LEGENDA DESPRE ELDORADO, DESCOPERIREA ANZILOR n NORD SI A BAZINELOR FLUVIILOR ORINOCO SI MAGDAUsJf

LEGENDA DESPRE ELDORADO, DESCOPERIREA ANZILOR n NORD sI A BAZINELOR FLUVIILOR ORINOCO sI MAGDAUsJf

ORIGINEA LEGENDEI DESPRE ELDORADO

Conchistadorii au auzit în diferite regiuni din America de sud centrala povestiri ale indienilor despre "omul aurit" (în spaniola ~ El n^ rado), care ar cîrmui undeva în apus o tara bogata în aur si pietre d °~ tioase. Se spunea ca acest Eldorado îsi "pudreaza" în fiecare ^1! . ^re~

mi corpul cu nisip fin de aur si în fiecare seara îsi spala aurul de pe pi_ej

cufundîndu-se în apa unui lac sfînt. Cu tot caracterul în aparenta far?' tastic al acestei povestiri, ea nu era de loc o fantezie; nascocite erau nu" mai amanuntele m 818m1211i arunte si neesentiale. în linii mari, povestea despre Eldorado se baza pe rituri religioase reale, raspîndite printre triburile indiene ale muiscilor, pe care spaniolii le numeau cibcea (chibcha). Re­giunile de bastina ale muiscilor, care se aflau pe o treapta destul de înalta de civilizatie, erau situate în muntii din nord-vestul Americii de sud, iar capitala lor era orasul Bogota. Acest oras se afla pe podisul Cundina-marca, la o înaltime de peste 2 600 mtr. deasupra nivelului marii si la o distanta de 20-30 km de izvoarele rîului Meta, mare afluent apusean al fluviului Orinoco.

Muiscii se închinau multor fenomene ale naturii, dar îndeosebi ve­nerau soarele si apa. De acestea erau legate formele aparte ale cultului lor religios. Ei aduceau jertfa zeitatilor apei darurile soarelui - mai ales nisip aurifer si obiecte de aur. Jertfele cele mai solemne si nesîngeroase erau legate de alegerea noului preot suprem, care devenea totodata ca­petenia suprema a tribului. Preotii îl aduceau pe cel ales pe malul unui lac. Acolo îl astepta o pluta încarcata cu daruri de pret - aur si sma­ralde; pe pluta se aflau patru casici (capetenii de triburi) îmbracati în vestminte stralucitoare. Preotii îl dezbracau pe noul conducator suprem, îl ungeau cu pamînt gras, iar apoi îl pudrau din cap si pîna în picioare cu pulbere de aur. Stralucind ca soarele, el se urca pe pluta si se aseza intre casici. Apoi pluta era dusa în mijlocul lacului. Aici noul conducator mprem arunca zeitatilor apei toate obiectele de pret strînse pe pluta. In Iara erau multe lacuri sfinte de acest fel si pentru pelerini se construi­sera drumuri bune, pavate. în timpul calamitatilor (foamete ori epidemie) ;au dupa victorii se organizau pe malurile lacurilor ceremonii solemne nsotite de jertfe.

Fireste ca diferitele variante ale legendei despre Eldorado exagerau icest ritual religios. Se spunea ca fundul unor lacuri sfintite ar fi pa^vat u placi de aur si smaralde. Se afirma ca Eldorado se cufunda în fiecare eara în apele lacului pentru a-si spala de pe trup smoala lipicioasa ameS" ecata cu pulbere de aur. Altii afirmau ca Eldorado are un singur och¹» ste un monstru-ciclop etc. Treptat s-a format legenda fericitei to.n urului - Eldorado, pe care o cautau aventurieri din diferite tari euro-ene.

LEGENDA DESPRE ELDORADO

LUI d'ORDAZ sI DESCOPERIREA CURSULUI MIJLOCIU AL FLUVIULUI ORINOCO

. multi alti cautatori de bogatii, Diego d'Ordaz era si el stapînit

^i^ «>oDeririi tarii aurului. Era "un om de afaceri abil si descurca-

_de visul aest ^ ^ _{si foart}e siret"¹. Ocupîndu-se de treburile lui Cortez

ret, ^{cU I}?^m d'Ordaz nu uita nici de propriile sale interese. El a obtinut

în Span^ia' ^ _un brevet pentru colonizarea partii de nord-est a "continen-

^de ^« iAmerica de sud).

tului l^ d'Ordaz a plecat cu cîteva corabii spre "marea Dulce" a lui t Pin'zon, adica spre gurile Amazonului. Dupa ce au debarcat pe Vicen^te ^^ _lui d'Ordaz au început, fireste, sa jefuiasca satele indiene, t^r^'j Hesea în colibe pietre verzi stravezii pe care le luau drept sma-^T Prizonierii indieni afirmau ca la cîteva zile de drum, sus pe rîu, se * lta pe mal o stânca mare alcatuita în întregime din aceasta piatra pre-foasa D'Ordaz a pornit cu escadra sa în sus pe marele fluviu, dar un ura­gan a risipit si a scufundat aproape toate corabiile sale. Naufragiatii s-au salvat cu greu pe doua vase mici. Atunci, d'Ordaz a renuntat sa mai caute stînca de smarald si a cotit spre nord-vest, ca sa ajunga în cea mai apro­piata colonie spaniola. Mergînd de-a lungul tarmului, el a ajuns într-o alta "mare Dulce" - gurile fluviului Orinoco.

Cu cele doua corabii ale sale, d'Ordaz a pornit în sus pe acest fluviu, care serpuia pe o câmpie nesfârsita. El a strabatut aproape 1 000 km spre vest, pîna cînd calea i-a fost taiata de niste cataracte, în locul unde mar­ginea apuseana a podisului Guianei se apropie de fluviu. în acel loc, lînga praguri, în marele fluviu Orinoco, care-si poarta apele dinspre sud, se varsa un rîu mare care curgea dinspre vest. Acolo, în muntii dinspre vest, potrivit relatarilor indienilor, probabil lînga izvoarele noului rîu descoperit, se afla tara unde domnea Eldorado. D'Ordaz a înaintat în sus pe riul care ducea spre aceasta tinta mult rîvnita. în limba spaniola tinta se cheama meta. De atunci, cel mai lung dintre afluentii apuseni ai flu­viului Orinoco poarta numele de Meta. Dupa ce a navigat în sus pe Meta mai putin de 100 km, d'Ordaz a fost nevoit sa se întoarca, pentru ca nu avea destule provizii si printre soldati începusera sa bîntuie bolile. Aceasta expeditie i-a adus o amara deziluzie, caci descoperise o tara uriasa, dar aproape pustie.

J^ujtetele geografice ale expeditiei lui Diego d'Ordaz au fost însa a dovedit ca marile rîuri care izvorasc din podisurile din

El    h ^con^ⁿ^ⁿ^^ul^ui îsi croiesc drum spre rasarit, catre oceanul Atlantic, zut ",^î^{COl:>erit c}^ ^{aceste r}îuri curg prin cîmpii întinse - llanos. El a va-

^c°ntopmdu-se, ele formeaza puternicul fluviu - "Magnificul mificat^H^{91 S}-~^{a conv}T^{s ca} Orinoco si afluentii sai alcatuiesc un sistem ra-rir>r-i,i ^c^* ^{de a}P^a interne pe care se poate patrunde departe în inte-îl^COntinentului sudic.

1533-1534 expeditia lui Herrera, cautînd tara Eldorado, a ³lute de la gurile fluviului Orinoco pîna la cursul mijlociu al unde a întîlnit triburi razboinice. Dupa ce au pierdut majo-

Aceasta

caracterizare apartine lui Cortez, care-1 cunostea bine pe d'Ordaz.

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

ritatea oamenilor, printre care si pe capitanul lor, spaniolii s-au în
1535 pe tarmul oceanului, fara nici o prada. Principalul rezultat n?
al expeditiilor lui d'Ordaz si Herrera a fost anexarea, mai tîrziu, _a î t °
gului bazin al fluviului Orinoco la posesiunile spaniole. ^re-

"ŢARA WELSERILOR" sI CĂUTAREA REGIUNII ELDORADO DE CĂTRE MERCENARII BANCHERILOR GERMANI

Bancherii Medici din Florenta, camatarii italieni si spanioli parti ■ pau de mult la finantarea expeditiilor de cucerire în insulele de pe^" ocean si pe noul continent. Dar ei îsi rezervau numai o cota de pârtie pare la beneficii. Bancherii împaratului german Carol V (care era si _reg" al Spaniei sub numele de Carol I) - Welser din Augsburg si Ehinger di Constanta - au obtinut de la debitorul Jor mult mai mult. Ei au dobîndit în 1527 un brevet pentru cucerirea si colonizarea "continentului", adica a regiunii din America de sud de pe tarmurile marii Caraibilor, unde sperau sa gaseasca tara Eldorado. împaratului i s-au platit (potrivit dife­ritelor izvoare) 5-12 tone de aur; compania comerciala, organizata de creditorii "darnici", a încheiat un contract cu guvernul spaniol. Compa­nia îsi lua angajamentul sa echipeze pe socoteala sa, în decurs de un an, patru corabii cu 300 de oameni si cu toate proviziile necesare, pentru a cuceri în numele coroanei spaniole tarile de pe litoral situate la rasarit de podisul Santa Marta. Compania îsi lua obligatia sa întemeieze asezari pe litoral sau pe insulele din apropiere, iar pentru apararea lor sa con­struiasca în decursul anilor urmatori doua-trei cetati. Companiei i se acorda pe veci dreptul de jurisdictie pe teritoriul concesionat, precum si dreptul de a numi guvernatori dintre membrii familiilor Welser si Ehin­ger. Compania a dobîndit dreptul de a transforma în sclavi si de a dis­pune ea de proprietatea ei deplina de toti bastinasii care nu se vor su­pune ordinelor guvernatorilor acestei "tari a Welserilor".

In 1529 un agent al bancherilor - Ambrosius Ehinger, pe care spa­niolii îl numeau Alfinger, a debarcat cu un mare detasament alcatuit nu­mai din soldati mercenari germani la fortul Coro, pe tarmul rasaritean al golfului Venezuela. Din Coro, Alfinger a pornit într-o expeditie de cucerire care îi aduse porecla prea putin onorabila de "cel mai crud din­tre cruzi". El a început prin a jefui toate satele din jur. Prin torturi silea pe indieni sa-i dea tot aurul si toate obiectele de pret. El avea dreptul sa transforme în sclavi numai pe bastinasii care "nu se supuneau ordinelor lui", dar de fapt el stigmatiza si trimitea la piata din Coro pe toti indie­nii care prezentau vreo valoare, iar pe batrîni, copii si bolnavi îi ucidea. Dupa ce a pustiit coastele golfului Venezuela, Alfinger si-a continuat activitatea distrugatoare în regiunile învecinate dinspre vest. El a ^^re^^u, aeste lantul de munti care strajuieste la apus sesul Maracaibo, continuii^ >a jefuiasca si sa incendieze, sa violeze si sa ucida, sa stigmatizeze si ^s* nnda pe indieni ca sclavi. stirile despre cruzimea lui Alfinger s-au ras~ jîndit atît de repede, îneît în curînd el a început sa întîlneasca în iu au spre apus numai sate pustii, parasite de locuitori.

LEGENDA DESPRE ELDORADO

conchistador    ger-_nevoit sa se înapoieze '"Itîn regiunea pe care SStoaU-Sdavii indieni b :arcati cu poveri gre-miile pe acest Soldatii ger-

1" mercenari ai lui Alfinger, au -si ei sa se îmbolnaveasca, de foame si multi mu-cautarea unor regiuni si aurifere, cuceritorul a sa-si schimbe itinerariul Tnoima, cînd într-o directie, _dnd în alta. El s-a învîrtit un timp pe loc între lacul (laguna) Maracaibo si fluviul Magdalena; apoi a încercat sa patrunda m sus pe fluviul Magdalena, în re­giunea muntoasa unde, potrivit zvonurilor, se afla un oras al aurului. Cu acest prilej el a des­coperit Cordiliera orientala, lan­tul de munti care desparte la est bazinul fluviului Magdalena de' bazinul fluviului Orinoco. Cau-tînd sa atace prin surprindere noi triburi indiene, Alfinger se straduia sa înainteze cît mai re­pede. El nu tinea seama de faptul ca numarul sclavilor-hamali scadea tot mai mult. Se grabea atît de mult, încît nu mai voia sa piarda timp nici macar cu scoaterea lanturilor de pe grumazul indienilor, care cadeau istoviti, si dadea ordin sa li se taie capetele.

Timp de trei ani a fost pustiita tara de catre acest "cel mai crud dintre cruzi". Bancherii primeau sumele rezultate din vînzarea sclavilor si o parte din prada jefuita, dar nu trimiteau nici un fel de ajutor serios agentului lor. în preajma anului 1532, în al treilea an de vînatoare sal-oatica, detasamentul german s-a redus mult din cauza foametei si a rv,i!°^r; ^Atunci> vînatorul s-a transformat în vînat. Ramasitele detasa-ii lui Alfinger au fost înconjurate de indieni la 600 km spre sud-Coro, în Cordiliera orientala, si nimicite. Potrivit unei versiuni, crud dintre cruzi" a fost ucis în aceasta regiune, pe care spa-tu denumit-o "Misero Ambrosio" ("Odiosul Ambrosio"). Potrivit alte versiuni, Alfinger, ranit si bolnav, a reusit sa ajunga la Coro, ^a murit.

_{w u}L5^nui ¹⁵³⁴> bancherii au numit ca guvernator al "Ţarii Welserilor" un det ^{9    ohermu}th von Speyer (spaniolii îl numeau Spiro) si i-au dat Wisament. alcatuit din 400 de oameni; printre ofiterii sai se afla si

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

cavalerul Philipp von Hutten. în anul 1535, Speyer a plecat din C cautarea tarii Eldorado, a înaintat spre sud, a patruns în valea °^⁰ **. Barquisimeto-Cojedes (din sistemul fluviului Orinoco), în Uanos ^^ cotit spre sud-vest. Detasamentul a înaintat în aceasta directie ^ ^h lungul Cordilierei orientale si Merida, trecînd peste rîurile mari si .^a care curgeau spre rasarit, catre fluviul Orinoco. Detasamentul î_n ^^ici extrem de încet prin tara întinsa si cu populatie rara, deoarece tot tinf¹^ era nevoit sa respinga atacurile indienilor localnici. Soldatii erau ^ pîna la piele din cauza ploilor torentiale sau sufereau din pricina "f durii insuportabile. îmbracamintea lor putrezise si ei se acopereau piei de animale. Doi ani i^u trebuit lui Speyer ea sa ajunga pînâ *i^U izvoarele rîului Guaviare, cel mai mare afluent al fluviului Orinoco D ^a aici, la o distanta de peste 1 000 km de Coro, germanii au suferit o ase­menea înfrîngere din partea indienilor, încît au fost nevoiti sa se re^ traga. Drumul de înapoiete a durat înca un an si Speyer s-a întors la Coro în 1538, dupa ce a pierdut 80 de soldati.

în timpul absentei lui Speyer, din Germania a sosit la Coro un de­tasament de mercenari comandat de Nikolaus Federmann (care mai fusese în savanele din regiunea fluviului Orinoco în anii 1531-1532, cu prilejul unei expeditii de cuceriri neizbutite). în 1536, Federmann a xirnit întîi pe urmele detasamentului lui Speyer, prin Uanos, din bazinul iuperior al fluviului Orinoco, a trecut 'apoi peste Cordiliera rasariteana i a patruns în bogata regiune centrala a muiscilor civilizati. El a ajuns nsa pe podisul Cundinamarca în momentul cînd patrunsesera aici doi onchistadori spanioli: Quesada, dinspre nord, si Belalcazar, dinspre sud.

PRIMELE EXPEDIŢII DINSPRE NORD ALE SPANIOLILOR ÎN ELDORADO

Spaniolii s-au întarit temeinic pe tarmul sudic al marii Caraibilor bia în 1526, cînd au întemeiat cetatea de coasta Santa Marta, la 80 km jre est de varsarea fluviului Magdalena; aceasta cetate a devenit baza ir pentru înaintarea spre sud, în sus pe fluviul Magdalena, spre regiu-le muntoase ale Anzilor.

în primii ani, micile detasamente din Santa Marta nu îndrazneau

întreprinda decît scurte incursiuni în regiunile învecinate din munti

zona maritima. în 1533, însa, Pedro Heredia a început cucerirea tinu-

lui situat pe malul stîng al cursului inferior al fluviului. El a debarcat

un detasament la 200 km spre sud-vest de Santa Marta si a întemeiat

olo orasul Cartagena, care, curînd dupa aceea, a început sa joace un

[ de seama în relatiile comerciale ale acestei regiuni cu restul lurou-

ipa ce a înfrînt în cîteva ciocniri sîngeroase triburile indiene de pe

3ral, Heredia a pornit spre sud, unde îl atrageau zvonurile persistente

jpre Eldorado, iar la 150 km spre sud de Cartagena a descoperit valea

lui Sinu. Aici exista o populatie densa formata din muisci (cibcea)

e, ca si compatriotii lor de la rasarit, se aflau pe o treapta mult mai

Ita de civilizatie decît caraibii.

în templele muiscilor apuseni se gaseau multe pietre pretioase 5¹ ecte de aur, dar comori si mai mari se aflau în mormintele lor. 1°

_I

LEGENDA DESPRE ELDORADO

A R. A    N EjC U N O S C t¹ T k

ti "        

mercenari germani ai bancherilor Welser 51 Ehinger

Heredia

Ordaz

Herrera

Cautarea tarii Eldorado.

timpul unei expeditii, Heredia a descoperit în muntii din estul vaii rîului Sinu un numar de morminte în care se afla o cantitate atît de mare de pietre scumpe si obiecte pretioase, încît fiecare din cei 150 de soldati ai sai a devenit un ora bogat. Unii istorici sînt de parere ca mor­mintele din aceasta regiune au furnizat cea mai mare prada capturata în America spaniola în timpul conchistei. Pentru a se consolida în aceasta regiune bogata, Heredia a refacut cetatea (San Sebastian) construita de Hojeda în apropiere de gurile rîului Atrato. Din aceasta cetate, detasa­mentele lui Heredia au efectuat timp de trei ani un sir de incursiuni spre sud si sud-est, pîna i-au ruinat cu desavîrsire pe indienii localnici si le-au devastat mormintele. El a ajuns pîna la Cordieliera apuseana, adica pîna la muntii care despart bazinele rîurilor Atrato si Magdalena.

Unul dintre ofiterii lui Heredia, portughezxil Joao Sezar (în spaniola ^Uan Sesar) a plecat cu cîteva zeci de soldati în cautarea tarii Eldorado. ^{a rataicit tim}P ^{de doua luni} P^rin padurile mlastinoase, el a fatai ^ ^sfîrsit P*³ Povîrnisul rasaritean al Cordilierei occidentale. în mar l     -^{Se <}*^esc*^ud^ea o vale larga prin care îsi croia drum spre nord ^{nU a}Y^{rifer Ca}"ca (afluent din stima al Magdalenei). La început, Se- ⁱi^{lui au} P^ niîna pe mult aur, în parte jefuit din sate, în parte sat 1 ^pîrîia^^ele aurifere care se varsa în rîul Cauca. Dar indienii _it ^aPropiate s-au unit si au început sa hartuiasca micul detasa-Panil Urmarit de ei, Sezar a fugit spre nord atît de repede cît

O                                  EPOCA MAR1LOK DESCOPERIRI GEOGRAFICE

îngaduia încarcatura grea de aur, strabatînd în medie, zilnic, apr
km. ^aPs

Astfel a fost descoperita principala regiune aurifera din Ame . sud, care în decurs de patru secole a dat aproape 1500 000 u⁹

K

ti Eldo

Io. La început, el a condus cîteva mici expeditii spre sud, pe valea viului Magdalena în sus. în partea de nord a vaii fluviului, drumul uscat era foarte anevoios, din pricina mlastinilor si a padurilor de itrabatut. Mult mai usor era sa navigheze pe fluviu, chiar si împotriva entului. Trebuie sa amintim ca Magdalena este mai lung decît Rinul ■ca 1 600 km) si are un debit de apa mult mai mare; fluviul este navi->il pe cea mai mare parte a întinderii sale - 1 100 km; sînt navigabili inii dintre afluentii lui.

In 1536, urcînd în sus pe fluviu, Quesada a întîlnit un vas indian cu

ncarcatura de sare si de tesaturi de bumbac, bine lucrate si vopsite

maiestrie, în culori vii. El s-a convins astfel ca destul de aproape se

i o tara cu o civilizatie înalta si a hotarît sa cerceteze cursul fluviului

care coborâse vasul; în afara de aceasta, indienii întîlniti aveau si

e cerculete de aur, pe care spaniolii le-au luat drept monede. O esca-

destul de mare echipata de Quesada a naufragiat în dreptul praguri-

fluviului. Conchistadorul a fost nevoit sa-si conduca soldatii prin

urile mlastinoase, pîna ce a ajuns pe primele înaltimi ale podisului

dinamarca, unde se afla statul central al muiscilor.

Quesada sustinea ca în momentul cînd a descoperit el Cundinamarca,

xdis traiau vreo 2 000 000 de oameni. Ţara era aconerita de ogoare

>orumb sau cartofi. Muiscii locuiau în case de lemn sau de valatuci,

an mobilier foarte simplu. Satele si orasele lor frematau de lume.

îiolii au fost puternic impresionati de templele lor de lemn, de o

tectura primitiva, dar care erau acoperite cu placi de aur. Muiscii

atrageau si nu prelucrau alte metale în afara de aur. Rîurile din

sta tara erau aurifere; mult aur se gasea în temple, iar în mormintele

ire se aflau trupuri îmbalsamate se pastrau pietre pretioase si statui

iur ale zeilor. Orasele din tara muiscilor erau legate prin drumuri

:, pavate cu placi de piatra. Pe timpul conchistei, reteaua acestor

iuri era apreciata la cîteva sute de kilometri.

Descoperirea si cucerirea podisului Cundinamarca au fost însotite -uzimile obisnuite ale conchistadorilor. Quesada si-a consolidat poz¹" în tara muiscilor catre începutul anului 1538. Dar în acel mornentr îritoriul pe care el abia îl cucerise au patruns doi pretendenti noi-tul german al Welserilor - Nikolaus Federmann, despre care am it mai sus, si Sebastian Belalcazar, tovaras de arme al lui Pizarro, itorul orasului Quito si al întregii regiuni ecuatoriale a Anzilor-

LEGENDA DESPRE ELDORADO

adunat la Quito o prada uriasa, Belalcazar a hotarît sa-si pupa ^ ^siunile spre nord de ecuator, întrucît tarile bogate în aur extinda Pf _aflau sub stapînirea lui Pizarro. Detasamentul de avan-de *^{a s}.^u? : Belalcazar era condus de ajutorul sau, oare, dupa cum spune garda ^a . "aniol, "actiona ca fulgerul si argintul viu: el aduna toate *fT^oretioase pe care le gasea în case, ardea si prefacea în scrum jnetaleLe p _Q^_ret_{e cu}itivate". El a patruns în regiunea cursului superior casele s¹ £_auca> terorizând cu atîta cruzime pe indienii localnici, încît al rîului ^ început sinucideri în masa. Cînd Belalcazar a pornit (în ^prilfiT^>e urmele ofiterului sau spre cursul superior al rîului Cauca, i-a 1536) pe ^^ _s^ recunoasca drumul, deoarece era presarat de scheletele ^f?^st Asilor. în decurs de doi ani, înaintând încet în jos pe valea rîului sinuc g g_ei_ai_lCazar si-a extins treptat posesiunile spre nord. In cele din Cauca, ^ trecut peste Cordîliera centrala, în valea fluviului Magdalena, tarapd a urcat pe podisul Cundinamarca.

Asadar, în 1538, în tara muiscilor, în regiunea în care Quesada construise chiar atunci orasul Santa Fe (mai tîrziu i s-a dat din nou numele de Bogota, astazi capitala Columbiei), se gaseau trei detasamente: doua spaniole, comandate de Quesada si Belalcazar, si unul german, comandat de Federmann. Cronicarii spanioli afirma ca detasamentele se compuneau fiecare din acelasi numar de oameni: fiecare avea cîte 160 de soldati, un preot si un calugar. întrucît au venit însa din directii dife­rite si au jefuit în cursul expeditiilor lor popoare diferite, ele se deose­beau mult prin îmbracamintea oamenilor. Oamenii lui Belalcazar, care venisera dinspre sud, din Peru, erau cei mai bogati si purtau haine de matase si catifea. Oamenii lui Quesada, veniti dinspre nord, de pe tarmul marii Caraibilor, erau mai saraci si purtau tesaturi de bumbac indigene. Iar soldatii saraci ai lui Federmann, veniti dinspre rasarit, din savanele aproape pustii de pe fluviul Orinoco, îsi acopereau trupurile istovite cu piei de animale. Pe cîmpia de lînga Bogota cele trei tabere s-au instalat în triunghi, amenintîndu-nse una pe cealalta. Dar aici, razboiul împotriva indienilor nu s-a transformat, ca în Peru, într-un macel între conchista­dori. S-a încheiat o tranzactie amiabila. Federmann a acceptat în numele sau si al celorlalti germani ca, în schimbul unei sume de rascumparare, sa renunte la drepturile sale îndoielnice asupra podisului Cundinamarca¹. a*" Belalcazar s-a înteles pasnic cu Quesada sa-isi delimiteze noile pose-iuni. Podisul Cundinamarca a ramas sub stapînirea lui Quesada. El a «nut tara cucerita Noua Granada (în secolul al XlX-lea ea a devenit nucleul republicii Columbia).

vest d_e ^anct¹.^erii germani n-au renuntat însa dintr-o data la cautarea tarii Eldorado spre
^anul unn"t ^{Ul Cun}^^inamarca- Hohermuth von Spever a murit în 1540, dar chiar în
cucerire î °^Tj ^succesorlu sau Philipp von Hutten a întreprins o noua expeditie de
tfl ^urs ^^e cîtiva ani, înaintînd încet si cu lupte spre sud, Hutten a trecut

^{6 & a}i^uns ^^a afluentul lui sudic Inirida si s-a ciocnit în aceasta regiune cu

uri indi s g

zdrobirea    ^ P^uterni°^e- Sub presiunea lor, el a început o retragere care s-a încheiat cu "^ ^întreprind      ^{6t& a} ^^eta?^{amentului sau} si cu moartea sa (1546). O data cu el a pierit erea coloniala a bancherilor Welser si Ehinger.

EPOCA MARILOR DESCOPEBIRI GEOGRAFICE

SOARTA LUI QUESADA

Dupa ce s-au întarit pe podisul din centrul tarii într-o regiune h ita, nu numai în aur, dar si în smaralde si sare, spaniolii au supus f*°-.eutate celelalte regiuni din Anzii de nord. Ei au strabatut aceste re ' ii de munte în toate directiile, iar în 1539 Pasquale Andagoya a des ;rit calea comerciala cea mai comoda si mai scurta de pe podisul Cur^ namarca spre oceanul Pacific peste Cordiliera centrala, iar apoi î_{n S}u : valea rîului Cauca si peste Cordiliera occidentala, pîna în golf/, tenaventura (în dreptul paralelei de 4° latitudine nordica). Quesada _? lus în Spania o prada uriasa, alcatuita din aur si smaralde; dusmani i, însa, au raspîndit zvonul ca el a ascuns o parte din prada (ca se duca cincimea cuvenita regelui) si astfel n-a mai fost numit guvernatoi Noii Granade. I s-a interzis chiar accesul acolo, dîndu-i-se voie sa st întoarca abia în 1549.

Quesada nu si-a pierdut speranta de a descoperi "adevaratul Eldo-do". Dupa cît se pare aceasta a devenit o manie a lui, ca si a multor 1 de alti cautatori de aventuri. Dar acestea erau " ... calatorii facute întîmplare spre o tara a visului... Nu spunea chiar Columb ca Ori-co izvoraste din raiul pamîntesc? Ei plecau în cautarea acestui loc nunat si nici o neizbînda nu-i putea opri în urmarirea necunoseu-ui: n-au existat nici o legenda indiana, nici o halucinatie a vreunui dat ratacit si nici un miraj aparut la orizontul îndepartat, care sa nu zugravit în fata privirilor lacome ale aventurierilor spanioli imaginea ;lui oras din povesti, unde domneste omul de aur, puternicul Eldorado, np de peste un secol toate expeditiile întreprinse în partea rasariteana \nzilor, în bazinele fluviilor Orinoco si Amazon, au fost calauzite de ;asta viziune de basm" (E. Reclus).

în perioada 1560-1570, Quesada a întreprins cel putin doua expeditii bazinul fluviului Orinoco în cautarea tarii Eldorado. El avea aproape de ani cînd a început ultima sa expeditie pe cursul superior al fiu­lui Orinoco, fiind însotit de 300 de spanioli si 1 500 de hamali indieni 59-1572). în timpul acestei expeditii, care a durat trei ani, hamalii ieni au pierit sau au fugit; de asemenea au murit aproape toti însoti-i sai spanioli. Quesada n-a gasit nimic de pret; el n-a ajuns nici pîna cursul superior al fluviului Orinoco si s-a întors cu mîna goala. El a rit în vîrsta de aproape 80 de ani (1579).