remarcabile aptitudini stilistice. Scrisul are fragezimea exprimarii cronicaresti,²⁹ dar si vibratia unui arc încordat în dorinta de a transmite framântarea epocii si trairea evenimentelor prezentate. In fond. momentul istoric Mihai Viteazul este prin excelenta al faptelor de arme: pregatiri militare, campanii, batalii, amplasarii de garnizoane, negocieri si aliante de tot felul: politice, diplomatice, militare. Totul se petrecea într-o neîntrerupta combustie.

în Românii supt Mihai Voievod istoricul a cautal sa transpuna cititorul în epoca, sa refaca un traseu în care datele reale urmau sa închege o epopee.

Figura lui Mihai Viteazul este a unui arhetip; bataliile purtate de ei capata proportii de legenda³⁰, în lucrarea amintita a E.lenei Tacciu, Romantismul românesc, autoarea releva literaturitatea monografiei lui Balcescu si faptul ca, într-un fel, Românii supt Mihai Voievod se înscrie în specia poemei istorice de factura romantica³¹.

Spre exemplificare, vom lua la întc%nplare textul de la p. întâlnim
formule ca; "Vestea aceasta turbura veselia nuntii". "Solii sai alerga cu graba la
împaratul"...; .împreuna cercara sfat cum sa apere mai bine tara''.... cete turcesti se
ispitea" a trece Dunarea ..în aceasta nevoie, sfatul ostasesc chiteai"... "Siruin Pasa
se pune cu multa silinta si înfocare de a sfârsi podul"... (N. Balcescu, Open editia
p.

Iata descrierea asaltului initiat de Mihai Viteazul menit sa stavileasca ostire;)
turceasca: Mliai cugeta întru inima sa ca împregiurarea cere neaparat vreo fapta
eroica spre a descuragia pe turci si a îmbarbata pe ai sai. El hotara',te atunci a
cumpara biruinta cu primejdia vietii sale.

Ridicând ochii catre cer smulge o secure ostaseasca de la un soldat, se arunca în coloana vrajmasa ce-l amerinta mai de aproape, doboara ja toti cei ce se încearca a-i sta împotriva, ajunge pe Caraiman pasa, izbeste si pe alte capete de vrasmasi si, facând minuni de vitejie, se întoarce la ai sai plin de trofee si fara a ti ranit". (N. Balcescu, Opere UI, editia citata, p.

Elena Tacciu, Romantismul românesc. Un studiu al arhetipurilor, voi. III,
Editura Minerva, Bucuresti, p.

Metoda folosita spre a obtine asemenea efecte este cunoscuta: pe seria faptelor se altoiesc starile sufletesti ale actorilor peste care autorul adauga propriile consideratii atât cu privire la fapte, cât mai ales la starile sufletesti si la intentiile dirapoia faptelor. Metoda resuscitarii vietii trecute se contopeste cu imaginatia autorului în pura maniera romantica. Unde începe imaginatia se subtiaza însu senzatia de viata (de recreare a vietii trecute, cum se exprima Nicolae lorga).

în general, Balcescu a avut darul punerii în scena a faptelor descrise. Iar cum în seria faptelor domina batalia, acestea chiar risca sa se transforme într-o aglomentre de date daca nu configureaza un scenariu.

în descrierea bataliei de la Calugareni putem citi: ,.în sfârsit, soarele veni sa lumineze aceasta mare zi de miercuri august, menita a fi bilantul cel mai stralucit al cununei gloriei române Mihai plin de încredere în energia armatei sale. trece podul în capul a opt mii de ostasi si se lasa cu furie asupra osmanliilor, în vreme ce focul iute si bine tinut al puscasilor din padure si al tunurilor pustiesc armata turceasca, oborându-i la pamânt lume multa

Dar vraj nasul se bate cu inima, îsi împrospateaza adesea ostile, ceea ce nu pot tace ai nostri, si îi reîmping îndarat.

De trei ori românii îi împresoara si pravalesc pe turci si de trei ori fura împinsi înapoi.

Astfel urma lupta cu noroc schimbator, de la rasaritul soarelui pâna catre doua ceasuri înaintea apusului, biruitorii ramânând adesea biruinti si biruitii biruitori"³².

Aceeasi iscusinta a punerii în scena o putem observa în descrierea bataliei de la Selimber, în cazul altor lupte purtate de ostirea româna, sau al confruntarilor militare care au presarat în epoca Europa, din Ungaria si Polonia pâna la Rusciuk si Vidin.

In descrierea scenelor de lupta se resimte influenta lui Titus Livius, senzatie sporira si de câteva discursuri (imaginare bineînteles), pe care Balcescu le introduce în text. Si ca senzatia sa fie si mai puternica, amintim recursul la câteva semne premonitorii prin care Balcescu doreste, probabil, sa sporeasca intensitatea dramatica a textelor. Este drept, autorul a facut-o cu discretie, uzând de procedeu doar în doua trei cazuri.

Nicolae Balcescu, Opere IE, ed. at., p. 77-79.

O relevabila punere în scena consacra intrarea lui Mihai Viteazul în Alba lulia si proclamarea lui ca voievod al Ardealului." Scenariul este preluat aproape aidoma în filmul în care actorul Amza Pellea a jucat rolul lui Mihai Voievod.

Mai reusite, poate, decât aceste scene sunt evocarile istorice cu care se deschid unele parti ale lucrarii lui Balcescu. Semnificativa, bogata în reflectii si bine construita ca sinteza epica este însasi Introducerea lucrarii.³⁴ Remarcabila este evocarea cetatii de scaun a Ţani Românesti orasul Târgoviste.

Sigur, o puternica impresie lasa evocarea Ardealului perceput ca topos al armoniei între om si natura.⁰⁵

Opera lui Balcescu e presarata cu reflectii asupra ideii de natiune si unitatii nationale. Autorul vede în Mihai Viteazul un purtator al acestei idei, un promotor al constiintei nationale.

Altfel spus, domnitorul apare constient de misiunea istorica.

Sigur, talmacirea evenimentelor si obiectivelor împlinite de marele voievod este excesiva. Este drept, Balcescu nu omite sa mentioneze ca în secolul XVI (si mai înainte) idea de natiune se manifesta mai degraba ca un sentiment. Nu avea "un caracter mintos si ideal" cum se exprima istoricul dar se manifesta ca "simtiment",³⁶ puternic si intens, inspirând nazuinta multor domnitori. Ea îsi gaseste cea mai vie expresie în laptele lui Mihai Viteazul.

De fapt istoricul proiecteaza asupra domnitorului propriile sale idei, gânduri si nazuinte. Mihai Viteazul este proiectia unui simbol si a unui ideal în spiritul generatiei de la 1

în figura lui Mihai, istoricul si revolutionarul se cauta pe sine. El transfera asupra eroului propria constiinta a idealurilor aflate în fata poporului, iar dinspre erou proiecteaza misiunea data în epoca. Dealtfel în Românii supt Mihai Voievod Viteazul, Nicolae Balcescu face referiri explicite la aspectele problemei nationale în contextul epocii sale, sugereaza permanenta ideii nationale si acuitatea sarcinii rezolvarii ei. Alaturi de alte scrieri în care el trateaza problematica natiunii. Românii supt Mihai Voievod

Nicolae Balcescu, Opere, ffl, ed at., p. 232-233. T Ibidem, p. 13-l8.

Ibidem, p. 192 -l93.

Ibidem, p. 166; vezi si

este un revelator al conceptiei lui Nicolae Balcescu cu privire la aspectele national-statale. Ele se regasesc amplu si cuprinzator în volumul de corespondenta al lui Balcescu, intens sustinuta mai ales dupa si adresata în special lui Ion Ghica.

Aceasta corespondenta, exceptionala ca document uman, nu este mai putin semnificativa ca marturie a pozitiei lui Balcescu în chestiunea nationala, a cailor de eliberare a Ţarilor Române, a raporturilor turco-române, româno-austriece etc., a perspectivei unei noi revolutii si a cailor de colaborare a popoarelor din Europa central-estica în lupta pentru libertate.

într-o scrisoare din februarie trimisa din Paris lui Ion Ghica, citim urmatoarele: "Voi sa sfârsesc o scriere asupra lui Minai Voievod Viteazul si sa pui piatra de temelie a unitatii nationale".³⁷ Iata semnificatia pe care a atribuit-o Nicolae Balcescu lucrarii sale: de fundament istoric al miscarii pentru unitatea nationala.

Bolnav, trebuind sa raspunda multor altor exigente, Balcescu a continuat sa lucreze la Mihai Voievod pâna în pragul stingerii, în noiembrie fara sa-si poata vedea împlinita pâna la capat dorinta arzatoare. N-a mai apucat sa încheie capitolul Mirislau, apoi Guruslau si bineînteles sa prezinte sfârsitul eroului. Portretul lui Mihai, ansamblul circumstantelor epocii si semnificatia momentului Mihai Viteazul în istoria Ţarilor Române dau si asa senzatia de plenitudine.

Românii supt Mihai Voievod Viteazul este opera cea mai reprezentativa pentru istoriografia romantica româneasca de orientare radicala prin spiritul ei, prin incomparabilele ei calitati, cât si prin unele inerente scaderi.

Balcescu a scris-o cu inima fierbinte, cu o sinceritate deplina si cu un intens efort intelectual, în conditii vitrege de exil, în rastimpuri de ragaz smulse altor preocupari si într-o înclestare continua cu o boala necrutatoare.

Astazi opera lui Balcescu îsi defineste semnificatia ca prima monografie moderna a unei perioade importante în istoria poporului nostru.

Nicolae Balcescu si Mihail Kogalniceanu au deschis în istoriografia româna un capitol relevabil asupra caruia se cuvine sa staruim macar în linii generale.

Nicolae Balcescu, Opere IV, Corespondenta, editie critica de G. Zâne, Editura Academiei, Bucuresti, p.

Am amintit ca ei au subliniat necesitatea înnoirii sensului istoric prin trecerea de la istoria politica la studierea societatii. Ţinta"' cum se exprimau cei doi istorici, era de a oferi o reprezentare de ansamblu a dezvoltarii sociale. a vietii poporului. Tindeau de fapt spre o tratare de tipul istoriei civilizatiei, în textele ambilor istorici întâlnim acest concept. Kogalmceanu chiar a publicat un eseu preluat dupa Elias Regnault despre civilizatie. Balcescu diferentia clar tarile civilizate, asezate în Occidentul european, de zona sud-est europeana, aratând ca dominatia otomana si interferenta Rusiei au blocat accesul tarilor din Europa de sud-est spre civilizatie.

In principalele lor scrieri istorice Kogalniceanu si Balcescu au dat un palid raspuns dezideratului formulat de ei. Lipsa izvoarelor, noutatea sarcinii, conditia lucrarilor ca atare (unul a sens o sinteza la vârsta fragedei tinereti. celalalt a urmarit o ideologie politica pe fondul unei teme militare), toate acestea i-au îndepartat de realizarea enuntului lor programatic. Ambii istorici au dezvoltat în alte studii tematica istoriei sociale. Performantele celor doi istorici în acest domeniu sunt analizate relevabil în lucrarea lui Aurel Radutiu Incursiuni în istoria vietii sociale:¹* Am amintit cu alt prilej despre aceasta lucrare.

Sa luam în seama teza formulata de autor potrivit careia viziunea istonca se articuleaza cu onentarea si chiar cu programul politic la care adera. Mai mult viziunea istorica este în ultima instanta un derivat al acestei orientari. Antoni romantici erau sincen: nu se gândeau sa-si camufleze preferintele politice-ideologice sub masca obiectivitatii textului istonc.

Asa ceva nici nu este posibil; în materie de elaborare istorica onentarea este implicita si subiacenta, indiferent de declaratiile despre totala detasare ideologica sau filozofica. Ceea ce nu înseamna ca once atitudine ideologica are aceeasi valoare în raport cu nivelul obiectivitatii unei lucrari.

Textele de istorie sociala ale lui Mihail Kogalniceanu si Nicolae Balcescu contin mai mult adevar istonc pentru ca leflecta probleme esentiale ale societatii românesti, dezvaluie raporturi revelatoare ale structurilor acesteia si le înfatiseaza vendic. Nu eludeaza aspectele ..neconvenabile" ale realitatii, nu escamoteaza substanta fenomenelor.

In sfârsit, scrierile lui Balcescu si Mihail Kogalniceanu releva cât de importanta este cunoasterea istoriei pentru a explica fenomenele

Editura Dacia, Cluj,

contemporane si a fundamenta programele politice-ideologice pe care ei le sustineau.

Sa luam spre exemplificare doua texte: studiul program al lui Nicolae Balcescu, Question économique des Principautés Danubiennes si celebrul diseurs al lui Mihai Kogalniceanu din mai rostit în Adunarea Nationala în favoarea împroprietaririi taranilor. Ambele texte un studiu memoriu asupra problemei agrare din Principate, elaborat la si un discurs parlamentar sunt situate în orizont istoric, îmbogatite în chiar substanta lor de dimensiunea istorica. Nu numai prin recursul la aspectele genetice ale problemelor dezbatute, dar si prin referirile dese de ordin istoric pe parcursul textelor.

Question économique des Principautés Danubiennes reprezinta un text remarcabil prin forta analitica a raporturilor agrare din epoca regulamentara, prin maniera sintetica si patrunzatoare a incursiunii în evolutia problemei agrare pâna în secolul al XLX-lea si prin pertinenta pledoariei în favoarea reformei agrare, considerata de Balcescu problema-cheie a revolutiei române de la In acest studiu Balcescu argumenteaza întreita semnificatie a reformei: nationala, moral-etica si economica. Argumentarea este reluata de Mihail Kogalniceanu în Discursul din mai Similare ca problematica si viziune sunt si alte doua articole ale celor doi istorici: Ochire istorica asupra sclaviei publicat de Kogalniceanu la Iasi. în si Despre starea sociala a muncitorilor plugari al lui Nicolae Balcescu. aparut în Tezele acestui articol sunt reluate de autor în studiul Question économique.

In ambele studii Balcescu pune o demnitate si o solemnitate a discursului stiintific care da si astazi lecturii un aer aparte. Este scrisul unui istoric si economist de rasa.

Balcescu dreseaza un proces de o vigoare neobisnuita aristocratiei funciare din Principate, sensibilizând prin aceasta percepea necesitatii înfaptuirii reformei agrare ca act fundamental al vietii economice a românilor.

Question économique a fost reluata în buna masura de Elias Regnault într-o lucrare de mare circulatie în epoca.

La Jules Michelet îi aducea lui Balcescu un ales omagiu: ..L-am pierdut Era un erudit de prim ordin si totodata un spirit practic foarte limpede si foarte luminos. Ar fi fost marele istoric al tarii sale si fara îndoiala unul dmtre cei mai întelepti conducaton. Pâna astazi nu cunosc nimic mai bun asupra acestui obiect, nimic mai instructiv ca brosura Question

économique des Principautés danubiennes (aparata la Charpantier. Palatul Regal, Galeria Orléans). Aceasta mica scriere a fost întocmita în în alternativa ca tara nu se putea elibera decât cu ajutorul Portii. Chestiunea era privita cu discretie, dar cu o mare claritate""

La aproape un secol si jumatate de la încetarea activitatii lor istoriografice, Balcescu prin moarte, Kogalniceanu absorbit fiind de alte preocupari, cei doi istorici romantici continua sa fie piloni ai istoriografiei noastre în genere.

Unuia îi apartine prima sinteza moderna a scrisului nostru istoric: celuilalt, prima monografie moderna a istoriei noastre.

Balcescu si Kogalniceanu au pus problema regândirii istoriografiei române în spiritul abordarii totalitatii vietii istorice a poporului. Ei au fost deschizatori de drumuri în valorificarea si editarea unui corpus de izvoare documentare.

în linia de miscare a istoriografiei românesti, dar exteriorizând un moment nou al vietii national-statale Nicolae Balcescu si Mihail Kogalniceanu au investit istoria cu misiunea de a fundamenta edificarea natiunii, de a se constitui într-un instrument al solidarizarii nationale, de a-si pune în valoare rolul de forta cimentatoare a fazelor evolutive ale societatii, a trecutului cu prezentul, de a cultiva intens memoria trecutului si a întretine patriotismul ca o flacara vie.

Istoria era stiinta natiunii, revenindu-i prin chiar acest fapt un loc de cinste în viata spirituala a popoarelor. Toate aceste determinari poarta însemnele romantismului. Romantica era, de asemenea, inflamarea sentimentala, propensiunea spre culoare si relief, vibrate la fenomenele originare fondatoare ale începutului popoarelor, constructia unor eroi arhetipali (vezi figura exemplara a lui Mihai Viteazul) credinta în învestirea fiecarui popor cu o misiune, convingerea în capacitatea de regenerare a popoarelor, în miscarea ascensionala a istoriei, exaltarea ideii de libertate etc.

într-un cuvânt, Mihail Kogalniceanu si Nicolae Balcescu au contribuit la înnoirea istoriografiei românesti, au înscris initiative de referinta în dezvoltarea ei, au aruncat samânta multor impulsuri roditoare.

J.Mchelet, Les légendes démocratiques du Nord, Pans, 1854, p. c.f. Nicolae Balcescu, Opere n Scrieri istorice politice si economice 1848-l852, editie G. Zâne si Elena G. Zâne, Editura Academiei, Bucuresti, p.

Pentru curentul romantic în istoriografia româna, Kogalniceanu si
Balcescu sunt figuri exponentiale. Dar miscarea este considerabil mai bogata.

O formatie imensa de istorici specializati, de scriitori si publicisti, de profesori s sau de amatori pasionati de trecut, închegând un fascinant tablou surprins impecabil de Al. Zub⁴⁰ "alerga spre istorie".

Interesul nu era nici pragmatic, nici livresc contemplativ. Era expresia

unei trairi adânci si pasionate a ideii de istorie, raspunzând nevoii de a

plamadi, de a construi si de a afirma o identitate, a impune ideea de natiune.

Ea era perceputa ca valoare suprema care transcende oricarei alteia, asa cum

pleda patetic Simion Baruntiu în discursul sau din mai la

Adunarea de la Blaj.

l                 Acest fragment istoric aflat sub semnul revolutiei de la 1 si al Unirii

î din a dat patriotismului o vigoare de exceptie. Fenomenul revine cu o l intensitate aparte spre sfârsitul secolului al XEX-lea si la începutul secolului al l XX-lea dinamizat de figura proteica si vizionara a lui Nicolae lorga

atingând punctul de maxima revarsare sufleteasca în vremea Unirii din Sub cupola miscarii de la si a perioadei Unirii din se

regasesc numele ctitorilor culturali din epoca I. Heliade Radulescu, Gh. Asachi, George Barit, ale unor poeti si scriitori: Cezar Bolliac, | Dimitrie Bolintineanu, ale unor profesori Aaron Florian, l August Treboniu Laurian, AL Papiu Ilarian, Ion Maiorescu ale unor pasionati de istorie: L Sion, G. Saulescu, Gh. Plesoianu, ale studiosului l Daniaschin Bojinca si mai tinerilor talentati care vor aduce contributii i notabile la dezvoltarea istoriografiei române: B.P. Hasdeu, Al. Odobescu, i V. A. Urechia etc.

l                Heliade Radulescu cauta sa imortalizeze pe Mihai Viteazul într-o

epopee, scria despre evenimentele revolutionare de la într-o viziune
| proprie, exagerându-i meritele pâna la nivelul figurii providentiale si, ceea ce
este mai important, urzea planuri ciclopice de editare a unor mari colectii de
l istorie universala si nationala: Istoria românilor în Dacia; Istoria Greciei;
i Istoria civilizaiiunii; Istoria universala a globului în treizeci de volume.
Din asemenea planuri au ramas, 'in afara unor schite istorice' proprii,

transpunerea în româna a unor fragmente din Istoria civilizatiei europene a

Vezi Ai. Zub, A scrie si a face istorie. Istoriografia româna postpasoptista, Editura Junimea, Iasi,

Ibidem, p. 84.

lui Guizot si Istoria girondinilor de Lamartine. Similare planurilor lui Heliade Radulescu sunt acelea faurite de Bogdan Periceicu Hasdeu. Chiar daca între planuri si realizari observam si la Hasdeu asimetrii considerabile, mostenirea lasata de el este remarcabila: prin cercetarile înreprinse. prin fulguratia ideilor deschizatoare de orizonturi, prin efervescente spiritului sau si imensa eruditie pe care o vadeste activitatea sa. In principala sa scriere istorica. Istoria critica a românilor se interfereaza mai multe curente de gândire, încât dezbaterea acesteia urmeaza sa o realizam cu alta ocazie.

Sub povara unui romantism tumultuos se afla însa lucrarea loan Voda cel Cumplit, publicata în

Apartine ca atare unei perioade ce depaseste cronologic limitele epocii care ne preocupa. Studiul lui Hasdeu se revendica însa atât de intens din zestrea curentului romantic⁴² încât impune luarea aminte în acest cadru.

Textul apeleaza la numeroase documente interne, la surse variate ale unor autori straini.

Din pacate, Hasdeu parea preocupat sa prezinte nu un loan Voda cel Cumplit credibil, ci o figura care sa întruchipeze idea de erou.

In consecinta, în text ne întâmpina o revarsare imaginativa debordanta si o proiectie a lui loan Voda cel Cumplit, ca si a faptelor sale, pe un plan violent retoric, încât superlativele lui Hasdeu nu sporesc admiratia pentru viteazul si nefericitul domnitor, ci ruineaza captarea bunavointei cititorului.

Permanentele asocieri cu alte situatii din istoria Europei nu lumineaza întelegerea problemelor, ci face textul stufos.

în Prefata la prima editie, Hasdeu scrie: "Istoricul este un uvrier si un artist totodata' ~. Explorând istoriografia noastra el noteaza ca dintre toti istoricii nostri doar Balcescu raspundea acestui dublu deziderat. Probabil ca loan Voda cel Cumplit se dorea o replica a operei Romanii supt Mihai Voievod Viteazul. Tentativa n-a reusit; a ramas epigonica datonia exagerarilor dincolo de limita, a lunecarii în voia fanteziei, a patetismulu care se vrea poetic, dar pierde contactul cu realitatea. In încheierea prefetei amintite, Hasdeu scrie: "Mai ramâne o speranta: învierea mortilor. Atari fura principiile critici si ale perspectivei noastre: judecati însiva deca am fost în stare, sau, mai bine. daca avui noroc de a le tine credinta.

în Generalitati cu privire la studiile istorice Nicolae lorga vede în deopotriva un polihistor, ca si figura exponentiala a romantismului.

B.P. Hasdeu, lom Voda cel Cwnplit, Editura Minerva, Bucuresti, p.

încât priveste coloritul, stim atâta ca inima simtea în adâncul sau ceea ce scriu condeiul; iar când inima simte, condeiul devine scurt, laconic, iute ca bataia pulsului ,."⁴⁴

Sa observam câteva aprecieri despre loan Voda cel Cumplit în raport cu principiile critice invocate de Hasdeu: ..El descaleca de pe cal, pedepseste pe cazaci, grupeaza gloata cu infanteria si, strigând catre eroicele resturi ale ostirii sale: «Fratilor, caza corpul meu unde vor cadea capetele voastre!» face lui atac atât ae furibund, încât apuca de la turci artileria lor si-i lasa înlemniti de ameteala si uimiti de admiratiune' '\ Si încheie în aceeasi nota de apoteoza: "Dar cautati cu lumânarea, ca Diogen, nu numai în România, ci cautati în toatd istoria universala, un singur principe, carele cu mai putine mijloace sa iî executat în pace si în razboi, ca domn si ca ostas, într-un interval de douazeci si opt de luni, niste lucruri mai gigantice decât reformele administrative si bataliile Iui loan Voda "⁴⁶.

Asemenea dezlantuiri afective pot detecta stari de spirit inflamate, dar cu ele nu se poate face istorie! Pacat de eruditia lui Hasdeu. folosita si aceea fara cumpat, adesea artificial si inutil.

întreaga structura a textului oscileaza de altfel între naratiunea istorica propriu-zisa si punerea în scena a unor piese de teatru.

De altfel, fata de loan Voda cel Cumplit, piesa Razvan si Vidra a lui Hasdeu este de departe o reusita.

Istoriografia structurata tipologic în paradigma romantismului pasoptist dadea insistente semnale critice asupra necesitatii de a elabora o sinteza istorica a poporului român. Invocarile lipsei unei sinteze traverseaza perioada. Le regasim, începând cu cel mai talentat autor al acesteia, Nicolae Balcescu, care recunostea meritul contributiei lui Kogalniceanu, si pâna la autorii cu scrieri nesemr i ficati ve.

Totodata, cei ce cultivau istoria evidentiau de asemenea dificultatea lipsei de documente si chemau la întocmirea unor corpusuri menite sa puna în valoare imensul evantai documentar aflat abia la începuturile colectarii, clasificarii si publicarii lui. Or, premisa unor sinteze o constituia tocmai explorarea unor largi categorii de izvoare.

^s* Ibida.i, p. Ibidem, p. 147.

Disputa era într-un fel otioasa. Epoca a marcat realizari de ordin documentar care vor spori permanent în etapele ulterioare. Semnalam cu titlu ilustrativ Cronicile României (Letopisitele Moldovei si Valahiei). docunientele valorificate de Nicolae Balcescu prin Magazin istoric pentru Dacia". Tezaund de monumente istorice pentru România voi.) al Al. Papiu Darian. apoi numeroasele documente puse în valoare de Hasdeu în colectia Arhiva istorica a României (l 865-l867). Mai înainte (la 1 Teodor Codrescu a initiât colectia Uricariul, care avea sa însumeze de volume pâna la 1

înca înainte de revolutia de la si de investigatiile lui Al. Papiu Darian începuse explorarile arhivelor din Viena bucovineanul Eudoxiu Hurmuzaki. Documentele culese de el aveau sa puna bazele uneia din cele mai prestigioase colectii documentare românesti: Documente privitoare la istoria ronwulor (colectia Hurrnuzaki).

Daca Hasdeu se situeaza la interferenta câtorva curente istoriografice, adaugând spiritului romantic norme pozitiviste si metode critice de studiu, Aaron Florian se integreaza romantismului prin toate caracteristicile scrisului sau.

Este unul dintre vârstnicii generatiei de la 1 (s-a nascut la 1 în Transilvania si a trecut înca din 1 în Ţara Româneasca). Ca multi alti transilvaneni a îmbratisat cariera de profesor, de la Golesti si Craiova, la liceul "Sf. Sava". în vremea revolute muntene a fost apropiat al guvernului revolutionar, participând apoi la evenimentele revolutionare din Transilvania. A facut ziaristica timp de câtiva ani la Sibiu si Viena revenind în învatamânt inclusiv la nou înfiintata Universitate din Bucuresti unde a predat istoria universala.

Aaron Florian a scos la primul cotidian intitulat "România". Publicatie cu dubla semnificatie, prin titlu si pnn aparitia zilnica.

Profesor de prestigiu, Florian a întocmit lucrarea Idee repede de istoria Principatului Ţarii Românesti, aparuta între 1835-l838. în trei volume de format mic (culeasa în tipografia lui Eliade Radulescu, cu litere specifice alfabetului de tranzitie).

Aaron Florian facea un cald elogiu istoriei: "Oglinda aceea magica a veacurilor trecute, icoana cea adevarata a vremii de acum, si cheia cea de mare pret cu care se descuie oarecum si ascunsurile viitorului"'⁴ Ideea prefigureaza, dupa cum se observa, enunturile lui Balcescu si Kogalniceanu.

FI. Aaron, Idee repede de istoria Principatului Ţarii Românesti, voi. Bucuresti, p.

Precursor al lui Balcescu se dezvaluie si în admiratia pe care o revarsa asupra lui Mihai Viteazul, în centrul perioadei 1526-l716. careia îi dedica volumul al doilea al lucrarii sale, gasim figura marelui domnitor. "Scoala cea mare în care s-a format au fost nenorocirile patriei sale aici s-au dezvoltat sentimentele sale nobile, mântuitor si slobozitor al natiei sale".⁴⁸

Ca aproape toti istoricii din generatia sa judeca foarte aspru veacul fanariot. Forta culturii au întretinut-o putini învatati în Ţara Româneasca si Moldova, în schimb au promovat o opera de pionerat carturarii Scolii .Ardelene.

Dupa î autorul vede istoria Ţarilor Române sub semnul rodnic al renasterii.

Aaron Florian propune o periodizare a istoriei Ţarii Românesti într-o formula apropiata de cea adoptata de Mihail Kogalniceanu: l Istoria veche pâna la

u Istoria de "mijloc": 1290-l526; 1526-l716; 1716-l822;

HI Istoria noua este inaugurata de miscarea lui Tudor Vladimirescu si instaurarea domniilor pamântene.

Aaron Florian justifica metodologic nevoia tratarii mai amanuntite a epocii recente: "Cu cât înainteaza istoria si se apropie de vremea noastra de acum. cu atât sfera sa se lateste, cu atât faptele, întâmplarile si relatiile Ţarii Românesti sunt mai cunoscute si mai interesante". Ideea, pertinenta metodologic, avea si un substrat pragmatic: îi permitea sa mimeze o sensibilitate fata de regimul regulamentar. Traia doar sub rigorile acestui regim Structural, A Florian era atasat ideii nationale, nutrea încredere în evolutia spre progres a societatii. Scrisul sau poarta pecetea romantismului exprimat la nivelul unor scrieri modeste de uz didactic, lipsit de complexitati si rafinamente intelectuale.⁴⁹

în ordinea popularizarii cunostintelor istorice s-a manifestat activ Dimitrie Bolinitineanu. Scria mult în ultima parte a vietii, si din nevoi materiale. Coloritul stilistic, documentatia orientata mai ales spre aspecte insolite, dar abil integrata în text, o anumita putere evocatoare si miscarea scenica asigurau reusita unor lucrari orientate spre cititorul de masa. Probabil ca în aceasta si consta principalul lor merit: contributia la procesul de formare

Ibidem, vol. u, p.

Ibidem, vol. ffl, 1 p.

a unui corp de cititori într-o societate în care doar elitele aveau acces la cultura.

Scria alert si cu spor. într-un sigur an a publicat trei lucrari Este adevarat, de mica întindere, dar sunt totusi trei: Viata lui Stefan Voda cel Mare: Viata lui Mihai Viteazul. Facuta pentru întelegerea poporului; Viata lui Vlad Ţepes Voda.

în toate se zbate tremurul romantic al atmosferei, al eroilor, proiectata într-un registru fabulos în care se valorifica scene interesante de viata. Numai Vlad Ţepes este zugravit în culori violent negative, speculând legendele despre cruzimea si setea lui de imagini macabre.

Bolintineanu a pus în evidenta ideile sale democratice mai ales în Cartea poporului român. Cugetari philosophiez si politice în raport cu starea actuala a României

Ca sfetnic al lui Cuza Voda a scris o lucrare interesanta închinata domnitorului, Viata, lui Cuza Voda, Memoriu istoric completata de Cuza Voda si oamenii sai Ambele lucrari au servit ca surse istoriografice pentru lucrarile care au configurat ulterior personalitatea. activitatea si epoca lui Cuza Voda.

Un exponent de prestigiu al istoriografiei romantice din tara noastra a fost Alexandru Papiu Ilarian (1827-l877). Evenimentele de la din Transilvania l-au prins la o vârsta frageda, dar a jucat un rol de frunte în cadrul acestora ca tribun, alaturi de Avram lancu si I.Buteanu, în calitate de comisar de propaganda al lui Balcescu în Ţara Româneasca si ca secretar al Comitetului national Român, cu sediul la Sibiu. Dupa revolutie a urmat cursuri juridice la Viena, explorând cu aceasta ocazie arhivele vieneze. A revenit în Ţara Româneasca, dar în a demisionat din învatamânt spre a întreprinde o calatorie cu scop documentar în Germania. A publicat documentele în colectia Tezaur de monumente istorice pentru România în trei volume 1862-l864. în Prefata la aceste volume. Papiu Ilarian arata: Se vede ca stramosilor mai mult le-au stat la inima a face decât a scrie". Dar ,,unei natii mare ca a noastra, asemenea carte (de istorie-n.ns.) fara pencol. nu poate sa lipseasca îndelung. O natie care nu-si cunoaste istoria se aseamana fiintei lipsite de memoria celor traite. Ea nu cunoaste legatura logica si necesara între trecutul, prezentul si viitorul. Pentru a scrie aceasta istorie trebuie sa se cunoasca faptele istorice. Nici sa cugete, dar. românii a-si putea scrie istoria pâna nu vor fi adunate la un loc toate faptele istorice.

îngropate în monumente fara numar, straine si chiar indigene, atât tiparite si totusi necunoscute, cât si în manuscrise''."⁰

Ideile lui Papiu Ilaiian preiau aidoma pe cele ale lui Balcescu si Kogalniceanu. Cei trei reprezinta dealtfel figurile de vârf ale istoriografiei romantice românesti.

în 185l-l852 Papiu Ilarian a tiparit doua din cele sase volume planuite sa îmbratiseze întreaga istorie a Transilvaniei pâna în vremea lui, A reusit sa lase. in afara celor doua volume, o schita a volumului UI.

Primul tom cuprindea desfasurarea evenimentelor în "Dacia superioara", de la colonizarea Daciei de catre romani, pâna la Al doilea volum reflecta evenimentele revolutiei de la în Transilvania, pâna la Adunarea de la Blaj mai).

între istoricii epocii se releva o intensa preocupare pentru a pune în lumina experienta revolutiei de la 1 Era un punct focalizator al sensurilor evolutiei societatii. Un moment revelator al tensiunilor profunde ale procesului istoric, al comportamentelor si atitudinilor actorilor de pe scena evenimentelor Cel mai patrunzator analist al semnificatiilor anului a fost Nicolae Balcescu. Reflexii demne de interes au lasat Miliail Kogalniceanu, J. Eliade Radulescu. C.A. Rosetti si I.C. Bratianu; fruntasii ardeleni Papiu Ilarian, George Baritiu, Andrei Saguna etc.

Istoria Românilor din Dacia superioara avea deopotriva caracter narativ si explicativ. Papiu Ilarian îsi propunea: ..Sa las posteritatii o icoana vie si adevarata a acestor mari evenimente, la care au luat parte si românii ca factor principal si care sunt sense în inima mea si a tuturor românilor".⁵¹

In Tezaur de monumente istorice a strâns laolalta documente impor­tante privind istona poporului român, extrase din arhivele germane si din alte surse. Intre ele pot fi mentionate documente inedite cu privire Mihai Viteazul. Petru Rares precum si la rascoala taranilor de la 1 Valoarea acestei editii este sponta de acuratetea metodei stiintifice a editarii documentelor care o înscriu printre reusitele genului în istonografia noastra.

Termenii în care Papiu Ilanan a abordat functia istoriei, ardoarea sentimentului national, nazuinta de a cimenta prin istorie trecutul cu prezentul, spiritul militant al scrisului sau si preocuparea pentru a deschide cai

Alexandru Papiu Ilanan, Miologie, editie de Corneliu Albu, Editura
Stiintifica si Enciclopedica. Bucuresti. p.

Alexandru Papiu Banan, op. cit. p,

noi în realizarea unor colectii documentare în expresia atât de reusita metaforic "tezaur de monumente", atesta spiritul romantic al sensului lui Alexandru Papiu Ilarian.

Realizarile si calitatea contributiei sale la istoriografia romantica româneasca îi asigura un loc pe podium, dupa Kogâlnieeanu si Balcescu.

De formatiune jurist, Papiu Ilanan a ilustrat si acest domeniu prin activitatea si pnn functiile de raspundere în sistemul juridic din România. La a fost ales membru al societatii Academice Române, dedicându-si discursul de receptie vietii si activitatii lui Gheorghe Sincai.

Tot ceea ce a întreprins si a realizat a facut-o în numai patruzeci de ani. Ultimii zece ani de viata i-au fost blocati de o boala grava. A murit tânar, la numai cincizeci de ani. Transilvanenii au sporit curentul romantic românesc prin activitatea lui Timotei Cipariu, a lui Sinion Barnutiu, a lui August Treboniu Launan si a altor figuri însemnate.

Paradoxal, tocmai acele scrieri în care Barnutiu sau August Treboniu Laurian îsi puneau mari nadejdi n-au rezistat timpurilor.⁵² Timotei Cipariu (1805-l887) a extins câmpul documentelor istorice editate în publicatiile pe care le-a condus. George Baritiu ( 1812-l893) cel mai de seama animator al culturii române din Transilvania în secolul al XEK-lea, s-a aratat circumspect, în tinerete, fata de romantism, desi a profesai romantismul în scrisul sau. inclusiv în cel istoric, în perioada aflata sub semnul revolutei de k 1

Avea sa extinda mai târziu preocuparile pentru studiul istoriei, iar opera sa principala Parti alese din istoria Transilvaniei pe de ani în urma a scris-o spre sfârsitul secolului al XlX-lea. la o vârsta încarcata de ani.⁵³ Alta epoca, alte orientari în istoriografia româna!

Interesul pentru documentare si zarea primordiala a începuturilor, a incitat si preocuparile de ordin arheologic (întreprinse, este drept, fara pregatiri prealabile de specialitate). Este binecunoscuta înclinatia pentru domeniu a lui Cezar Bolliac. revolutionarul, poetul si publicistul perioadei

Un manual de Istoria românilor, în trei volume, al lui Treboniu Laurian pacatuieste nu numai prin excesul latinist în scriere, dar si pin conceptia ciudata care pornea istoria poporului nostru de la "fundarea Romei". Pâna sa ajunga la romani Launan si-a epuizat energia.

A început sa scrie Partile alese la si a publicat cele trei tonuri masive între 1889-l891, cu doi ani înaintea mortii.

1848-l865. Iii a publicat o Calatorie arheologica în România, a întreprins unele cercetari la statiuni din comuna primitiva si a lasat Muzeului de antichitati o colectie bogata de monede si obiecte antice.

O concnbutie mai semnificativa avea sa aduca scriitorul Alexandru Odobescu (1834-l895) devenit uu veritabil specialist în domeniul arheologiei. Scrierile sale Notices sur les antiquités de la Roumanie ([nsemnari asupra antichitatilor din România), Istoria arheologiei si, mai ales, Tezaurul de la Pietroasa (Le trésor de Pétroasa 1889-l900) au marcat domeniul studiilor arheologice la noi în tara.

Fixând în chenarul istoriografiei române toate caracteristicile coniîgurative ale curentului despre care am discutat pe larg în paginile precedente, înscriind sensul istoric românesc în orizontul modernizarii si realizând deschideri de ordin tematic, documentar si metodologic, romantismul românesc a fost cutia de rezonanta a elanurilor înnoitoare ale epocii. In el s-au împletit nazuintele liberale si democratice de ordin social si si-au gasit rasunet mesajele patriotice si nationale. Romantismul românesc a fost purtatorul ideii de regenerare a societatii si a contribuit esential la afirmarea nevoii de transformare si dezvoltare a vietii sociale si nationale.

Tudor Vianu remarca într-un studiu: "Pâna în tipul reprezentativ al culturii românesti este acela al unui patriot ardent, traind în constiinta latinitatii lui, si un liberal înflacarat de noile idealuri ale democratiei apusene"" Observatie lapidara si sesizanta. Dupa spiritul romantic capata o noiut orientare; reverberatia acestuia se va regasi în majoritatea curentelor de idei din tara noastra

Problemele tinând de filosofia culturii exced naturii textului de fata. Pentru a face însa plauzibil enuntul de mai sus vom apela la un exemplu semnificativ.

A existat, astfel, în deceniile opt si noua ale secolului trecut un stralucitor spirit romantic care a pledat în plan filozofic pentru ideea organica, pentru proeminenta valorilor "istonei de altadata" supunând asezarea lumii din vremea lui unei critici aspre, chiar violente. Acest spirit romantic care a

Tudor Vianu, Opere, u, Bucuresti, p.

facut sa vibreze în versurile si în viforoasa sa publicistica simfonia romantismului organic este Miliai Eninescu.⁵⁵

El a trait, a scris, a gândit în alta faza a istoriei noastre. A perceput aceasta faza ca un esec istoric. Nu a raportat-o la esuarea procesului de modernizare. A gândit însasi ideea de modernizare ca un esec. Dar nu ascunde, oare, aceasta dezamagire cosmica deziluzia fata de insuccesul împlinirii realitatii noastre concrete ca civilizatie efectiv moderna? Nu reflecta, în felul ei. faptul ca de la modernizare m sensul devenirii, pâna la împlinirea modernizarii este un drum care poate fi strabatut, sau poate ca parcursul sa fie mereu deschis '⁷ Oricum, romantismul românesc în ceea ce a avut el esential ca traire, ca ideal, ca sentiment al existentei a fort încrezator în faptul ca România moderna va atinge treapta unei civilizatii si unei formatiuni national-statale similara lumii occidentale.