LLATORI OCAZIONAU INAINTEA RAZBOIULUI lUSO-AUSTRIAC PENTRU IMPARTIREA TURCIEI

LLĂTORI    OCAZIONAU ÎNAINTEA RĂZBOIULUI lUSO-AUSTRIAC PENTRU ÎMPĂRŢIREA TURCIEI

m cîtiva calatori pîna la razboiul cel nou dintre rusi si turci, care este data' si un razboi între rusi, turci si austrieci. Caci se tacuse înainte

oi o învoiala, vestita învoiala de la Gherson, cînd Ecaterina a Ii-a a viziteze Crimeea si, în lipsa de sate, vestitul Potemchin s-a îngrijit

rumul împaratesei sa puie fatade de sate spre a da iluzia unei regiuni

e, - învoiala pentru împartirea împaratiei turcesti din care, fara în-

trebuia sa faca parte si teritoriul nostru.

re calatorii dinaintea razboiului celui nou întilnim unul cu un caracter ;, care, deci, merita o atentie particulara, desi nu vorbeste docît de parte din teritoriul nostru national. si, pîna acum, printre cei cari Bscris tara, n-am avut nici un negustor: de asta data iata unul, un ne­german,    supus austriac.

Austria, supt Iosif al I 646g63g I-lea, a fost o puternica miscare economica uni-pa sistemul francez al lui Golbert, ministrul lui Ludovic al XlV-lea, ntrodus si în Prusia de Frederic al II-lea, cu monopoluri de stat spri-i ideea ca fiecare tara trebuie sa produca orice numai sa nu iasa din iurul, teorie foarte simplista, pentru ca este indiferent daca aurul ies1* nume cantitate pentru ca alt aur sa vie în mai mare cantitate de pe îtivitatii comerciale a unei teri. Caci popoarele sînt împartite în mod upa productiile solului, dupa însusirile rasei, dupa traditiile lor si, id ce produci în abundenta si importînd ce nu poti avea în mod firesc, o dreapta împartire economica. în secolul al XVilI-lea se credea însa ializarea nu e necesara si ca fiecare popor trebuie sa produca orice. Ita parte, cum statul austriac a fost întotdeauna un stat fiscal, care, d smulge pe vecini, se multamia sa-i mulga macar, avem o serie în­de proiecte pentru întinderea comertului Austriei în Rasarit. Înca ia jumatate a secolului al XVIII-lea dreptul de a neguta în apele Du-ale Marii Negre îi era asigurat prin tratat, iar prin consecintele trata-la Chiueiuc-Camargi, care, cum am vazut, dadea rusilor dreptul de

Calatori ocazionali înaintea razboiului ruso-austriac pentru împartirea Turciei

a avea agenti comerciali orisiunde, Austria a cerut si dobîndit acelasi lud In sfîrsit, înca din vremea cînd Oltenia era austriaca, se facuse Via Carol: de la Cîineni, ca o înnoire a vechii cai romane, asa îneît supt toate raportul supusii austrieci erau în masura sa înceapa un comert în regiunile acest Iar pentru Moldova am putea adaugi si asezarea imperialilor în Bucovi care transforma Moldova de Sus înstrainata într-un fel de depozit intermed de marfuri apusene, care prin evreii galitieni se strecurau în partile noasti Astfel se ivesc fel de fel de companii de negot. Înca din 1768 una, îr meiata pentru negolul în Orient, trimete un negustor, pe Nikolaus Er Kleemann, ca sa mearga la Chilia spre a vedea daca nu se pot înnoda pe ac legaturi si cu raiaua turceasca si cu terile noastre. Agentul a facut cu ac prilej o dare de sama foarte întinsa si a tiparit-o la Lipsea, în 1773, supt tul Reisen von Wien iXber Belgrad bis Kilianova.

Ca s-a tiparit cartea acolo e foarte explicabil. Pe vremea aceea bîl< din Lipsea avea o foarte mare importanta, desi concurat de bîlciul silez din Breslau, al Prusiei, si chiar de Viena: Orientul întreg primea marfa Lipsea2.

în calatoria lui Kleemann se vorbeste de fapt despre Chilia. Calatc stie si de cea veche, dar insista asupra Chiliei Noi, spuind ca orasul e foj frumos asezat si foarte întins, cu mai multe moschei si doua biserici armene Nu e îndoiala ca exista si biserica româneasca, pe care Kleemann n-a vazul a Sf. Nicolae, care trebuie sa fi fost în legatura cu zidirea lui stefan cel M si cu stravechea biserica munteana: ea fiinta în secolul al XVII-lea, cînd a i reparata de Vasile Lupu. Cea care se vede acum este însa o biserica ruseas facuta cu înlaturarea tuturor caracterelor arhitectonice ale vechii si interes; tei cladiri.

Kleemann ni vorbeste si de castel, puternic, încapator, si el a lasat o sch a orasului, care a fost reprodusa si în cartea mea, tiparita acum peste un si de veac de catre Academia Româna: Studii istorice asupra Chiliei si Ceti Albe. Desemriule foarte bine facut, si cetatea se deosebeste, daca nu cu mai mici amanunte, dar îndestul pentru a-si putea da sama cineva de carac rul ei general: samana foarte bine cu a Hotinului, aduce însa în ce prive întinderea si preocuparea unei tehnice superioare cu edificiul genovezilor la Cetatea Alba..■■ : '' Intrînd în oras, agentul de comert e întîmpinat de vamesul turcesc luat în cercetare daca nu aduce arme pentru rusi, - caci la data aceasta 1768, era razboiul între rusi si turci. Am pus însa pe acest calator aici, apartine epocei anterioare, pentru ca el a mai venit si dupa aceea.

îndata se strînge o multime de lume sa vada pe strain; între altii ieni< si o plebe pe care calatorul o califica de foarte lenesa, traind numai din pre petie. Un talmaci evreu ofera serviciile sale.

1 V.    Iorga, Istoria comertului, II.

' 2 De curma a aparut o carte germana despre bîlciul din Lipsea în legatura spec

cu terile noastre, de un român, d. Gheron Netta, cu multe statistici la sfîrsit (Die Hanc

btziehungen ztvischen Leipzig, u. Ost -u. Siidosteuropa, Ziirich 1920). V. Bulletin de l'It

tui potir l'etude de VEurope sud-orientale, an. 1921, p. 40 si urm.

3'J3

De la jumatatea veacului al XVII-Ica pîna la 1S00

a Chilia în momentul acela treceau ieniceri mergînd la Bender-Tighi-

-colo se mai întîlnesc frînci: ragusani, italieni, levantini.

rotul pe care întelegea sa-1 faca trimesul consta în aducerea de fie-

nza, postav, primind în schimb, nu bani, ci produse. Fiindca banul

sra cu desavîrsire depreciat si turcii însii aveau o deosebita tragere

i pentru anume monede apusene care li se pareau pe dreptate prefera-

ledei lor necontenit falsificate: astfel în tot Orientul se cerea galbenul

i ori olandez si talerul cel mare austriac, popular si pîna acum, între-

chiar în salbe.

emann n-a mers pina la Ismail, dar stie de acel oras ca de o schela

nta pentru vînzarea de piei lucrate. între Chilia si Ismail se facuse,

în momentul acesta o deosebire: la Chilia veneau altii, de la tatari, ;a aici, pe Dunarea [de] jos, cetatile erau ale turcilor, dar hinterlan-atarilor. Hanul tataresc avea resedinta la Causani, unde într-o casa rabila aparenta a fost resedinta, luni întregi din an, a hanului tatari-,te si o bisericuta din a doua jumatate a veacului al XVIII-lea, cu pic-stuî de îngrijite. Deci tatarii trimiteau aici piei lucrate dupa vechi 3 asiatice, marochin adevarat.

mai tîrziu, pe la 1784, Kleemann a venit în partile noastre, ca repre-l casei vieneze Bienenfeld, încercînd si un negot cu Iasii; el e întova-mci de un german, Maader, si de un supus italian al împaratului. Mai rezidat chiar la Galati, ca reprezintant al societatii Willeshofen din pentru comertul în Orient1, cile acestea nu sînt fara interes, puse alaturi de ce spune Sulzer, care

cauta, cum am spus, sa fie numit agent consular în partile noastre. Co­mpusului se dezvolta din ce în ce mai mult în aceste parti, pentru ca se îmbraca aproape numai europeneste, pe cînd boierii pastreaza multa :ostumul vechi, iar teranii îsi îndeplinesc toate nevoile de îmbraca-i ei acasa.

pentru mobilierul caselor necontenit se face apel la industria si co-apusean, care au prosperat si în acest domeniu, fel chiar de la început a existat din partea noastra dorinta de a cum-:ruri din Apus de-a dreptul. S-au pus anume piedici din partea turci-itatile transportului s-au opus la dezvoltare, si atunci s-a ajuns la itermediara, si evident nenorocita, a unor agenti cu totul inferiori ai [lui apusean, asezati durabil la noi, adeca la evreii galitieni. In soco-ivitoare la o nunta de la 1830, mai toate obiectele cumparate se vad e prin acesti intermediari evrei din Iasi, pe cînd, daca s-ar fi urmat pe î care voia sa o initieze un Bienenfeld, un Willeshofen, un Dellazia si ti, evident ca am fi avut un comert cu Apusul prin agentii directi ai torilor. Acesti intermediari evrei galitieni au omorît, în Moldova, storii lipscani, cari au ramas si mai departe numai în Muntenia, ei au comertul facut de greci si români, cari mergeau sa cumpere în Apua i în orasele mai mari strazile lor, unde desfaceau marfa de Lipsea, i au existat si la Iasi, dar ei au fost cu desavîrsire înlaturati de evreii

Iorga, Istoria comertului, II.

Calatori ocazionali înaintea razboiului ruso-austriac pentru împartirea Turciei

austrieci. Aici nu este protestarea contra unei natiuni, ci contra unor for1 economice care ni-au fost foarte neprielnice.

Acum ajungem la calatoria unei femei în partile noatre. Aceasta ferm o engleza, desi sotia markgrafului de Anspach, a venit la noi urmînd ui obicei pe care nu 1-a introdus ea întîia oara, caci alte engleze au calatorit p partile vecine cu ale noastre, prin Serbia si împaratia turceasca, la începui veacului al XVIil-lea, ca vestita lady Montague, care însa a mers pe ca Belgradului si n-are cu privire la principatul muntean nimic în scrisorile] vestite, traduse în toate limbile. Aceastalalta este lady Craven, foarte bine noscuta si prin cartea pe care a tiparit-o în englezeste; în traducere france Voyage en Crimee et a Constantinople en 1786, opera publicata la Paris în 17

Iata în ce fel se dezvolta calatoria doamnei Craven. Pleaca din Constai nopol cu harabale, dar nu trebuie sa ni închipuim ceva asamanator cu ha balele noastre. Erau niste trasuri largi, ca o cutie pusa pe roti foarte m* cu perdele ce puteau fi trase, pentru ca aceste trasuri serveau si la transp tarea haremului. Astfel se îndreapta vizitatoarea spre Ţara Româneas unde domnea pe vremea aceasta Nicolae Voda Mavrogheni.

Cutare scriitor de mai ieri a înfatisat pe Mavrogheni numai supt înfatisai lui bizara, burlesca, - si ea exista. Caci era un meridional, un fel deT tarin de Tarascon, cu înfatisarea crunta, cu glasul tare, caruia-i treceau p minte tot felul de nazbîtii si le executa, ca unul caruia nu-i pasa de opinia j blica deloc. Grec din insule, fusese dragoman al marinei si venise la noi cu : tentii de a face bine. Dar umbla si în capul lui necultivat oarecare filozo apuseana în sensul tendintelor spre reforme, si, daca gasea la noi o societf mai putin intriganta si mai sîrguitoare, ar fi putut face si mai mult bine. întemeiat o armata, cu ce elemente a gasit, si s-a batut, într-o vreme cînd ti cii nu se mai puteau bate, contra austriecilor, trecînd pasurile muntilor intrînd in Ardeal, unde lanseaza o proclamatie locuitorilor din Brasov; si tara a stiut sa-si impuie autoritatea. E foarte usor sa se rîda azi de Mavi gheni, dar contemporanii nu rîdeau asa de mult, si un entuziast al lui a fac în româneste povestirea razboaielor cu "nemtii". Dealtfel trebuie sa martu sim un lucru: ca asa era situatia terilor noastre, încît orice initiativa se pai ridicula, cum, în genere, pentru Orient orice om se framînta este putintel cai ghios. In activitatea lui Mavrogheni era ceva care jignea bunacuviinta facv din indolenta, a mediului în care traia.

si el, ÎNiicolae Voda, avea dorinta de prestigiu si s-a facut zugravit de mi teri straini asezat pe tron, încunjurat de toti boierii lui. Era si o dorinta a face lucruri noi în toata activitatea sa. Ceea ce Despot Voda, în rosturi oc dentale, a încercat sa faca în secolul al XVI-lea - si toata lumea a rîs de di sul -, acelasi lucru, în forme orientale, a încercat sa-1 faca, într-o societE dispusa si ea sa rîda de dînsul, Nicolae Mavrogheni. A ispravit la turci, ca batuti, si nu din vina lui, au aruncat raspunderea asupra-i, l-au chemat dincc de Dunare si i-au taiat capul.

Calatoarea engleza îl vazuse iesind din palatul sultanilor cu cuca pe cap, însasi    palaria ienicerilor, de pîsla, alba, cu colan de aur, caci orice dom cînd era numit la Constantinopol, devenea colonel al ienicerilor de drept, adc tat, asa cum suveranii în timpul nostru îsi fac amicii colonei de regiment, acest ordin. împreuna cu dînsul mai erau ceausi, curteni, servitori, bucata

Me la jumatatea veacului al XVII-lea pîna la 1800

parut englezei procesiunea foarte frumoasa: în viata ei n-a'vazut, 3a un alai mai splendid decît al lui Mavrogheni iesind din Constanti-iomriul, un om tînar, a salutat-o în trecere, ceea ce pentru o femeie iodata indiferent. Lady Graven mai vazuse dealtfel în Gonstantinopol ; din Terapia, unde erau casele fanariotilor mazili. Silistra o întîmpina mehmendarul, care trebuia sa se îngrijeasca, pre-

mai spus, de caii de posta, de hrana, de tot ce era necesar unei cala-aiul trece pe la Calarasi, care este calificat drept un sat frumos, stra-raganul meridional, zugravit ca o cîmpie frumoasa, unde pasteau o

de turme; afla ici si colo paduri si lanuri de porumb, runte cu arnautii în serviciul domnului, calatoarea ajunge laVaca-de, descriind curtea din mijloc, ea spune ca sînt arcade gotice, dar peste tile ei arhitectonice trecem. Aici îi apare un personagiu îmbracat î'ste, care-i spune ca, deoarece ea vine dintr-o regiune contaminata î,' trebuie sa stea cinci zile izolata, si e introdusa într-o odaie fara gea-aturi de care un om gemea. Domnul afla însa de sosirea strainei si

carata împreuna cu secretarul lui, si în compania aceasta, cu vizi-
cu un sambelan care tinea toiagul alb în mina, patrunde ea la palatul

rogheni din Bucuresti.

gaseste doua curti, ca în sistemul bizantin, pe care le strabate. în
rtile vede arnauti, ostasi, boiernasi, cari se îngramadeau pentru a
icsisul legal. Ajunge la odaia lui voda, unde Mavrogheni e asezat dupa
urceasca, generala pe vremea aceea si în mobilier si în îmbracaminte,
acaminte mai ales, înca de pe vremea lui Brâncoveanu: barbatii îsi
;u totul capul si lasau numai o suvita de par în fata,.pe cînd la turci
ra la ceafa, pentru ca, dupa regala, sa-i poata apuca îngerul de chica
duce în raiul lui Mohamed; ei îsi lasau barbile mari, se. îmbracau în
brocard si peste aceasta puneau alta haina, prinsa cu o copca de multe

,e scumpa; în picioare aveau papuci galbeni, pe eari-i lasau afara
ai intrau în ciorapi sau în papuci mai subtiri, ceea, ce se. explica
ine prin faptul ca sofalele pe care se aseza cineva turceste si covoa-
care calca erau din cele mai scumpe. .

anul stia italieneste si frantuzeste: e, dealtfel, vremea eînd societatea deprinde un stil francez convenabil. într-o foaie care aparea la Pe-la sfîrsitul secolului, Le spectateur du Nord, se povesteste, vorbind lostachi Moruzi, ca la curtea din Bucuresti se vorbea foarte bine fran-"aproape ca la Paris", domnul fiind încunjurat de o jumatate de du-intimi francezi; si jocurile de societate din Apus erau introduse: "La Bucarest jouait â toutes sortes de petits jeux d'esprit"1. Fireste ca în-îzi cel tînar si Mavrogheni era oarecare deosebire. Domnul pune fel întrebari vizitatoarei, dupa care se aduc dulceti si cafea în cesti foarte tuzica turceasca începe cu instrumsntele-i foarte ciudate, pe care rat si pîna acum. (Dimitrie Gantemir a interventat si un fel de notatie .ceasta muzica orientala, asa încit si pîna astazi turcii cînta melodiile i notele domnului moldovean.)

gel, Bibliographie, p. 72.

Calatori ocazionali înaintea razboiului ruso-austriae pentru împartirea Turciei

Calatoarea trece apoi la doamna, despre care spune ca samana cu duc] de Gordon, o frumuseta engleza vestita. Avea sapte copii, dintre cari trei f< de noua, zece, unsprezece ani, una fiind Smaranda Mavrogheni, al carei pori s-a pastrat, cu o palarie în totul asamanatoare celor de mai ieri, si un sur ciu mare atîrnînd deoparte1. Pe lînga doamna stau douazeci de fete de c, "doamne de onoare", am zice: unele dintre dînsele, grecoaice, purtau turbj iar cele de tara aveau o coafura deosebita, pe care o pomeneste si alt calaj care a cunoscut foarte bine tara noastra, un ungur, Karaczay. Se piept) parul catre ceafa, unde se facea o modîlca pentru a aseza un val mic, pe c se razima un fel de fes ca acela pe care-1 poarta pîna astazi femeile în regiu: Romanatilor, de fapt o caciulita de blana foarte scumpa. Fata care pu coafura aceasta era fiica bogatului boier Dudescu, care a facut multe calatori strainatate cu butca plina de dulceti si de provizii si cu arnautii si tiganii pîna la Paris, unde ajunse dupa saptamîni întregi de cale2.

Se prezinta toate complimentele posibile calatoarei: doamna îi spune ar fi dorit sa o retina lînga dînsa si un an întreg, uitîndu-se în acest timj rochia ei englezeasca, cu fireasca dorinta de a o îmbraca. Lady Craven va f apoi o vizita lui Dudescu, care avea o gradina în stil englez. Boierul apare bracat într-un costum de muselina cu blanuri scumpe. Se asaza într-un cer racoros, si de acolo vizitatoarea vede cum i se aduce de la curte un cal < daruit de Mavrogheni.

Apoi invitatie la masa domneasca, o masa europeana. Oaspetii stau scaune: domnul la un capat, ea la celalt. Asista si doamna, împreuna cu fe de casa si, natural, nelipsitul "Monsieur de V", care întovaraseste pe lady C ven. Serviciul e facut de noua femei. Vasele de argint par a fi de provenie engleza. Pe masa lumineaza un sfesnic de alabastru incrustat cu flori din bine si smaralde. Cînta si muzica turceasca, si lautarii, ale caror accente par englezei a fi delicioase. Se trece în apartamentele doamnei, care vorbt despre danturile Apusului, si mariei sale i se pare curios cum persoane one pot sa fie luate în brate de barbati straini si sa se învîrta în dant cu ei de-a 1 gul saloanelor.

Domnul nu uita sa trimeata complimente lui Kaunitz, ministrul de petenie al lui Iosif al Il-lea si împaratului însusi. La sfîrsit se dau naframi foi frumos cusute, de o valoare mare, si vizitatoarea e condusa acasa cu £ dupa datina cunoscuta noua, din veacul al XVI-lea si al XVII-lea, cu mu: turceasca si tiganii mergînd dupa dlnsa.

Lady Craven mai vorbeste ici si colo, cît se pricepe, despre tribut, pre administratia terii - si adauge ca i-a placut de noi. Am ajuns deci s calatori de aceia cari gasesc ca pot fi si aici lucruri care sa-i satisfaca. "A foarte greu sa afli pe lume un colt mai agreabil decît acesta." Pretutinden cale a gasit terani cari sa-i ajute trasura a trece prin locuri grele. Case de bc si manastiri asezate în locuri foarte pitoresti o încînta. si concluzia ei des tara noastra este ca ar fi "un diamant mal enchasse", care ar avea ne1 numai sa fie pus In lumina de o mîna dibace si harnica.

'V. Iorga, Femeile în viata neamului romanesc, p. 42. 2 Hurmuzaki, X, p. 549-50.

De la jumatatea veacului al XVH-lea pîna la 1800

sgatura cu aceasta calatorie a lui lady Craven putem trece la unica

despre noi a printului Charles-Joseph de Ligne (1735-1814), ofi-

viciul tarinei si vestit fluture de saloane. E un "belgian", dintr-o tara

remea aceea era o simpla provincie austriaca; luase parte la razboiul

pe lînga printul de Nassau si a fost unul din comandantii în lupta

rvila Rabîii de lîngâ Husi.

Iasi el dateaza o scrisoare foarte bine alcatuita, cu glume care sînt me si mai rele, dar, fiind spirituale, îi sînt îngaduite, cu toate ca scri-isusi înainte de aceasta un adevarat mic tratat "sur le malheureux , des Frangais â tout fronder".

ras, spune el, sînt o suta cinzeci de superbe palate, exagerare doar a ca nu erau palate si nici o suta cinzeci, precum nici superbe, un bal, unde erau invitate o suta de familii boieresti. Se joaca hora, iare atîtor altora, lui Sulzer de exemplu, mai mult un joc de ursi - t din antichitate, si cred ca antichitatea avea mai mult gust în materie iiie    decît modernii.

erit si el un bal, la care a poftit boieri, petrecînd împreuna destul de

spre oaspetii sai spune - ceea ce am mai aratat - ca nu primisera

îrsire modele occidentale: femeile erau îmbracate însa întocmai ca

aiurea, cu deosebire ca luxul lor era fara margeni. S-a înteles cu boie-

astra, nu învatînd greceste, limba foarte grea, ci prinzînd cuvinte

;i,^desi, dupa dovezile pe care ni le da stiinta lui, nu era tocmai înaintat,

spuna doar "formos coconitza" si pe urma "seara buna" si în sfîrsit

ii". Restul va fi fost, daca nu se lauda, mai mult din ochi.