Lupta antiotomana sub conducere lui
Iancu de Hunedoara si Vlad Tepes
Rolul lui lancu de Hunedoara in stavilirea inaintarii otomane pe linia Dunarii, in Europa de Est si Centrala prima jumatate a secolului al XV-lea se caracterizeaz 757s188h a prin confruntari militare dintre lumea crestina, reprezentata de Ungaria, Polonia si Tarile Romane, sustinute de Papa, si cea musulmana, reprezentata de Imperiul otoman. Imperiul Bizantin nu mai are forte suficiente de a se opune turcilor si treptat este redus la teritoriul Constantinopolului si a imprejurimelor lui, iar la 1453 este cucerit de oastea otqmana. Anglia si Franta, precum si statele italiene (Venetia, Milano, Florenta si Neapole) erau angajate in lupte unele impotriva altora si nu raspundeau la apelurile Papei de a organiza o cruciada antiotomana.
In aceste conditii la lupta activa impotriva expansiunii otomane se ridica, in primul rand, tarile aflate nemijlocit in pericol de a fi cucerite: Ungaria si Tarie Romane, in fruntea luptei antiotomane de la mijlocul secolului al XV-lea se situeaza lancu (loan) de Hunedoara, de numele caruia sunt legate ultimele mari incercari de a respinge turcii din Europa.
lancu de Hunedoara provenea dintr-o familie de mici nobili romani din Hateg, care au participat la luptele Ungariei cu Imperiul otoman. El a ocupat consecutiv functiile de ban de Severin (1438-1441), de voievod al Transilvaniei (1441-1446), de guvernator (1446-1453) si de capitan general al regatului (1453-1456).
Papa Eugeniu al IV-lea cheama curtile europene la o cruciada antiotomana, dar ea nu este sustinuta de puterile Europei de Vest. in aceste imprejurari, in septembrie 1443 lancu, ajutat de regele Vladislav, trece Dunarea si ocupa orasele Nis si Sofia. Rezistenta turcilor in trecatorile muntilor si conditiile grele ale timpului de iarna il silesc pe lancu in februarie 1444, dupa ce parcursese o distanta de 300 km, sa se retraga. Aceasta expeditie militara de 6 luni a fost numita "Campania cea lunga".
In aceste imprejurari Papa si Venetia il induplica pe regele Vladislav sa reia ostilitatile, deoarece Venetia acceptase sa trimita o flota care avea sa faca imposibila trecerea prin Stramtorile Marii Marmara a trupelor turcesti, aflate in Asia Mica. Cruciada a fost inceputa in toamna anului 1444 cu trupe putine. Oastea regala si cea transilvaneana, la care se alatura cea a Tarii Romanesti condusa de Vlad Dracul (revenit la domnie in aprilie 1444), trec Dunarea si se indreapta spre Nicopole si Varna. Dar genovezii din Pera, care se temeau de intarirea rivalilor lor venetieni, transporteaza trupele sultanului din Asia Mica pe malul european. Armata crestina a fost luata prin surprindere de ostiri turcesti mult mai numeroase. Ca urmare, cruciatii au fost infranti, iar regele Ungariei Vladislav cade pe campul de lupta. Prin dezastrul de la Varna a disparut si speranta de a mai salva Constantinopolul si de a respinge turcii din Europa.Dupa moartea lui Vladislav lancu de Hunedoara este ales guvernator al Ungariei (1446) pe timpul minoratului regelui Ladislau al V-lea. lancu reuseste sa obtina stabilitatea interna a tarii, sa continuie legaturile cu domnii Moldovei si Tarii Romanesti si sa incheie o alianta antiotomana cu sarbii si albanezii.Cu scopul de a atrage fortele Moldovei si Munteniei la cruciada antiotomana, lancu intra in 1447 in Tara Romaneasca, il inlatura de la domnie pe Vlad Dracul (care devenise fidel sultanului) si il aseaza in scaunul domnesc pe Vladislav a! II-lea (1447-1456). La inceputul anului 1448 lancu intervine in Moldova si il sprijina pe Petru al Il-lea (1448-1449), inlaturandu-l de la domnie pe Roman al Il-lea (1447-1448), care era sustinut de poloni Pentru ajutorul acordat Petru cedeaza lui lancu cetatea Chilia.
lancu de Hunedoara face repetate cereri de ajutor catre tarile apusene, intareste cetatile de pe Dunare, intervine in Moldova sustinandu-l pe Bogdan al Il-lea (1449-1451), apoi pe Alexandru (1452-1454), pune la dispozitia lui Vlad Tepes, refugiat in Transilvania, un corp de oaste (1456), pe care ultimul il foloseste in august 1456 pentru a ajunge la domnie. Prin aceste masuri lancu incerca sa diminueze influenta polona si otomana in Tarile Romane.
Prin actiunile sale militare si diplomatice lancu de Hunedoara a reusit sa opreasca la mijlocul secolului al XV-lea ofensiva turcilor spre Europa Centrala, sa apere statele de la nordul Dunarii de cucerirea otomana si prin aceasta sa apere si civilizatia europeana, fiind un exemplu pentru lumea apuseana care se hartuia pentru interese marunte.
Lupta antiotomana sub conducerea lui Vlad Tepes. in perioada care a urmat dupa moartea lui Mircea cel Batran la tronul Tarii Romanesti in anii 1418-1456 s-au schimbat la tron 9 domni, care au totalizat 18 domnii. De luptele politice interne au profitat otomanii, care tot mai des urcau pe tron persoane favorabile lor.
Ajuns la domnie in august 1456 (dupa ce ocupase tronul pe un termen scurt in 1448), Vlad Tepes (1456-1462, 1476) si-a pus sarcina de a pregati tara pentru lupta decesiva cu turcii, in acest scop el a luat masuri pentru intarirea autoritatii domniei si suprimarea luptelor dintre fractunile boieresti. De politica lui interna autoritara, promovata cu o severitate extrema fata de toti cei ce incalcau legea, tine si porecla "Tepes", deoarece mijlocul principal de tortura si executie pe care il folosea era teapa.
Masuri severe au fost luate de domn nu numai in privinta boierilor, ci si a negustorilor sasi, care nu respectau vamile impuse de domn la intrarea si iesirea marfurilor lor din tara.
In 1459 Papa Pius al Il-lea lanseaza un apel la o cruciada antiotomana. Initiativa papala a avut drept rezultat o rascoala a grecilor in Pelopones, reprimata de turci. Dar ea a servit drept imbold pentru Uzun Hasan, hanul turcmen al uniunii tribale Akkoyunlu, la actiuni impotriva sultanului, in Europa Vlad Tepes incepe actiunea in intelegere cu Matei Corvin, regele Ungariei (fiul lui lancu de Hunedoara).
In aprilie 1462 Mehmed al Il-lea in fruntea unei armate uriase (circa 100.000 oameni) incepe o mare campanie impotriva Tarii Romanesti. Tepes cheama "oastea mare" a tarii, adunand circa 30.000 de ostasi. Campania a decurs in trei etape. La prima etapa domnul muntean incearca sa retina pe otomani la Dunare, aduce turcilor anumite pierderi (la Braila), dar nu reuseste sa-i opreasca. Urmeaza o a doua etapa, cand sultanul inainteaza spre Targoviste. Tepes pustieste teritoriul pe unde trec turcii si ii hartuieste necontenit, in cursul uneia din aceste actiuni domnul ataca noaptea tabara otomana in speranta de a-l prinde pe sultan, operatie care s-a bucurat de un larg ecou in tarile Europei, inaintand pana la Targoviste, pe care o gaseste pustie, sultanul, sleit de puteri, incepe retragerea. Vlad Tepes a ramas in istoria romanilor drept un luptator ferm pentru independenta Tarii Romanesti. Acestui maret scop el a subordonat programul sau intern de consolidare a puterii domnesti si cel extern - de organizare a rezistentei impotriva expansiunii otomane, prin utilizarea cu iscusinta a fortelor modeste de care dispunea.
|
