UNIVERSITATEA "OVIDIUS"

FACULTATEA DE ISTORIE

SPECIALIZAREA: ISTORIE

LUCRARE DE LICENŢĂ

Tema: "ION (JEAN) DINU - PERSONALITATE MARCANTĂ A ZONEI ADAMCLISI"

(PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI XX)

COORDONATOR sTIINŢIFIC:

Absolvent:

CONSTANŢA

CUPRINS

INTRODUCERE.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... 4

CAPITOLUL I: NOTE BIOGRAFICE privind pe Jean Dinu din Adamclisi

I.1. Locurile natale.......... ..... ...... .......... ..... ...... ............................9

I.2. Familia - Neamul Ion Dinu.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......11

I.3. Viata lui Jean Dinu.......... ..... ...... .......... ..... ...... ....................13

CAPITOLUL II: ION DINU - ADMINISTRATORUL PLĂsII TRAIAN

II.1. Plasa Traian - prezentare generala.......... ..... ...... ..........................21

II.2. Ion Dinu - administratorul de plasa (pretor).......... ..... ...... ...........28

II.3. Societatea culturala Traian.......... ..... ...... .......... ..... ...... ......32

CAPITOLUL III: CTITORIE PESTE VEACURI-GIMNAZIUL TRAIAN.40

III.1. Gimnaziul Traian (1919-1929; 1944).......... ..... ...... ...................41

III.2. Societatea culturala Traian.......... ..... ...... .......... ..... ...... .....49

CAPITOLUL IV: PREOCUPĂRI ALE LUI ION DINU privind educatia

moral crestina si dezvoltarea vietii crestine dobrogene....56

CAPITOLUL V: OPERA.......... ..... ...... .......... ..... ...... ................64

V.1. Opera publicistica.......... ..... ...... .......... ..... ...... ....................65

V.1.1. Publicatii periodice, reviste dobrogene la care Jean Dinu a publicat. Prezentare generala.......... ..... ...... .......... ..... ...... ...............65

V.1.2. Prezentarea problemelor abordate de Jean Dinu în articolele sale din diverse publicatii.......... ..... ...... .......... ..... ...... ...................75

V.1.2.A. Probleme legate de învatamântul secundar la sate si promovarea acestuia - conceptie, realizare.......... ..... ...... ..............................76

V.1.2.B. Problemele satului dobrogean, ale diferitelor categorii sociale din lumea satelor - atitudine, propuneri.......... ..... ...... .....................78

V.1.2.C. Probleme legate de educatia moral crestina si activitatea teologica în general.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... 80

V.1.2.D. Recenzii, arheologia Dobrogei.......... ..... ...... .......................85

V.1.2.E. Biografii, note de drum.......... ..... ...... .......... ..... ...... ....90

V.1.2.F Probleme ale vietii politice.......... ..... ...... .......... ..... ...... 94

V.2. Cartile.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ......96

V.2.A. Ruinele romane de la Adamclisi.......... ..... ...... .........................97

V.2.B. Un document crestin apusean de constiinta ortodox orientala........102

V.2.C. Contributiuni la Monografia Sfintei Cruci.......... ..... ...... .......104

V.2.D. Conditia crestina a femeii.......... ..... ...... .......... ..... ...... ..106

INCHEIERE.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ...108

CONCLUZII.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ..109

BIBLIOGRAFIE.......... ..... ...... .......... ..... ...... ...........................123

INTRODUCERE

Lucrarea mea vrea sa trateze viata, opera si multiplele aspecte legate de activitatea lui Ion Dinu, personalitate a Adamclisi-ului, cunoscut sub numele de Jean Dinu, care a trait între anii 1890-1965. ,,Un erou"[1] al vremurilor sale, Jean Dinu a fost administrator al plasii Traian, ctitor- profesor-director al Gimnaziului ,,Traian" din Adamclisi, avocat, teolog, arheolog amator, colectionar de antichitati, posesor al unei biblioteci cum putine existau în judetul Constanta, consilier eparhial al Eparhiei Tomisului si un ziarist politic, istoric, moralist. Întemeiator al unei traditii locale, luptator pentru emanciparea culturala, economico-sociala si morala a semenilor sai, Jean Dinu a dorit ca Adamclisi-ul sa devina un model pentru toate celelalte asezari rurale si sa-si recapete rolul pe care l-a avut pe aceste meleaguri: ,,Adamclisi-ul turcesc sau Traian-ul românesc a fost celebru nu numai prin însemnatatea lui strategico-storica, ci printr-un mare rol cultural si religios pe care l-a avut în viata fostei Scytii-devenita provincie romana".[2] Daca vizitezi astazi stravechea asezare Adamclisi, ce vegheaza în cele patru zari asupra cetatii trofeene si monumentului triumfal ,,Tropaeum Traiani", vei merge pe strada principala denumita ,,Jean Dinu", vei întâlni scoala de Arte si Meserii ,,Jean Dinu" pe care este fixata o placa comemorativa închinata ,,Gimnaziului Traian" cu prilejul a cincizeci de ani de existenta, ctitorie prin stradania lui Jean Dinu, Monumentul Eroilor plasii Traian si frumoasa biserica din localitate legata tot de acest nume, precum si dinspensarul vechi al comunei care are si el istoria legata de Jean Dinu.

Cunosteam aceasta personalitate ca om al locului si m-am hotarât sa-i obtin o cunoastere mai profunda, în lungile mele peregrinari la Monument, ca student în practica si am certitudinea ca am reusit partial, încercând sa redau acestui neobosit luptator, locul ce-l merita cu prisosinta, în galeria marilor oameni de cultura ai României de la Mare.

În documentare ma bazez în primul rând pe opera sa publicata: carti si articole, recenzii, studii teologice, note de drum, biografii din presa si revistele vremii, lucrarile pe care le-am expus în bibliografie. În al doilea rând pe marturiile fiicei sale Iulia Rodica Ene care traieste în Constanta precum si ale batrânilor comunei Adamclisi. Nu exista o bibliografie închinata lui, decât sporadic în functie de domeniul prezentat, de exemplu: presa, arheologia veche a Dobrogei, învatamânt. Lucrarea mea este structurata în cinci capitole si în mai multe subcapitole.

În CAPITOLUL I ,, NOTE BIOGRAFICE" am prezentat locurile natale, familia si viata acestuia precum si un scurt popas asupra evenimentelor care au marcat destinul sau. M-am bazat în primul rând pe marturiile fiicei sale care a încercat sa adune toate amintirile despre tatal sau si în al doilea rând pe marturiile proprii expuse de însusi Jean Dinu în numeroasele articole publicate. ,,JEAN DINU- ADMINISTRATORUL PLĂsII TRAIAN", CAPITOLUL AL II-LEA al lucrarii încearca sa prezinte neobositul luptator care a reusit sa strânga într-o admirabila legatura sufleteasca si de scopuri tot ceea ce plasa Traian a avut mai vrednic si mai de seama: administratia-scoala-biserica-taranimea, unite armonios, pe baza respectului reciproc într-o lupta apriga împotriva întunericului de la sate.

AL TREILEA CAPITOL: CTITORIE PESTE VEACURI: ,,GIMNAZIUL TRAIAN" prezinta, pe baza Anuarului Gimnaziului ,,Traian" si a articolelor din presa vremii rezultatele benefice ale acestui lacas de cultura în lumea rurala, menirea sa. "AL PATRULEA CAPITOL reda contributia lui Jean Dinu la continuarea si înflorirea traditiei crestine pe aceste meleaguri si luptatorul pentru încetatenirea unor precepte de educatie moral-religioasa în lumea satelor. OPERA lui Jean Dinu tratata în ULTIMUL CAPITOL al lucrarii cuprinde o parte din articolele sale care se spune ca sunt în jur de 300, precum si cartile sale. Articolele, studiile sale, recenziile, biografiile, notele de drum, va rog sa ma credeti ca sunt pe microfilm de proasta calitate, uzate. Din aceste motive am considerat ca este de datoria mea de a da cât mai multe citate din acestea, pentru a ramâne un timp mai îndelungat în memoria noastra. Cartile sale nu exista în bibliotecile constantene, cu exceptia unui exemplar din Ruinele romane de la Adamclisi, care se afla în Biblioteca Judeteana Constanta. Eu am cercetat ce am gasit la bisericile din Adamclisi si Pietreni si în biblioteca fiicei sale din Constanta. Restul s-au pierdut, spre marele nostru regret, doar le-am amintit. Ele sunt indicate pe coperta ultima a cartilor, ca aparitii de acelas autor. Încheierea este dublata de concluzii. Prin aceasta, am dorit sa sustin, sub un titlu sugestiv, Un om într-o asezare, om al unei asezari, o pledoarie în favoarea redarii vietii si operei neobositului luptator al locului ce-l merita cu prisosinta în galeria marilor oameni de cultura ai României de la Mare. Bibliografia cuprinde ca surse: Opera sa, marturiile fiicei sale, articole de presa despre Jean Dinu si activitatea sa, date de la arhiva Arhiepiscopiei Tomisului si lucrari generale si speciale. Nu am pretentia ca am reusit sa sintetizez totul despre aceasta personalitatii sau ca totul despre acest subiect s-a epuizat. Eu sunt doar un alt deschizator de drum. Drumul este lung, si am certitudinea ca poate altcineva va gasi momentul potrivit de a-l continua. Adresez sincere multumiri domnului profesor, Dumitrascu Gheorghe, pentru îndrumarea stiintifica si încurajare.

CAPITOLUL I

NOTE BIOGRAFICE[3]

privind pe ION DINU din Adamclisi

I.1. Locurile natale

I.2. Familia - Neamul Ion Dinu

I.3. Viata lui Jean Dinu

Jean Dinu, pe numele sau adevarat Ion Dinu, s-a nascut la 26 decembrie 1890 în comuna Oltina din judetul Constanta.

I.1. LOCURILE NATALE

Straveche asezare dobrogeana datând din primele secole ale erei noastre, comuna Oltina este asezata în extremitatea sud-vestica a judetului Constanta. Primii locuitori ai Oltinei, sunt atestati documentar de "...diploma militara din 99 e.n. Unul dintre beneficiarii diplomei fiind pedestrasul M. Antoniu Rufus si fiul sau Marcus, considerati primii locuitori ai VICUSULUI ALTIUM..."

Satul Oltina este atestat documentar "...din secolul al XIV-lea din hrisovul dat de domnitorul Alexandrul al III-lea Basarab, jupânului Harvat, mare logofat al Târgovistei..."

Dezvoltarea localitatii a fost favorizata de asezarea ei în apropierea Dunarii si pe malul lacului Oltina. În zona comunei, albia Dunarii este presarata "cu mai multe ostroave: Iepurasu, Lebada, Strâmbu Mare. Relieful cu forme specifice de podis din platforma litoral-levantina..." cu un sol fertil si climat favorabil culturilor agricole a permis ca "... agricultura, pescuitul, cresterea animalelor, apicultura" sa fie unele din principalele ocupatii ale locuitorilor. Sat frumos, bogat, bine întretinut si cu case solide, "economiceste statea binisor, la 1897" pe lânga ocupatiile principale mai exista si o mica industrie si un comert înfloritor.

În timpul dominatiei otomane este amintita în "defterele otomane din secolele XIV-XVII ca localitate crestina, cu o populatie româneasca, având o biserica zidita din piatra cu hramul Sfântul Gheorghe foarte veche, datând înainte de 1852, cu carti vechi bisericesti din anii 1756-1840 si icoane vechi, dobrogene datate din 1847 si 1835.

scoala din Oltina exista la 1869 ca filiala a celei din Silistra condusa de Costache Petrescu." La 1897 având înscrisi 99 de elevi si din anul 1904 functionând în local propriu construit cu ajutorul locuitorilor. În 1930 exista în Oltenia si o scoala de Meserii. Acesta este cadrul în care s-a nascut, a copilarit si si-a petrecut vacantele din anii de studiu, Jean Dinu.

Astazi, comuna Oltina este formata din 4 sate: Oltina - resedinta comunei, Strunga, Razoare si Satul Nou. Suprafata comunei este de 11.767 ha si are o populatie de 2.860 de locuitori. Legatura cu resedinta judetului se asigura prin drumul national modernizat Ostrov - Constanta. Agricultura dispune de 4.985 ha. suprafata arabila, 1.177 ha. pasuni si fânete naturale, 180 de ha. vii si livezi, precum si de un fond forestier de 1.700 ha. Comuna moderna, scoli, un liceu si alte lacasuri de cultura.

I.2. FAMILIA

Familia Dinu este cunoscuta prin partile locului înca din timpul dominatiei otomane. La "1844 un anume Petre Dinu logofat de Oltina daruia Parintelui Neculai din satul Oltina o Evanghelie, iar la 1864, Vasile Popescu - Dinu preot în Ostrov" , bunicul lui Jean Dinu, era membru în Societatea Culturala Româna din Silistra al carei scop era: "...Înfiintarea si ajutorarea scolilor Românesti de prin comunele Românesti din Dobrogea, ca: Turtucaia, Vaidomir, Ostrov, Bugiak, Satul-Nou, Oltina, Mârleanu, Alimanu, Vlachiori, Rasova, Cochirleni, etc. toate satele de pe marginea Dunarii. De asemenea la intrarea Armatei Române în Dobrogea, Vasile Popescu Dinu în calitate de preot Paroh, îmbracat în haine Sarcedotale alaturi cu multi alti preoti, au primit armata româna si anume Batalionul 4 Vânatori comandat de Generalul Comaneanu si Regimentul No. 4 de Linie comandat de Generalul Gorjan ..."

Constantin P. Dinu, tatal lui Jean Dinu, s-a nascut la Ostrov la 1864 , "urmeaza cursurile scolii primare din Ostrov între anii 1873-1877, iar la 1 septembrie 1877 desi avea numai 4 clase primare a fost numit de catre membrii Societatii prin staruinta d-lui Constantin Petrescu ca învatator în Ostrov, pâna la venirea si ocuparea Dobrogei de armata si autoritatile române, fiind înlocuit cu învatatorul P. Oprea. Autoritatile atât militare cât si administrative în întelegere cu preotul Dinu, îl trimit pe Constantin P. Dinu sa urmeze cursurile scolii Normale de la Galati".

"Dumitru Boboc si Constantin P. Dinu fostii scolari ai lui Grigore Musica de la Ostrov sunt cei dintâi normalisti dobrogeni. Constantin P. Dinu absolvent al scolii Normale de la Galati în 1883 a fost învatator la sipote (Ghiolpunar), Gârlita, Bugeac, Mârleanu, Stupina, Pantelimon de unde a iesit la pensie dupa o functionare de 43 de ani".

Fulvia Dinu, mama lui Jean Dinu din Oltina îsi dedica viata familiei sale, cresterii si educarii celor 6 copii ai sai: Ion (Jean), Costica, Traian, Norica, Marioara si Paulina Dinu.

Costica Dinu îsi alege cariera de avocat, Marioara, Norica si Paulina Dinu îsi aleg cariera didactica. Paulina Dinu "absolventa a scolii Normale din Constanta o întâlnim ca profesor de geografie între anii 1919-1923 la Gimnaziul Traian si ca "autor al Anuarului Gimnaziului Traian aparut în anul 1922."

Dupa cum reiese din datele prezentate, familia Dinu prezenta în partile locului înainte de 1877 este o familie de dicieni în majoritate de intelectuali: preoti, învatatori, avocati, institutori are o traditie continuata cu succes de Jean Dinu.

I.3. VIAŢA LUI JEAN DINU

Jean Dinu nascut la 26 decembrie 1890 în comuna Oltina din judetul Constanta, ca fiind primul copil al familiei învatatorului Constantin P. Dinu, îsi petrece copilaria în satul natal alaturi de ceilalti copii de vârsta sa.

Între anii 1897-1901 urmaza cursuile scolii primare din comuna Mârleanu, avâdu-l ca învatator pe tatal sau Constantin P. Dinu. Datorita greutatilor materiale pâna la vârsta de 14 ani, Jean Dinu a ramas în satul natal sa-si ajute familia.

În anul 1904 în ziarul "Universul" a aparut un anunt pentru copiii satelor dobrogene, prin care Seminarul Central din Bucuresi oferea 3 locuri cu bursa, celor care aveau media peste 7. Dupa multe discutii si contradictii în sânul familiei, suparându-l chiar si pe bunicul sau, Jean Dinu pleaca la Bucuresti. Aici, ajutat de un unchi al sau care locuia în Bucuresti este admis ca elev la Seminarul Central cu Bursa. În timpul acestor studii Jean Dinu, îsi începe activitaea publicistica, primele articole apar în anul 1905 în revista "Ovidiu" din Constanta si ziarul constantean "Cuvântul" în 1906. Primul un articol de solidaritate cu bursierii, luând atitudine împotriva celor care critica aceasta situatie, iar cel de-al doilea o prezentare succinta a scolii primare din Oltina. Dupa ce îsi sustine examenul de diploma în anul 1912 este absolvent al Seminarului Central.

În anul 1913 îsi sustine examenele de diferenta la Iasi, pentru ca acestea, împreuna cu studiile efectuate la Seminarul Central sa i se echivaleze cu studiile liceale sectia stiinte umaniste. Aceasta sansa îi da dreptul tânarului Jean Dinu de a sustine examen în acelasi an la Facultatea de Teologie din Bucuresti unde este admis cu bursa. Fiind student îsi ia examenul de diploma ca învatator si lucreaza ca suplinitor în diferite scoli pentru a se întretine. Dupa ce îsi ia licenta în teologie se înscrie în anul 1916 la cursurile Seminarului Pedagogic Universitar si da admitere la Facultatea de Drept unde este admis.

Anul 1918 îl gaseste pe Jean Dinu ca student la Facultatea de Drept din Iasi si profesor suplinitor de limba româna la scoala din Bujorii Covurlui, judetul Cahul din Basarabia.

"A sosit un ceas pe care-l asteptam de peste doua veacuri, pentru care am trait întreaga noastra viata nationala, pentru care am munci si am scris, am luptat si am gândit. A sosit ceasul în care cerem si noi lumii cinstit cu arma în mâna, cu jertfa a tot ce avem ceea ce alte neamuri mai fericite, au de atâta vreme, unele fara sa fi varsat o picatura de sânge pentru aceasta: dreptul de a trai pentru noi, dreptul de a nu da nimanui ca robi rodul ostenelilor noastre ..." scria marele nostru istoric Nicolae Iorga. Însufletit de acest ideal, Jean Dinu dupa ce efectueaza un curs de trei luni, se înroleaza ca agent sanitar în armata româna, alaturi de cadrele didactice din judetul Cahul. În aceasta calitate participa la bataliile de pe linia frontului facându-si cu cinste si devotament datoria. Dupa razboi este decorat cu distinctia de "Ofiter al Coroanei Române".

Dupa razboi, dupa demobilizare, îsi ia licenta în drept, si solicita prin memorii adresate Ministerului Justitiei, Ministerului Internelor si Ministerului Învatamântului un post conform pregatirii sale în regiunea sa natala, Dobrogea. Mi se spune ca a fost repartizat la 8 decembrie 1918 în functia de administrator al plasii Traian, cu resedinta în Adamclisi judetul Constanta.

"... Am mers la fratele tatei, preotul Paraschiv Popescu Dinu în comuna Alimanu si cu caruta acestuia am ajuns în Adamclisi. Am tras la o casa cu chirie. La primarie nimeni, la posta nimeni, la biserica nimeni, nici popa, nici învatator, nici secretar, nici registru ..." noteaza viitorul administrator de plasa, la sosirea în Adamclisi.

În perioada 15 decembrie 1918 pâna cel putin în septembrie 1923 , Jean Dinu este administratorul plasii Traian cu resedinta în Adamclisi. Acum se casatoreste cu Maria Ghetu din Câmpulung Muscel, medic generalist care îsi efectua stagiatura la dispensarul din Adamclisi. Împreuna au avut trei copii: Elena, Viorica si Iulia Rodica Dinu. Cele trei fiice, de formatie intelectuala traiesc astazi având o vârsta înaintata în Bucuresti, Pitesti si Constanta.

În anul 1919 în fruntea unui comitet de initiativa, Jean Dinu întemeiaza Gimnaziul mixt Traian prima institutie de învatamânt secundar rural dupa razboi. În câtiva ani Gimnaziul devine "prototipul si modelul scoalei nationale atât de necesara în toata tara, unde elevii si elevele din toate semintiile Dobrogei, interni în numar de aproape 300 primesc o educatie si o cultura exemplara..." .

La 1 septembrie 1927 Jean Dinu pune bazele Societatii CulturaleTraian, societate ce a strâns într-o amiabila legatura sufleteasca si de scopuri, tot ceea ce a avut plasa mai vrednic si mai de seama: administratia - scoala - biserica - taranimea unite armonios pe baza respectului reciproc într-o lupta apriga împotriva întunericului de la sate.

În paralel cu aceste activitati în anii 1921-1922 urmeaza cursurile de vara ale Universitatii din Dyjon, Franta luându-si "în anul 1923 licenta în studii literare si istorice."

Din anul 1923 se înscrie în Baroul de avocati Constanta fiind avocat la judecatoria Adamclisi si profesor - director al Gimnaziul Traian, renuntând la finele anului la administratia plasii.

Tot în acest an, Jean Dinu în fruntea unui comitet de initiativa pentru construirea cladirii Gimnaziului Traian din Adamclisi prin colecta publica scoate "Glasul Satelor", o foaie culturala sateasca ce apare la Adamclisi între 1 martie 1923 - 1 mai 1923. Gazeta desi are o viata scurta, popularizeaza în lumea satelor diferite actiuni cultural educative, articole de atitudine sociala si mai ales construirea unui local pentru Gimnaziul Traian.

O data cu stabilirea în avocatura în anul 1923, Jean Dinu devine membru activ al Partidului National Liberal, fiind presedintele liberalilor din plasa Traian.

În anul 1928, cu ocazia Semicentenarului Dobrogei publica cartea sa "Ruinele romane de la Adamclisi", o carte destinata popularizarii "stralucitelor urme romane adamclisiene menite sa trezeasca în mase interesul pentru un trecut strabun glorios."

La 18 ianuarie 1934 este numit chestor al municipiului Constanta si în cuvântarea rostita cu prilejul instalarii sale în aceasta functie anunta un program ambitios: "îsi va închina activitatea pentru scaparea orasului de raufacatori indezirabili si murdaria prostitutiei care ajunsese provebiala pâna si în tarile de Apus, ai caror marinari în etapele lor debarcau la Constanta..." Fiind un om integru, condamnând coruptia si lupta pentru respectarea legilor simtind ca este depasit de situatie îsi da demisia în decembrie 1934.

Îsi reia activitatea în avocatura si îsi pregateste doctoratul în teologie la Universitatea din Cernauti, doctorat pe care îl obtine în anul 1937 cu teza "Biserica prenenoriana în fata adversitatii iudaico-pagâne".

Perioada de dupa 1937 este fecunda în scrieri istorico-teologice, carti legate atât de istoricul bisericii crestine dar si de educatia moral-crestina precum: "Contributii la Monografia Sfintei Cruci"; "Un document crestin apusean de constiinta ortodox-orientala"; "Conditia crestina a femeii" s.a.

De asemenea, alaturi de preotul Lembrau Constantin dupa cercetari amanuntite în padurea Migelet (Ion Corvin) redescopera Pestera Sfântului Apostol Andrei si cele 9 izvoare, un eveniment deosebit pentru viata si istoria crestina de pe aceste meleaguri, descoperire realizata în 1943. În anul 1946 dupa amenajari interioare, pestera transformata în biserica este sfintita de episcopul Chesarie Paunescu cu un sobor de preoti, prilej de mare sarbatoare.

Paralel cu aceasta activitate Jean Dinu depune toate eforturile în vederea reânfiintarii Gimnaziului Traian desfiintat în anul 1928. Dupa îndelungi eforturi în anul 1944 Ministerul Învatamântului aproba înfiintarea Gimnaziului. Pentru aceasta mi se spune ca Jean Dinu si-a pus la dispozitie casa sa cea mare, modificându-i interiorul si curtea sa unde s-au construit doua internate. La Sfintirea Pesterii Sfântului Apostol Andrei, "elevii gimnaziului au organizat o grandioasa serbare cu un program artistic popular de o adânca traire crestineasca si româneasca, prin munca preotului Lembrau si a marelui teolog, jurist si om de cultura Jean Dinu (care studiase la Sorbona)..."

"Dupa preluarea puterii de catre comunisti si dupa dizolvarea partidelor politice ale Opozitiei, represiunea s-a deplasat de la organele colective la unele individualiste si chiar la membrii comunitatii care apartineau, pur si simplu, asa numitei "clase exploatatoare". Ei trebuiau lichidati sau redusi la tacere..." În acest context, refuzul lui Jean Dinu de a semna procesul verbal prin care i se rechizitionau toate bunurile, munca sa de o viata, îl transforma pe Jean Dinu în "dusman de clasa" fiindu-i sechestrat totul, iar împotriva sa si a familiei sale încep presiuni si persecutii de tot felul. Urmarit de comunisti reuseste sa-si salveze viata cu ajutorul localnicilor care l-au ascuns prin podurile caselor, în cimitirul din Urluia si l-au transportat cu caruta la Dunare de unde a reusit sa se refugize în Bucuresti adapostindu-se pe la prieteni. Ajutat de acestia trece câtva ani de framântari în care, fara serviciu, exclus din Baroul de avocati îsi câstiga existenta facând traduceri din limba franceza, meditatii în particular, conferinte în biserci si mai târziu profesor suplinitor la o scoala din Bucuresti.

Familia sa, pesecutata de regimul comunist a trait multi ani sub spectrul terorii comuniste, a reusit prin vânzarea câtorva bunuri ce le mai poseda, sa se piarda în anonimatul Constantei.

În ultimii ani ai vietii, Jean Dinu, s-a retras la fiica sa cea mare la Pitesti, unde a continuat sa scrie sub diferite pseudonime pâna când firul vietii s-a întrerupt în anul 1965 la 23 noiembrie, în vârsta de 75 de ani. S-a stins, luând cu sine amaraciunea anilor de prigoana comunista si continuând sa creada în destinul luminos al acestui neam.

Ca recunoastere a meritelor sale în decursul vietii a primit urmatoarele distinctii:

"...Rasplata muncii pentru învatamânt clasa I

Ofiter al Ordinului Coroanei României

Rasplata muncii pentru Biserica clasa I..."

"Ofiter al Ordinului Cultural pentru Biserica

Jean Dinu trezind în sufletul, mintea si memoria semenilor sai, dragostea pentru cultura, credinta ca de aici porneste drumul pe cararea realizarii ca om, ca profesie de credinta a fiecaruia, ca luptator pentru supravietuire si destin a celor ce-i îndruma, a ramas si acum peste jumatate de veac în memoria concetatenilor sai. Ei nu au uitat si nu vor uita niciodata ceea ce au mostenit de la stramosii lor si nici urmasii lor nu vor uita.

Închei cu ceea ce Jean Dinu predestina operei sale: "Neamurile care nu stiu sa-si pretuiasca stramosii, nu merita sa traiasca"

CAPITOLUL II

JEAN DINU - ADMINISTRATORUL

PLĂsII "TRAIAN"

II.1. Plasa Traian - prezentare generala

II.2. Ion Dinu - administratorul de plasa (pretor)

II.1. PLASA TRAIAN1

În anul 1908 s-a înfiintat cea de-a sasea plasa a judetuilui Constanta sub denumirea de "Traian" si s-au modificat circumscriptiile comunale prin legea de la 1 aprilie 1910.

La 1 iulie 1914 plasa Traian cuprindea 12 comune rurale, 32 de sate si 5 catune si o comuna rurala. Resedinta plasii este în comuna Adamclisi. Suprafata plasii este de

Foto 2: Judetul Constanta

73.029 ha, iar populatia la 1916 era de 22.838 suflete. În 1922 populatia plasii era de 18.628, pierderile suferite dupa razboi fiind de 4.210 suflete.

1. Comuna Adamclisi - se compune din satul resedinta Adamclisi si satele Cherim - Cuiius (azi Zorile) si Urluia.

Satul Adamclisi dateaza înca din timpul dominatiei otomane, fara a i se cunoaste data înfiintarii. El a fost locuit de turci care au emigrat dupa revenirea la tara a Dobrogei. Satul ramânând pustiu a fost înfiintat din nou în 1880-1881 când au început împroprietaririle. Populatia lui este formata din români, transilvaneni si români veniti din Teleorman.

Adamclisi este nume turcesc si înseamna "biserica omului". Pe mereaua satului s-a descoperit urmele unei cetati din timpul romanilor Tropaeum-Traiani, cetatea lui Traian. Suprafata comunei este de 5.860 ha; cultivabil 3.972; impropriu 19ha; izlaz 1.508 ha; cariere 10 ha; vatra 185 ha; plantatie 76 ha. Populatia comunei: 1916-2.413 suflete; 1922-1.815 suflete.

Pe nationalitati: 1916: 2.303 români, 2 germani, 3 bulgari, 1 grec, 8 albanezi, 94 tigani; 1922: 1837 români, 7 germani, 7 greci. Pe religiune: 1916: 2.309 ortodocsi, 94 mahomedani, 2 catolici, 7 gregorieni; 1922: 1.844 ortodocsi, 7 catolici. Proprietatea: 325 români stapâneau 5.007 ha în 1916; 234 români stapâneau 4.117 ha in 1922; nu aveau pamânt în 1916-226; în 1922-220. În anul 1922 s-au expropriat 70 ha; numarul celor împroprietariti 178. Primaria nu are local propriu, instalata într-o cladire pentru care se plateste 500 lei anual. Instructia 1916: 4 scoli din care 2 în Adamclisi înfiintate în 1902 si 1912, având, prima, 5 clase iar a doua 3 clase. Prima cladita în 1905 din cotizatiile locuitorilor, a doua instalata într-o casa luata cu chirie pentru care se plateste 300 lei anual. scoli devastate în timpul razboiului.

Din initiativa unor oameni de inima si cu largul nostru concurs în anul 1919 s-a înfiintat în comuna Adamclisi, vechiul "Tropaeum-Traiani" un gimnaziu sub conducerea inimosului administrator de plasa I. Dinu.

Culte: 1916 doua biserici: una parohiala în Adamclisi cu hramul "Sfântul Gheorghe" construita în anul 1902 deservita de un preot seminarist gr. II, are 10 ha teren de cultura. O filiala în satul Cherim - Cuius cu hramul "Sfântul Ilie" construita în anul 1906 deservita de preotul din Adamclisi, are 10 ha. teren de cultura.

Stabilimente publice: 1 cârciuma completa, una cu vin si alta cu bere, 3 pravalii coloniale, 3 magazine cu manufactura, 1 fierarie, 1 brutarie care produce zilnic 700 kpr.

Banci populare Banca "Traian" - Adamclisi, Banca "Coroana de Otel" - Urluia, Banca "Mircea cel Batrân" - Cherim - Cuius.

Cooperative: "Plugarul" înfiintata în 1912, "Albina" înfiintata în 1913, "Dreptatea" înfiintata în 1907, "Speranta" înfiintata în 1912.

Masini si instrumente agricole: 1916: 92 masini de secerat; 280 care si carute; 1922: 1 masina moara cu vânt; 18 masini de secerat; 6 batoze de vânturat; 5 batoze batut porumb; 242 care si carute.

Animale: 1916; 754 cabaline; 1323 bovine; 4926 ovine; 559 porcine;

1922: 395 cabaline; 899 bovine; 1085 bovine; 1314 porcine.

În continuare prezint pe scurt celelalte comune aflate sub îndrumarea si conducerea administratorului de plasa Jean Dinu.

2. Comuna Baeramdede (azi Independenta)

Cuprindea satele: Baeramdede si catunul Cealmagea. Satul Baeramdede înfiintat în anul 1851 de tatarii veniti din Crimeea, iar catunul Cealmagea infiintat în anul 1854 tot de tatarii veniti din Crimeea. Suprafata comunei: 6.340 ha. Populatia în 1916 : 1817 suflete; în 1922: 1457 suflete.

Instructia: o scoala înfiintata în 1898 functiona sub acelasi acoperis cu primaria, distrusa în razboi. În anul 1921 s-a construit un mare local cu 2 sali de clasa din donatiile locuitorilor; are 10 ha. teren de cultura.

Cultele: 1 biserica parohiala construita în anul 1898 cu hramul "Buna Vestire", are 10 ha teren de cultura, 4 geamii: Banca "Mihai Viteazu" întemeiata în 1902.

3. Comuna Beilic (azi Viile) formata din satul de resedinta Beilic, satul Demircea înfiintat de turci în anul 1750 si satul Baccuius. Suprafata comunei: 3.460 ha. Populatia în 1916: 1869 suflete; 1922: 1457 suflete.

Instructia: 1 scoala infiintata în 1879 cu 5 clase având local propriu, are 10 ha de pamânt. scoala distrusa în razboi functioneaza în localul cedat de primarie.

Cultele: 2 biserici - una în Beilic parohiala înfiintata în anul 1856 cu hramul "Sfântul Mucenic Haralambie" si o filiala în Demircea cu hramul "Sfânta Treime" construita în anul 1874, 1 banca înfiintata în anul 1902.

4. Comuna Carabaca (astazi Negresti) formata din satul de resedinta si catunele Caugagia si Terzeveli. Suprafata comunei: 3.260 ha. Populatia la 1916: 916 suflete; 1922: 726 suflete. O scoala întemeiata în anul 1892 cu 5 clase, cu 10 ha, darâmata în timpul razboiului. O biserica construita în anul 1898 în Carabaca cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", are 10 ha teren de cultura. O geamie în Terzeveli din timpul otomanilor. O banca "Sfintii Voievozi" înfiintata in anul 1907.

5. Comuna Covaclar (astazi Plopeni) formata din satul resedinta, satul Besaul si catunul Merdevenlipunar (Scarisoara- azi). Suprafata comunei este de 7.296 ha. Populatia în 1916: 1.690 suflete; 1922: 1.302 suflete. O scoala cu 5 clase înfiintata în 1896, 10 ha teren de cultura, distrusa în razboi. O biserica cu hramul "Sfântul Dumitru" construita în 1908 restaurata de locuitori, 2 geamii - 1 Besaul si 1 Cavaclar din timpul otomanilor, Banca "Principesa Maria" înfiintata în 1916, Spitalul "Regele Carol I" înfiintat în anul 1908 spital jubiliar. Are medic, subchirurg, intendent, 2 infirmieri. Devastat în razboi.

6. Comuna Cazilmurat (astazi Movila Verde) comuna rurala având o suprafata de 4.212 ha formata din satul resedinta Cazilmurat. Populatia în 1916: 1.027 suflete; 1922: 880 suflete. Sat înfiintat în timpul dominatiei otomane. O scoala cu 3 clase înfiintata în anul 1912 având 10 ha teren de cultura. Devastata în timpul razboiului, reparata, o biserica ridicata în anul 1905 cu hramul "Înaltarea Domnului" având 10 ha teren de cultura. Banca "Valul lui Traian" înfiintata în anul 1905. Asociatiuni taranesti înfiintate în anul 1916. Cooperativa "Minunea" înfiintata în anul 1912.

7. Comuna Chioseler (astazi Petrosani) formata din satul resedinta, satul Baspunar, satul Chertic Punar, satul Borugea si catunul Becteru. Suprafata comunei este de 7.864 ha. Populatia în 1916: 2.026 suflete; 1922: 1.854 suflete. O scoala înfiintata în anul 1867 cu 5 clase având 11 ha teren de cultura. O biserica ridicata în anul 1892 cu hramul "Sfintii Voievozi" având 10 ha teren de cultura. Doua geamii datând din timpul dominatiei otomane, una în Baspunar si alta în Becteru. Banca "Solidaritatea" înfiintata în anul 1905.

8. Comuna Enigea (astazi Deleni) formata din satul resedinta Enigea, satul Cocargea si satul Ghiolpunar. Suprafata comunei este de 8.335 ha. Populatia în 1916: 2.257 suflete; 1922: 2.209 suflete. Comuna are trei scoli:

o scoala în satul Enigea cu 5 clase înfiintata în anul 1883, având 10 ha teren de cultura. O scoala în satul Cocaragea cu 5 clase înfiintata în anul 1883, având local propriu si 10 ha teren de cultura. În Ghiolpunar o scoala cu 5 clase înfiintata în anul 1880 având local propriu construit în anul 1904. O biserica ridicata în 1870 în Cocaragea având hramul "Sfânta Treime" având 10 ha teren de cultura. Doua case de rugaciuni, una în Enigea si alta în Ghiolpunar. Banca "Dobrogea" în Cocaragea înfiintata în anul 1907.

9. Comuna Enisenlia (astazi Valeni)

Formata din satul resedinta si satele: Asarlâc, Nastradin, Techechioi, Sevendic. Suprafata comunei este de 9.370 ha. Populatia în 1916: 2689 suflete; 1922: 2.019 suflete. Patru scoli în: Enisenlia cu 5 clase înfiintata in anul 1912, avand 10 ha teren de cultura; Asarlâc cu 5 clase înfiintata în anul 1892, având 10 ha teren de cultura; Nastradin cu 5 clase înfiintata în anul 1905 cu local propriu, având 10 ha teren de cultura; Techechioi cu 5 clase înfiintata în anul 1905. O gradinita de copii în Asarlâc. O biserica ridicata în anul 1884 cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", având 10 ha teren. Trei geamii din timpul otomanilor în Enisenlia, Nastradin si Techechioi.

10. Comuna Hairanchioi (astazi Dumbraveni)

Formata din satul resedinta si satele: Caraaci, Schender, Armutlia si Demircea. Suprafata comunei este de 7.624 ha. Populatia în 1916: 2.734 suflete; 1922: 2.223 suflete. Trei scoli în: Hairnachioi cu 5 clase înfiintata în anul 1908 având local propriu si 10 ha teren, Caraaci cu 5 clase înfiintata în anul 1906 având 10 ha teren si local propriu, una în Demircea înfiintata în 1907 având 10 ha si local propriu. O biserica în satul Hairanchioi ridicata în anul 1900 cu hramul "Sfâta Paraschiva", o biserica în satul Demircea ridicata în anul 1901 cu hramul "Sfântul Dumitru"cu 10 ha de teren, o biserica în satul Schender cu hramul "Sfântul Niclae" având 10 ha teren de cultura.

11. Comuna Mârleanu (azi Dunareni)

Formata din satul resedinta având o suprafta de 3.160 ha. Populatia în 1916: 1.594 suflete; 1922: 1.482 suflete. O scoala înfiintata în 1880 cu local propriu si 10 ha. Biserica înfiintata în 1882 cu hramul "Sfântul Dumitru" având 10 ha teren.

12. Comuna Mulciova (azi Abrud)

Formata din satul resedinta Mulciova, satul Arabagi si satul Iusuf Punar. Satele înfiintate în timpul dominatiei otomane. În timpul colonizarilor în Arabagi s-au asezat români ardeleni numiti "moti", iar în satul Iusuf Punar români transilvaneni numiti "ungureni". Suprafata comunei este de 6.220 ha. Populatia în 1916: 1.806 suflete; 1922: 1.213 suflete. O scoala în Mulciova cu 5 clase înfiintata în 1899 având local propriu din 1901 si 10 ha teren cultura. O biserica în Arabagi cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" ridicata în anul 1904. Doua geamii în Mulciova din dominatiei otomane.

Acestea sunt satele plasii Traian adminstrate de pretorul Jean Dinu. Din anul 1925 prin noua lege administrativa au fost modificate circumscriptiile comunale, judetul Constanta fiind împartit în 8 plasi. "Plasa Traian cea de-a opta plasa cuprindea comunele: Adamclisi, Aliman, Beilic, Caranlâc, Cuzgun, Dobromir, Dobromir Vale, Enisenlia, Mârleanu, Mulciova, Oltina, Parachioi, Tudor Vladimirescu. Resedinta plasii fiind comuna urbana Cuzgun ..."

"Plasa ce adminstrez de 4 ani si în care m-am nascut si am trait fara întrerupere pâna azi, numara la o populatie de 4.200 capi de familie sau 20.000 suflete, 208 functionari. Un administrator de plasa si 2 magistrati titrati, un agronom cu scoala inferioara de agricultura, 61 de învatatori din care 8 titulari, 12 suplinitori cu 1-4 clase secundare si 41 de suplinitori cu 5 clase primare; 82 de functionari administrativi - politienesti din care 3 cu 1-4 clase secundare si 79 cu 5 clase sau sub 5 clase primare si functionari diversi dintre care 2 cu 1-2 clase liceeale si 52 cu curs primar.

Avem ca atare 208 îndrumatori, factori de cultura si educatie al unei mese de 20.000 suflete: 3 titrati - 1,5%; 16 cu scoala Normala sau Seminarul Inferior - 8%; 17 cu 1-3 clase liceeale sau 8% si 153 sau 83% cu 5 clase sau sub 5 clase primare ..."

II.2. ION DINU - ADMINISTRATORUL DE PLASĂ

(PRETOR)

"Fiecare plasa are în fruntea ei un pretor (administrator de plasa). Pretorul sta sub ordinea directa a prefectului. El locuieste la resdinta plasii si este numit prin decizie ministeriala. Pretorul este seful politiei din plasa sa si este îndreptatit sa vegheze la mentinerea ordinei si sigurantei, sa ia masuri pentru prevenirea delictelor. Are în subordine politia si jandarmeria plasei. De asemenea pretorul este ofiter al politiei judiciare.

Pretorul are obligatia de a da un raport prefectului în urma cercetarii starii morale si materiale a populatiunilor, conditiunilor economice si culturale, igiena si salubritatea comunelor. Pretorii sunt îndatorati sa convoace la cel putin doua luni, primari, notarii si pe ceilalti functionari de specialitate din circumscriptia sa pentru a se sfatui în chestiuni de interes comun; aplicarii legilor, masurilor ce se impun în vederea bunei starii administrative, culturale, sanitare, economice a comunelor. Sunt obligati sa întocmeasca o dare de seama a acestor consfatuiri.

Pentru a fi pretori candidatii trebuie sa fie licentiati în drept si stiinte de stat sau diplomat al scoalei de pregatire profesionala administrative sau sa fi functionat cinci ani ca notar stabil cu titlu academic ori diploma de pregatire profesionala administrativa."

Ajuns în fruntea plasei Traian la 15 decembrie 1918 , imediat dupa razoi Jean Dinu si-a asumat o mare responsabilitate. El, care luptase pentru înfaptuirea României Mari, acum avea înalta datorie de reconstructie a tarii.

Tabloul era sumbru. Dobrogea care fusese sub ocupatie pastra înca urmele jafului practicat de cotropitori. Pretutindeni pe unde trecuse linia frontului distrugeri materiale, lipsuri de tot feluri, foamete. Acest razboi dobrogenii l-au simtit în fiecare casa, sat, oras si prin tributul de sânge, tributul material si tributul intelectual pe care l-au platit. Era nevoie de o mâna de fier, de mult entuziasm si de multa, multa munca. Tânarul de numai 28 de ani s-a dovedit a fi un om energic, bine pregatit profesional si capabil de munca dezinteresata.

Cu o mare dragoste fata de taranul român, de lumea satelor din mijlocul carora s-a ridicat, proaspatul licentiat în drept si teologie a pornit batalia cea mare pentru normalizarea si înnoirea vietii economico - sociale din plasa sa.

Munca de reconstructie si de înnoire a fost grea însa, alaturi de oameni de initiativa, generosi, care aveau acelasi "crez" ca si Jean Dinu si cu sprijinul autoritatilor de atunci, viata a început sa se îndrepte cu pasi marunti spre fagasul cel bun.

Fiind convins ca "... îmbunatatirile economice, politice, culturale pentru care milita puteau fi lesne dobândite printr-o instructie publica care sa dea poporului încrederea în virtutiile lui sa-si puna în valoare, în conditii favorabile posibilitatile de dezvoltare...", a luat masuri energice pentru reînceperea cursurilor scolilor din plasa sa, scoli care dupa razboi erau majoritatea în ruina "Este demn de amintit activitatea unui pretor care în cursul lunii Ianuarie a pus în functiune toate cele 21 de scoli din plasa sa, Jean Dinu".

Tot pe acest drum, parcurs cu ajutorul unor oameni de inima, între care prefectul de atunci N. T. Negulescu, fost profesor la liceul "Mircea", Jean Dinu a reusit sa înfiinteze la Adamclisi un gimnaziu mixt particular "prima înstitutie dobrogeana din exterior", pentru copii satelor dobrogene care nu vor putea patrunde la scolile cele mari ale oraselor. Gimnaziu mixt Traian si-a început cursurile la 11 martie 1919 iar administratorul de plasa a fost primul director si unul din profesorii sai.

"NOI PRIN NOI" - îndemnul care sintetizeaza conceptia administrativa a lui Jean Dinu. De-a lungul întregii activitati ca administrator de plasa, acesta a crezut în forta creatoare a satului dobrogean. În toate proiectele si realizarile sale s-a axat pe lucrul facut propriile-i forte, fara a astepta îndemnul sau ajutoare din afara, în special de la stat. "Satul poate mai mult decât Statul. Satul e mic si are nevoi pe cari - daca vrea si are oameni destoinici si le poate usor îndeplini." A pus înainte de toate solidaritatea satelor plasii si asocierea lor pentru binele comun.

În spiritul acestei conceptii, administratorul de plasa a lansat si realizat printr-o înfratire reala a scolii - bisericii si administratieiluminarea satelor dobrogene prin înfiintarea Societatilor Culturale Regionale. Aceste societati culturale au devenit principalul instrument prin care misiunea de luminare a satelor putea deveni realitate, de aceea Jean Dinu a dedicat acestui tel întreaga energie.

Preocupat de bunul mers al administratiei plasii, de conditiile de trai ale locuitorilor, si functionarilor publici, Jean Dinu a militat pentru bunul mers al administratiei, o viata mai buna a locuitorilor si functionarilor plasii.

S-a proclamat aparatorul moral al notarilor publici, agentilor postali, politistilor si nu în ultimul rând a taranilor sai. Prin numeroase articole publicate în presa dobrogeana, a descris viata de mizerie, necazurile, suferintele, aspiratiile "protejatilor" sai propunând de asemea masuri de îndreptare.

Alaturi de preotimea luptatoare si de locuitorii plasii, Jean Dinu s-a implicat în activitatea de reconstructie a "bisericii din Adamclisi si Zorile". Se zice ca si-a adus contributia si la reconstruirea bisericilor din Independenta, Sipote, Nastradin, avariate de razboi. Mi se povesteste ca sub îndrumarea sa s-au adus în satele plasii pomi fructiferi de la pepinierele de stat distribuindu-se satenilor cu sfaturi de cultivare si îngrijire. Asa au luat nastere plantatii pe suprafete mari la Petrosani, Independenta, s.a.

De asemea s-a înfiintat un post de jandarmi, un oficiu postal, s-au reconstruit scolile devastate de razboi în satele: Plopeni, Independenta, Enigea, Cocargea, s.a.

La 1 martie 1923, Jean Dinu în fruntea unui comitet de sateni scoate în Adamclisi o gazeta "Glasul Satelor". În primul numar în articolul "Rostrul nostru" administratorul de plasa arata ca aceasta gazeta, apare la initiativa unui comitet de constructie a unei cladiri pentru Gimnaziu Traian prin colecta publica. Ea va face cunoscuta activitatea comitetului si donatiile care s-au strâns. Aceasta "foae culturala sateasca apare la Adamclisi între 1 martie - 1 mai 1923 si contine articole cultural - educative, de atitudine sociala, versuri, folclor dobrogean. Colaboratori Jean Dinu, G. Matase, M. Tanase, I. Iacobescu, Gh. Popescu si altii".

II.3. SOCIETATEA CULTURALĂ "TRAIAN"

"Adamclisi-ul turcesc sau Traian-ul românesc a fost celebru nu numai prin însemnatatea lui strategico - istorica ci si printr-un mare rol cultural si religios pe care l-a avut în viata fostei Scytii - devenita provincie romana...".

În spiritul acestei conceptii administratorul de plasa a strâns într-o admirabila legatura sufleteasa si de scopuri tot ceea ce plasa Traiana avut mai vrednic si mai de seama administratia - scoala - biserica taranimea unite armonios pe baza respectului reciproc pornind o lupta apriga împotriva întunericului la sate, înfiintând la 1 septembrie 1919 Societatea Culturala "Traian".

Aceasta societate culturala avea menirea sa privegheze promovarea culturala, morala si economica a lumii rurale. De asemenea ea colecta si administra fonduri de nevoi ale satului adunate prin contributia fiecaruia dupa puteri, fonduri care sa reformeze si sa îmbunatateasca conditiile de viata si de cultura ale taranilorsi nu în ultimul rând de a lasa pentru posteritate pretuirea traditiei si valorile locale.

Sufletul si mintea acestei societati o reprezentau "titratii" satelor, functionarimea de toate categoriile, taranii fruntasi, si elevii învatamântului secundar uniti în societati culturale scolaresti. Acestia au acceptat provocarea adresata de Jean Dinu lumii rurale "trezirea satelor" prin emanciparea culturala spre emanciparea economica si morala.

În acest sens Jean Dinu scria sub forma de manifest legamânt "Fiecare plasa sa aiba societatea ei cultural-sportiva cu doua scopuri: cel subiectiv-educarea liceenilor prin cartile care le vom strânge, excursii, sezatori si cel obiectiv-raspândirea luminii cartilor între tarani prin biblioteci populare, sezatori, serbari ...".

Sub deviza "decât codas la oras, mai bine la sat fruntas" administratorul de plasa transmitea satenilor sai mesajul unei vieti superioare în mediul satesc prin activitati în cadrul societatilor culturale, activitati menite sa curme starea prapastioasa a vietii de tara, ramânerea la vatra a celor ce cautau sa mearga la oras spre un mediu mai superior ... dar cu conditia înfratirii tuturor spre binele comun. Viziunea sa despre aceasta prefacere a lumii rurale propunea creearea în cadrul societatilor culturale a unor cercuri culturale, cursuri complementare, o clasa de gimaziu, echipe teatrale "care sa colinde satele precum o data trubadurii aducând cu ele cuvântul la ordine îndemnul la lumina".

Din initiativa administratorului de plasa care era si presedinte activ al Societatii Culturale "Traian", sub patronajul acestei societati, cu sprijinul

locuitorilor plasii în anul 1921, la 30 iunie s-a inaugurat Monumentul eroilor plasii Traian în piata Eroilor din Adamclisi.19 (foto 3) "Monumentul are aproximativ 8 metri, construit din piatra masiva este continuat de o coroana de piatra în stil dozic inclusiv cu o coroana tot din piatra artistic lucrata ca si coloana terminându-se cu un vultur de bronz cu crucea în cioc, un simbol de pe stema tarii noastre.

Pe fata monumentului se afla

gravate un vers din Horatio:

Dulce et decorum est pro patria mori iar dedesuptul lor Eroilor morti pentru reântregirea neamului 1916 - 1917. Patria recunoscatoare. La baza monumentului a fost îngropat un sicriu cu osemintele gasite în împrejurimi în satele plasii...".21 Monumentul exista i astazi, foto 3: Monumentul Eroilor22

însa numai soclul si deasupra a fost refacut vulturul prin grija fiicei lui Jean Dinu. La 5 iunie 192223 sub Patronajul Societatii Culturale Traian la initiativa lui Jean Dinu, cu sprijinul locuitorilor

plasii s-a ridicat monumentul foto 4 Cismeaua si Monumentul

închinat marelui poet Mihai Eminescu în cadrul unei grandioase festivitati la Cuzgun în padurea "Mihai Eminescu" deasupra "Cismelei lui Eminescu" construita în anul 1919 (foto 4).

Considerentele acestei denumiri data padurii, cismelei si ridicarea monumentului lui "Mihail Eminescu" pe aceste meleaguri sunt legate de faptul ca în constiinta contemporanilor "Mihai Eminescu sinonim cu România". Pe fata monumentului se afla gravate

  cuvintele:

"În memoria lui Mihail Eminescu

... Sa-mi fie somunl lin

si codrul aproape...

Monumentul exista si astazi însa diferit

de cel initial (foto 5).

Societatea Culturala Traian din

fondurile proprii obtinute din donatii si

cu sprijinul administratiei plasii s-a

ocupat de înfiintarea caselor de citire la

Hairanchioi si a bibliotecii din Demircea.

De asemenea s-a preocupat de înfiintarea

infirmeriilor parohiale la Kioseler,

Adamclisi precum si a bibliotecilor din

Mulciova si Cavaclar. Biblioteca foto5 Actualul monument care marcheaza

notarului în fiecare din comunele Cismeaua Mihail Eminescu

plasii cu carti de specialitate si literare a constituit o alta preocupare a societatii. Construirea unui local propriu de casa de citire la Enisenlia, unde domnul notar Gavrilescu a ridicat un chisc pentru hora satului si aparate de gimnastica dupa modelul de la gimaziu este o noua realizare. Alte preocupari ale societatii au constituit balurile, serbarile de la Oltina si Kioseler, excursii cu elevii gimanziului la: Uzgun, Mârleanu, Hairachioi, Baeramdede. Sarbatori precum: botezul fântânilor "Ion Creanga" din padurea Tectachioi, a fânânii "Mihail Eminescu" din padurea Cuzgun, inaugurarea Monumentului Eroilor plasii din Adamclisi au constituit momente de neuitat pentru toti locuitorii plasii. Pentru comemorarea eroilor cazuti în razboi din cuprinsul plasii societatea s-a preocupat de realizarea unor tablouri cu lista acestora care decorau înstitutiile din cuprinsul plasii.

Societatea Culturala Traian se ocupa si de administrarea bazei materiale a Gimnaziului Traian, încasarea taxelor, plata profesorilor, activitatea internatelor, dotarea lor. În fiecare an societatea avea un numar de bursieri ai gimnaziului sustinuti de aceasta. Situatia financiara pe primii doi ani de activitate ai societatii era:

"1919-1920 încasari: 59.298,76; plati: 58.515,50; solid: 483,25

1920-1921 încasari: 182.468,00; plati: 165.596,50; solid: 16.771,33 ..."

"Presedinte de onoare: prefectul N. T. Negulescu

Presedinte activ: Jean Dinu

Vicepresedinte: Andreiu Andreiu Cocargea proprietar si om de mâna Membru: taranul Oprea Borcea din Baeramdede si altii ....".29

Semnalul emanciparii culturale dat de Societatea Culturala Traian a fost receptionat de plasile Medgidia, Ostrov si Cogealac luând astfel fiinta o adevarata miscare culturala ce radia dinspre Adamclisi. În zilele de sarbatorire a patronului Gimnaziului Traian, de Ziua Eroilor plasii, de sfârsit de an scolar se organizau serbari grandioase cu participarea locuitorilor plasii dar si a liceenilor din Constanta, Medgidia, Oltina, Cogealac unde luasera fiinta, de asemenea societati culturale. Vizitele la Monument, concursuri sportive cu premii, reprezentatii teatrale, olimpiade scolare, dansuri populare, expozitii de lucrari încântau sufletul si luminau mintea participantilor, a taranilor plasii care motivati în acest fel erau încântati a-si sustine copii la studii si sprijineau din toata inima aceste miscari. Notabilittile judetului, oameni generosi, mari proprietari de pamânturi, presa locala, sustineau prin donatii personale asemenea manifestari si chiar bursieri la gimnaziu. Adamclisi-ul devenea în aceste clipe centrul cultural al regiuni. De aici plecau initiative care se perpetuau ca model si pentru celelalte aszari rurale, onorându-si cu prisosinta rolul cultural pe care l-a avut din vechime pe aceste meleaguri.

Societatea Culturala Traian a continuat sa existe cel putin pâna în anul 1925 când într-un articol, Jean Dinu avocat în Adamclisi dadea un raspuns pertinent domnului Ion Neicu profesor la gimaziul din Adamclisi, care considera ca societatile culturale la sate sunt timp pierdut. "Societatile culturale constituie unul din cele mai salutare mijloace pentru formarea sufleteasca a tineretului, pentru emanciparea culturala - economica a marilor mase."

În anul 1923, mi se spune ca Jean Dinu a renuntat la functia de administrator de plasa. Ceea ce am reusit eu, sa gasesc în cercetarile mele, este faptul ca "la 28 aprilie 1923 Ion Dinu era înca în aceasta functie, însa nu avea definitivat. La 1 septembrie 1923 s-a sustinut examenul de aptitudine si capacitate pentru functiunea de administrator de plasa. Ion Dinu, nu figureaza printre candidatii la acest examen." Aceste date împreuna cu marturiile fiicei sale m-au facut sa deduc ca Jean Dinu a renuntat la aceasta functie. Poate, a considerat ca dupa cinci ani în slujba administratiei este cazul sa încerce si din alta postura sa ajute destinele Adamclisi-ului si a semenilor sai. Crezul sau nu l-a abandonat, lupta a dus-o mai departe ca jurist (avocat) la Judecatoria plasii Traian, presedinte al diverselor societati creeate prin initiativa sa si care au continuat sa-si exercite mai departe rolul pentru care au fost create luminarea satelor dobrogene.

Crezul pentru care Jean Dinu a trait si a luptat de-a lungul vietii, atât cât destinul sau i-a permis a fost si se desprinde si astazi din opera sa:

"... Cetatea si monumentul de la Adamclisi sunt în completa parasire si lâncezesc necunoscute si nevalorificate. si totusi, ele pot constitui cel mai sublim izvor de nationalism - patriotism contribuind totodata si la cultura noastra generala. Câteva zeci de milioane ar reconstitui complect toate ruinele si ne-ar da, aevea, vieata si civilizatia nobililor strabuni. Alte câteva zeci de milioane ar lega Adamclisi printr'o cale ferata, cu centrele de comunicatie si Marea.

La poalele Tropaem-ului, ar rasari un liceu de baieti Traian; altul de fete Plotina (sotia lui Traian); s'ar aduce cele doua scoli normale constantene, sufocate în ziduri reci si închiriete, normala de baieti Împaratul Constantin si de fete Împarateasa Elena; s'ar ridica o scoala de meserii Liciniu; de agricultura Marc Aureliu; de comert Justinian; de industrie casnica Teodora; - iar în cetate alaturi de Bazilica de marmora ce-ar servi drept catedrala episcopala Eparhiei Tropaeum-ului, Tomisului si Durostorului (...) s'ar dezvolta evanghelic, liata seminarului teologic Teodosus Tropaeorum; a scoalei de cântareti bisericesi Ilarie Episcopul si-a unei vieti monahale, care si-ar face rugaciunile în cele patru biserici crestine, din cetate si în cea cimitirala din apropiere ...

Caminul cultural Vitrasius Pollio; judecatoria Tullius Menophilus; dispensarul Decebal; banca populara Adrian; corporatia meseriasilor Cornelius Fuscus; scolile complementara de baieti Petronius Annianus; de fete Iulius Iulianus; libraria oficiala a orasului Nevius Palmas Theotimianus si nomenclatura stazilor ar imortaliza numele de prim rang, ce si-au creeat merite în istorica cetate si în viata trofeeana în genere.

Forul ar fi centrul întregii vieti romano - române a noului Adamclisi, devenit Tropaeum si o gazeta saptamânala Tropaeum Traiani ar raspândi pretutindeni razele binefacatoare, ce le-ar radia o astfel de vieata..."

Sintetizând, Jean Dinu - administratorul plasii Traian, luptatorul neobosit pentru luminarea satelor dobrogene creatorul de traditie locala si-a adus contributia sa la realizarea câtorva mari obiective ale crezului sau:

- a întemeiat un lacas de cultura pentru copii satelor Gimnaziul mixt Traian;

- a militat si întemeiat Societatea Culturala Traian care si-a urmat misiunea trasata de mentorul sau;

- s-a implicat în toate actiunile care s-au desfasurat dupa razboi în plasa sa pentru normalizarea vietii rurale si reconstructia acesteia: scoli, biserici, case de citire, biblioteci, monumente, s.a.;

- a fondat o gazeta sateasca pentru popularizarea initiativelor nobile, a culturalizarii maselor;

- a încercat din rasputeri sa transforme o societate anosta cu ocupatii de rutina, într-o societate noua, cu preocupari superioare adptate vremurilor noi care veneau.

Închei acest capitol cu ceea ce a reprezentat pentru Jean Dinu un manifest - legamânt:

"... Pe locul pe care te-a pus Dumnezeu sa cresti sa fii înainte de toate tu însuti faptuitor si pilda...".

CAPITOLUL III

CTITORIE PESTE VEACURI:

GIMNAZIUL "TRAIAN"

III.1. Gimnaziul Traian (1919-1929; 1944)

III.2. Societatea culturala Traian

GIMNAZIUL TRAIAN

Gimnaziul Traian

"...ctitor de gimnaziu, Jean Dinu, visa la un liceu în Adamclisi si la valorificarea superioara a valentelor turistice, stiintifice, educationale ale Adamclisi-ului. Un fel de Nifon Balasescu, inspector al Imperiului Otoman pentru "scoalele române" din dreapta Dunarii la 1870..."

Marsul Gimnaziului

Muzica pe trei voci acompaniata de fanfara gimnaziului, compusa de D-l D. Moruzov, profesor la scoala Normala din Constanta, versurile de D-l Jean Dinu - Directorul Gimnaziului.

Razboiul de Întregire a neamului "în care intelectualitatea dobrogeana s-a comportat cu înalt patriotism, a rupt efortul constructiv pe planul culturii, dar a îndemnat pe oamenii scolii, cultelor, ai stiintei si artei sa reflecteze mai adânc la legaturile lor sufletesti cu pamântul natal amenintat, gasind în aceasta îndemnuri superioare de creatie si devotament".

Românii dobrogeni au manifestat pentru biserica si scoala în limba neamului un atasament deosebit. scoala devine astfel centrul comunitatii, fiind sustinuta puternic de comunitate deoarece reprezinta însusi "viitorul tarii".

scolile satesti care înflorisera în timpul "Epocii Haret" si asigurau minimum de cultura pentru tineretul dobrogean, erau o ruina. scoala dobrogeana a trebuit sa reia de la capat drumul pe care pornise cu 40 de ani în urma. Punând întâietatea culturala ca un complement al întâietatii politico-economice, Jean Dinu a subordonat acestei conceptii administratia plasii, intuind ca sansa înfloririi satelor plasii pleaca de aici. De aceea prin masuri energice a reusit ca în ianuarie 1919 "sa repuna în functiune cele 21 de scoli din plasa sa".

Departarea de centrele orasenesti, conditiile materiale precare faceau dificila plasarea copiilor la orase pentru continuarea studiilor, astfel ca pâna la razboi într-o plasa de 39 de sate cu o populatie de 22.000 de suflete, erau în scolile secundare numai 9 copii, mai toti fii de proprietari sau functionari. Un singur fiu de taran.

În spiritul vremii, pornind de la aceste considerente mai mult decât mobilizatoare, Jean Dinu, în fruntea unui comitet de initiativa format din "preotul Gheorghe Preotescu, directorul scolii primare Alexandru Marinescu si învatatoarea Zoe Marinescu, cu sprijinul prefectului de atunci N. T. Negulescu, întemeiaza un curs de preparatie particular, mixt de clasa I secundara în Adamclisi".

Cursurile au început la 11 martie 1918 într-o casa luata cu chirie, dupa unele marturisiri, de la familia Iorgulescu din Adamclisi. Manualele scolare si materialele didactice s-au adus de la Bucuresti înca din luna ianuarie, mobilierul a fost împrumutat de la scoala din Nastradin, iar tabla a fost oferita de notarul Gavrilescu din Eniselnia. S-au înscris 24 de elevi si eleve din satele plasii. Elevii au primit îmbracaminte de la Crucea Rosie Americana si alimente de la Societatea Orfanilor de Razboi la apelurile prefectului Negulescu si avocatului Dumitriu de la Curtea de Apel Constanta. Comunele din plasa au contribuit cu 10 kilograme de faina lunar pentru hrana elevilor. Instructia s-a dat gratuit. Singurele acte ale institutiei erau o condica de prezenta si un catalog, corespondenta se facea prin administratia plasii.

Primii profesorii au fost Ion Dinu, Gheorghe Preotescu, Alexandru Nenitescu, Zoe Dumitrescu si Lia V. din Enigeea.

Cursurile s-au finalizat printr-un examen sustinut între 10-14 august în fata unei comisii examinatoare formata din profesori secundari din Constanta sub presedentia domnului Constantin Lazarescu. "Cu totii am constatat cunostintele temeinice, curatenia si seriozitatea ce respira din toata atitudinea morala a elevilor. Toti au promovat cu note în general bune" . Dupa examen Constantin Lazarescu presedintele comisiei trimite ministrului urmatorul raport: "(...) Din lucrarile comisiunii înaintate cu raportul No. 347/919 veti binevoi a vedea adimirabilele rezultate obtinute la acest curs preparator al carui întemeiator si suflet este d-l Jean Dinu administratorul plasii Traian, licentiat în drept si teologie.

Este o initiativa generoasa, o opera cu adevarat patriotica si care s-ar fi generalizat, ar fi dat culturii românesti o multime de forte care îngroasa întunericul satelor dobrogene. Într-o vreme când lipsa de comunicatie, de mijloace materiale, de gazde, lipsa unui liceu de fete si lipsa de locuri în liceul de baieti, împiedicau pe dobrogeni sa-si aduca la Constanta copii si copilele care sa înceapa sau sa urmeze cursurile la scoala secundara, D-l Dinu a înfiintat în Adamclisi acest curs de pregatire pentru clasa I de liceu. Cu osteneli si sacrificii pe care Onor Minister este în masura sa le aprecieze mai bine ca oricine. A pus la îndemâna elevilor tot ceea ce era absolut indispensabil: material si mobilier didactic, sala de clasa, de lectura, de cor si de muzica instrumentala, aparate de gimnastica, 5 hectare de teren pe care elevii au cultivat porumb si mai presus de toate un curs de pregatire pentru clasa I de liceu. Pentru aceasta munca si-a asociat pe d-l A. Nenitescu care a predat 113 ore si pe preotul Preotescu care a predat 107 ore. D-l Dinu a predat 410 ore de curs.

Societatea Româna Pentru Ajutorul Copiilor Saraci si Societatea Crucii Rosii Americane au dat elevilor îmbracaminte, încaltaminte, hrana.

Desi au frecventat cursurile 24 de elevi si eleve, totusi dintr-un rar si delicat scrupul de constiinta d-l Dinu n-a cerut înscrierea la examen decât a celor 15 pe care domnia sa îi socotea si care au dat dovada ca si-au însusit pe deplin cunostintele cerute de programa analitica pentru clasa I. Cursurile începute la 11 martie s-au terminat la 10 august printr-o serbare scolara.

Îndeplinindu-mi datoria de a semnala autoritatilor superioare scolare, cele constatate în comuna Adamclisi, sunt fericit d-le Ministru ca prin aceasta sunt pus de a cinsti o initiativa care prin ea însasi este vrednica de orice lauda si mai presus de toata cinstea..."

- ANUL sCOLAR 1919-1920 -

La 1 octombrie 1919 s-a amenajat înca o sala de clasa si a început sa functioneze un internat, cursul de preparatie începând sa devina gimnaziu. S-au înscris 60 de copii. Din acest an, elevii sunt supusi la taxa. Internii platesc 400 de lei. Încasarile se faceau de Societatea Culturala Traian care avea în administrare baza materiala. Societatea avea 11 elevi si eleve bursieri care nu plateau nici o taxa. Au fost donate alimente de la Crucea Rosie Americana si Societatea Orfanilor de Razboi.

Numarul profesorilor s-a marit: Constantin Gh. Preotescu, Margareta Teodorescu, Pompilia Petrescu, M. Bojneanu, Vlad Ionescu.

Comisia examinatoare prezidata de d-l Gheorghe Coriolan a promovat în iunie 54 de elevi din cei 55 de elevi prezentati în doua clase; un repetent în cel de-al doilea an.

ANUL sCOLAR 1920-1921 -

Cursurile au început la 1 octombrie 1920. Gimnaziul are trei clase, s-a amenajat al treilea salon, o cancelarie si începutul unei biblioteci. Gimnaziul avea înscrisi 80 de copii din care 12 erau bursierii Societatii Traian. S-au primit donatii de la Crucea Rosie Americana, 20.000 mii lei. Taxele au fost marite de la 400 lei la 1400 lei si ceva alimente. Aparatele de gimnastica s-au completat. Gradina din fata scolii a fost transformata în parc pentru jocuri si plimbari.

În acest an scolar din cei 9 elevi ai clasei a III-a, 6 au preparat cursul anului si materia clasei a IV-a. La examenul din luna iunie, în fata comisiei examinatoare prezidata de d-l Gh. Coriolan, au promovat clasa a III-a, iar la examenul din septembrie 1921, cei 6 elevi au luat examenul de capacitate, efectuând doi ani într-unul, fiind prima promotie de absolventi ai gimnaziului de la înfiintare.

TABLOU CU PRIMA PROMOŢIE DE ABSOLVENŢI

Dobrescu Virginia - Kioseler

Mitache Vasilica - Tekekioiu

Reiman Pamfilia - Dobromir

Zavergiu Virginia - Oltina

Dumitru Constantin - Tekekioiu

Facredin Omer - Medgidia

- ANUL sCOLAR 1921-1922 -

Cursurile au inceput la 3 octombrie 1921. Gimnaziul avea 3 clase si 116 elevi înscrisi. La 26 octombrie 1921 d-l Director general al învatamântului C. Kiritescu si domnul

inspector Alesseanu viziteaza gimnaziul însotiti de prefectul N. T. Negiulescu.

  Procesul verbal arata:

"...Localul are salile cu cubajul necesar pentru numarul de elevi din fiecare clasa, planul localului (foto 6) trimis la Minister spre aprobare si nu s-a primit raspuns. scoala are un bogat material didactic compus din harti si tabele geografice si istorice, instrumente pentru constructii grafice, geometrice, de asemenea o biblioteca de 200 de volume care poate fi utilizata cu folos atât de profesori cât si de elevi, ceea ce se si face dupa cât se vede din registrul de cititori al ei.

Lectiile se fac de urmatorul personal didactic: J. Dinu, Ecaterina Pretorian, C. Ionescu, Paulina Dinu, Zoe Marinescu, Pompilia Banu Petrescu si pr. Gh. Preotescu. Trei licentiati si restul cu scoale speciale. Direc'ia de studii o are d-l J. Dinu.

Am asistat la lectii si am cercetat rezultatele activitatii scolii în trecutii ani scolari, din aceasta rezulta ca profesorii îsi îndeplineau mai mult decât cu constiinciozitate si devotament inimos datoria, iar educatia elevilor se resimte în modul cel mai fericit de aceasta activitate. Fiindca în aceasta loialitate s-au gasit devotamente sunt de parere sa se aprobe de minister în întregime lista persoanelor recomandate ca profesori, lista vizata de subsemnatul. Propun sa se aprobe orariu vizat de subsemnatul.

scoala are si internate separat unul pentru elevi si unul pentru eleve, localurile acelor internate asteapta aprobarea Ministerului, fiind trimise planurile înca din 1920. Am vazut localurile, domneste cea mai deplina curatenie, cubajul necesar pentru numarul de paturi ce se gasesc

SOCIETATEA CULTURALĂ TRAIAN

PROFESORII GIMNAZIULUI

Gheorghe Preotescu

Seminarul Teologic de gradul I. Decorat cu Rasplata muncii pentru biserica, clasa I; Rasplata muncii pentru învatamânt clasa a II-a; Serviciul credincios;

vechime învatamântul secundar: 4 ani; discipline predate: religia, stiinte naturale.

D-na Ecaterina Pretorian

Licentiata în stiintele fizico-chimice si absolventa a Seminarului Pedagogic Universitar; vechime în învatamânt secundar: 1 an; discipline predate: matematica, fizica, lb. franceza, desenul.

D-na Paulina Dinu

Absolventa cu diploma a scolii Normale din Constanta; vechime în învatamânt secundar: 2 ani; discipline predate: geografie, istorie, muzica.

D-na Pompilia Petrescu

Absolventa a sectiei menaj din Klosterschüle - Sibiu; cunoscatoare a limbii germane; vechime în învatamânt secundar: 3 ani; discipline predate: menajul, caligrafia.

D-na Zoe Marinescu

Învatatoare; vechime în învatamânt secundar: 2 ani; discipline predate: lucrul.

D-l Constantin Ionescu

Licentiat în Drept si absolvent al Facultatii de Litere din Iasi. Distins cu decoratii în razboi; vechime în învatamânt secundar: 1 an; discipline predate: lb. franceza, matematica.

D-l Jean Dinu

Licentiat în Drept si Teologie, absolvent al Facultatii de Litere si Seminarului Pedagogic Universitar din Bucuresti. Studii literare si istorice la Universitatea din Dyjon Franta. Distins cu Rasplata Muncii pentru biserica clasa I; Rasplata muncii pentru învatamânt clasa I; vechime în învatamânt secundar: 7 ani; discipline predate: lb. româna, lb. franceza, lb. latina, lb. germana, istoria, muzica, gimnastica, ansamblu de muzica, ansamblu de gimnastica, reviste-educatie.

Mihail Tanase

Licentiat în drept si bacalaureat al Liceului "Sf. Sofia" din Viena. Medalia de vitejie clasa I si clasa a III-a austrica de argint. Crucea trupelor Carol. Medalia de vitejie clasa a III- de bronz. Discipline predate: lb. germana si matematica.

George Matase

Licentiat în Drept, auditor al cursului de vara Grenoble. Cavaler al Coroanei României. Discipline predate: istoria.

Victoria Renaud

Studii literare în Belgia. Discipline predate: limba franceza

Ioan Iacobescu

Absolvent de scoala Normala si al cursurilor de lucru manual de la "Sf. Gheorghe". Discipline predate: desen, caligrafie, matematica.

Virginia Dobrescu

Absolventa a 6 clase. Discipline predate: gimnastica.

VIZITE IMPORTANTE:

Gimnaziul a fost vizitat de: Giuseppe Lugli profesor la Universitatea din Roma; Ministrul Frantei E. Deschener; D-l Dinu Bratianu; Fostii ministrii: Alex Marghileanu, I. Mihalache, I. Camarasescu.

scoala are o biblioteca în formare cu 2000 de volume din care nu lipsesc colectiile de reviste: "Les Annales", "Revue de Deux monde" si alte

reviste românesti si de asemenea un muzeu de stiinte naturale cu animale si pasari împaiate.

Elevii purtau uniforme

scolare: baietii costume,

iar fetele costume nationale.

Activitatea educativa

S-au organizat serbari în toate localitatile plasii la care erau prezentate piese de teatru din Alecsandri, monologuri, versuri din poetii de seama, exercitii gimanstice acompaniate de muzica fanfarei gimaziului formata din 20 de instrumente, jocuri nationale ca "Banul Maracine", "Alunelul", "Lugojana" si "Taraselul", precum si muzica corala pe trei voci a ansamblului gimnaziului. Se organizau excursii la Monument, în satele plasii si în judetele vecine.

Manifestari deosebite:

Comemorarea zilei Eroilor plasii la 5 iunie 1922. S-a dezvelit Monumentul Eroilor Plasii ridicat în piata Eroilor din Adamclisi. Invitati: prefectul N.T.Negulescu, inspector scolar învatamânt secundar; reprezentantul ministerului: Lupu Antonescu; alte notabilitati ale plasii; D-l Helgiu Ion, institutor scolar, a descris epopeea razboiului dupa care a urmat o slujba religioasa cu un sobor de preoti. Au defilat: cele 41 de scoli din plasa, cercetasii - elevi ai Liceului "Mircea cel Batrân" din Constanta, echipele liceului din Silistra, echipele Seminarului Musulman din Medgidia, trupele militare conduse de maiorul Cernat. Au avut loc concursuri sportive de fotbal, azvârlirea greutatii, sarituri, etc. "Cupa de Aur" la fotbal a fost câstigata de echipa Liceului din Constanta. Expozitie de lucru manual, costume nationale, caiete scrise, ierbare, colectii.

D-l inspector pentru învatamântul secundar Lupu Antonescu scria: "Am plecat multumit si încrezator în puterea de cultura a acestei parti de Ţara prin scoala si actiunea particulara".

La concursurile organizate de "Tinerimea Româna" din Bucuresti din mai-iunie elevii premiati ai Gimnaziului au obtinut urmatoarele premii:

Dinu Maria clasa a II-a - premiul I;

Ionta Constanta clasa a II-a - mentiune;

Dragos Petre clasa a II-a - mentiune.

În Darea de seama a Societatii Culturale Traian din 28 iunie 1922 se arata: - elevi înscrisi: 116; - elevi regulati: 116; - promovati în iunie: 79; - repetenti în iunie: 2; - corigenti în iunie: 35; - promovati în octombrie: 26;

- repetenti în octombrie: 9; - interni: 91; - externi: 25; - fii de plugari: 70 (adica 60%); - fii de negustori, meseriasi: 17 (adica 10%); - fii de functionari: 29 (adica 30%).

La nivel de plasa 103 elevi urmeaza cursul secundar; 81 gimnaziu (1920-1921) fata de cei 9 elevi pe care îi avea plasa înainte de razboi, majoritatea fiind fii de plugari.

- ANUL sCOLAR 1922-1923

Cursurile au început la 24 septembrie 1922.

Taxele: - 1500 lei cu scutire de texa cu totul sau în parte celor fara mijloace; - 1500 internii; 50 de burse.

Domnul C.N. Sarry directorul ziarului "Dobrogea Juna" a oferit 3 burse a 3000 lei pentru trei elevi lipsiti de mijloace. D-l Gh. Gaitan proprietar, om de inima a oferit o bursa de 3000 lei pe care directia sa o ofere unui elev sarac dar sârguincios. D-l Aurel Bute acelasi gest.

S-a ales comitetul scolar format din: J. Dinu, M. Tanase, Ec. Pretorian, Pr. Gh. Preotescu, Nicolae Dobre, Tiberiu Clincui si Stan Vaduva - membru.

Clasele au functionat: I, II, III, IV bugetari; I B extrabugetara, platita însa tot de minister. Pâna la 1 aprilie 1923 Gimnaziul a fost particular, de la aceasta data a fost "etatizat" - trecut în seama statului.

Internatele au: director, directoare, bucatareasa, servitori, grajdari. Localuri sunt împartite în patru parti ale satului. Elevii facaeu de serviciu la cantina si la internat.

Inspectii: vizita inspectorului sef I. Rascanu însotit de prefectul N. T. Negulescu.

- CONCURSURI -

În Adamclisi cu ocazia sarbatoririi patronului Gimnaziului "Sfânta Treime" au avut loc concursuri intrascolare dobrogene la: lb. româna, istorie, religie, sportive. Au participat: Gimnaziul "Traian"; Cursul inferior al Liceului Constanta; Liceul din Bazargic; Cursul inferior al scolii Normale din Constanta. Cupa "Statuia Diana" la fotbal câstigata de echipa Liceului din Constanta.

Concursul de geografie de la Cernauti - au participat 2 elevi ai gimnaziului premiati de d-l Simion Mehedinti. Concursul "Tinerimea Româna" din Bucuresti - fiecare clasa a avut premiantii ei.

La 6-10 iulie 1923 - examenul de absolvire a claselor I - Iv.

Situatia elevilor la sfârsitul anului: sateni: 160 (adica 84,65%); oraseni: 29 (adica 15,35%); fii de plugari: 118 (adica 62,44%); fii de meseriasi: 5 (adica 2,64%); fii de negustori: 23 (adica 12,15%); fii de functionari: 27 (adica 14,28%); orfani: 16 (adica 8,5%); români: 185 (adica 87%); straini: 4 (adica 2,11%); interni: 73; externi: 98. dupa cum se observa din aceasta situatie numarul elevilor din satele plasii depasea 80%, majoritatea fiind fii de plugari. Astfel ca misiunea Gimnaziului de a culturaliza si lumina lumea satelor îsi atinsese telul.

Din fondul donat de Crucea Rosie Americana de 20.000 lei s-au cumparat: Albumul Parisului; Albumul României; 1 orga; Albumul Stutgart-ului; Tablouri: Paris, Stutgart; Dictionar latin român; termometru fizica; 2 aparate telefonice bune; autori români literari - 24 de bucati; 1 pian.

Gimnaziul Traian înfiintat în anul 1919, ca prima institutie dobrogeana de învatamânt secundar din lumea rurala de dupa razboi, devine "prototipul si modelul scoalei nationale atât de necesara în toata tara. Rodul si faima acestei institutii a trecut de mult granitele Dobrogei si se afla înscris cu litere de aur în diferitele rapoarte ale diferitilor inspectori care au vizitat numitul asezamânt, în care elevii si elevele din toate semintiile Dobrogei primesc o educatie si o cultura exemplara..."

În anul 1929 Gimnaziul îsi serba "11 ani de existenta" ca în toamna aceluiasi an sa fie desfiintat. Motivul desfiintarii asa cum se si arata într-un articol din ziarul "Dacia" este faptul ca nu avea profesori titulari si numarul elevilor a scazut.

A fost reînfiintat în anul 1944 tot datorita lui Jean Dinu, avocat în Adamclisi si consilierul eparhial al Eparhiei Tomisului. Pentru aceasta se spune ca Jean Dinu si-a pus la dispozitie casa sa cea mare. În curtea sa au fost construite si doua internate. Gimnaziul a functionat în aceasta cladire pâna în anul 1965 când s-a dat în folosinta noul local de scoala în Adamclisi. Vechea cladire naruita de atâta vechime a fost demolata se zice între anii 1970-1971.

Noul lacas de cultura numit "Jean Dinu" continua peste veacuri opera începuta acum 86 de ani. O placa comemorativa pusa la intrare aminteste de primul gimnaziu si de ctitorul sau Jean Dinu.

CAPITOLUL IV

PREOCUPĂRI ALE LUI ION DINU

privind educatia moral crestina si dezvoltarea vietii crestine dobrogene

Dobrogea este "leaganul crestinismului" la români. Marturiile istorice, monumentele de arta crestina, toponime, hidronime, creatii si traditii populare sunt dovezi de necontestat ale propovaduirii Sfântului Apostol Andrei în Dobrogea, dovezi care atesta "doua milenii de viata crestina neîntrerupta" pe aceste meleaguri. Dupa razboiul de reîntregirea neamului românesc Eparhia Dunarii de Jos cu sediul la Galati cuprindea judetele Durastor, Caliacra, Constanta si Tulcea. Datorita întinderii sale teritoriale si pozitiei resedintei episcopale în orasul Galati, situat la marginea Eparhiei, aceasta nu putea sa raspunda pe deplin nevoilor religioase ale credinciosilor sai si sa contribuie eficient si la educatia lor civica si patriotica potrivit cerintelor timpului. "si acum, ca si din adâncul vremurilor traite cu 15 secole în urma a reaparut imperioasa nevoie ca de aici, din resedinta fireasca a Dobrogei, odinioara Moesia inferioara sau Scytia minora, sa se dea îndrumarea fireasca a conducerii religioase a credintei crestine ortodoxe ..."

La aceasta doleanta au subscris multi oameni de bine din Constanta, clerici si laici "toti de la mic la mare, de orice credinti politice, au dorit episcopie la Constanta, au lucrat pentru ea" .

Batalia pentru reactivarea Episcopiei Tomisului s-a dus atunci asa cum se duce astazi batalia pentru reactivarea Mitropoliei Tomisului .

Ion Dinu, de formatie teolog si mai târziu doctor în teologie a fost unul dintre sustinatorii activi a unui episcopat dobrogean, o reînviere a Episcopiei Tomelor din vechime. În conceptia sa "un episcopat dobrogean înseamna un seminar care sa dea preotii ce-i cere vremea, o scoala de cântareti (...), sediul unei edituri care sa ne puna la îndemâna foi periodice si brosuri de educatie morala si mai ales un crestinism modern din care sa radieze pretutindeni un duh national si entuziasm religios..."

Lupta pentru reactivarea Episcopiei Tomisului a culminat cu memoriul trimis marelui nostru istoric Nicolae Iorga, ministrul cultelor de atunci, care suna astfel: "Avem datoria, noi cei de aici ca sa staruim la Excelenta Voastra care sunteti un perfect cunoscator al trecutului sa ne acordati tot sprijinul pentru ca sa reia din mare fiinta un episcopat sau o mitropolie a batrânului Tomis si Durastorului..."

Episcopia Tomisului a fost reactivata prin Legea sanctionata cu Decretul nr. 290 din 8 martie 1923 si i s-au atribuit judetele: Constanta, Caliacra, Durastor si Ialomita, având resedinta la Constanta. Aceasta Eparhie cuprindea 381 de parohii urbane si rurale si 12 protoierii. Primul episcop al Episcopiei Tomisului a fost preotul Ilie Teodorescu, hirotonit în arhiereu cu numele de Ilarie..."

În cuvântul sau cu ocazia investituirii sale la 10 mai 1923, spunea: "Eparhia nou înfiintata a Constantei, vechiul Tomis, are o deosebita importanta pentru Biserica si pentru neamul nostru (...) În Tomis a fost o episcopie, ridicata mai apoi la rangul Mitropolie, care a durat timp de 300 de ani. Istoria pune Mitropolia de la Tomis din Scytia Minor între cele mai vechi mitropolii (...) si avea ca întindere un sol precumpanitor, întrucât jurisdictia ei se întindea nu numai asupra Dobrogei, dar si peste latura stânga a Dunarii, cuprinzând Basarabia, parte din Moldova de jos si parte din Dacia Traiana.

Întemeiat pe asemenea socotinte istorice cu caracter hotarâtor, gasesc ca Episcopia Constantei, înfiintata din nou acum, înlocuieste vechile episcopii ale Tomisului si Durastorului si este menita a desprinde aici si a întretine vie flacara credintei propovaduita de Biserica noastra si a dragostei de neam si de pamântul scump al tarii..."

Prea Sfintitul Episcop conduce afacerile eparhiale cu ajutorul: "Adunarii Eparhiale, Consiliului Eparhial si Consistoriului spiritual eparhial. Membrii mireni (laici) ai Adunarii Eparhiale sunt reprezentanti alesi pe timp de 6 ani de catre proto - circumscriptii. Primele alegeri au început în toamna anului 1925".8

În anul 1927 îl gasim pe Ion Dinu avocat în Adamclisi, membru mirean în Adunarea Eparhiala reprezentând proto - circumscriptia Cuzgun (Ion Corvin). La lucrarile Adunarii Eparhiale din 10 mai 1927 este ales în Sectia Culturala a Consiliului Eparhial având functia de consilier eparhial. În calitate de consilier eparhial al Sectiei Culturale a Sfintei Episcopii, Ion Dinu si-a adus contributia la realizarile culturale patronate de aceasta, pentru continuarea si înflorirea vietii crestine pe aceste meleaguri.

Sectia Culturala a Sfintei Episcopii într-un bilant al unui deceniu de activitate afirma ca:

"- a lucrat pentru administrarea scolilor confesionale de toate gradele acolo unde sunt;

- a instituit posturi de profesori si învatatori la scolile confesionale acolo unde sunt;

- a dezbatut si hotarât asupra tuturor cazurilor disciplinare ale profesorilor si învatatorilor confesionali;

- a privegheat asupra perfectionarii si a purtarii morale a profesorilor si învatatorilor acestor scoli;

- s'a îngrijit de învatamântul religios în scolile unde urmeaza tineri de religie ortodoxa si a dirijat toate chestiunile de ordin cultural bisericesc".

Sub auspiciile Sfintei Episcopii si sub îngrijirea Sectiei Culturale revista eparhiala "Tomisul" înfiintata în 1924 a fost transformata din buletin oficial în Revista Teologica sub numele de "TOMIS" din 1926. Alte realizari sunt: Cercul Religios "Gherontie Episcopul" (1929), Asociatia Misionara "Apostolul Andrei" (1934), Societatea Preoteasca "Ortodoxia" (1930), Caminuri Culturale, scoala de Cântareti Bisericesti (1926).

Pentru a pregati pe fiii sai duhovnicesti cât mai bine P.S. Episcop Gherontie a fixat un tablou de inspectori ai învatamântului religios din Eparhie împartit pe judete. La pozitia 1 "D-l Ion Dinu licentiat în Teologie si capacitat pentru religie - judetul Constanta".

Pe plan local în cadrul plasii Traian Ion Dinu alaturi de preoti si credinciosi s-a preocupat de reconstructia bisericilor din Adamclisi si Zorile. Se zice ca, de asemenea tot cu sprijinul sau s-au ridicat biserici în satele: Independenta, Nastradin, Dobromir Vale.

S-a implicat în constituirea Asociatiei Cântaretilor Bisericesti filiala Constanta, fiind ales în anul 1922 Presedinte de onoare a acesteia. În aceasta calitate Ion Dinu se alatura luptei acestora pentru recunoasterea rolurilor lor în cadrul comunitatii si a serviciului religios.

Ion Dinu este prezent în paginile revistei eparhiale "TOMIS" cu numeroase studii si articole de fond teologic precum: În jurul crestinarii Spaniei; Iconografia Dobrogeana; Reflectii, dupa lectura Pidalionului s.a. La rubricile Caleidoscop - cultural, Oameni - fapte - idei, Pareri libere, Miscelanea, prezinta importante aparitii editoriale de carti bisericesti, stiintifice, reviste cu recenziile de rigoare.

Alaturi de preotul Lembrau Constantin, preocupat de trecutul istoric crestin al Dobrogei, Ion Dinu cutreiera padurea si locurile în care a trait si predicat Sfântul Apostol Andrei, redescoperind în anul 1943 Pestera Sfântului Apostol Andrei si cele 9 izvoare.

Dupa unele amenajari Pestera a fost sfintita în anul 1946 de P.S. Chesarie Paunescu cu un sobor de preoti, prilej de adevarata sarbatoare nationala. (foto 9)

Pentru viata crestina Pestera Sfântului Apostol Andrei si Manastirea Sfântului Apostol Andrei construita în zilele noastre - constituie "Betleemul românesc" întrucât aici s-a nascut crestinismul la români.

Întemeietor de traditie crestina, Ion Dinu a adus dovada de necontestat a propovaduirii Sfântului Apostol Andrei pe aceste meleaguri redescoperind pestera si cele 9 izvoare.

Neobosit luptator pe tarâmul vietii bisericesti, Ion Dinu s-a impus o pesonalitate teologica recunoscuta în întreaga tara. Activitatea sa poate fi sintetizata astfel:

- consilier eparhial sectia culturala a Sfintei Episcopii de la 1927 pâna la desfiintare (1950) a contribuit la pastrarea si înflorirea traditiei crestine pe aceste meleaguri;

- inspector de religie pe judetul Constanta;

- colaborator la Revista "TOMIS";

- redescoperirea Pesterii Sfântului Apostol Andrei si cele 9 izvoare;

- contributii la construirea sau reconstruirea unor lacasuri de cult;

- presedinte de onoare a Asociatiei Cântaretilor Bisericesti filiala Constanta;

- carti de istorie a Bisericii noastre precum si de educatie moral crestina: Conditia crestina a femeii, Contributiuni la Monografia Sfintei Cruci, Un document crestin apusean de orientare crestin - ortodoxa.

"dau curs unor descrieri cu totul succinte a numai câtorva icoane, din colectia ce am, care toate sunt de provenienta dobrogeana veche.

Antimisul de la Caranlâc (Negureni)

Dimensiuni 55/55 cm, desen cu predominatia culorilor alb si negru. Apartine anului 1775 si este de provenienta greceasca (...).

Rastignirea de la Cocargea

Dimensiuni 36/32 cm, fondul roz - rosiatec, cu forma unei crux graeca, ale carei brate ating chenarul, deasupra bratului superior fiind icoana mignona a lui Dumnezeu Tatal si la extremitatea bratului inferior un râu (...), are o vechime tricentenara, inscriptiile sunt în greceste (...).

Ansamblu de la Tulcea

Posed sase icoane de extrema valoare, provenind de la "Biserica Popovetilor" din Tulcea, fiecare de dimensiunile 100/60 cm, picturi în lemn, cu fondul galben (...).

Praporul de la Rasova

Dimensiuni 120/80 cm, pe de o parte reprezentând botezul Domnului si pe alta Rastignirea (...). Titlul praporului este situat în partea superioara: "Sfânta îngropare", în chirilice (...).

V. OPERA

V.1. Opera publicistica

V.1.1. Publicatii periodice, reviste dobrogene la care Jean Dinu a publicat. Prezentare generala

V.1.2. Prezentarea problemelor abordate de Jean Dinu în articolele sale din diverse publicatii

V.1.2.A. Probleme legate de învatamântul secundar la sate si promovarea acestuia - conceptie, realizare

V.1.2.B. Problemele satului dobrogean, ale diferitelor categorii sociale din lumea satelor - atitudine, propuneri

V.1.2.C. Probleme legate de educatia moral crestina si activitatea teologica în general

V.1.2.D. Recenzii, arheologia Dobrogei

V.1.2.E. Biografii, note de drum

V.1.2.F Probleme ale vietii politice

V.2. Cartile

V.2.A. Ruinele romane de la Adamclisi

V.2.B. Un document crestin apusean de constiinta ortodox orientala

V.2.C. Contributiuni la Monografia Sfintei Cruci

V.2.D. Conditia crestina a femeii

V.1. PUBLICAŢII PERIODICE, REVISTE DOBROGENE

LA CARE JEAN DINU A PUBLICAT

Prezentare generala

1. "Dobrogea Juna" - microfilm.

- aparut la Constata între 2 decembrie 1904 - 31 octombrie 1944.

- organ al tineretului dobrogean "Dobrogea Juna" a fost unul dintre cele mai longevive ziare dobrogene.

- directiunea a apartinut lui Constantin N. Larry si si-a propus a fi un cotidian independent, orientare ce si-a mentinut-o pâna în preajma primului razboi mondial si partial în unele perioade dintre cele doua razboaie.

- dincolo de polemicile politiei, problemele economice abordate ca si paginile culturalementin moralul ziarului. Între ziarele epocii "Dobrogea Juna" este astazi pretios izvor de informare pentru realitatile economice, social-politice si culturale ale vremii.

Articole Jean Dinu

Pericolul baptist, în "Dobrogea Juna" 15, nr. 28, din 9 februarie 1921, p. 1-2.

Pericol baptist, în "Dobrogea Juna" 15, nr. 191, din 26 august 1921, p. 1.

Federatia elevilor secundari, în "Dobrogea Juna" 15, nr. 115, din 27 mai 1921, p.1.

Tropaeum-Traiani, în "Dobrogea Juna" 16, nr. 122, din 8 iunie 1922, p. 1.

Se trezesc satele!, în "Dobrogea Juna" 16, nr. 146, 6 iulie 1922, p. 1.

Un mare prieten al taranilor, în "Dobrogea Juna" 16, nr. 144, din 3 iulie 1922, p.1.

O episcopie dobrogeana, în "Dobrogea Juna" 16, nr. 175, din 8 august 1922, p.1.

Apostolii neamului, în "Dobrogea Juna" 16, nr. 173, din 6 august 1922, p.1.

Episcopia Tropaeum, - consideratii istorice, în "Dobrogea Juna" 16 nr. 177, din 11 august 1922, p.1.

Episcopia Tropaeum, - consideratii economice si pedagogice în "Dobrogea Juna" 16, nr. 181, din 15 august 1922, p.1.

Sportul la noi, în "Dobrogea Juna" 16, nr. 185, din 20 august 1922, p.1.

Episcopia Tropaeum, - consideratii etice si sociale, în "Dobrogea Juna" 16, nr. 187, din 29 august 1922, p.1.

Gimnaziul din Adamclisi, în "Dobrogea Juna" 16, nr. 184, din 31 august 1922, p.1.

Din galeriile lumii rurale, în "Dobrogea Juna" 16, nr. 196, din 1 septembrie 1922, p.1.

Giomnaziomania, în "Dobrogea Juna" 16, nr. 203, din 12 septembrie 1922, p.1.

Politistii nostri, în "Dobrogea Juna" 16, nr. 207, din 16 septembrie 1922, p.1.

Exista cler dobrogean, în "Dobrogea Juna" 17, nr. 69, din 27 martie 1923, p.1

Eroi sunt înca ., în "Dobrogea Juna" 16, nr. 257, din 22 octombrie 1922, p.1.

Monumentele crestine de la Adamclisi, în "Dobrogea Juna" 19, nr. 96, din 30 aprilie 1925, p.1.

Hirotoniile cântaretilor bisericesti, în "Dobrogea Juna" 19, nr. 161, din 18 iulie 1925, p.1.

Hirotoniile cântaretilor bisericesti, în "Dobrogea Juna" 19, nr. 162, din 19 iulie 1925, p.1.

Sa ajutam basarabenii, în "Dobrogea Juna" 19, nr. 169, din 26 iulie 1925, p.1.

Asociatia notarilor, în "Dobrogea Juna" 19, nr. 191, din 26 august 1925, p.1.

Pentru normalizarea plasei rurale, în "Dobrogea Juna" 19, nr. 266, din 17 noiembrie 1925, p.1.

Daca sarea se strica, ori nu se strica, în "Dobrogea Juna" 19, nr. 276, din 5 decembrie 1925, p.1.

Regim parlamentar - domnia burtaverzismului, în "Dobrogea Juna" 19, nr. 277, din 6 decembrie 1925, p.1.

Traiasca demagogia româna, în "Dobrogea Juna" 19, nr. 278, din 8 decembrie 1925, p.1.

în "Dobrogea Juna" 19, nr. 280, din 10 decembrie 1925, p.1.

Daca Dobrogea dobrogenilor ori românilor, în "Dobrogea Juna" 19, nr. 285, din 17 decembrie 1925, p.1.

Un dobrogean despre altul, în "Dobrogea Juna" 24, nr. 115, din 2 iunie 1928, p.1.

Omagiu preotimii dobrogene, în "Dobrogea Juna" 28, nr. 41 din 31 martie 1932, p.1.

Constata geamiilor ortodoxe, în "Dobrogea Juna"35, nr. 28 din 21 martie 1939, p.1.

Partid dobrogean, în "Dobrogea Juna" 18, nr. 49, din 5 martie 1923, p.1.

Galeria empireului dobrogean: Un tribun - Preotul Ion Chiru, în "Dobrogea Juna" 36, nr. 101, din 1 octombrie 1940, p.1-2.

Galeria empireului dobrogean: Un tribun - Preotul Ion Chiru, în "Dobrogea Juna" 36, nr. 103, din 3 octombrie 1940, p. 1,4.

Festivitatea de la Dobromir Vale, în "Dobrogea Juna" 39, nr. 70, din 7 octombrie 1943, p. 1,4.

2. Marea Neagra - microfilm,

Organ national dobrogean a aparut la Constanta între 1 august 1923 - 17 octombrie 1940. Unul dintre cele mai longevive periodice constantene. Directori: D. Crutiu - Delasaliste si Stelian stefanescu. Spre deosebire de celelalte doua ziare importante din epoca: "Dacia" si "Dobrogea Juna", ziarul "Marea Neagra" s-a preocupat cu precadere de problemele judetului Constanta, mai putin de cele din orasul Constanta.

În genere "Marea Neagra" a avut o atitudine proliberala facându-se ecoul disputelor dintre fractiunile locale ale P.N.L. În anul 1926 între cei doi proprietari ai ziarului intervine o ruptura deoarece Crutiu-Delasaliste sustine gruparea locala a P.N.L. condusa de Virgil Andronescu, iar Stelian stefanescu pe cea condusa de Virgil Sassu. În aceasta situatie din iulie 1926 "Marea Neagra" devine organ national liberal având ca director pe Stelian stefanescu. Ziarul a sustinut o serie de probleme economice, social culturale, legate de dezvoltarea localitatilor urbane si rurale din Dobrogea. A criticat unele aspecte negative din administratie si comert, îndreptând asupra national taranistilor vehemente atacuri.

Articole Jean Dinu

Cântaretii bisericesti, în "Marea Neagra" 1, nr. 224, din 13 iunie 1924, p.1.

Cine conspira?, în "Marea Neagra" 3, nr. 218, din 2 iunie 1926, p.1.

Calvarul notarilor, în "Marea Neagra" 6, nr. 71, din 8 decembrie 1928, p.1.

Noi biruri si impozite, în "Marea Neagra" 6, nr. 87, din 11 ianuarie 1929, p.1.

Muzeele de la Pantelimon si Adamclisi, în "Marea Neagra" 7, nr. 9, din 5 septembrie 1929, p.1.

3. Tomisul

A aparut la Constanta între 15 aprilie 1924 - iunie 1948. Foaie oficiala a Eparhiei Constanta. Din anul 1926 îsi ia numele de "Tomis" si devine revista bisericeasca. Pe lânga darile de seama si procesele verbale ale adunarilor eparhiale a publicat articole de morala crestina si istoria bisericii ortodoxe în Dobrogea, informatii din activitea cercurilor pastorale si culturale, traduceri din literatura religioasa, texte literare originale, s.a.

Articole Ion Dinu

Crestinismul lui Pliniu, în Tomis 11, nr. 11 din noiebrie 1934, p. 295-296;

Miscellanea, în Tomis 11, nr. 12 din decembrie 1934, p. 126-129;

În jurul unui plagiat, în Tomis 12, nr. 1, din ianuarie 1934, p. 1-9;

Despre maladia Sfântului Apostol Pavel, în Tomis 12, nr. 2, din februarie 1935, p. 1-9;

Ale Tale, dintru Ale Tale, în Tomis 12, nr. 4-5, din aprilie-mai 1935, p. 138-139;

Cunoaste-te pe tine însuti, în Tomis 12, nr.4-5 din aprilie-mai 1935, p. 187-189;

Verificarea unei stari civile, în Tomis 12, nr. 10-11 din octombrie-noiembrie 1935, p. 364-369;

Data nasterii Mântuitorului, în Tomis 12, nr. 12, din decembrie 1935, p. 426-434;

Salus Ecclesiae Suprema Lex, Tomis 13, nr. 1-3, din ianuarie-martie 1936, p. 1-5;

Martyrium Andrae, în Tomis 13, nr. 1-3, din ianuarie-martie 1936, p. 32-38;

Oameni-fapte-idei, în Tomis 13, nr. 1-3, din ianuarie-martie 1936, p. 48-53;

Data Învierii Mântuitorului, în Tomis 13, nr. 4, din aprilie 1936, p. 83-86;

Sfântul Apostol Pavel initiat în drept roman, Tomis 13, nr. 4, din 1936, p. 96-105;

Asupra numelui "crestin", Tomis 13, nr. 5, din mai 1936, p. 131-142;

Un document antimontanist, în Tomis 13, nr. 6-7 din iunie-iulie 1936, p. 188-195;

Religiozitatea Magistraturii Constantene, în Tomis 13, nr. 6-7, din iunie-iulie 1936, p. 211-215;

În jurul crestinarii Spaniei, în Tomis 13, nr. 8-9-10, din august-septembrie-octombrie 1936, p. 243-254;

A murit Domitian Spânu, în Tomis 13, nr. 8-9-10 din august-septembrie-octombrie 1936, p. 259-263;

În fata unui nou sfârsit de an, în Tomis 13, nr. 11-12, din noiembrie-decembrie 1936, p. 328-331;

Reflectii dupa lectura Pidalionului, în Tomis 14, nr. 4, din aprilie 1937, p. 94-100;

În jurul "Controversei" Pascale, în Tomis 15, nr. 4, din aprilie 1938, p.1-5;

Cronica literara, în Tomis 16, nr. 5-6, din mai-iunie 1939, p. 24-26;

Cronica literara, în Tomis 16, nr. 7-8 din iulie-august 1939, p. 23-26;

Inscriptia de la Napoca, în Tomis 17, nr. 2, din februarie 1940, p. 10-17;

Motiunea, în Tomis 17, nr. 6-7, din iunie-iulie 1940, p. 40-43;

Un dusman al crestinismului primar "Praefectus urbi", în Tomis 17, nr. 9-10, din septembrie-octombrie 1940, p. 4-12;

Iconografia dobrogeana a patimilor Mântuitorului, în Tomis 18, nr. 4, din aprilie 1941, p. 5-17;

Caleidoscop Cultural, în Tomis 21, nr. 1-3, din ianuarie-martie 1944, p. 35-36;

În pragul anului 1940, în Tomis 17, nr. 1, din ianuarie 1940, p. 3-8;

Contributiuni la cunoasterea vladica Bretanion ori Vetranion, în Tomis 18, nr. 12, din decembrie 1941, p. 7-19;

4. Dobrogea Literara - microfilm,

A aparut la Constanta între 1 aprilie 1925 - 24 aprilie 1927, ca Supliment cultural al ziarului "Dobrogea Juna". Revista a încercat sa concentreze eforturile literare si stiintifice legate prin origine sau situare de Dobrogea, intentionând de asemenea sa ofere un cadru prielnic de afirmare a tinerelor talente.

A publicat articole de arheologie si istoria Dobrogei, de istorie culturala, materiale folclorice, însemnari privitoare la miscarea culturala si artistica din Dobrogea, creatii originale si traduceri, revista revistelor etc. Au colaborat: H. P. Bengescu, Gala Galaction, Ioan N. Roman, Nicolae Dunareanu, Dumitu Stoicescu, M. Ionescu - Dobrogeanu, Victor Marfei, Oreste Tafrali s. a.

Rubrica "Revista Revistelor" a fost sustinuta de Ion Dinu.

Articole Ion Dinu:

- Rasfoind revistele, în "Dobrogea Literara" 1, nr. 2, din 25 aprilie 1925, p. 3,4;

- Rasfoind revistele, în "Dobrogea Literara" 1, nr. 3, din 1 mai    1925, p. 3,4;

- Exilul lui Ovidiu, în "Dobrogea Literara" 1, nr. 4, din 15 mai 1925, p. 2;

- Rasfoind revistele, în "Dobrogea Literara" 1, nr. 6, din 15 iunie 1925, p. 3;

-Le Jardin d'Epicur, rubrica Traversând marile Spirite în "Dobrogea Literara" 1, nr. 7, din 1 iulie 1925, p. 2;

- Rasfoind revistele, în "Dobrogea Literara" 1, nr. 8, din 1 august 1925, p. 4;

- Medalioane: D. Stoicescu, în "Dobrogea Literara" 1, nr. 9, din 9 noiembrie 1925, p. 2,3;

5. Glasul satelor - microfilm,

A aparut la Adamclisi între 1 martie - 1 mai 1923. Foae culturala sateasca condusa de un comitet, gazeta scoasa de un comitet de initiativa pentru construirea cladirii Gimnaziului Traian din Adamclisi prin colecta publica. Contine articole culturale educative, versuri, folclor dobrogean. A publicat articole de atitudine sociala. Colaboratori: Ion Dinu, I. Iacobescu, G. Matase, Gh. Popescu, s.a.

Articole Jean Dinu

- Rostul nostru, în "Glasul Satelor" 1, nr. 1, din 1 martie 1923, p.1;

- Cântaretii bisericesti, în "Glasul Satelor", 1, nr. 2, din 25 martie 1923, p. 1;

- Folklor din plasa Traian, în "Glasul Satelor", 1, nr. 3-4, din 1-15 aprilie 1923, p. 2;

- Statul ori Satul?, în "Glasul Satelor", 1, nr. 3-4, din 1-15 aprilie 1923, p. 1;

- Fragmente de filosofie politica, în "Glasul Satelor", 1, nr. 5-6, din 1-15 mai 1923, p.1;

6. Ţara lui Mircea - microfilm,

Aparut la Silistra între 15 februarie 1935 - iunie 1940. Ziar national - cultural -social -politic de înalt nivel. Lupta pentru constituirea asociatiei învatatorilor din Durostor, pentru o cooperativa de consum si o banca a învatatorilor din judet. Publica numeroase articole pe teme de cultura, literatura si arta. Apar numeroase stiri locale din domeniul culturii, artei, vietii politice, viata colonistilor, iredentismul bulgar, diferite probleme sociale, economice si agrare. O permanenta pagina culturala contine note de drum, schite, poezii, recenzii.

Articole Ion Dinu

- Aspecte din Bulgaria - Istorie - Geografie, - Populatie în "Ţara lui Mircea" 3, nr. 60, din 15 septembrie 1937, p. 2;

- Aspecte din Bulgaria- Administratie - scoala - Biserica în "Ţara lui Mircea" 3, nr. 63 din 20 noiembrie 1937, p. 3;

- Aspecte din Bulgaria, Agricultura - Industrie - Comert, în "Ţara lui Mircea" 3, nr. 64, din 8 decembrie 1937, p. 3,4;

- Aspecte din Bulgaria, Sanatate - Moravuri - Spirit, "În Ţara lui Mircea" 3, nr. 65, din 11 ianuarie 1938, p. 2;

- Promo - Domo, în "Ţara lui Mircea" 3, nr. 61-62, din 15 octombrie 1937, p. 2;

7. Pontice - microfilm,

Revista de arta si cultura dobrogeana, aparuta la Constanta între ianuarie 1939 - august 1940. A avut ca director pe Aurel Vulpe si a aparut sub patronajul lui N. Ottescu rezident regal al tinutului marii. Printre membrii fondatori se numara si Ion Dinu. A publicat articole de istorie si arheologie, de critica si istorie literara etc. A acordat un spatiu substantial literaturii dobrogene, dezvoltarii culturale a acestei provincii românesti în context national. Între colaboratori: Eugen Râureanu, Em. Bucuta, Virgil Carianopol, Nicolae Iorga, Ioan Micu, Ion Minulescu, Ion Pillat s.a.

Articole Ion Dinu

- În spre identificarea primelor zori tomitane crestinesti, în "Pontice" 1, nr.4, aprilie 1939, p. 114-119.

V.1.2. PREZENTAREA PROBLEMELOR ABORDATE DE

V.1.2.A. Probleme legate de învatamântul secundar la sate si de promovarea acestuia - conceptie, realizare

În articolele publicate în "Farul", "Cuvântul", "Dobrogea Juna", "Glasul Satelor", Jean Dinu, profesor-director de gimnaziu fiind, este preocupat de soarta scolii secundare rurale si menirea sa în cadrul unei societati rurale prea putin culte, lipsita de îndrumatori luminati si resursele financiare necesare.

De aceea în articolul sau scoala secundara la tara, publicat în "Farul", sustine ca aceasta are o tripla misiune, aceea de a oferi cultura generala absolventilor claselor primare care doresc sa-si continuie studiile pregatindu-se astfel elemente bune pentru sate: notari, preceptori, agenti sanitari luminati; sa pregateasca în mediul rural "vlastarele" care dupa doi ani de seminariat pot deveni conducatori morali ai celor din mijlocul carora s-au ridicat: preoti si învatatori; sa ofere elemente selectionate pentru licee si universitati. "La tara elevii - departe de mediul putin prielnic al oraselor pot fi educati în deprinderi mai simple, dar sanatoase si mai putin distantate de felul de viata al parintilor. Legatura cu viata reala rurala e mai stânsa si acest fapt aduce mai mult interes si mai multa dragoste pentru faptura taraneasca. scolarul munceste acolo citind si citeste muncind ."

Astfel spus, Jean Dinu vede misiunea scolii secundare rurale ca un catalizator pentru viata spirituala rurala. scoala, în conceptia sa având aceasta misiune îsi poate atinge scopul numai alaturi de realitatile lumii satelor. Sustinator al conceptiei Haretiene de a lega învatamântul de practica, Jean Dinu se lupta si înfaptuieste în Adamclisi o scoala model Gimnaziul Traian. Îndrumator si factor de cultura pentru viata satelor, acest gimnaziu nascut la început dintr-o initiativa particulara coordonata de Jean Dinu, devine în scurt timp modelul si prototipul scoalei nationale atât de necesara în toata tara si mai ales în Dobrogea.

Pentru a atrage, a contribui si a sustine luminarea satelor, Jean Dinu gândeste, realizeaza si popularizeaza într-o serie de articole activitatea Societatii Culturale Traian, strângând astfel într-o admirabila legatura sufleteasca si de scopuri administratia - scoala - biserica si taranimea. Creând un prototip cultural el îl popularizeaza în articolele Federatia elevilor secundari, Gimnaziul din Adamclisi, Daca sarea se strica ori nu se strica aparute în paginile cotidianului "Dobrogea Juna" si face apel în primul rând la administratia de plasa ca "fiecare plasa sa aibe societatea ei culturala sportiva cu doua scopuri: cu cel subiectiv educarea liceenilor prin cartile pe care le vor strânge, excursii, s.a.; cel obiecitv raspândirea luminii cartilor între tarani prin biblioteci populare, sezatori, proiectii."

Popularizarea acestei realizari urmarea organizarea unei federatii regionale si de ce nu, nationale ale acestor societati cu ramificatii în cele mai îndepartate sate. Prin organizarea în cadrul acestora de cercuri culturale, conferinte, serbari, cursuri complementare, echipe teatrale, deschideau vietii la tara alte perspective spre preocupari superioare. Trezirea satelor prin aceste preocupari curmau starea prapastioasa a vietii la tara si opreau exodul taranilor catre orase. Pentru Jean Dinu emanciparea culturala deschide noi drumuri spre emanciparea economica sociala a lumii rurale.

V.1.2.B. Problemele satului dobrogean, ale diferitelor categorii sociale din lumea satelor-atitudini propuneri

În "Dobrogea Juna", "Marea Neagra" publicatii de mare tiraj ale Dobrogei, Jean Dinu publica o serie de articole legate de viata taranului dobrogean facând o critica acida societatii de dupa razboi.

"Mentalitatea vremurilor din urma e straina si de firea româneasca si de traditia înaintasilor nostrii. Cuvântul nu mai e cuvânt, autoritatea si functionarimea în genere sunt privite ca alter parias" (.). O goana nebuna dupa materie, câti mai multi bani prin orice mijloace, oricât n-ar cadra cu morala sau cu bunul simt, caracterizeaza o societate care nu mai are nimic comun cu lumea satelor dinaintea razboiului." Aceasta stare de lucruri se datoreaza unei preocupari superioare, dar si faptului ca cei chemati sa-si faca datoria sunt prea putini si supusi presiunilor de tot felul.

Notarii satelor, o categorie de functionari indispensabili pentru resortul administrativ al statului, asa cum prezinta Jean Dinu în articolele Calvarul notarilor din "Marea Neagra" si Asociatia Notarilor din "Dobrogea Juna", în vesnica lupta cu greutatile materiale si supusi politicianismului interimar, nu-si pot desfasura activitatea. El saluta noua reforma administrativa prin care notarul, devine exponentul vietii administrative, agentul ordinii publice, functionarul definitiv si irevocabil în jurul caruia sa graviteze întregul resort al complexitatii vietii rurale.

Posta rurala, agentii postali - o categorie prost platita, în vesnica lupta cu lipsurile materiale, o activitate desfasurata în conditii precare si care nu prezinta nici o încredere, dar o activitate extrem de utila vietii satelor trebuie îmbunatatita rapid. În articolul Pentru normalizarea postei rurale, aparut în "Dobrogea Juna" el propune masuri de îmbunatatire si normalizare a acesteia prin efortul comun al tuturora. Astfel, fiecare comuna, oras din plasa sa contribuie cu o suma stabilita în functie de posibilitati pentru sprijinirea acestei activitati.

Problemele satului în conceptia administratorului de plasa, Jean Dinu s-ar rezolva mult mai usor daca satul nu ar mai astepta ca statul sa mai intervina. Articolul Statul ori Satul, publicat în "Glasul Satelor" ridica lumii rurale o problema acuta: Satul poate mai mult decât Statul! Aceasta în conditiile în care, daca fiecare ar contribui dupa puteri la un fond de nevoi al satului gestionat de un comitet de sateni, fata satelor s-ar schimba întru totul. Prin asocierea mai multor sate s-ar construi dispensare, drumuri, alimentarea cu apa si alte urgente cerute de lumea satelor, numai prin trezirea spiritului comunitar de solidaritate.

V.1.2.C. Probleme legate de educatia moral crestina si activitatea teologica, moralizatoare în general

Fara a îmbraca haina preoteasa, Jean Dinu si-a gasit timpul necesar de a pastori sufletele ratacite ale tinutului sau natal îndreptâdu-le spre adevaratul Dumnezeu, risipind promisiunile desarte ale unor secte religioase care încalcau traditia crestin ortodoxa a poporului nostru, publicând în "Dobrogea Juna" o serie de articole cu titlul Pericolul baptist, aratând si combatând doctrina acestora si prezentând adevarata lor fata. De asemenea în spiritul caracteristic al timpului s-a declarat prin vocea si condeiul sau aparator din oficiu al cântaretilor bisericesti într-o serie de articole aparute în "Dobrogea Juna" si "Glasul Satelor" sub titlul: Cântaretii Bisericesti, Hirotoniile Cântaretilor Bisericesti. Dupa ce arata misiunea cântaretului bisericesc: "ecou al nostru, crestini cu sufletul sau numai cu numele, unii dintre noi, acesta comunica Dumnezeirii rugile noastre de lauda si multumire (...), el ne desfateaza urechea, ne umple inima de simtiri biblice, ne înnoblileaza sentimentele, transportându-ne în lumea curateniei de suflet si ne hotaraste vointa în sensul divinei învataturi... , prezinta viata plina de vitregie si mizerie a acestei categorii de functionari, pledând pentru îmbunatatirea acesteia si consacrarea cântaretilor bisericesti, colaboratori indispensabili si respectati ca si preotii. Pentru a suplini lipsa preotilor în viata spirituala a satelor, Jean Dinu sustine hirotonirea cântaretilor bisericesti pe baza unor considerente religios morale, cu scoala sau dupa merite deoarece "religia nu-si are sediul si deci activeaza atât în si prin ratiune cât si prin sentiment si vointa..."

În alta serie de articole publicate în "Dobrogea Juna" sub titlul O episcopie dobrogeana, Episcopia Tropaeum, Jean Dinu a fost neobosit sustinator al reactivarii Episcopiei Tomisului, o reânviere a vechii Episcopii a Tomelor. În conceptia sa "un episcopat dobrogean înseamna un seminar care sa dea preotii ce-i cere vremea, o scoala de cântareti bisericesti, sediul unei edituri care sa puna la îndemâna foi periodice si brosuri de educatie morala si mai ales un chestiman modern care sa radieze pretutindeni un duh national si entuziasm religios...

Sediul acestei episcopii a produs destule patimi, Jean Dinu înarmat cu destule considerente istorice, economice, pedagogice, etice si sociale a cerut prin vocea sa o episcopie dobrogeana cu sediul în lumea rurala, la Adamclisi, alaturi de ruinele vechilor bazilici din cetate. Impresioneza modul cum sustine aceasta doleanta, de aceea citez: "Adamclisi-ul turcesc sau Traian-ul românesc a fost celebru nu numai prin însemnatatea lui strategico-istorica, ci si printr-un mare rol cultural si religios pe care l-a avut în viata fostei Scytii, devenita provincie romana (...). Se stie ca Adamclisi a fost sediul unei episcopii de seama, ca cetatea eterna si trofeul sunt marturiile unei culturi ce-si cere din nou dreptul la viata, ca pietrele striga sa le dam gloria de odinioara si ca seria marilor si merituosi episcopi tropaeeni ascunsi sub huma ce-o calcam, evoca reînfiintarea vechiului centru crestin pentru restabilirea vechii episcopii a Tropaeum-ului ..."

Ca teolog si doctor în teologie Jean Dinu publica numeroase articole în revista bisericeasca "Tomis", revista a Eparhiei Constanta, articole legate de diferite probleme teologice disputate ale vremii precum Crestinismul lui Pliniu, Data Nasterii Mântuitorului, Data Învierii Mântuitorului, În jurul Controversei Pascale, În jurul unui plagiat, Inscriptia de la Napoca precum si studii teologice legate de istoria bisericii crestine ca: În jurul crestinarii Spaniei, Iconografia dobrogeana a patimilor Mântuitorului, Contributiuni la cunoasterea vladica Bretanion ori Vetranion, Reflectii asupra Pidalionului, Un dusman al crestinismului primar, Praefectus urbi, Un document antimontanist s.a., aducându-si contributia sa în acest domeniu.

În studiul În jurul crestinarii Spaniei Jean Dinu încearca sa-si aduca aportul la problema crestinarii lumii iberice ce pasiona lumea stiintifica a vremii. Pleaca de la un scurt istoric - geografic al locurilor, aduce probe de necontestat din Noul Testament si Istoria Bisericii Spaniole concluzionând "Nu exista un apostol spaniol (...), nu exista nici vreo data fatala de crestinare a peninsulei iberice (...). si poporul spaniol si cel român exista ca popoare crestine, de-atunci, de când exista ca nationalitati distincte, iesite'n arena Istoriei, din plamadeala Romei cu populatii neromane ..."

Iconografia dobrogeana a patimilor Mântuitorului, acest studiu se doreste a fi o recunoastere a faptului ca iconografia dobrogeana reda nazuintele sufletului dobrogean, patrunzând în cutele profunde ale simtirii omenesti, cuprinzând mai toate preocuparile vietii, dar mai ales sesizarea luptei oamenilor locali cu greutatile vietii "în care, sufletul crestin apare sincer si dezarmat în fata suferintii si diferitelor cercari". De asemenea arata faptul ca iconografia bisericilor de pe malul dobrogean sudic prezinta ansamblul patimilor într-un numar de piese precum: crucea, scara, cuiele, ciocanul, buretele, trestia, sulita, cununa de spini, biciul, inscriptia cu toata semnificatia lor biblica si traditionala. În încheierea studiului supune atentiei cititorilor ansambluri de icoane vechi, pretioase apartinând bisericilor dobrogene precum si descrierile pertinente de rigoare, incitând lumea clericala si teologica la un studiu mai aprofundat al acestora.

Studiul Un dusman al crestinismului primar Praefectus urbi , reprezinta o caracterizare a activitatii Prefecturii Urbane în contactul cu crestinismul, de la consacrarea publica a acestuia ca religie, pâna la edictul de la Milan, descriind modul cum aceasta actiona împotriva crestinilor, prigonirea si martirajul lor.

În jurul Episcopiilor Tomis si Durostor , reprezinta un studiu dedicat Episcopiei Tomitane ale carei începuturi autorul, le fixeaza dupa Edictul de la Milan, prezentând seria de episcopi cunoscuti de Istoria Bisericii pâna la vremea aceea. De asemenea prezinta informatii pertinente si despre Episcopatul Durostor-ului si Vicinei în limitele documentare de care se putea dispune atunci, toate acestea pâna la întemeierea Mitropoliei Ungro - Vlahiei în 1359, aratând ca despre Episcopia Tomisului si Durostor-ului nu se mai stie nimic nici înainte si nici dupa secolul al XIV-lea.

Studiul Asupra numelui crestin, este o cercetare a denumirii de "crestin", simbolul acesteia si semnificatia lui înca de la aparitie pâna atunci. Un studiu bazat pe o veche si bogata bibliografie, erudit si convingator. Autorul concluzioneaza: "Cuvântul chrestiani este de origine greaca si a aparut în Antiohia - asa cum se mentioneaza în Faptele Apostolilor, el este legat de pagânismul local, grecesc în scopul identificarii ideilor si atasatilor lor, convertiti Evangheliei si cunoscând unic stapân pe Christos, în întelesul de ucenici ai lui Christos. Aparitia lui, constituie o dovada mai mult ca pe la mijlocul veacului întâiu, aderentii mântuitorului formau o societate distincta de pagânism si de sine statatoare, constienta si recunoscuta de mediul înconjurator."

Contributiuni la cunoasterea vladica Bretanion ori Vetranion, aduce în fata "titratilor" teologi o traducere, însotita de pareri proprii, a unei scrisori, trimisa de Biserica din Gothia catre Biserica din Capadocia, atribuita lui Brentanion.

Inscriptia de al Napoca, se doreste a fi o punere la punct în legatura cu o vetusa vestigie a unui crestinism peconstantinian în Dacia Traiana. O inscriptie latineasca gasita lânga Napoca, încrustata într-un sarcofag de piatra, care n-a fost cercetat ori macar vazut de un cercetator, pe care, la 1500 când a fost descoperita de umaistul Mezertius, a lasat-o citata în unele manuscrise ale sale. Jean Dinu, concluzioneaza ca "Monumentul de la Napoca, daca a existat nu poate fi în nici un caz de vechime preconstantiniana. Pe baza studierii crucilor sarcofagului care sunt neobisnuite în crestinism, ele sunt vestigii, cu siguranta pagâne.

V.1.2.D. Recenzii, arheologia Dobrogei

În paginile revistei Dobrogea Literara si a revistei teologice Tomis, Ion Dinu, a sustinut rubricile Rasfoind revistele si Caleidoscop Cultural, încercând sa prezinte importante aparitii editoriale ale unor scriitori, clerici, consacrati sau debutanti. Având experienta unor ani lungi de formatie intelectuala si studiu de specialitate, posesor a trei licente: în teologie, studii literare si istorice si un doctorat în teologie, era recunoscut ca un mare om de cultura, o adevarata "enciclopedie vie" având menirea de a educa, îndruma si transmite tot ceea ce viata i-a permis sa cuprinda.

La rubrica Rasfoind revistele, sustinuta în suplimentul cultural al cotidianului "Dobrogea Juna", Jean Dinu a semnalat cele mai interesante articole cu recenziile de rigoare aparute în presa vremii. Articolele culese din revistele Viata Româneasca, Convorbiri literare, Gândire, Cosânzeana, România de Mâine, Cuvântul Liber, Cele trei Crisuri, sunt triate, recenzate dupa prioritati si prezentate cititorilor, ceea ce denota o profunda cunoastere asupra realitatilor din lumea literara, economica, sociala si politica si de asemenea o filosofie proprie formata prin anii de studiu si oprelisti datorita vremurilor incerte.

În domeniul literar, semnaleaza aparitia unui studiu al lui D.G. Ibraileanu publicat în "Viata Romaneasca" din martie 1925, în care vorbeste de dependenta literaturii romane, de relaitatile nationale si de influentele straine si care arata ca literatura româna dupa 1800, beletristica, s-a nascut si dezvoltat gratie modelelor straine, îndeosebi franceze. Dupa Eminescu, literatura nu e mai libera de influente din afara prin aparitia "proletarilor intelectuali" iesiti din clasele inferioare, creând unii un clasicism taranesc (Creanga, Cosbuc), altii clasicismul boiernasilor (Zamfirescu, Bratescu Voinesti). Înaine de 1900 se ridica literatura decadenta cu Macedonski si dupa 1900 cea taranista, care parodia si caracteriza taranimea, iar mai tarziu poezia noua care parodiaza si caracterizeaza artificianismul parizian. De asemenea se staruie asupra literaturii noastre nationale în Moldova, Muntenia si Ardeal. Tot pe acest tarâm prezinta pe Bogdan Duica, care începând un studiu asupra Istoriografiei române, constata ca literatura actuala nu cauta sa adânceasca ci literalii cauta noi drumuri, energie noua si ca ne lipseste duhul omniprezent si totul se reduce la vorbe.

În Convorbiri literare din februarie 1925 prezinta pe Cezar Papacostea care cere examinarea critica de o mai adâncita interpretare estetica a lui Eminescu, preconizând metoda de cercetare, nu una ce cauta în viata particulara si sociala a omului, ci miezul cauzal al operei. Apropierea dintre artist si om trebuie sa fie incidentala si nu sistematic metoda. Prezinta pe I. Siabei care vorbeste despre istoria literaturii în strainatate indicând autori care dau origine finica graiului românesc - origine turanica pastorilor români si afirma ca limba româna este o limba barbara care nu da nici o idee abstracta; nici energie, nici gust. Mai mult considera ca e predominata de subiectivism si de ignoranta, aceste doua elemente alcatuind improvizatia.

La rubrica Traversând Marile Spirite, o recenzie a lucrarii Le jardin d'Epicur, nu convinge ca n'avem dreptul sa calificam pe cei ce au alta structura sufleteasca decât noi. Interesante sunt reflectiile proprii:

"- Gândirea e acidul care dizolva Universul si daca toti am gândi în acelasi timp, lumea ar înceta sa existe.

- Nu vom putea niciodata sti nimic; cu atât mai mult cauza cauzelor si scopul scopurilor.

- Operele pe care toata lumea le admira sunt acelea pe care nimeni nu le cunoaste.

- Literatura e mângâierea vietii si leacul contra tuturor.

- Morala e suma prejudecatilor societatii..."

În numarul omagial poetului Ovidiu, Jean Dinu scrie: Exilul lui Ovidiu, descriind drumul acestuia la Tomis si zbuciumul creat de exil. Articolul se încheie concluzionând: "Prin moartea lui a consacrat o opera, un caracter si o cetate în veci de veci. Este Constanta noastra!"

În revista teologica "Tomis", Jean Dinu prezinta la rubrica Caleidoscop Cultural si Oameni - fapte - idei, diferite aparitii editoriale, însotite de o scurta prezentare precum si reviste teologice din tara cu recenziile de rigoare.

La rubrica Caleidoscop Cultural , prezinta Revista de Istorie Bisericeasca- revista ecleziastica, de preferinte istorice, monografice, cronicale si patologice cu administratia la Mitropolia Olteniei si redactia la savantul teolog, profesorul universitar T.G. Bulat, revista aflata la cel de-al doilea numar. Dintre studiile recenzate sunt cele ale lui: T.G. Bulat Istoricii bisericesti din veacul VI, urmasi a lui Eusebiu din Cesareea, despre care Jean Dinu spune ca prin competenta si obiectivitate fixeaza pentru todeauna coloanele reale ale edificiului istorico - bisericesc imediat posteusebian.

C. Bobulescu, monografia Pocrovului; M.G. Regleanu Dionisie Lupu egumen la Dealul si Tismanasi arhiereu titular la Sevastia; T.G. Bulat Bibliografia studiilor de Istorie Bisericeasca.

În continuare prezinta Istoria Omenirii de Hendrik Van Loon. Cartea tradusa de Ion Totoiu este originala, interesanta si reprezinta o sinteza care sesizeaza geniul. În cele 42 de capitole se prezinta toata istoria lumii de la Stramosii Nostrii pâna la O lume noua care priveste razboiul dintre 1914 - 1919, o lupta pentru întemeierea unei lumi mai bune. Autorul, dupa cum sustine Jean Dinu este un mare si vestit scriitor olandez, sociolog si geograf, profesor si conferentiar stabilit în America. Tot acum semnaleaza si cartea Geografie, care este o prezentare a diferitelor tari ale Globului printre care si România prezentându-se atât cadrul natural, istoricul, populatia, marile orase si economia.

La rubrica Oameni - Fapte - Idei prezinta studiile teologice aparute în prestigioasa revista "Candela" din Cernauti, despre care Jean Dinu scrie ca: "Candela n'a fost si n'a ramas o... candela româneasca si ortodoxa, în streinism si catolicism, ieri la margine de tara întregita azi, ci a fost si a ramas o adevarata citadela care sa adune în juru-i cele mai alese condeie românesti, crestine - ortodoxe si cele mai verificate valori stiintifice si forte nationale." Aparuta în 1890 aceasta revista a purtat lupte grele cu opozitia stiintifico - romano - catolica si cu administratia oprimanta suportând amenintari, urmariri, lipsuri materiale acute si riscând viata însasi a condeielor care i-au onorat paginile. Cartile prezentate sunt: Idee de împacare si mântuire la noi, la romano - occidentalisi la protestanti de dr. Vasile Gheorghiu; Originea si evolutia istorica a costumului preotesc la romani de dr. G. Relli; Cultul sfintilor nationali în biserica ortodoxa sârba de dr. Milan P. Sesare.

La rubrica Miscellaneea aparuta în revista "Tomis", Jean Dinu prezinta "Sceptismul si Sofismul", primul o doctrina, celalalt o metoda cu explicatiile pertinente de rigoare, prezentând si doua carti: Le mystères de Jesus o carte datorata crestinului literat P.L. Couchoud care concluzioneaza ca Iisus apartine istoriei prin numele si cultul sau, dar nu-i un personaj istoric. El nu are loc în generatiile omenesti. Nu-i om, care sa fi trait. E un mare vis al omenirii, mereu viu. Iisus nu are a face cu existenta. El nu a existat. El a fost si este si devine mereu El. Istoricitatea lui Iisus de Charles Guignebert, profesor la Sorbona, care are multe scrieri de teologie istorica si doctrinare critica. În aceasta documentatie critica recunoaste si pe Omul Iisus Hristos.

În cea ce privest Arheologia Dobrogei, Ion Dinu si-a adus contributia sa prin studiul În spre identificarea primelor zori tomitane crestinesti, aparut în prestigioasa revista "Pontice" si articolele sale din "Dobrogea Juna": Monumentele crestine de la Adamclisi si "Marea Neagra": Muzeele de la Pantelimon si Adamclisi, ambele articole destinate ruimelor monumentului si cetatii adamclisiene.

Interesant este studiul Înspre identificarea primelor zori tomitane crestinesti în care face o analiza amanuntita a patru piese arheologice, trei fiind din colectia sa personala, datând înainte de Constantin cel Mare, dezbatând îceputurile crestinismului constantean si ale litoralului pontic. Dupa cum se observa în aceste observatii pertinente, Jean Dinu nu era numai un colectionar, dar si un veritabil cunoscator al acestor antichitati crestine precum si posesor al unei vaste culturi în acest domeniu, având doctoratul în teologie. El concluzioneaza: "Crestinismul tomitan si al litoralului scitic pâna la Istru si Durostorul, judecând dupa examinarea acestor vestigii, sigur anticrestine, nu va fi cel palestinian din veacul întâiu, difuzat lumii, odata cu cele patru evacuari ierusalimitene, cincizecimea - lapidarea lui stefan - decapitarea lui Iacob - victoria lui Iacob - victoria lui Vespasian si Titus. Acest prim reflect a fost eminiamente grecesc si primele noastre licariri crestine la mare, cum se constata din piesele invocate de mine, sunt romane. Evanghelia va fi ajuns la Tomis, numai cu cel de-al doilea reflect al ei în lume, în veacul II când centrul difuzor devenise însasi capitale imperiului care prezenta în plus, avantajul limbii latine si al marilor drumuri dintre Roma si toata Europa cu deosebire mediteraneeana si pontica..."

V.1.2.E. Biografii, note de drum

Din condeiul lui Jean Dinu, au aparut mai multe articole, dedicate faptelor unor oameni. Popularizarea acestora se înscrie în conceptia neobositului luptator pentru luminarea satelor dobrogene, ele însemnând pasi marunti spre o noua gândire si societate.

Din gloriile lumii rurale, Eroi sunt înca..., Apostolii neamului, Omagiu preotimii dobrogene, Un tribun: preotul Ioan Chivu, publicate în cotidianul "Dobrogea Juna", dedicate oamenilor satului dobrogean care alaturi de Jean Dinu au contribuit la culturalizarea si trezirea satelor.

Apostolii neamului reprezinta o pledoarie pentru recunoasterea meritelor învatatorilor satelor, denumiti "apostolii neamului" pentru rolul lor în batalia de realizarea nazuintelor culturale ale lumii rurale. "Cu ei o plasa de tarani, cu trei elevi secundari ieri, numai azi 300, cu ei corurile înlocuiesc gorgoanele stranelor, cu ei portul, gândul, jocul si doina îsi statornicesc tot mai adânc dominatia satelor, unei regiuni întrgi si prin ei bunele obiceiuri, curatenia de suflet, duhul patriotic si dragostea de cultura, cu ei nazuinta spre mai bine îsi face tot mai activ loc la sate..."

Eroi sunt înca... gazduieste în rândurile sale pe taranul fruntas Stamate Tudor decorat în razboi, pentru sacrificiul sau în slujba comunitatii si Constantin Farmachi un om înstarit, generos care a ridicat pe cheltuiala sa o scoala în Cocargea.

Rubrica Note de drum, aparuta în ziarul "Ţara lui Mircea", gazduieste o serie de articole sub titlul Aspecte din Bulgaria, un studiu realizat de Ion Dinu cu prilejul unei calatorii de 15 zile în Bulgaria.

În primul articol Aspecte din Bulgaria - Istorie, Geografie, Populatie, Ion Dinu prezinta un scurt istoric al Bulgariei de la statul lui Asparuch din secolul VII pâna la anul 1937 la domnia lui Boris al III-lea. O prezentare a naturii locurilor si a marilor orase: Sofia, Varna, Buras precum si o descriere a populatiei de 6 milioane de locuitori, cu principalele ocupatii: plugari (74%), meseriasi, industriasi (10,52%) si comert, banci (0,96%).

Al doilea articol Aspecte din Bulgaria - Administratie - scoala - Biserica - Ion Dinu arata ca în Bulgaria de atunci nu se facea politica, toate partidele erau desfiintate prin ucaz regal, guvernându-se prin oamenii alesi si indicati de regele Boris care si legifereaza prin decrete - legi. Diviziunea administrativa cea mai importanta este judetul, care este condus de un prefect numit, ce comanda primarii urbelor si numeste primarii asezarilor rurale. Erau 17 judete si 17 orase. Ministerele bulgaresti 7, bugetele comunale în general extrem de mici, munca obligatorie legiferata pentru toti barbatii între 20 si 40 de ani. scoala este si ramâne filmul de lauda al bulgarimii. Are o Universitate cu 7 facultati: medicina, litere, teologie, stiinte, agronomie, silvicultura, veterinarie. Academie Comerciala la Varna - o Academie de Belle Arte si una de muzica. scoli primare în toate satele, un numar impresionant de scoli profesionale si comerciale, 30 licee complete si 1370 de progimnazii. Un muzeu scolar la Sofia, biblioteci destul de bogate la Sofia si Plovdiv, Muzeul National din capitala cu patru sectii: preistorie, antica - medievala, numismatica, piese protoistorice bulgare si otomane.

Al treilea articol Aspecte din Bulgaria - Agricultura - Industrie - Comert, arata ca agricultura este ramura de baza a economiei bazata pe cultura rationala a tutunului, trandafirilor, duzilor, vitei de vie etc. Comertul se afla în mâini bulgaresti. Bulgarul este sobru, cuminte, muncitor si mult econom. Ţaranul bulgar este dornic sa-si plaseze economiile în împrumuturi în afara.

Aspecte din Bulgaria - Sanatate - Moravuri - Spirit, accentueaza starea economica a Bulgariei aratând influenta ei asupra starii de sanatate. Moravurile bulgarului sunt traditional fara efecte si se datoresc firii închise, devotata familiei pentru care are un adevarat cult. Petrecerile sunt neobisnuite, iar în ajunul marilor sarbatori familii reputate anunta ca nu primesc vizite. Spiritul bulgar se resimte din traiul omenesc si austeritatea moravurilor, el nu are nimic din voiniciunea spiritului românesc, nici nu este capabil sa se lanseze în jocuri de cuvinte, observatii care sa stârneasca râsete. Aspectul general al literaturii bulgare este ruso - francez si numai în parte în ultimii ani pur bulgareasca însa, cu influente germane, italiene, scandinave si chiar românesti.

V.1.2.F. Probleme ale vietii politice

Jean Dinu om politic, membru al Partidului National Liberal îndruma fereste nemul lui de erori si iluzii. Articolele de factura politica publicate în "Dobroge Juna": Cu fata catre sate, Partid dobrogean, Regim parlamentar - domnia burtaverzismului, Traiasca demagogia româna, Daca Dobrogea dobrogenilor, ori românilor, care se refera la tumultoasa viata politica a perioadei interbelice sunt mai degraba o luare de pozitie, o critica acida, un semnal de alarma îndreptat împotriva unui politicianism de taraba, departe de lumea realitatilor din mediul satelor decât o pozitie politica în favoarea unui partid sau altul.

Prin articolele sale a încercat sa fereasca lumea satelor de lipsa de realism a programelor prezentate de diferite formatiuni si demagogia acestora. A militat pentru o politica a satelor, sustinând oamenii locului. "Fapte, fapte nu vorbe! Acesta-i leacul adevarat pe care trebuie sa-l administram lumii rurale si raul se va îndrepta. Nu batai de tamburine trâmbitatoare de amor rural în cele patru vazduhuri, ci pe locul pe care te-a pus Dumnezeu sa cresti, sa fi înainte de toate tu însuti faptuitor si pilda..."

În conceptia sa singura solutie pentru o dezvoltare economica si prosperitate era sustinerea miscarilor de dreapta, singurele în stare sa asaneze tot ceea ce este de îndreptat, desi era de acord ca efortul trebuie sa fie comun, al tuturor fortelor politice.

Aceasta opera publicistica este expresia crezului profund creativ - transformator - îndrumator - culturalizator si moralizator ce l-a urmarit întraga viata, pus în slujba neamului sau, care l-a dorit cult, patruns de profunde precepte moral - crestine înclinat spre a crea o civilizatie noua, care sa puna în lumina trecutul si viitorul acestui neam românesc, de ginta latina, atât de napastuit de vitregiile sortii.

Accentuez - Ion (Jean) Dinu nu a fost un efemeride, articolele sale reprezinta o opera care este expresia crezului sau.

V.2. CĂRŢILE

Am vorbit despre Jean Dinu ca recenzor, ziarist politic, istoric, teolog si moralist. Are deja o opera. Însa, s-a ambitionat, mai mult a publicat si carţ 333b16d ;i. Cartile sale nu exista în bibliotecile constantene, cu exceptia unui exemplar din Ruinele romane de la Adamclisi care se afla la Biblioteca Judeteana Constanta si ceea ce am gasit în bisericile de la Pietreni si Adamclisi, precum si în biblioteca fiicei sale. Restul s-au pierdut spre marele nostru regret, doar le-am amintit. Ele sunt indicate pe coperta ultima a cartilor cercetate de mine, ca aparitii de acelasi autor.

V.2.A: "Ruinele Romane de la Adamclisi", Editura "Arte

Grafice", Constanta 1928, 142 pag.

Cartea Ruinele Romane de la Adamclisi, publicate la Constanta de editura "Arte Grafice" a ziarului "Dobrogea Juna" în 1928, o carte mai putin cunoscuta astazi, avea un dublu scop dupa cum marturiseste însusi autorul: "... tinde sa popularizeze stralucitele urme romane adamclisiene si sa trezeasca în mase interesul pentru un trecut asa de glorios (...). Fie ca, constiinta nationala si valorificarea împrescriptibililor noastre drepturi asupra pamântului dintre Dunare si Mare sa se afirme cu mai mult temeiu, prin aceasta modesta contributie, la cunoasterea trecutului si raspândirea comorilor ei..."

Prezentata într-o forma accesibila multimii, si îndeosebi tineretului scolar, cartea reda adevarurile istorice si cercetarile arheologice ale unor savanti ilustri precum: Grigore Tocilescu, Vasile Pârvan, Murnu G., A. D. Xenopol si altii care sunt mentionati în bogata bibliografie a cartii. Autorului îi apartin descrierea starii de atunci a ruinelor cetatii si monumentului, concluziile si observatiile personale, distributia si redactarea materialului precum si schitele în plan orizontal facute la fata locului. Ilustratiile prezentate din belsug în cuprinsul cartii sunt însa, luate din operele de specialitate ale savantilor arheologi. Profesorul universitar Oreste Tafrali de la Universitatea din Iasi, o personalitate marcanta a culturii dobrogene, scria în prefata lucrarii: "... În special pentru Adamclisi, se simtea nevoia unei carti care sa cuprinda tot ceea ce se stie despre monumentele si vieata acestei vechi si prea interesante localitati antice. D-l Ion Dinu si-a luat aceasta grea, dar laudabila sarcina. Întemeiat pe o bogata lectura si îndelungi cercetari personale, domnia sa a stiut sa ne redea într'un volum - destinat marelui public - cunostintele esentiale si exacte, scoase din studiile eruditilor cari s'au ocupat de aceasta chestiune.

Topografia terenului, descriptiunea monumentelor din Cetate, bazinurile, pitele, strazile, incinta si portile Cetatii, împrejurimile cu cimitirul si biserica sa antica, Monumentul însusi triumfal sunt descrise cu claritate, eruditie si multe amanunte interesante.

Pretutindeni, apar foarte juste observatiunile si impresiunile autorului care e un adânc cunoscator al ruinelor lânga care traieste de un lung sir de ani si în fata carora sufletul sau dornic de progres gusta momente de placuta visare. D-l Ion Dinu ar dori ca Adamclisi-ul sa redevie un centru de cultura intensa (...).

Cei care vor vizita de acum înainte Adamclisi vor avea în cartea D-lui Ion Dinu o calauza sigura, intereseanta si foarte atragatoare ..."

Cartea începe cu o erudita ISTORIE A DOBROGEI plecând de la originea denumirii "Dobrogea" în parerea lui Jirecek, Kanitz, Ubicini, I. Ionescu, O. Tafrali, Teohari Antonescu si Vasile Pârvan, precum si a locuitorilor Dobrogei: scitii, daco-getii si romani.

Capitolul al II-lea - CETATEA CIVITAS TROPAEI descrie asezarea, vecinatatile întinderea precum si înfatisarea, prezentând de asemeni o harta si o schita a cetatii si amanunte legate de santul înconjurator, bazinul minunat, zidul, turnurile si portile cetatii cu ilustratii de rigoare.

În capitolul al III-lea - ÎN CETATE descrie în amanunt cu schite si ilustratii de rigoare "Via Principalis", "Via Forensis" si "Aleea Episcopala" cu "Bazilica Simpla", "Bazilica Bizantina", "Bazilica Forensis", "Bazilica Cisterna", "Bazilica Marmoraria", "Baptiseriu" si "Palatul Episcopal". Studiul este erudit autorul un împatimit arheolog si teolog, explicatiile sunt deosebit de pertinente si interesante sub toate aspectele. Limbajul este elevat, descrierile pline de patos. Interesante sunt analogiile cu Biserica "Sfântul Dumitru" din Tessalonic precum si unele indicatii de ritm crestin presupuse a se desfasura aici: botezurile, înfigerea Crucii si altele. "... Azi resturi de colonade zac pretutindeni în si'n afara de Episcopie, oglindindu-si albul splendit al marmorei în raze de soare sau zgribulindu-se sub haine de zapada si de stepa. Inscriptii nu's pe ele, dar pretutindeni Crux Mortis et Resurectionis (Crucea Mortii si a'nvierii) isbeste ochiul cercetator al vizitatorului înmarmurit de atâta splendoare pe melaguri asa de izolate ..."

Capitolul continua cu o scurta culegere etnografica de Curiozitati cum le numeste autorul, dar care sunt de fapt "legende", "minuni" ale locului. Jean Dinu include într-o opera, despre un loc si aceste surse, a mentalitatilor oamenilor locului, care nasc legende, nu doar pentru a trezi curiozitatea viitorilor vizitatori atrasi de mirajul cetatii, ci perspectiva, informatie. Aceasta pagina precede sugestiv descrierea bazilicii cimitirale, însotita de prezentarea unui ritual pe locul altarului. În inscrptii în si alaturi de cetate autorul descrie "pietrele" cum le numeste el care au ramas netransportate la Bucuresti cu traducerile de rigoare, precum si tipuri de monede gasite si descrise de autor, care sunt sigura ca au facut parte din celebra sa colectie de antichitati. Dupa ce face o scurta prezentare a garnizoanei din "Civitas Tropei" cu legiunile, cohortele care au poposit aici precum si autoritatile superioare în si prin Tropaeum, în finalul capitolului, Ion Dinu introduce Episcopia Tropaeum. Aceasta tema extrem de draga autorului dezbatuta si într-o serie de articole este dublata în afara de descoperiri si pareri ale eruditilor din bibliografie, de o parere personala extrem de docuumentata care sussine "... Poate fi probabil ca Tropaeum sa fi avut un horepiscop, care sa fi tinut si sa fi fost sub directa ascultare a Episcopatului de Tomis. Admitând aceasta posibilitate ne putem explica si ridicarea bisericii de marmura si îngramadirea si alaturi de cetate a numai putin de cinci bazilici crestine ..."

Capitolul VI VIAŢA TROFEANĂ prezinta ocupatia, religia si arta, locuintele, baile, hrana, îmbracamintea, credintele si obiceiurile locuitorilor trofeeni. Parca reînvie trecutul ! Talent si traire a timpului pe care-l prezinta "viu" cititorilor. Jean Dinu inventeaza un nou termen "treofeean" adica locuitor al Trofeului cu intentia de a accentua si de a distinge trofeeni de ceilalti locuitori si de ce nu, a le da cu demnitate un rol pe care l-au avut.

Urmatorul capitol VII ISTORIA CETĂŢII TROFEE poarta cititorul de la momentul satului geto - dac, drumri romane, ambele admirabil prezentate cu citate din poeziile lui Ovidiu pâna la întemeierea cetatii ca un important pod de paza, continuând apoi pâna în secolele XIX - XX când viata reânvie pe aceste meleaguri dupa alipirea Dobrogei la patria mama.

Capitolul VIII TROPAEUM TRAIANI descrie monumentul triumfal plecâd de la un mic istoric de-a lungul veacurilor pâna la Tropaeum reconstituit dupa: G. Tocilescu, Th. Antonescu, O. Tafrali, G. Nieman, precum si prezentarea fatadei monumentului cu inscriptia si traducerea ei descrierea trofeului si metopelor cu ilustratiile si explicatiile de rigoare stiintifice cunoscute.

În capitolul IX AUTORUL sI SCOPUL expune problema autorului si scopul ridicarii monumentului, problema dezbatuta pe larg de savanti si problema reconstituirii acestuia. La finalul capitolului dupa ce descrie în amînuntime fiecare metopa comparativ cu scenele de pe Columna lui Traian din Roma, descriere erudita însotita de ilustratii si explicatii pertinente date de specialisti arheologi avanseaza si ideea posibilului constructor Apolodor din Damasc precum si carierele de piatra de pe valea Enigeea situate la o departare de 4-5 kilometri de ruina.

Cartea se închieie cu Gânduri la umbra Tropaeum-ului fixat înca de la început de un citat extrem de sugestiv "... Neamurile care nu stiu sa-si pretuiasca stramosii nu merita sa traiasca ..." Aici Jean Dinu îsi expune ceea ce eu am numit crezul sau misiunea sa, ca locuitor al acestor meleaguri încarcate de istorie, traditie si legenda, dorinta sa de renastere culturala si religioasa a Adamclisi-ului.

Aceasta carte Ruinele Romane de la Adamclisi a fost dedicata semicentenarului Dobrogei din anul 1928, eveniment de rezonanta în istoria României de la Mare, care a marcat definitiv destinele acestui tinut românesc.

V.2.B. "Un document crestin apusean de constiinta ortodox-orientala", Editura "Glasul Bucovinei", Ceranauti 1937, 92 pag.

Cartea se adreseaza publicului "titrat" teologic precum si tututror acelora pasionati de Istoria Bisericii crestine într-o vreme când biserica, religia sunt atacate de ateism, bolsevism, secte. Aceasta carte, a doctorului în teologie Ion Dinu, se doreste a fi o riposta la aceste rataciri ale epocii, întarind înca o data superioritatea vietii crestine si amplul mesaj de pace, toleranta, generozitate si înteleptciune pe care aceasta il perpetueaza peste veacuri, prevestind vremurile tulburi care se apropie.

Prefata cartii este semnata de Înalt Prea Cucernicul Parinte Archipresviter Mitrofor, Dr. Vasile Gheorgiu, profesor la Facultatea de Teologie a Universitatii Regele Carol al II-lea din Cernauti, membru de onoare al Academiei Române, director al prestigioasei reviste teologice "Candela" din Cernauti.

Cartea prezinta traducerea într-o frumoasa limba românesca a epistolei pe care Bisericile din Lyon si Viena o scriu în anul 177 catre Bisericile din Asia si Frigia. Cu aceasta ocazie autorul discuta si începuturile Bisericii din Galia.

Epistola este o pagina ilustra din viata primilor crestini. Este deosebit de interesanta deoarece din ea se desprinde în mod luminos, deosebirea dintre conceptia de viata a pagânilor si cea a crestinilor "... Pagânul nu are cretitudinea unei vieti fericite dincolo de mormânt. El cauta sa-si întocmeasca cât mai bine viata sa aici, pe pamânt. De aceea el este egoist având în vedere numai binele lui propriu. În acest scop, el nu alege mijloacele care l-ar duce la mariri si la averi cât mai abundente. Pagânul este multumit în sufletul sau atunci când ajunge la putere si se afla în situatia de a-i putea tiraniza pe toti câti se gasesc în jurul sau.

Superioritatea vietii crestinesti si tot farmecul ei consta în faptul ca, crestinul este calauzit de convingerea, ca mânia lui Dumnezeu nu-l mai pâdeste. Este în pace cu Dumnezeu. Este copilul iubit al acestuia si se bucura de scutul si ocrotirea sa. Numele de crestin este cel mai frumos si mai onorific nume pe care îl poate purta un om ..."

În finalul lucrarii autorul scrie: "... Biserica orientala a'nscris - prin misiva lyono - vieneza o pagina mareata, în Istoria Generala a Bisericii. Iar frigo - asiatii, europenizati si înnecati mai apoi, în ocaenul civilizatiei apusene, s-au proiectat pentru totdeauna, pe orizontul comun al omenirii, ca un fulger mereu actual, un eroism al vesnicei ortodoxii dreptmaritoare ..."

O parte din aceasta carte a fost publicata în revista teologica "Candela" din Cernauti, fapt atestat înca de la începutul PREFAŢEI de doctor Vasile Gheorgiu.

Cartea se afla în Biserica Parohiala din Pietreni daruita cu autograf de Ion Dinu preotului de atunci Gheorghe Draghici.

V.2.C. "Contributiuni la Monografia Sfintei Cruci", Editura "Arte Grafice", Constanta 1937, 37 pag.

Cartea se doreste un studiu, o monografie sau cel putin o încercare de a scrie despre Sfânta Cruce si istoria ei. Autorul, calauzit de gândul de a pune la îndemâna clerului si amatorilor de frumos adevaruri necunoscute, rau întelese sau numai ocolite, anunta ca se vede nevoit sa "însaileze" unele note marginale la ceea ce s-a scris la noi cu privire la Sfânta Cruce.

Dupa ce face o incursiune în arta precrestina si a Vechiului Testament, Ion Dinu concluzioneaza ca "Sfânta Cruce nu a reusit sa se impuna artelor primare decât disimulata printr'un delfin ori peste patruns de un trident sau litera elena T..."aratând ca în tot rastimpul preconstantinian, Sfânta Cruce nu afost nici adorata, dar nici venerata ci înconjurata de respect. În secolele IV, V sustine autorul, apar dovezi indiscutabile, asigurând precis un cult generalizat al Sfintei Crucica mai apoi sa prezinte diferite modele de cruci precum "crux decussata", "crucea Sfântului Andrei", "crux monagramata" sustinând aparitia acestora dupa veacul al IV-lea. Trece apoi la descrierea monedelor crestine care prezinta cruci disimulate aratând ca acestea nu pot conduce la o concluzie în ceea ce priveste o Sfânta Cruce preconstantiniana.

Despre simbolul crucii preconstantiniene si semnificatia ei, Ion Dinu sustine ca a fost pur ornamentala, aducând spre exemplificare diferite ilustratii, care de fapt sunt presarate mai pretutindeni în decursul cartii, luate din studii erudite ale vremii si colectii de monede si medalii de la diferite muzee precum Britsh Museum. În general baza studiului o reprezinta monedele, medaliile fie romane, fie siriene, egiptene, macabeice, idumeice s.a. În finalul lucrarii Ion Dinu arata ca Sfânta Cruce nu înseamna numai rastignirea Domnului ci si misterul "Sfintei Treimi" si de asemenea "Crucea cea facatoare de vieata, aratându-ne noua, mântuire, trebuie sa punem toata stiinta spre a da cinstire cuvenita Acelui ce, prin Care ne-am mântuit de caderea ce veche..."

Cartea se gaseste la Biserica din Pietreni, daruita cu autograf de însusi Jean Dinu aceluiasi parinte Ghenghe Draghici.

V.2.D. Conditia crestina a femeii, Editura "Lucatorii Asociati", Constanta 1939, 16 pag.

Aceasta brosura este textul unei conferinte pe care Ion Dinu a tinut-o în Biserica "Adormirii Maicii Domnului" din Constanta în anul 1939. Cu un puternic caracter moralizator, aceasta prezinta o trecere în revista, un scurt popas asupra conditiei femeii de-a lungul timpului pâna la aparitia crestinismului. În religia crestina femeia-mama este cinstita si ea se bucura de tot respectul si cinstea cuvenita. Brosura se doreste a fi un semnal pentru respectul ce-l datoram femeii în toate ipostazele fecioara - mama - bunica într-o societate în care femeia era desconsiderata. În încheiere autorul concluzioneaza ca "puscariile-s frecventate mai mult de barbati decât de femei - pentru ca bisericile lui Iisus Hristos sunt cercetate mai mult de femei decât de barbati..."

Brosura se afla în posesia doamnei Iulia Rodica Ene, fiica lui Jean Dinu din Constanta.

V.3.D. Biserica prenoriana, în fata adversitatii iudaico - pagâne, teza de doctorat.

V.3.F. Viata si activitatea Sfântului Apostol Andrei, Constanta, 1945.

V.3.G. Înapoi spre Evanghelie.

Aceste ultime trei carti semnalate eu nu le-am vazut. Daca voi aprofunda cercetarea o voi face. Acum, am prezentat cartile care contribuie la luminarea acestei personalitati.

Opera lui Jean Dinu este expresia unei conceptii, a unui caz creativ, intelectual, cetatenesc, moralizator, care l-a urmarit de-a lungul vietii si care a încercat sa-l transmita celor care l-au citit, i-au studiat opera si i-au apreciat eforturile.

Fidel telului sau de a lumina, culturaliza, îndruma pe cei în mijlocul carora a trait, creator de traditie si legenda, luptatorul neobosit pentru încetatenirea si respectarea unor precepte de educatie moral - crestina încheiate în primul rând celor multi din lumea rurala, Jean Dinu s-a adresat tuturor celor care au dorit sa transforme imaginea satului si taranului, creând un model al unei vieti spirituale superioare ce radia dinspre Adamclisi spre cele mai îndepartate sate si de ce nu spre marile centre culturale de la orase.

Este o opera ce s-a dorit a fi deschizatoare de drumuri spre o noua societate, spre o transformare benefica în care istoria-legenda-scrierea culta a învatatului nu poate decât sa încurajeze, sa sadeasca dragostea spre lumina si învatatura cartii.

ÎNCHEIERE

Încheierea sustine întru totul introducerea. Ion (Jean) Dinu, personalitate marcanta a satului si comunei Adamclisi si-a legat destinul de aceasta asezare. Om de cultura, artist cultural, îndrumator al colectivitatii în care traieste, creator de traditie crestina si precepte moral - crestine, s-a impus în viata timpului sau, ca o personalitate cunoscuta nu numai în Dobrogea, ci si în toata tara.

Opera sa, monumentele ridicate prin stradania sa, Gimnaziul Traian - lacas de benefica culturapentru tinerii satelor, prototip si model al scoalei noastre nationale din acea vreme, lacasurile de cult, la ridicarea carora si-a adus contributia, sunt astazi marturii peste veacuri ale neobositului luptator Jean Dinu. Cartile sale pline de duh patriotic create din dorinta de a "lumina" neamul sau si de a transorma mentalitatile vremii în energii creatoare, stau marturie a crezului sau creativ, intelectual, cetatenesc si moralizator ce l-a urmaritde-a lungul vietii.

Viata si opera celui care a fost Ion (Jean) Dinu, merita cu prisosinta un loc în galeria marilor oameni de cultura a României de la Mare.

CONCLUZII

1. Un om într-o asezare, om al unei asezari;

2. Marturii.

1. Un om într-o asezare, om al unei asezari

În memoria Adamclisi-ului, Jean Dinu, ramâne unul dintre ctitorii moderni ai acestuia. Prin trecerea sa prin Adamclisi, acesta a lasat pentru posteritate, pentru generatiile care l-au urmat, un mesaj amplu, demn de urmat, cladit prin truda si suferinta atât a stramosilor cât si a urmasilor lor, "pe locul pe care te-a pus Dumnezeu sa cresti, sa fi tu însuti faptuitor si pilda."

Viata si opera lui Jean Dinu, sintetizând, se reduce la o lupta titanica. O lupta care nu i-a dat niciodata ragaz, nici o clipa de odihna si l-a purtat vesnic pe baricade în toiul bataliei pentru luminarea satelor dobrogene.

Timp de aproape 30 de ani, Jean Dinu si-a consacrat viata si activitatea unui "crez" închinat semenilor sai, pe care i-a slujit cu credinta, cu dragoste si cu respect. Aripile acestui ideal s-au frânt în ultima parte a vietii, datorita terorii comuniste, însa el nu a murit niciodata, a continuat sa existe în sufletul si inima celor care l-au cunoscut si i-au fost alaturi.

Ctitoria sa Gimnaziul Traian, lacas de cultura, de benefica pregatire si orientare a tineretului dobrogean, a continuat sa existe în acelasi lacas, dând speranta si cultura a mii de generatii de-a lungul timpului, pâna când naruit de atâta vechime i s-a schimbat locul, dar nu prea departe. Placa comemorativa si noul lacas, dat astazi când gândim putin mai liber, continua opera începuta acum 87 de ani.

Societatile culturale regionale si Societatile culturale scolaresti au pregatit terenul emanciparii culturale si economice ale lumii rurale. Viata economica prospera dovedita de prefacerile ce au urmat, au vestit noua reforma a vietii rurale de tarani, prin tarani. Sindicatul micilor agricultori, fondul de nevoi al satului, în timp, au aratat ca noi, prin noi, putem realiza, daca suntem uniti, ceea ce dorim.

În acest fel, fata Adamclisi-ului, sub aripa ocrotitoare a administratorului de plasa a devenit alta. Era cea a unei comune prospere si înfloritoare. Centrul civic avea o primarie, o scoala primara, o scoala secundara, un post de jandarmi, doua banci, dispensar, patru cooperative, sase stabilimente publice, o judecatorie, o Societate culturala Traian, un ziar local "Glasul Satelor". O viata prospera, un curent spre cultura, spre scoala, o viata noua, un model social bazat pe morala crestina si solidaritate, radia pretutindeni în cadrul plasii Traian. În acest fel s-a continuat constructia unor sali de clasa la gimnaziu, constructia dispensarului, reconstructia si constructia bisericilor, a monumentului eroilor si a lui Eminescu si alte lucruri necesare si cerute de viata satelor fie pentru un nivel de trai mai ridicat, fie pentru o existenta mai culta, superioara, fie pentru cinstirea stramosilor.

Ca om de cultura, Jean Dinu a creat o opera care este închinata atât publicului sau iubit si traditional, tineretul si taranul dobrogean, cât si a oamenilor titrati. Studiile sale teologice prezinta straduinta sa de a arata istoria bisericii noastre crestin ortodoxa, precum si munca de misionari a oamenilor bisericii, ocrotitori si creatori de cultura. Cercetarile sale în domeniul teologic care s-au finalizat cu redescoperirea pesterii Sfântului Apostol Andrei, sfintirea si redarea ei cultului a însemnat pentru Jean Dinu mai mult decât episcopia ce si-o dorea înfiintata lânga bazilicile din cetate.

Biblioteca sa care numara peste 2000 de volume, cum putine existau în judet la acea vreme, continea numeroase opere literare si teologice ale vremii în limbile franceza, italiana, germana, latina precum si dictionare de teologie catolica, Drept canonic, arheologie, dictionar Liturghic precum si importante colectii de reviste: "Les Annales", "Revue des deux mondes", "Illustration" s.a. Aceasta biblioteca avea si numeroase opere ale scriitorilor nostrii de seama, care erau la dispozitia elevilor gimnaziului, profesorilor sai.

Jean Dinu a fost si un recunoscut colectionar. A colectionat antichitati (obiecte de cult), medalii, icoane adunate din toate bisericile dobrogene si monede. În anul 1939 coresponda cu marele nostru istoric Nicolae Iorga, care îi fusese profesor la Seminarul Central din Bucuresti, în legatura cu aceasta colectie. Regimul comunist i-a confiscat-o si nu se stie ce drum a apucat, cert este ca nu a ajuns în nici unul din muzeele dobrogene si nici fiica sa nu-i cunoaste destinul.

Desigur, lupta aceasta uneori peste propriile noastre puteri, închinata unui ideal, unui caz launtric si rezultatele benefice pentru semenii tai care te înconjoara si pentru care tu te zbuciumi în fiecare din clipele tale, nu pentru recunostinta celor ce vor veni dupa tine mâine, ci pentru "omenire", pentru binele neamului tau, este o multumire poate, pentru unii dintre noi, mai mare decât cea mai extraordinara descoperire stiintifica a lumii.

Zâmbetul de pe buze, speranta din ochii care te privesc cu credinta, ca-i calauzesti pasii spre mai bine, este cea mai delicata multumire a sufletului tau, ea valoreaza infinit mai mult decât o revolutie rasunatoare care te acopera de glorie. Dupa ce florile îsi pierd culoarea, parfumul si frumusetea, de abia atunci realizezi cât de benefice erau prin locurile prin care ti-au încântat ochii, ti-au otelit ambitia si ti-au descoperit noi lumi.

Misionarul Jean Dinu, trezind în sufletul, mintea si memoria semenilor sai, dragostea pentru cultura, credinta ca de aici porneste drumul pe cararea realizarii ca om, ca profesie de credinta a fiecaruia, ca luptator pentru supravietuire si destin a celor ce-i îndruma, a ramas si acum peste jumatate de veac în memoria cetatenilor sai. Ei nu au uitat si nu vor uita niciodata ceea ce au mostenit de la stramosii lor si nici urmasii lor nu vor uita.

Închei cu ceea ce Jean Dinu predestina operei sale:

"Neamurile care nu stiu sa-si pretuiasca stramosii, nu merita sa traiasca."

2. "Marturii" despre Jean Dinu

Constantin N. Sarry - directorul cotidianului "Dobrogea Juna" în Dobrogea

Un erou al vremurilor noastre!

"...Sa nu uitam eroii care întâmpina zilnic viata între înaltarea si îmbunatatirea traiului semenilor sai, ducând lupta nu mai putin primejdioasa ca acelor dintâi si a caror bravura nu e prin urmare mai putin de relevat.

Unul din acesti eroi e de netagaduit, nepretuitul nostru amic, Jean Dinu, administratorul de la Adamclisi, localitate a carei faima s-a dus peste mri si tari. (...).

Este într-adevar omul care ridicându-se deasupra cloacei de pasiuni si de interese ce framânta societatea noastra cu ochii vesnic atintiti spre lucrul nazuintelor permanente ale neamului, lupta zi si noapte din rasputeri pentru cât mai multa dreptate si lumina în napastuitele si uitatele sate. Este un erou omul care când atâti neispraviti si nechemati, parasindu-si posturile de onoare si de datorie, au napadit orasele dupa o capatuiala nemeritata si usoara, el cu trei titluri de licenta în buzunar sta alaturi de coarnele plugului, în rând cu semanatorii, ca sa semene idei.

(...). Distanta pe care Jean Dinu o interpune între noi si el, de la Tropaeum Traiani, cetate în care s-a izolat de buna voie si da formidabila lupta împotriva mizeriei si nestiintei sateanului dobrogean - distanta de câteva zeci de kilometri, ia pentru noi proportiile unei misterioase departari istorice si ni-l înfatiseaza ca pe un erou, cum numai mitologia a stiut sa cânte si sa-l imortalizeze cu o singura deosebire: pe când eroii antici creiau legende, eroul Dinu înfaptuieste una din cele mai marete si solide opere a neamurilor noastre.

Mândri de a-l prenumara printre dobrogenii din nastere si printre colaboratorii acestui ziar nu putem dori provinciei noastre decât ca pilda acestui vrednic si neasemuit fiu al ei sa gaseasca cât mai multi imitatori. Ar fi, suntem siguri, cea mai mare rasplata care ar multumi pe modestul si incomparabilul JeanDinu..."

Referent, O personalitate teologica dobrogeana, în "Tomis" 16, nr.9 din 5 septembrie 1939, p. 18-19.

O personalitate teologica dobrogeana

"...D-l Dr. Ion Dinu, modestul avocat de la Adamclisi e un exemplar rar îmtre putinele minti de înalta cultura câte poseda Dobrogea.

Între teologi ocupa loc de frunte pe tara. De retinut ca a luat doctoratul la Cernauti dupa multi ani de la licenta, nevoind a-l lua la Bucuresti unde unii colegi îi erau profesori si cunoastem cât sunt de exigenti si regionalisti cei de la Cernauti, mai ales pentru cei ce vin de la alte Facultati. (...).

Este colaboratorul de toata valoarea al revistei noastre si din articolele publicate se cunoaste fondul ce-l poseda (...). cântaret la biserica din satul unde locuieste, leafa o da pentru înfrumusetarea acestui lacas. De la înfiintarea actualelor corporatii e consilier eparhial al sectiei culturale a Eparhiei si ilustreaza acest loc.

În o parte retrasa a satului, cu liniste de câmp, vizitând locuinta D-lui Dinu nu-ti face impresia ca esti într-o gospodarie, ci într-o institutie de antichitati si de înalta cultura universala. Chiar constructia casei, marunta, lumina putina, ca în muzeele unde se urmareste a nu influenta lumina asupra delicatelor lumini ce formeaza obiectul de arta. Dumnealui poseda un muzeu biblioteca, nu o simpla biblioteca, cum putem avea fiecare din noi. Are peste 500 de obiecte de arta veche, în special religioasa, cele mai multe de origine locala, dar te miri de unde le-a putut culege, chiar când un muzeu regional nu le poseda. Apoi limbile vechi: greaca, slavo-rusa, româneasca chirilica, l-au atras.

Ceiace e caracteristic si arata patima si ceiace n'am mai vazut e faptul ca, pe acele obiecte de arta istorica si de valoare, pe care nu le-a putut lua în posesie, a luat copii de pe ele si le tine în aceeasi mare cinste.

În prima sala, cum intri are muzeul si biblioteca, iar în a doua lucruri si obiecte numai de altar. Socoti ca e biserica a cultului sau, asa cum si-a imaginat-o si acum o traieste. Biblioteca, în mai mult de zece dulapuri mari si etajere, poseda opere rare si de multa valoare mai ales pentru teologie. Fiecare carte e o arma, pe care stapânul a întrebuintat-o, nu e un obiect de muzeu, unde-l pastrezi, doar sa-l vezi prin geamul raftului ca la scoala, ci e întrbuintat pâna la uzura. Îl întrebi: toate cartile le-ai cumparat vechi? De ce-s uzate si atât de mult rasfoite?

Un prieten al D-lui care e mai des în anturaj si de asemenea teolog si cu fond, spune ca au facut o prinsoare ca va nimeri noaptea pe întuneric orice carte din biblioteca ceia ce s'a si întâmplat câstigând pariul.

Are un muzeu - biblioteca ce ar putea interesa mult regiunea dobrogeana si mai ales cultura teologica..."

Dumitrascu Gheorghe, în "Tomis" anul IV, nr. 10(64), octombrie 1974, p. 7.

Dobrogea în corespondenta inedita

Ion Dinu catre Nicolae Iorga:

Adamclisi 1939, martie 14

Mult stimate D-le Profesor,

Timp de 20 de ani de când locuiesc în Adamclisi (sotia mea fiind medic de circumscriptie) am putut aduna prin cumparare si personala culegere o serie de obiecte antice si religioase mai noi, inclusiv 100 de monede de argint mai ales din vremea lui Vespasian si circa 400 de monede de metal nepretios, antice, pe care le însirui pe acest catalog.

Când, ca prim ministru a-ti trecut prin Adamclisi lipseam fiind în strainatate cu sotia. V-as fi invitat sa vedeti colectia despre care vorbesc.

O ofer prin Dvs. oricarei institutii pentru 100.000 lei care nu e deloc valoarea reala a ei.

Ion Dinu, Dr. în teologie

Adamclisi

Dumitrascu Gheorghe, în "Oglinda", nr. 2317 din 29 ianuarie 2003.

Jandinu

Jean Dinu, jurist, fost adninistrator al plasii Adamclisi. Personalitate care s-a zidit definitiv în viata asezarii. Era de toate: când administrator de plasa, când avocat, când profesor de istorie sau latina, arheolog amator, numismat împatimit, colectionar de antichitati si posesor al unei biblioteci cum putine existau în judetul Constanta. Prezent în presa constanteana, autor de articole cu caracter stiintific si cel putin a unei carti "Ruinele romane de la Adamclisi" venind din partea unuia care cunostea lucrurile "la fata locului". Ctitor de gimnaziu, visa la un liceu în Adamclisi si la valorificarea superioara a valentelor turistice, stiintifice, educationale ale Adamclisiului. Un fel de Nifon Balasescu - inspector al Imperiului Otoman pentru "scoalele române" din dreapta Dunarii la 1870, care vedea Macinul ca un centru bisericesc ortodox si cultural al Dobrogei. Nu i-a fost dat lui Jean Dinu sa realizeze ca a gândit. Au venit rasturnarile din 1944, a fost arestat, locuinta si alte cele confiscate, biblioteca arsa în întregime, în mijlocul comunei, în timp ce militienii cu glontul pe teava supravegheau sa nu se sustraga focului vre-o carte a "dusmanului de clasa".

Matei Ionel, Monografia Adamclisi, lucrare de grad I didactic.

Profesor de istorie în Adamclisi - director Grup scolar "Jean Dinu"; lucrare manuscris, Adamclisi 2000.

"S-a nascut în 1890 la Constanta, ca fiu de învatator. A studiat dreptul si teologia la Universitatea din Bucuresti, unde îsi sustine doctoratul cu tema "Biserica preneroniana în fata adversitatii iudaico-pagâne", literatura si istoria la Universitatea Dijon din Franta. Cunostea limbile franceza, italiana, germana, latina si greaca. A fost membru al Baroului de avocati din Constanta si consilier al Eparhiei Tomisului. Este numit avocat la Judecatoria din Adamclisi, iar din 1918 devine praetorul plasii Traian.

S-a casatorit cu Maria Ghetu din Câmpulung Muscel, medic generalist, care si-a facut stagiatura la dispensarul din Adamclisi''.

În 1919, în fruntea unui Comitet de initiativa local, înfiinteaza Gimnaziul Traian, primul gimnaziu privat din Dobrogea, al carui director a fost. Construieste localul scolii din bani proprii, pe care îl extinde cu bani proveniti din taxele elevilor si din donatii. Avea 70 ha pamânt pe care îl arenda, din care 5 ha le-a donat gimnaziului. Pentru meritele sale a primit distinctiile: "Rasplata muncii pentru învatamânt clasa I", "Ofiter al Coroanei României", si "Rasplata muncii pentru biserica clasa I.

A scris poezii, a compus Marsul Gimnaziului si lucrari cu caracter istorico-teologic: Un document crestin apusean de constiinta ortodox-orientala (Aspecte din persecutia lui Marc Aureliu, Cernauti, 1937), Ruinele romane de la Adamclisi (Tropaeum Traiani si Civitas Tropaei, Constanta, 1928) si În jurul episcopiilor Tomis si Durostor, Constanta, 1938."

Banu Constantin, de 81 de ani din Adamclisi si Banu Emilia, de 75 de ani îsi amintesc:

"La început, Gimnaziul Traian, a functionat cu chirie într-un salon (casa) a familiei Iorgulescu, iar apoi când a fost reînfiintat a functionat în casa lui Jean Dinu, care era pe locul unde sunt acum blocurile si muzeul de arheologie. Jean Dinu a fost urmarit de Siguranta ca dusman al partidului, i-au dat foc casei, iar dânsul s-a retras la Bucuresti, ca dascal la o biserica. Familia s-a retras la Constanta, unde fiica lui cea mai mica, Rodica, traieste si astazi.

Pe lânga profesor a fost si avocat si directorul gimnaziului si se ocupa cu serbarile scolii..."

Dinu Gheorghe de 75 de ani si Dinu Elena de 74 de ani, din Adamclisi îsi amintesc:

"Eram copil pe vremea lui Jean Dinu. Tatal meu, Dinu Petre, era cârciumar în sat, având cârciumele sale si era prieten bun cu Jean Dinu, amândoi fiind liberali. În seara când urma sa fie arestat de comunisti, primarul de atunci, Mihaila, fiind desemnat chiar sa-l împuste pe Jean Dinu, l-a trezit pe tatal meu ca sa se duca sâ-l anunte pe domnul Jean ca urma sa fie arestat chiar în aceeasi noapte. Tatal meu a plecat aproape de miezul noptii si l-a anuntat, ascunzându-l în podul casei la Saceanu, vecinul sau, vreo doua-trei zile, dupa care l-au ajutat sa plece din Adamclisi.

Casa sa, biblioteca si tot ce mai avea prin casa, desi era sub paza, a fost jefuita de cei ce veneau în fiecare zi, câte unul, de la P.C.R. si plecau de acolo cu sacosile si buzunarele pline.

Avea mult pamânt si-l dadea în parte la taranii nevoiasi ca sa-l munceasca. Noi, ziua munceam la câmp sau duceam animalele la pascut si seara mergeam la scoala sa învatam.

Era un om bun, zicea ca: "a învatat tot ceea ce se putea învata" pentru timpul acela..."

BIBLIOGRAFIE

Georgescu, Ion, Învatamântul public in Dobrogea, în Dobrogea. Cincizeci de ani de Viata

Româneasca (1878-1928), editia a II-a,    editura "Ex-Ponto", 2003;

Lascu, Stoica, Marturii de Epoca privind Istoria Dobrogei,

volumul I (1878-1916), Muzeul de Istorie

Nationala si Arheologie, Constanta 1999;

Zamfir, C. si Georgescu, O., Presa Dobrogeana, bibliografie

adnotata, Constanta 1985;

Iorga, Nicolae, Români cum era pâna la 1918, volumul II,

editura "Minerva", Bucuresti 1972;

Runcan, Nichita, Sfântul Andrei - apostol al lui Iisus Hristos la

români, editura "Arhiepiscopiei Tomisului",

Constanta 2000;

Helgiu, Vasile, scoala Româneasca Dobrogeana, de la

înfiintare pâna la 1938. Monografie. Istoric,

documente, diagrame, editura "Albania",

Constanta 1938;

* * * , Anuar al Comitetului Scolar Gimnaziul Traian, comuna rurala Adamclisi si judetul Constanta, editura "Albania", Constanta 1924;

* * *, Cartea Verde a judetului Constata, editura "Ex-Ponto",

* * * , Enciclopedia Româna, editura "Minerva", Bucuresti

** * , Eparhia Constanta, Zece Ani de Autonomie Bisericeasca,

editura "Moderna", Calarasi 1936;

* * * , Împartirea Administrativa a României, editie oficiala, Imprimeria Statului, Bucuresi 1926;

* * * , Judetul Constanta între anii 1916 si 1922/1923. Expunere prezentata Consiliului Judetean de catre N. T. Negulescu, prefectul judetului Constanta, editura "Victoria", Constanta 1924;

* * * , Pontica XVIII, Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie, Constanta 1925;

* * * , Publicatii periodice dobrogene (1878-1914), Biblioteca Judeteana Constanta;

* * * , Studii Istorice Dobrogene, editura "Ovidius University Press", Constanta 2003.