MAGELLAN SI PRIMA CALATORIE IN JURUL LUMII

MAGELLAN sI PRIMA CĂLĂTORIE ÎN JURUL LUMII

SOLIS sI DESCOPERIREA FLUVIULUI LA PLATA

Dupa ce Balboa a descoperit „Marea de sud", a urmat prima încercare
_sud^a p^{e a}-iunge acolo pe mare, ocolind continentul nou descoperit pe la
_vara, ^re^^uP^unînd ca dincolo de continent, departe în vest, se afla ade-
Pilot f ^'^e l^a miazazi", Juan Diaz Solis, care fusese numit atunci

- ^{al Castiliei}> ^a început în 1515—1516, cu doua sau trai corabii, sa
t- ^area ^^{e su}d> venind dinspre oceanul Atlantic si înaintând de-a
^af?ⁿli b î l

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

descoperit estuarul unui fluviu urias, pe care 1-a luat mai întîi trîmtoarea spre oceanul de Rasarit. Solis a debarcat pe tarm, dar a cis de indieni. Mai târziu, în cinstea sa, Magellan a numit acest estu io de Solis (de la mijlocul secolului al XVI-lea el se numeste La Plata)

PROIECTUL LUI MAGELLAN sI COMPONENŢA EXPEDIŢIEI SALE

Fernando Magellan¹, un nobil portughez sarac, luase parte, între iii 1505 si 1511, la cucerirea Indiei de est si a ipeninsulei Malaoca. ]V[_aj rziu el a luat parte la expeditiile portugheze din Africa de nord, unde fost ranit. Dupa ce s-a întors în patrie, a cerut regelui o avansare neîn-mnata în serviciu, dar a fost refuzat. El a propus un proiect de expeditie întru a ajunge dinspre vest în insulele Moluce. Proiectul a fost respins.

Jignit, Magellan si-a 626r173g parasit patria, plecînd în Spania. El s-a asociat i astronomul portughez Ruy Faleiro, care sustinea ca a gasit metoda întru stabilirea exacta a longitudinilor. Amândoi s-au prezentat la îvilla în fata Consiliului pentru Indii si au declarat ca insulele Moluce principalul izvor al bogatiei portugheze — trebuie sa apartina Spaniei, ^oarece se afla în emisfera apuseana, spaniola (în baza „împartirii lumii" n 1494), dar ca la aceste „insule ale Mirodeniilor" trebuie sa se ajunga, întru a nu trezi banuiala portughezilor, dinspre vest, si anume prin area de sud descoperita si anexata de Balboa la posesiunile spaniole, agellan a demonstrat cu foarte multa putere de convingere ca între eanul Atlantic si Marea de sud trebuie sa existe o strîmtoare, la sud de ■"ara Sfintei Cruci" (America de sud). Magellan si Faleiro au cerut la 3eput aceleasi drepturi si privilegii care fusesera fagaduite la timpul sau l Columb. Dupa îndelungi tocmeli cu consilierii regelui, care si-au zervat o mare parte din veniturile presupuse, precum si dupa oarecare ncesii facute de portughezi, s^a încheiat cu ei o conventie. Regele trol I s-a obligat sa echipeze pe socoteala tezaurului cinci corabii si asigure expeditiei provizii pe doi ani.

Chiar înainte de plecare, Faleiro a renuntat la calatorie, astfel încît îgellan, care era fara îndoiala sufletul acestei expeditii, a ramas sin-rul ei conducator. Magellan a arborat pavilionul de amiral pe corabia rinidad" (110 tone). La staruintele Consiliului pentru India care nu ea încredere deplina în portughezul Magellan, capitani ai celorlalte rabii au fost numiti spanioli: pe corabia „San Antonio" (120 de tone) Juan Cartagena, nobil de origine, ruda cu episcopul Fonseca (Cartagena dobîndit de asemenea împuterniciri speciale de controlor regal al regii expeditii); pe „Concepcion" (90 de tone) — Gaspar de Quesada-„Victoria" (85 de tone) — Luis de Mendoza, iar pe „Santiago" (75 de ie) — Juan Serrano². Echipajul întregii flotile (potrivit listelor de plata

Asa se obisnuieste sa fie numit. Adevaratul sau nume portughez este Magalhaes-

Pe liste el figura ca fiind originar din Sevilla; în 1512, navigase din Spania spr&
ui Darien în calitate de cîrmaci. Dupa o alta versiune el ai- fi fost portughez
numele de Joâo Serrao) si ar fi navigat de cîteva ori pîna în India.

MAGELLAN sI PRIMA CALATOKIE ÎN JL'RUL LUMII

cifra la 239 de oameni. _{aflau 26 de oameni}

Pe b      f^eau solda; printre aces-care nu P^rlin_înarul italian Antonio f%J (din orasul Vteenza din ;^u_r„_{re a} devenit istoricul

5nVrul lumii. Deoa-
p                 ^ ^ _{marmar s1 nicl}

^reCtrS un izvor foarte important îl ^ffeStuie însemnarile din jurnalele ale vaselor, pe care le tinea o Albo - mai întîi ajutor de ££* pe „Trinidad", iar apox cir-Sari pe „Victoria".

DESCOPERIREA FATAGONIEI. IERNATUL  sI RĂSCOALA

La 20 septembrie 1519, escadra iesi din gurile fluviului Guadalquivir si se îndrepta prin insulele Canare, spre sud-vest, catre tarmurile Bra­ziliei, în timpul trecerii peste ocean, Magellan a elaborat un sistem bun de semnalizare si corabiile din flotila

sa, desi de tipuri diferite, nu s-au

ratacit niciodata una de alta. Neîntelegerile dintre Magellan si capitanii spanioli au început foarte curând. îndata ce flotila s-a îndepartat de insu­lele Canare, Cartagena a pretins ca Magellan sa se sfatuiasca cu el la orice schimbare a itinerariului. Dar portughezul i-a raspuns linistit si mîndru: „Datoria domniei voastre este sa urmati ziua steagul meu, iar noaptea felinarul de la pupa corabiei mele". Câteva zile dupa aceea, cînd MageUan i-a adunat pe toti capitanii ipe corabia sa, Cartagena a ridicat din nou problema conducerii comune a expeditiei. Atunci Magellan, care, desi mic de statura, era înzestrat cu o mare putere fizica, 1-a apucat pe neasteptate de guler si a poruncit sa fie arestat si tinut sub paza pe „Victoria", iar pe „San Antonio" a numit un alt capitan — Alvaro Mesquita, o ruda a lui, marinar portughez, participant fara solda la aceasta expeditie.

La sfîrsitul lunii noiembrie, escadra a ajuns la extremitatea estica a Americii de sud, iar pe la mijlocul lunii ianuarie se afla în dreptul es-tuarului La Plata. Neavind încredere în relatarile însotitorilor lui Solis, Magellan a explorat din nou La Plata si, fireste, n-a gasit strâmtoarea Pre Marea de sud. Mai departe spre sud se întindea un pamânt pustiu, ^cunoscut. Magellan s-a îndreptat mai întâi în directia sud-vest, unde a ⁰^⁶"* ^marele Solf San Matias, iar apoi spre sud. La 1 aprilie 1520, emisfera sudica s-a anuntat sosirea iernii, Magellan a hotarît sa

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

Construirea unei corabii (gravura din secolul al XVI-lea)

; opreasca pentru iernat în micul golf San Julian, în dreptul paralel 3 49° latitudine sudica. El a adus în golf patru din corabiile sale, îsul sau, din precautie, 1-a ancorat la iesirea din golf în ocean.

Ofiterii nemultumiti au hotarât sa-1 sileasca pe Magellan „sa execute structiunile regelui", adica sa ceteasca imediat spre capul Bunei Spe-nte, pentru a ajunge în insulele Moluce pe drumul rasaritean (portu-lez). în aceeasi noapte a izbucnit rascoala. Cartagena a fost eliberat, îbelii au pus mîna pe trei corabii — „Victoria", „Concepcion" si „San itonio", l-au arestat pe Mesquita, iar Quesada 1-a ranit mortal pe aju-rul de cîrmaci de pe „San Antonio", devotat lui Magellan. Capitanii anioli au îndreptat tunurile asupra vasului amiral si i-au cerut lui agellan sa vina la ei pentru tratative. Asadar, împotriva celor doua rabii ale lui Magellan se aflau trei corabii rebele, gata de lupta. Dar belii nu aveau încredere în marinarii lor, iar pe una din corabii au fost voiti chiar sa-i dezarmeze. în aceste momente grele, Magellan a dat do-da de calm si hotarîre. El a trimis pe alguazilul (ofiterul de politie) Gon-'o Gomez Espinosa, care îi era credincios, cu cîtiva marinari pe „Victoria"

sa-1 pofteasca pe capitanul Mendoza sa vina pe vasul amiral pentru itative directe. Mendoza, fireste, a refuzat. Atunci alguazilul i-a înfipt

pumnal în gît, iar unul dintre marinari i-a dat lovitura de gratie. Un : partizan al lui Magellan, ginerele sau, portughezul Duarte Barbosa, pus îndata stapînire pe „Victoria" si a fost numit capitan al ei. Acum aortul de forte s-a schimbat în favoarea lui Magellan, caci de partea

erau trei corabii. Pentru ca vasele rebele sa nu poata fugi, amiralul

MAGELLAN sI PRIMA CĂLĂTORIE ÎN JURUL LUMII

"                          upase, dupa cum am aratat mai sus, o pozitie avantajoasa

prevazator       goli.' „San Antonio" a încercat sa iasa în larg, dar dupa
^ iesirea a ^ ^ vasul amiral, marinarii i-au legat pe ofiteri si s-au
prima ^V^ _{lucru s}-a petrecut si pe „Concepcion".
dat ^ i aitii bl

f_mai înainte, iar Cartagena, împreuna cu un preot rebel, au fost gg ucis _coasta pustie. Pe ceilalti rebeli însa i-a crutat, chiar si pe debarca ^j^ g_ebasti_an Elcano, ajutorul de cîrmaci de pe „Concepcion", ** îndreptase tunurile asupra vasului amiral.

^C2TeLa mijlocul lunii mai, Magellari a trimis pe Serrano, cu corabia „San- în explorare spre sud. Serrano n-a izbutit sa patrunda prea de- spre sud, din cauza ca „Santiago" s-a sfarâmat ide stânci în dreptul lui Santa Cruz (50° latitudine sudica); echipajul sau s-a putut salva c multa greutate (un singur marinar a pierit). Magellan l^a numit pe Serrano capitan pe „Concepcion".

Golful unde iernau corabiile lui Magellan era vizitat de indieni de o statura foarte înalta. Ei au fost numiti patagonezi (în spaniola „pata-eon" înseamna cu picioare mari), iar tara lor se numeste de atunci Pata-qonia. Pigafetta a exagerat înaltimea bastinasilor, prezentîndu-i ca pe niste adevarati uriasi. La sfîrsitul lunii august escadra a parasit golful San Julian si a înaintat pîna la gurile rîului Santa Cruz. Acolo marinarii au ramas pîna la mijlocul lunii octombrie, asteptând venirea primaverii (din emisfera sudica).

DESCOPERIREA STRÎMTORII MAGELLAN

La 18 octombrie escadra a pornit spre sud, de-a lungul tarmului Pa-tagoniei. înainte de a iesi în larg, Magellan a declarat capitanilor ca va cauta la sud o strâmtoare între oceanul Atlantic si Marea de sud si ca va coti spre rasarit numai în cazul cînd nu va gasi strîmtoarea pîna în drep­tul paralelei de 75°. Prin urmare si el se îndoia de existenta „strimtorii Patagoniei", dar voia sa încerce toate posibilitatile. Golful sau strîm-^^{rea care} '^ducea spre apus a fost gasit dupa trei zile, la 21 octombrie 1520, dincolo de paralela de 52° latitudine sudica, dupa ce Magellan ex-P °rase coasta dinspre oceanul Atlantic, pîna atunci necunoscuta, a Ame-sud¹ - ^{SUd> ipe} ° ^distanta de peste 4 000 de km, între 34 si 52° latitudine Qica, descoperind cu acest prilej toate golfurile de pe aceasta coasta» Pnntre care Bahia Blanca, San Matias, San Jorge si Bahia Grande.

^ndata ce escadra, ocolind capul Fecioarelor (Cabo Virgenes),a cotit J    ' ^^e^^{an a} trimis înainte doua corabii ca sa cerceteze daca nu ^lnaS directie vreo iesire în largul- marii. în cursul noptii s-a ^anienintet ° ^^{urtuna care a} durat doua zile. Corabiile trimise înainte erau ⁿarii a      , ^s^ ^Se ^arîme de stînci. Dar în momentul cel mai critic mari- într* ^€rVat ° ^strîrntoare îngusta, s-au îndreptat într-acolo si au "^ ffolf destul de larg. Ei si-au continuat drumul prin acest

si rna"^Zi^ar^ ° ^a^^ strîmtoare, dincolo de care se deschidea un nou ^iarg Atunci capitanii oelor doua corabii — Mesquita si Ser-

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

rano — au hotarît sa se ca si sa-i raporteze lui lan ca, dupa cît se pare, oul sit trecerea spre Marea de * „ ... Am vazut cele doua J„ bii care se apropiau de nor ■ pînzele întinse si cu pavil^ nele ridicate. Cînd au aiun~ mai aproape. . . oamenii de n! ele au început sa traga cu tu! nurile si sa ne salute scotînrj strigate de bucurie".

Totusi, iesirea în Marea de sud era înca departe. Magellan a mers cîteva zile spre sud prin „golfurile" largi, pîna cînd a vazut doua canale (lînga insu­la Dawson). Unul ducea spre sud-est, iar celalalt, spre sud-vest. Magellan a trimis spre sud-est corabiile „San Anto­nio" si „Concepcion", iar spre sud-vest, o barca. „Oamenii trimisi [în barca] s-au întors dupa trei zile cu stirea ca au vazut un cap si o mare deschi­sa. La auzul acestei vesti capi-tanul-general a plîns de bucu­rie si a denumit acest cap De-seado¹..."

„Trinidad" si „Victoria" au patruns în canalul de sud-vest si au ra-

as ancorate acolo ipatru zile, apoi s-au înapoiat, pentru a se alatura

lorlalte doua corabii. Dar n-au gasit decît corabia „Concepcion", care

despartise de „San Antonio": ea a nimerit într-un loc unde strâmtoarea

închidea — golful Inutil, si s-au întors înapoi.

„San Antonio" a ajuns într-un alt golf închis; la înapoiere, negasind

:adra la locul ei, ofiterii s-au rasculat din nou, l-au ranit si l-au ferecat

lanturi pe Mesquita, au ales un alt capitan si s-au întors în Spania.

ntru a se justifica, dezertorii l-au acuzat pe Magellan de tradare si a^u

;t crezuti. Mesquita a fost arestat, iar familiei lui Magellan i s-a retras

itorul din partea tezaurului (sotia si copilul lui au murit curând în mi-"

■ie). Dar participantii la expeditie nu stiau în ce împrejurari a dispa-

; „San Antonio". Ei credeau ca vasul a pierit, deoarece Mesquita era

prieten de nadejde al lui Magellan. Dupa fuga corabiei „San Antonio',

Magellan nu-i mai ramasesera decît trei vase, ia refectivul echipajulu¹

izuse mult.

Capul Dorit, astazi Pilar.

MAGELLAN sI FRIMA CĂLĂTORIE ÎN JURUL LUMII

mai departe de-a

care se ingus- _agellan a mai con-Seinei zile (23-28 vasele spre nord-gînd parca pe fundul SSSi între munti. Mun- ti ?cu altitudini de peste mt itr.) si tarmurile gola- ale strîmtorii pareau pusta, £r la sud se vedeau în timpul Xi trîmbe de fum, iar noap­tea focuri. Magellan a denumit acest pamînt sudic, ale carui di­mensiuni nu le cunostea, Ţara Focurilor¹; pe hartile noastre el este denumit gresit Ţara de Foc. Dupa 38 de zile de la gasirea intrarii dinspre Atlantic în , strîmtoarea care leaga într-adevar cele doua oceane, Ma­gellan a descoperit capul Dorit (astazi Pilar), lînga iesirea spre oceanul Pacific din strîmtoarea Magellan.

PRIMA TRAVERSARE A OCEANULUI PACIFIC

Strîmtoarea Magellan (schita a' hartii lui Pigaîetta; pe original, nordul se aiîa jos).

în sfîrsit, la 28 noiembrie 1520, Magellan a iesit din strîm-

toare (ea are o lungime de circa 550 de km) în largul oceanului, condu-cind cele trei corabii care îi mai ramasesera prin „Marea de sud", la înce­put m directia nord. La 1 decembrie, în dreptul paralelei de 48° latitudine i_a ^l<t\ ^sr^a °bservat de pe corabii, pentru prima si ultima oara, pamînt rasarit. Era probabil una dintre insulele arhipelagului Chilian. De se considera ca Magellan a mers spre nord pîna în dreptul parale-°5 latitudine sudica, iar apoi a schimbat directia spre vest-nord- ^insulele Moluce. El stia ca aceste insule se afla în dreptul iu s-a lamurit nici pîna astazi de ce a trecut ecuatorul, dincolo de paralela de 10° latitudine nordica.

Vet * " ^lC versiuni, Magellan a denumit aceasta tara sudica „Ţara Fumuri-

(iin jmq „Tierra de los Humos"; astfel figureaza ea pe o veche harta spa

^pe motiv _C" ^{T Iege}^^e Carolla dat ordin sai se schimbe numele în „ŢaTa Focurilor'',

^a .=nu exista fum fara foc".

(a

geografice I.-II.

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

„ .. . Am iesit din toare si am ajuns pe î marii Linistite. Timp tj_e .^ luni si douazeci de zile ^ mers fara pic de hrana pr^ pata. Ne hraneam cu pesruJ¹" dar acestia se transformase *' într-un fel de pulbere ames^î cata cu viermi.. . Miroseau ta re a urina de sobolani. Beam " apa galbena, statuta. Mîn_cam° de asemenea, pieile de bou" ^ care erau acoperite vergile ca sa nu se roada Le înniuiam în apa de mare timp de patru-cinci zile, dupa care le puneam pentru cîteva minute pe car­buni încinsi si le mîncam. Adesea ne hraneam cu rume­gus. sobolanii se vindeau cu jumatate de ducat bucata, dar nici la acest pret nu-i puteai dobîndi" {Pigafetta).

Aproape tot echipajul era bolnav de scorbut. 19 oameni au murit, printre care si bas­tinasii captivi — un brazilian si un „urias" patagonez. Din fe­ricire vremea a fost buna tot timpul, de aceea Magellan asi dat oceanului denumirea de Pacific.

Probabil ca în timpul traversarii oceanului Pacific, în emisfera su-lica, un însotitor al lui Magellan — se pare cârmaciul Andres San Martin, >e care Pigafetta îl numeste „astrolog" — a descoperit doua sisteme ste-are care mai tîrziu au capatat denumirea de Norul mare si mic oî_^îl" Wagellan. „Polul Sud nu este atît de înstelat ca polul Nord — scrie Pi etta. — Aici se vad aglomerari cuprinzînd multe stele mici, care ^aI™ⁿ" esc niste nori de praf. Distanta dintre ele nu e mare si sînt cam palw^e- rintre ele se afla doua stele mari, dar nu prea stralucitoare, care sfi nisca foarte încet".

Traversînd oceanul Pacific, escadra lui Magellan a strabatut cel V in 17 000 de km, din care o mare parte în apele Polineziei de sud . /[icroneziei, unde sînt presarate nenumarate insule mici. Este uimitor c ti tot acest timp calatorii n-au întîlnit decît „doua insulite pustii, pe ^cf u gasit numai pasari si copaci". Potrivit însemnarilor lui Albo, pri

MAGEIXAN sl PRIMA CĂLĂTORIE ÎN JURUL LUMII

San Pablo") se afla la 16° 15' latitudine sudica, iar a doua („Ti-Hâ i"T^jica „Rechinii") la 11° 15' latitudine sudica. Magellan si Albo nes , „_oar-|-_e exact pentru acea vreme latitudinea; dar, întrueît în se-st^^vi-lea nu putea fi vorba de o calculare exacta a longitudinii, c°^lul. Qgibil sa identificam aceste insulite cu vreo insula reala de pe

futile noastre.

î fîrsit, la 6 martie 1521, au aparut la vest trei insule locuite (din l insulelor Mariane). Zeci de luntri ale bastinasilor au iesit în a strainilor. Ele navigau cu ajutorul unor vele triunghiulare T^ine fgc_Ute din frunze de palmier. De aceea, Magellan a denumit la T "f_{ut aC}este pamînturi noi — „Insulele velelor latine". în dreptul insu-^l\^ mari (probabil Guam — 13° latitudine nordica) localnicii — oameir hesi, bine facuti, goi¹, dar purtînd mici palarii din frunze de palmier ^se catarati pe corabii si furau tot ce le cadea în mîna. „Sînt saraci, dar foarte îndemînateci si mai cu seama hoti foarte iscusiti si de aceea am numit cele trei insule — „insulele Hotilor" (Ladrones) — scrie Pigafetta. Cînd insularii au furat una din barci care era legata de pupa unei cora­bii Magellan, suparat, a debarcat pe tarm un detasament de marinari înarmati, a dat foc la câteva zeci de colibe si barci, a ucis sapte oameni si si-a luat barca înapoi. „Cînd vreunul din bastinasi era ranit de sagetile trase de arbaletele noastre, care îl strapungeau, el începea sa traga de capatul sagetii în toate partile, o smulgea din trup, o Drivea cu uimire si asa murea... ceea ce ne-a -stârnit multa mila. Cînd au vazut ca ne înde­partam, bastinasii ne-au urmarit cu mai bine de o suta de barci. Apro-piindu^se de corabii ei au aruncat în noi cu pietre... In barcile lor am vazut si femei care tipau si-si smulgeau parul, bocind pesemne pe cei ucisi de noi".

în dimineata zilei de 16 martie 1521, dupa ce a mai parcurs spre vest vreo 2 000 de km, în dreptul paralelei de 10° latitudine nordica, es­cadra s-a apropiat de un grup de insule din Asia de est, denumite ulte­rior Filipine, si s-a oprit lînga insula Siargao.

Oricum s-ar fi calculat distanta parcursa realmente de corabiile lui Magellan din America pîna la primele insule mari, ea s-a aratat a fi mult mai mare decît distanta dintre Lumea noua si Japonia indicata pe hartile din acea vreme. Magellan a dovedit ca între America si Asia se afla o unasa întindere de apa mult mai larga decît oceanul Atlantic. într-adevar, ^olumb a traversat pentru prima oara oceanul Atlantic într-o luna si P^ cînd lui Magellan i-au trebuit pentru traversarea oceanului Pa- mai mult de trei luni, desi a avut o vreme minunata si vînt prielnic. _caj, ■^D^^scoperirea strîmtorii între oceanul Atlantic si Marea de sud si î_n g °^na l^ui Magellan pe Marea de sud au produs o adevarata revolutie este ^{0Sr e}j S~^a dovedit ca cea mai mare parte din suprafata globului nu

J^Pata de uscat, ci de ocean si ca exista un ocean Mondial unic.

^ ^meil^e purtau niste cingatori peste solduri sub forma „unei fîsii înguste ^SubUre ca hîrtia".

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

MOARTEA LUI MAGELLAN

Din prudenta, Magellan s-a îndreptat în ziua urmatoare la nond

Siargao, spre insulita nelocuita Homonhon (la sud de marea insula Sam

ta sa ia apa de acolo si sa dea oamenilor .posibilitatea sa se odihneai

localnicii de pe insulita vecina Suluan au început sa-i viziteze pe spân'⁰?-"

i, în schimbul bonetelor rosii si a tot felul de maruntisuri, l_e aduce

ructe, nuci de cocos si vin de palmier. Ei spuneau ca „în aceste locif^

e afla multe insule". Magellan a denumit arhipelagul — „San LazaryJ*

«paniolii au vazut la capetenia tribului cercei si bratari de aur, tesatu '

e bumbac brodate cu matase si arme albe împodobite cu aur. Dupa c"'

îva zile escadra a pornit spre sud-vest si s-a oprit lînga insula Carniguin

a nord de Mindanao). De „Trinidad" s-a apropiat o luntre si cînd ma-

lezul Enrique, sclavul lui Magellan, i-a strigat pe vîslasi în limba sa nia-

:rna, ei 1-^au înteles pe data. Dupa doua ore au sosit doua barci mari

[ine de oameni, în frunte cu cîrmuitorul localnic si Enrique s-a putut

itelege cu ei fara greutate. Acum Magellan si-^i dat seama ca se afla în

«a parte a Lumii vechi unde se vorbeste limba malaeza, adica în apro-

ere de „insulele Mirodeniilor", daca nu ajunsese chiar la ele. Magellan,

re mai fusese în sud-estul Asiei, si sclavul sau Enrique, originar din

unatra, au încheiat virtualmente prima calatorie în jurul lumii din is-

ria omenirii.

Cîrmuitorul insulei a venit pe vasul-amiral si i-a dat lui Magellan

loti care au condus corabiile pîna în marele port comercial Cebu, din

iula cu acelasi nume din partea centrala a Filipinelor. în jurnalul de

nd al lui Albo si în însemnarile lui Pigafetta apar denumiri de insule

cunoscute pîna atunci europenilor — Leyte, Bohol, Cebu etc. Istoricii

1 Europa occidentala denumesc acest proces de cunoastere a arhipela-

lui de catre europeni descoperirea Filipinelor, cu toate ca insulele fu-

era vizitate de mult de navigatori din tari cu o civilizatie superioara

. Asia de rasarit, Magellan si însotitorii sai vazînd acolo marfuri chi-

:esti, de pilda, vase de portelan. In portul Cebu, ei au gasit o adeva-

a lume „civilizata". Cîrmuitorul orasului a început prin a le cere sa

teasca vama. Magellan a refuzat, dar i-a oferit prietenia sa si ajutor

itar, daca acesta se recunoaste vasal al regelui Spaniei. Pentru a-1 con-

£e mai usor, el a organizat în dreptul insulei Cebu o lupta între oa-

lii din echipajul sau, un fel de manevre militare. în port se aflau

îbii care sosisera din Asia de sud-vest. Unul dintre proprietarii vase-

— un siamez musulman — i-a spus cîrmuitorului: „Baga de seama,

>îne, caci sînt aceiasi oameni care au cucerit Calicut, Malacca si toata

ea Indiei..." Cîrmuitorul din Cebu a acceptat propunerea lui Magel-

si dupa o saptamîna s-a si botezat împreuna cu familia sa si cu cîteva

de supusi. Dupa cum afirma Pigafetta, curînd'au fost botezati „toti

itorii acestei insule si altii din alte insule. Pe insula vecina &ra dat

mei colibe, din pricina ca locuitorii au refuzat sa se supuna rajahului

îuitorului) si noua".

Ca protector al noilor crestini, Magellan s-a amestecat în certurile ■e cîrmuitorii insulitei Mactan, situata în fata orasului Cebu. în noap­te 26 spre 27 aprilie 1521 el a plecat acolo cu saizeci de oameni î°

MAGELLAN sI PRIMA CĂLĂTORIE IN JURUL LUMII

Din pricina recifelor de corali, barcile nu s-^au putut apropia
trei ^^arCl₁vr_ageIl)an a fost nevoit sa lase în barci oamenii înarmati cu arba-
de tario- _<^_et_e> iar el însusi cu cincizeci de marinari au ajuns pe insula
lete si_j^mU. _apa' Acolo, lînga un sat, ei erau asteptati si au fost atacati
^treC ■ detasamente de bastinasi. Din barci s-a tras asupra bastinasilor,
^^{e trel} astfel de distanta nici sagetile si nici chiar gloantele muschetelor
dar la ° ^ strapunge scuturile de lemn cu care se acopereau atacatorii.
_nU pute _poruncit sa se dea foc satului. Aceasta i-a înfuriat pe basti-
jy[agenan_ ^ î_ncep_Ut sa arunce asupra strainilor nori de sageti si pietre
^nas1 m si sulite, tintind în picioare, care nu erau aparate de zale.
^P                 Toti ai nostri, în afara de sase sau opt oameni care ramasesera

capitanul, s-au pus îndata pe fuga . . . Recunoscîndu-1 pe capitan, o ^CUultime de bastinasi s-au napustit asupra lui dar el a continuat sa l^pte cu dîrzenie, asa cum se cuvine unui cavaler glorios A încercat "traga spada din teaca, dar n-a apucat s-o scoata decît pe jumatate, caci a fost ranit la mîna de o sulita de bambus ...

Unul [dintre atacatori] 1-a ranit la piciorul stîng cu un pumnal mare... Capitanul s-a prabusit cu fata în jos; în aceeasi clipa bastinasii au aruncat în el lanci de fier si de bambus si au început sa-1 loveasca cu cutitele pîna cînd... lumina noastra, bucuria noastra, adevaratul nostru conducator a pierit. El se uita tot timpul înapoi ca sa vada daca am apu­cat sa ne urcam cu totii în barci" (Pigafetta).

In afara de Magellan au fost ucisi opt spanioli si patru insulari prie­teni, care au sarit în ajutorul noilor lor aliati. Multi marinari au fost ra­niti, printre care si Pigafetta, care „se umflase tot din pricina unei rani pe care i-o facuse în obraz o sageata otravita".

DRUMUL SPRE MOLUCE

Dupa moartea lui Magellan, Duarte Barbosa si Juan Serrano au fost alesi capitani ai escadrei. Cîrmuitorul din Cebu, aflînd ca vasele se pre­gatesc sa plece, si-a poftit aliatii la un ospat de adio. Douazeci si patru de marinari, printre care Barbosa si Serrano au acceptat curtenitoarea invitatie si au coborît pe tarm, dar doi dintre ei — Espinosa si portughe­zulJoao Lopez Carvalho, cîrmaci pe „Concepcion", s-au întors, banuind pi / ^^e P^^'tes'te o cursa. Corabiile au ridicat îndata ancorele, s-au apro-ti o ^^atTⁿ..^?i ^au început sa bombardeze orasul cu tunurile. în acest el S ^pan.*°*" ^~^au vazut pe Juan Serrano ranit si numai cu camasa pe lui ^e,^striS^{a sa} se înceteze tirul, caci altfel va fi ucis si ca toti tovarasii fie _r" ^st omorîti în afara de tîlmaci, malaezul Enrique. El implora sa tarm ^CUmP^arat> dar Carvalho a interzis sa se trimita vreo barca spre sinmiVi'' 1- - ^a P^roced^at astfel — scrie Pigafetta — pentru ca ei sa ramîna

singuri t- - ? Pocedat astfel scrie Pigafetta pentru ca ei sa ramîna ^sa nu rid- ^mi-^pe °°^rabii- ^{Cu toate ca Juan} Serrano îl implora plîngînd în aceea ^^Ce.^atît ^^e repede pînzele, caci va fi ucis.. . am plecat imediat", ndant i^' ^^arY^a-^h¹°> fiind cel mai mare în grad, a fost proclamat co-" p + ^exP^editiei, iar alguazilul Espinosa a fost ales capitan pe „Vic-i boln °^^{6 coraD}iil^e nu au mai ramas decît 115 oameni, printre care ^avi- Cu un astfel de echipaj era greu de condus trei corabii, si

EPOCA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE

de aceea, „Coneepcion", care era avariata, a fost distrusa prin în strîmtoarea dintre insulele Cebu si Bohol.

Dupa ce au iesit din strîmtoare, „Victoria" si „Trinidad" au n x lînga tarmul unei insule „unde oamenii sînt negri ca în Etiopia" (/? >rima oara cînd sînt mentionati negritosii din Filipine). Spaniolii au i îumit aceasta insula Negros. Pe insula Mindanao spaniolii au auzit pent >rima data de marea insula Luzon, situata la nord-vest de Mindan ^ Miste piloti gasiti din întîmplare au condus corabiile prin marea Suin ipre insula Palawan (Paragua) — cea mai vestica din arhipelagul Filip^g' or. De aici spaniolii s-au îndreptat spre uriasa insula Borneo (fiind p_rj~ nii dintre europeni care au ajuns acolo), iar la 8 iulie au aruncat ancora n fata orasului Brunei, de la care provine si denumirea insulei. Ei înche-au „aliante" cu rajahii locali, cumparau din insule alimente si marfuri ocale, uneori jefuiau corabii întâlnite în drum, dar nu izbuteau sa ga-easca calea spre „insulele Mirodeniilor".

Curînd Carvalho a fost destituit „pentru nerespectarea poruncilor egelui", iar în postul de „amiral" a fost ales Espinosa. Capitan pe „Vic-oria" a devenit bascul Juan Sebastian Elcano, fost ajutor de cîrmaci pe Concepcion", participant la rascoala împotriva lui Magellan. De la Bru-ei ei s-au întors pe insula Palawan, iar de acolo, din nou la Mindanao. ustfel, au ratacit pîna la sfîrsitul lunii octombrie 1521, cînd au prins la ud de Mindanao un marinar malaez care a condus corabiile spre tinta )r — insulele Moluce. La 8 noiembrie ei au aruncat ancora lînga piata îirodeniilor, insulita Tidore [în dreptul tarmului vestic al Halmaherei Djilolo), cea mai mare dintre insulele Moluce]. La Tidore, ei au cumpa-it o cantitate de cuisoare, nucsoara si alte mirodenii pretioase. Corabia Prinidad" avea nevoie de reparatii serioase. S-a hotarît ca, dupa termi-area reparatiilor, Espinosa sa plece în Spania Noua, pe la rasarit, prin :eanul Pacific spre golful Panama, iar Elcano sa duca corabia în patrie ergînd spre apus, în jurul capului Bunei Sperante.

La 21 decembrie, „Victoria", cu un echipaj de saizeci de oameni, intre care treisprezece malaezi (capturati în diferite insule din Indo-îzia), a parasit insula Tidore, pornind spre sud.

CORABIA „VICTORIA" ÎNCHEIE PRIMA CĂLĂTORIE IN JURUL LUMII

■ ii

La sfîrsitul lunii ianuarie 1522, un pilot malaez a condus „Victoria na la insula Timor. La 13 februarie, spaniolii au parasit Timor si ^a^ irnit în directia sud-vest, spre capul Bunei Sperante. Asadar, însotitorii i Magellan au pierdut de trei ori mai mult timp ratacind printre insu­le arhipelagului Malaia decît a durat traversarea oceanului Pacific-

Elcano a ales dinadins itinerariul cel mai sudic, spre a fi cît mai de-¹ rte de drumul obisnuit al corabiilor portugheze, pentru ca orice întil-~e cu ele s-^ar fi putut termina pentru oamenii de pe „Victoria" cu în" isoarea sau poate chiar cu moartea. în partea de sud a oceanului Iⁿ' in, marinarii de pe „Victoria" au vazut o singura insula în dreptul P^a"

MAGELLAN sr PRIMA CĂLĂTORIE IN JURUL LUMII

_o j-< latitudine sudica, probabil insula Amsterdam. La 20 mai _ralelei de³' _QColit capul Bunei Sperante. în acest moment, din echipaj Victoria ^ ^a_asesera decât treizeci si cinci de oameni (dintre care patru nu mai ra-rn        _lele Capului Verde (în dreptul insulei Santiago) au mai

^_ntj_onezj_a. „

^m _numai ca a acoperit suma cheltuita pentru întreaga expeditie, dar a "dus si un mare cîstig. în afara de aceasta, guvernul spaniol a obtinut dreptul primei descoperiri" asupra insulelor Mariane si Filipine, situate în ocean destul de aproape de tarmurile Asiei si a formulat pretentii asupra insulelor Moluce.