LEGENDA DESPRE ELDORADO, DESCOPERIREA ANZILOR n NORD SI A BAZINELOR FLUVIILOR ORINOCO SI MAGDAUsJf

LEGENDA DESPRE ELDORADO, DESCOPERIREA ANZILOR n NORD sI A BAZINELOR FLUVIILOR ORINOCO sI MAGDAUsJf

ORIGINEA LEGENDEI DESPRE ELDORADO

Conchistadorii au auzit īn diferite regiuni din America de sud centrala povestiri ale indienilor despre "omul aurit" (īn spaniola ~ El n^ rado), care ar cīrmui undeva īn apus o tara bogata īn aur si pietre d °~ tioase. Se spunea ca acest Eldorado īsi "pudreaza" īn fiecare ^1! . ^re~

mi corpul cu nisip fin de aur si īn fiecare seara īsi spala aurul de pe pi_ej

cufundīndu-se īn apa unui lac sfīnt. Cu tot caracterul īn aparenta far?' tastic al acestei povestiri, ea nu era de loc o fantezie; nascocite erau nu" mai amanuntele m 818m1211i arunte si neesentiale. īn linii mari, povestea despre Eldorado se baza pe rituri religioase reale, raspīndite printre triburile indiene ale muiscilor, pe care spaniolii le numeau cibcea (chibcha). Re­giunile de bastina ale muiscilor, care se aflau pe o treapta destul de īnalta de civilizatie, erau situate īn muntii din nord-vestul Americii de sud, iar capitala lor era orasul Bogota. Acest oras se afla pe podisul Cundina-marca, la o īnaltime de peste 2 600 mtr. deasupra nivelului marii si la o distanta de 20-30 km de izvoarele rīului Meta, mare afluent apusean al fluviului Orinoco.

Muiscii se īnchinau multor fenomene ale naturii, dar īndeosebi ve­nerau soarele si apa. De acestea erau legate formele aparte ale cultului lor religios. Ei aduceau jertfa zeitatilor apei darurile soarelui - mai ales nisip aurifer si obiecte de aur. Jertfele cele mai solemne si nesīngeroase erau legate de alegerea noului preot suprem, care devenea totodata ca­petenia suprema a tribului. Preotii īl aduceau pe cel ales pe malul unui lac. Acolo īl astepta o pluta īncarcata cu daruri de pret - aur si sma­ralde; pe pluta se aflau patru casici (capetenii de triburi) īmbracati īn vestminte stralucitoare. Preotii īl dezbracau pe noul conducator suprem, īl ungeau cu pamīnt gras, iar apoi īl pudrau din cap si pīna īn picioare cu pulbere de aur. Stralucind ca soarele, el se urca pe pluta si se aseza intre casici. Apoi pluta era dusa īn mijlocul lacului. Aici noul conducator mprem arunca zeitatilor apei toate obiectele de pret strīnse pe pluta. In Iara erau multe lacuri sfinte de acest fel si pentru pelerini se construi­sera drumuri bune, pavate. īn timpul calamitatilor (foamete ori epidemie) ;au dupa victorii se organizau pe malurile lacurilor ceremonii solemne nsotite de jertfe.

Fireste ca diferitele variante ale legendei despre Eldorado exagerau icest ritual religios. Se spunea ca fundul unor lacuri sfintite ar fi pa^vat u placi de aur si smaralde. Se afirma ca Eldorado se cufunda īn fiecare eara īn apele lacului pentru a-si spala de pe trup smoala lipicioasa ameS" ecata cu pulbere de aur. Altii afirmau ca Eldorado are un singur och¹» ste un monstru-ciclop etc. Treptat s-a format legenda fericitei to.n urului - Eldorado, pe care o cautau aventurieri din diferite tari euro-ene.

LEGENDA DESPRE ELDORADO

LUI d'ORDAZ sI DESCOPERIREA CURSULUI MIJLOCIU AL FLUVIULUI ORINOCO

. multi alti cautatori de bogatii, Diego d'Ordaz era si el stapīnit

^i^ «>oDeririi tarii aurului. Era "un om de afaceri abil si descurca-

_de visul aest ^ ^ _{si foart}e siret"¹. Ocupīndu-se de treburile lui Cortez

ret, ^{cU I}?^m d'Ordaz nu uita nici de propriile sale interese. El a obtinut

īn Span^ia' ^ _un brevet pentru colonizarea partii de nord-est a "continen-

^de ^« iAmerica de sud).

tului l^ d'Ordaz a plecat cu cīteva corabii spre "marea Dulce" a lui t Pin'zon, adica spre gurile Amazonului. Dupa ce au debarcat pe Vicen^te ^^ _lui d'Ordaz au īnceput, fireste, sa jefuiasca satele indiene, t^r^'j Hesea īn colibe pietre verzi stravezii pe care le luau drept sma-^T Prizonierii indieni afirmau ca la cīteva zile de drum, sus pe rīu, se * lta pe mal o stānca mare alcatuita īn īntregime din aceasta piatra pre-foasa D'Ordaz a pornit cu escadra sa īn sus pe marele fluviu, dar un ura­gan a risipit si a scufundat aproape toate corabiile sale. Naufragiatii s-au salvat cu greu pe doua vase mici. Atunci, d'Ordaz a renuntat sa mai caute stīnca de smarald si a cotit spre nord-vest, ca sa ajunga īn cea mai apro­piata colonie spaniola. Mergīnd de-a lungul tarmului, el a ajuns īntr-o alta "mare Dulce" - gurile fluviului Orinoco.

Cu cele doua corabii ale sale, d'Ordaz a pornit īn sus pe acest fluviu, care serpuia pe o cāmpie nesfārsita. El a strabatut aproape 1 000 km spre vest, pīna cīnd calea i-a fost taiata de niste cataracte, īn locul unde mar­ginea apuseana a podisului Guianei se apropie de fluviu. īn acel loc, līnga praguri, īn marele fluviu Orinoco, care-si poarta apele dinspre sud, se varsa un rīu mare care curgea dinspre vest. Acolo, īn muntii dinspre vest, potrivit relatarilor indienilor, probabil līnga izvoarele noului rīu descoperit, se afla tara unde domnea Eldorado. D'Ordaz a īnaintat īn sus pe riul care ducea spre aceasta tinta mult rīvnita. īn limba spaniola tinta se cheama meta. De atunci, cel mai lung dintre afluentii apuseni ai flu­viului Orinoco poarta numele de Meta. Dupa ce a navigat īn sus pe Meta mai putin de 100 km, d'Ordaz a fost nevoit sa se īntoarca, pentru ca nu avea destule provizii si printre soldati īncepusera sa bīntuie bolile. Aceasta expeditie i-a adus o amara deziluzie, caci descoperise o tara uriasa, dar aproape pustie.

J^ujtetele geografice ale expeditiei lui Diego d'Ordaz au fost īnsa a dovedit ca marile rīuri care izvorasc din podisurile din

El    h ^con^ⁿ^ⁿ^^ul^ui īsi croiesc drum spre rasarit, catre oceanul Atlantic, zut ",^ī^{COl:>erit c}^ ^{aceste r}īuri curg prin cīmpii īntinse - llanos. El a va-

^c°ntopmdu-se, ele formeaza puternicul fluviu - "Magnificul mificat^H^{91 S}-~^{a conv}T^{s ca} Orinoco si afluentii sai alcatuiesc un sistem ra-rir>r-i,i ^c^* ^{de a}P^a interne pe care se poate patrunde departe īn inte-īl^COntinentului sudic.

1533-1534 expeditia lui Herrera, cautīnd tara Eldorado, a ³lute de la gurile fluviului Orinoco pīna la cursul mijlociu al unde a īntīlnit triburi razboinice. Dupa ce au pierdut majo-

Aceasta

caracterizare apartine lui Cortez, care-1 cunostea bine pe d'Ordaz.

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

ritatea oamenilor, printre care si pe capitanul lor, spaniolii s-au īn
1535 pe tarmul oceanului, fara nici o prada. Principalul rezultat n?
al expeditiilor lui d'Ordaz si Herrera a fost anexarea, mai tīrziu, _a ī t °
gului bazin al fluviului Orinoco la posesiunile spaniole. ^re-

"ŢARA WELSERILOR" sI CĂUTAREA REGIUNII ELDORADO DE CĂTRE MERCENARII BANCHERILOR GERMANI

Bancherii Medici din Florenta, camatarii italieni si spanioli parti ■ pau de mult la finantarea expeditiilor de cucerire īn insulele de pe^" ocean si pe noul continent. Dar ei īsi rezervau numai o cota de pārtie pare la beneficii. Bancherii īmparatului german Carol V (care era si _reg" al Spaniei sub numele de Carol I) - Welser din Augsburg si Ehinger di Constanta - au obtinut de la debitorul Jor mult mai mult. Ei au dobīndit īn 1527 un brevet pentru cucerirea si colonizarea "continentului", adica a regiunii din America de sud de pe tarmurile marii Caraibilor, unde sperau sa gaseasca tara Eldorado. īmparatului i s-au platit (potrivit dife­ritelor izvoare) 5-12 tone de aur; compania comerciala, organizata de creditorii "darnici", a īncheiat un contract cu guvernul spaniol. Compa­nia īsi lua angajamentul sa echipeze pe socoteala sa, īn decurs de un an, patru corabii cu 300 de oameni si cu toate proviziile necesare, pentru a cuceri īn numele coroanei spaniole tarile de pe litoral situate la rasarit de podisul Santa Marta. Compania īsi lua obligatia sa īntemeieze asezari pe litoral sau pe insulele din apropiere, iar pentru apararea lor sa con­struiasca īn decursul anilor urmatori doua-trei cetati. Companiei i se acorda pe veci dreptul de jurisdictie pe teritoriul concesionat, precum si dreptul de a numi guvernatori dintre membrii familiilor Welser si Ehin­ger. Compania a dobīndit dreptul de a transforma īn sclavi si de a dis­pune ea de proprietatea ei deplina de toti bastinasii care nu se vor su­pune ordinelor guvernatorilor acestei "tari a Welserilor".

In 1529 un agent al bancherilor - Ambrosius Ehinger, pe care spa­niolii īl numeau Alfinger, a debarcat cu un mare detasament alcatuit nu­mai din soldati mercenari germani la fortul Coro, pe tarmul rasaritean al golfului Venezuela. Din Coro, Alfinger a pornit īntr-o expeditie de cucerire care īi aduse porecla prea putin onorabila de "cel mai crud din­tre cruzi". El a īnceput prin a jefui toate satele din jur. Prin torturi silea pe indieni sa-i dea tot aurul si toate obiectele de pret. El avea dreptul sa transforme īn sclavi numai pe bastinasii care "nu se supuneau ordinelor lui", dar de fapt el stigmatiza si trimitea la piata din Coro pe toti indie­nii care prezentau vreo valoare, iar pe batrīni, copii si bolnavi īi ucidea. Dupa ce a pustiit coastele golfului Venezuela, Alfinger si-a continuat activitatea distrugatoare īn regiunile īnvecinate dinspre vest. El a ^^re^^u, aeste lantul de munti care strajuieste la apus sesul Maracaibo, continuii^ >a jefuiasca si sa incendieze, sa violeze si sa ucida, sa stigmatizeze si ^s* nnda pe indieni ca sclavi. stirile despre cruzimea lui Alfinger s-au ras~ jīndit atīt de repede, īneīt īn curīnd el a īnceput sa īntīlneasca īn iu au spre apus numai sate pustii, parasite de locuitori.

LEGENDA DESPRE ELDORADO

conchistador    ger-_nevoit sa se īnapoieze '"Itīn regiunea pe care SStoaU-Sdavii indieni b :arcati cu poveri gre-miile pe acest Soldatii ger-

1" mercenari ai lui Alfinger, au -si ei sa se īmbolnaveasca, de foame si multi mu-cautarea unor regiuni si aurifere, cuceritorul a sa-si schimbe itinerariul Tnoima, cīnd īntr-o directie, _dnd īn alta. El s-a īnvīrtit un timp pe loc īntre lacul (laguna) Maracaibo si fluviul Magdalena; apoi a īncercat sa patrunda m sus pe fluviul Magdalena, īn re­giunea muntoasa unde, potrivit zvonurilor, se afla un oras al aurului. Cu acest prilej el a des­coperit Cordiliera orientala, lan­tul de munti care desparte la est bazinul fluviului Magdalena de' bazinul fluviului Orinoco. Cau-tīnd sa atace prin surprindere noi triburi indiene, Alfinger se straduia sa īnainteze cīt mai re­pede. El nu tinea seama de faptul ca numarul sclavilor-hamali scadea tot mai mult. Se grabea atīt de mult, īncīt nu mai voia sa piarda timp nici macar cu scoaterea lanturilor de pe grumazul indienilor, care cadeau istoviti, si dadea ordin sa li se taie capetele.

Timp de trei ani a fost pustiita tara de catre acest "cel mai crud dintre cruzi". Bancherii primeau sumele rezultate din vīnzarea sclavilor si o parte din prada jefuita, dar nu trimiteau nici un fel de ajutor serios agentului lor. īn preajma anului 1532, īn al treilea an de vīnatoare sal-oatica, detasamentul german s-a redus mult din cauza foametei si a rv,i!°^r; ^Atunci> vīnatorul s-a transformat īn vīnat. Ramasitele detasa-ii lui Alfinger au fost īnconjurate de indieni la 600 km spre sud-Coro, īn Cordiliera orientala, si nimicite. Potrivit unei versiuni, crud dintre cruzi" a fost ucis īn aceasta regiune, pe care spa-tu denumit-o "Misero Ambrosio" ("Odiosul Ambrosio"). Potrivit alte versiuni, Alfinger, ranit si bolnav, a reusit sa ajunga la Coro, ^a murit.

_{w u}L5^nui ¹⁵³⁴> bancherii au numit ca guvernator al "Ţarii Welserilor" un det ^{9    ohermu}th von Speyer (spaniolii īl numeau Spiro) si i-au dat Wisament. alcatuit din 400 de oameni; printre ofiterii sai se afla si

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

cavalerul Philipp von Hutten. īn anul 1535, Speyer a plecat din C cautarea tarii Eldorado, a īnaintat spre sud, a patruns īn valea °^⁰ **. Barquisimeto-Cojedes (din sistemul fluviului Orinoco), īn Uanos ^^ cotit spre sud-vest. Detasamentul a īnaintat īn aceasta directie ^ ^h lungul Cordilierei orientale si Merida, trecīnd peste rīurile mari si .^a care curgeau spre rasarit, catre fluviul Orinoco. Detasamentul ī_n ^^ici extrem de īncet prin tara īntinsa si cu populatie rara, deoarece tot tinf¹^ era nevoit sa respinga atacurile indienilor localnici. Soldatii erau ^ pīna la piele din cauza ploilor torentiale sau sufereau din pricina "f durii insuportabile. īmbracamintea lor putrezise si ei se acopereau piei de animale. Doi ani i^u trebuit lui Speyer ea sa ajunga pīnā *i^U izvoarele rīului Guaviare, cel mai mare afluent al fluviului Orinoco D ^a aici, la o distanta de peste 1 000 km de Coro, germanii au suferit o ase­menea īnfrīngere din partea indienilor, īncīt au fost nevoiti sa se re^ traga. Drumul de īnapoiete a durat īnca un an si Speyer s-a īntors la Coro īn 1538, dupa ce a pierdut 80 de soldati.

īn timpul absentei lui Speyer, din Germania a sosit la Coro un de­tasament de mercenari comandat de Nikolaus Federmann (care mai fusese īn savanele din regiunea fluviului Orinoco īn anii 1531-1532, cu prilejul unei expeditii de cuceriri neizbutite). īn 1536, Federmann a xirnit īntīi pe urmele detasamentului lui Speyer, prin Uanos, din bazinul iuperior al fluviului Orinoco, a trecut 'apoi peste Cordiliera rasariteana i a patruns īn bogata regiune centrala a muiscilor civilizati. El a ajuns nsa pe podisul Cundinamarca īn momentul cīnd patrunsesera aici doi onchistadori spanioli: Quesada, dinspre nord, si Belalcazar, dinspre sud.

PRIMELE EXPEDIŢII DINSPRE NORD ALE SPANIOLILOR ĪN ELDORADO

Spaniolii s-au īntarit temeinic pe tarmul sudic al marii Caraibilor bia īn 1526, cīnd au īntemeiat cetatea de coasta Santa Marta, la 80 km jre est de varsarea fluviului Magdalena; aceasta cetate a devenit baza ir pentru īnaintarea spre sud, īn sus pe fluviul Magdalena, spre regiu-le muntoase ale Anzilor.

īn primii ani, micile detasamente din Santa Marta nu īndrazneau

īntreprinda decīt scurte incursiuni īn regiunile īnvecinate din munti

zona maritima. īn 1533, īnsa, Pedro Heredia a īnceput cucerirea tinu-

lui situat pe malul stīng al cursului inferior al fluviului. El a debarcat

un detasament la 200 km spre sud-vest de Santa Marta si a īntemeiat

olo orasul Cartagena, care, curīnd dupa aceea, a īnceput sa joace un

[ de seama īn relatiile comerciale ale acestei regiuni cu restul lurou-

ipa ce a īnfrīnt īn cīteva ciocniri sīngeroase triburile indiene de pe

3ral, Heredia a pornit spre sud, unde īl atrageau zvonurile persistente

jpre Eldorado, iar la 150 km spre sud de Cartagena a descoperit valea

lui Sinu. Aici exista o populatie densa formata din muisci (cibcea)

e, ca si compatriotii lor de la rasarit, se aflau pe o treapta mult mai

Ita de civilizatie decīt caraibii.

īn templele muiscilor apuseni se gaseau multe pietre pretioase 5¹ ecte de aur, dar comori si mai mari se aflau īn mormintele lor. 1°

_I

LEGENDA DESPRE ELDORADO

A R. A    N EjC U N O S C t¹ T k

ti "        

mercenari germani ai bancherilor Welser 51 Ehinger

Heredia

Ordaz

Herrera

Cautarea tarii Eldorado.

timpul unei expeditii, Heredia a descoperit īn muntii din estul vaii rīului Sinu un numar de morminte īn care se afla o cantitate atīt de mare de pietre scumpe si obiecte pretioase, īncīt fiecare din cei 150 de soldati ai sai a devenit un ora bogat. Unii istorici sīnt de parere ca mor­mintele din aceasta regiune au furnizat cea mai mare prada capturata īn America spaniola īn timpul conchistei. Pentru a se consolida īn aceasta regiune bogata, Heredia a refacut cetatea (San Sebastian) construita de Hojeda īn apropiere de gurile rīului Atrato. Din aceasta cetate, detasa­mentele lui Heredia au efectuat timp de trei ani un sir de incursiuni spre sud si sud-est, pīna i-au ruinat cu desavīrsire pe indienii localnici si le-au devastat mormintele. El a ajuns pīna la Cordieliera apuseana, adica pīna la muntii care despart bazinele rīurilor Atrato si Magdalena.

Unul dintre ofiterii lui Heredia, portughezxil Joao Sezar (īn spaniola ^Uan Sesar) a plecat cu cīteva zeci de soldati īn cautarea tarii Eldorado. ^{a rataicit tim}P ^{de doua luni} P^rin padurile mlastinoase, el a fatai ^ ^sfīrsit P*³ Povīrnisul rasaritean al Cordilierei occidentale. īn mar l     -^{Se <}*^esc*^ud^ea o vale larga prin care īsi croia drum spre nord ^{nU a}Y^{rifer Ca}"ca (afluent din stima al Magdalenei). La īnceput, Se- ⁱi^{lui au} P^ niīna pe mult aur, īn parte jefuit din sate, īn parte sat 1 ^pīrīia^^ele aurifere care se varsa īn rīul Cauca. Dar indienii _it ^aPropiate s-au unit si au īnceput sa hartuiasca micul detasa-Panil Urmarit de ei, Sezar a fugit spre nord atīt de repede cīt

O                                  EPOCA MAR1LOK DESCOPERIRI GEOGRAFICE

īngaduia īncarcatura grea de aur, strabatīnd īn medie, zilnic, apr
km. ^aPs

Astfel a fost descoperita principala regiune aurifera din Ame . sud, care īn decurs de patru secole a dat aproape 1500 000 u⁹

K

ti Eldo

Io. La īnceput, el a condus cīteva mici expeditii spre sud, pe valea viului Magdalena īn sus. īn partea de nord a vaii fluviului, drumul uscat era foarte anevoios, din pricina mlastinilor si a padurilor de itrabatut. Mult mai usor era sa navigheze pe fluviu, chiar si īmpotriva entului. Trebuie sa amintim ca Magdalena este mai lung decīt Rinul ■ca 1 600 km) si are un debit de apa mult mai mare; fluviul este navi->il pe cea mai mare parte a īntinderii sale - 1 100 km; sīnt navigabili inii dintre afluentii lui.

In 1536, urcīnd īn sus pe fluviu, Quesada a īntīlnit un vas indian cu

ncarcatura de sare si de tesaturi de bumbac, bine lucrate si vopsite

maiestrie, īn culori vii. El s-a convins astfel ca destul de aproape se

i o tara cu o civilizatie īnalta si a hotarīt sa cerceteze cursul fluviului

care coborāse vasul; īn afara de aceasta, indienii īntīlniti aveau si

e cerculete de aur, pe care spaniolii le-au luat drept monede. O esca-

destul de mare echipata de Quesada a naufragiat īn dreptul praguri-

fluviului. Conchistadorul a fost nevoit sa-si conduca soldatii prin

urile mlastinoase, pīna ce a ajuns pe primele īnaltimi ale podisului

dinamarca, unde se afla statul central al muiscilor.

Quesada sustinea ca īn momentul cīnd a descoperit el Cundinamarca,

xdis traiau vreo 2 000 000 de oameni. Ţara era aconerita de ogoare

>orumb sau cartofi. Muiscii locuiau īn case de lemn sau de valatuci,

an mobilier foarte simplu. Satele si orasele lor frematau de lume.

īiolii au fost puternic impresionati de templele lor de lemn, de o

tectura primitiva, dar care erau acoperite cu placi de aur. Muiscii

atrageau si nu prelucrau alte metale īn afara de aur. Rīurile din

sta tara erau aurifere; mult aur se gasea īn temple, iar īn mormintele

ire se aflau trupuri īmbalsamate se pastrau pietre pretioase si statui

iur ale zeilor. Orasele din tara muiscilor erau legate prin drumuri

:, pavate cu placi de piatra. Pe timpul conchistei, reteaua acestor

iuri era apreciata la cīteva sute de kilometri.

Descoperirea si cucerirea podisului Cundinamarca au fost īnsotite -uzimile obisnuite ale conchistadorilor. Quesada si-a consolidat poz¹" īn tara muiscilor catre īnceputul anului 1538. Dar īn acel mornentr īritoriul pe care el abia īl cucerise au patruns doi pretendenti noi-tul german al Welserilor - Nikolaus Federmann, despre care am it mai sus, si Sebastian Belalcazar, tovaras de arme al lui Pizarro, itorul orasului Quito si al īntregii regiuni ecuatoriale a Anzilor-

LEGENDA DESPRE ELDORADO

adunat la Quito o prada uriasa, Belalcazar a hotarīt sa-si pupa ^ ^siunile spre nord de ecuator, īntrucīt tarile bogate īn aur extinda Pf _aflau sub stapīnirea lui Pizarro. Detasamentul de avan-de *^{a s}.^u? : Belalcazar era condus de ajutorul sau, oare, dupa cum spune garda ^a . "aniol, "actiona ca fulgerul si argintul viu: el aduna toate *fT^oretioase pe care le gasea īn case, ardea si prefacea īn scrum jnetaleLe p _Q^_ret_{e cu}itivate". El a patruns īn regiunea cursului superior casele s¹ £_auca> terorizānd cu atīta cruzime pe indienii localnici, īncīt al rīului ^ īnceput sinucideri īn masa. Cīnd Belalcazar a pornit (īn ^prilfiT^>e urmele ofiterului sau spre cursul superior al rīului Cauca, i-a 1536) pe ^^ _s^ recunoasca drumul, deoarece era presarat de scheletele ^f?^st Asilor. īn decurs de doi ani, īnaintānd īncet īn jos pe valea rīului sinuc g g_ei_ai_lCazar si-a extins treptat posesiunile spre nord. In cele din Cauca, ^ trecut peste Cordīliera centrala, īn valea fluviului Magdalena, tarapd a urcat pe podisul Cundinamarca.

Asadar, īn 1538, īn tara muiscilor, īn regiunea īn care Quesada construise chiar atunci orasul Santa Fe (mai tīrziu i s-a dat din nou numele de Bogota, astazi capitala Columbiei), se gaseau trei detasamente: doua spaniole, comandate de Quesada si Belalcazar, si unul german, comandat de Federmann. Cronicarii spanioli afirma ca detasamentele se compuneau fiecare din acelasi numar de oameni: fiecare avea cīte 160 de soldati, un preot si un calugar. īntrucīt au venit īnsa din directii dife­rite si au jefuit īn cursul expeditiilor lor popoare diferite, ele se deose­beau mult prin īmbracamintea oamenilor. Oamenii lui Belalcazar, care venisera dinspre sud, din Peru, erau cei mai bogati si purtau haine de matase si catifea. Oamenii lui Quesada, veniti dinspre nord, de pe tarmul marii Caraibilor, erau mai saraci si purtau tesaturi de bumbac indigene. Iar soldatii saraci ai lui Federmann, veniti dinspre rasarit, din savanele aproape pustii de pe fluviul Orinoco, īsi acopereau trupurile istovite cu piei de animale. Pe cīmpia de līnga Bogota cele trei tabere s-au instalat īn triunghi, amenintīndu-nse una pe cealalta. Dar aici, razboiul īmpotriva indienilor nu s-a transformat, ca īn Peru, īntr-un macel īntre conchista­dori. S-a īncheiat o tranzactie amiabila. Federmann a acceptat īn numele sau si al celorlalti germani ca, īn schimbul unei sume de rascumparare, sa renunte la drepturile sale īndoielnice asupra podisului Cundinamarca¹. a*" Belalcazar s-a īnteles pasnic cu Quesada sa-isi delimiteze noile pose-iuni. Podisul Cundinamarca a ramas sub stapīnirea lui Quesada. El a «nut tara cucerita Noua Granada (īn secolul al XlX-lea ea a devenit nucleul republicii Columbia).

vest d_e ^anct¹.^erii germani n-au renuntat īnsa dintr-o data la cautarea tarii Eldorado spre
^anul unn"t ^{Ul Cun}^^inamarca- Hohermuth von Spever a murit īn 1540, dar chiar īn
cucerire ī °^Tj ^succesorlu sau Philipp von Hutten a īntreprins o noua expeditie de
tfl ^urs ^^e cītiva ani, īnaintīnd īncet si cu lupte spre sud, Hutten a trecut

^{6 & a}i^uns ^^a afluentul lui sudic Inirida si s-a ciocnit īn aceasta regiune cu

uri indi s g

zdrobirea    ^ P^uterni°^e- Sub presiunea lor, el a īnceput o retragere care s-a īncheiat cu "^ ^īntreprind      ^{6t& a} ^^eta?^{amentului sau} si cu moartea sa (1546). O data cu el a pierit erea coloniala a bancherilor Welser si Ehinger.

EPOCA MARILOR DESCOPEBIRI GEOGRAFICE

SOARTA LUI QUESADA

Dupa ce s-au īntarit pe podisul din centrul tarii īntr-o regiune h ita, nu numai īn aur, dar si īn smaralde si sare, spaniolii au supus f*°-.eutate celelalte regiuni din Anzii de nord. Ei au strabatut aceste re ' ii de munte īn toate directiile, iar īn 1539 Pasquale Andagoya a des ;rit calea comerciala cea mai comoda si mai scurta de pe podisul Cur^ namarca spre oceanul Pacific peste Cordiliera centrala, iar apoi ī_{n S}u : valea rīului Cauca si peste Cordiliera occidentala, pīna īn golf/, tenaventura (īn dreptul paralelei de 4° latitudine nordica). Quesada _? lus īn Spania o prada uriasa, alcatuita din aur si smaralde; dusmani i, īnsa, au raspīndit zvonul ca el a ascuns o parte din prada (ca se duca cincimea cuvenita regelui) si astfel n-a mai fost numit guvernatoi Noii Granade. I s-a interzis chiar accesul acolo, dīndu-i-se voie sa st īntoarca abia īn 1549.

Quesada nu si-a pierdut speranta de a descoperi "adevaratul Eldo-do". Dupa cīt se pare aceasta a devenit o manie a lui, ca si a multor 1 de alti cautatori de aventuri. Dar acestea erau " ... calatorii facute īntīmplare spre o tara a visului... Nu spunea chiar Columb ca Ori-co izvoraste din raiul pamīntesc? Ei plecau īn cautarea acestui loc nunat si nici o neizbīnda nu-i putea opri īn urmarirea necunoseu-ui: n-au existat nici o legenda indiana, nici o halucinatie a vreunui dat ratacit si nici un miraj aparut la orizontul īndepartat, care sa nu zugravit īn fata privirilor lacome ale aventurierilor spanioli imaginea ;lui oras din povesti, unde domneste omul de aur, puternicul Eldorado, np de peste un secol toate expeditiile īntreprinse īn partea rasariteana \nzilor, īn bazinele fluviilor Orinoco si Amazon, au fost calauzite de ;asta viziune de basm" (E. Reclus).

īn perioada 1560-1570, Quesada a īntreprins cel putin doua expeditii bazinul fluviului Orinoco īn cautarea tarii Eldorado. El avea aproape de ani cīnd a īnceput ultima sa expeditie pe cursul superior al fiu­lui Orinoco, fiind īnsotit de 300 de spanioli si 1 500 de hamali indieni 59-1572). īn timpul acestei expeditii, care a durat trei ani, hamalii ieni au pierit sau au fugit; de asemenea au murit aproape toti īnsoti-i sai spanioli. Quesada n-a gasit nimic de pret; el n-a ajuns nici pīna cursul superior al fluviului Orinoco si s-a īntors cu mīna goala. El a rit īn vīrsta de aproape 80 de ani (1579).