MARCO POLO SI „CARTEA' SA

MARCO POLO sI „CARTEA" SA

CARACTERUL sI CONŢINUTUL „CĂRŢII" LUI MARCO POLO

Negustorii din Europa apuseana care plecau în Asia primeau de bicei si misiuni speciale, diplomatice sau de spionaj, din partea guver-elor lor sau a bisericii de la Roma. însa principala lor preocupare o mstituia negotul. Ei cautau sa afle ce marfuri pretuite în Europa pot impara în conditiile cele mai avantajoase în diferitele tari asiatice si ce arfuri europene, unde si caror paturi ale populatiei locale le pot vinde modul cel mai rentabil. De aceste interese comerciale erau strâns legate ■oblemele de ordin financiar (impozitele si taxele vamale), problemele gate de transportul marfurilor si deci si observatiile asupra drumuri-r si mijloacelor de comunicatie, asupra punctelor comerciale etc. într-un ivînt, pe negustori îi interesau în primul rînd problemele care faceau rte din categoria denumita în secolul al XlV-lea „Practica comertului", îiar asa a .si fost intitulat un îndreptar-ghid italian pentru tarile Asiei, tocmit în secolul al XlV-lea de Francesco Balaucei Pegolotti din ita. Este semnificativ ca acelasi îndreptar practic pentru negustorul-j lator poarta si un alt titlu: „Cartea descrierii tarilor". Pe baza acestor i dreptare s^a dezvoltat mai tîrziu acea ramura a geografiei care a ca- § tat în secolul al XlX-lea în tarile vest-europene denumirea de „geo-ifie comerciala", „geografie a negotului", sau „geografie economica", m este înteleasa ea si astazi de numerosi geografi burghezi.

Geografii arabi din evul mediu (sau mai exact cei ce scriau în limba iba) au început sa întocmeasca asemenea îndreptare cu mult timp \i inte de secolul al XlII-lea. Dar printre primele carti vest-europene acest tip trebuie considerata, prin continutul ei esential, cartea vene-îului Marco Polo, care a calatorit în China. Prima versiune a cartii, tata în 1298 la închisoarea din Genova, avea titlul „Carte despre ietatea lumii".

Dar „Cartea" lui Marco Polo se deosebeste fundamental de compi-

ile seci de mai tîrziu prin faptul ca este alcatuita, nu dupa materiale

rare, ci, în cea mai mare parte, pe baza observatiilor personale si,

mici exceptii, pe baza povestirilor oamenilor întîlniti. Acest lucru se

lica si prin aceea ca ea a fost compusa în închisoare: „Cartea" a fost

sa de un alt detinut — Rusticiano (Rusticello) din Pisa, ca un sir de

e&tiri adresate unor oameni care asculta. Acestui fapt i se datoresc si

ii caracteristic al „Cartii" lui Marco Polo, precum si lipsa de omoge-

te a continutului ei. Calatoria propriu-zisa este descrisa numai în

tul „Prolog" si în câteva capitole ale „Cartii". în cea mai mare parte

:uprinde descrieri ale diferitelor tari, regiuni si orase din Asia, ale

avurilor si vietii locuitorilor si ale curtii lui Hubilai, marele han al

golilor si împarat al Chinei. în acest material geografic, care pre-

MARCO POLO sI „CARTEA" SA

^ita cel mai mare interes, sînt in-juse capitole cu continut istoric si _cîteva nuvele-legende.

1TINERARIILE PROBABILE URMATE DE NICCOLO sI MAFFEO POLO IN CHINA

Este incontestabil ca Marco p_olo a folosit nu numai materialele pe care le-a strîns el însusi, dar si pe cele adunate de tatal si unchiul _sâu. Tatal sau Niccolo si unchiul sau yiajjeo n-au traversat Asia o sin­gura data, ca Marco, ci de trei ori, din care de doua ori de la apus la rasarit si o data în directie inversa.

Niccolo si Maffeo au plecat din Venetia în jurul anului 1254 si, du­pa ce au stat sase ani la Constanti-nopol, au pornit de acolo în scopuri comerciale spre Crimeea de Sud, de unde, în 1261, au trecut pe Volga. De pe cursul mijlociu al Volgai, fra­tii Polo au pornit spre sud-est prin teritoriul Hoardei de aur, au stra­batut stepele de dincolo de marea Caspica,, iar apoi, prin platoul pustiu Ustiurt au trecut în Horezm, spre orasul Urghenci. Ei si-au continuat apoi drumul în directia sud-est, în sus pe valea fluviului Amu-Daria, pîna la varsarea Zeravsanului si în sus pe Zeravsan, pîna la Buhara. Acolo s-au întîlnit cu un sol al „ilhanului" Hulagu, cuceritorul Iranului, care se îndrepta spre marele han Hubilai si care a propus venetienilor sa mearga împreuna cu el.

Fratii au mers cu solul „spre nord si nord-est" timp de -un an întreg. Pe valea Zeravsanului ei au urcat pîna la Samarkand, au trecut în valea fluviului Sîr-Daria si pe aceasta vale au coborît pîna în orasul Otrar. "^e aici drumul lor a continuat de-a lungul Tian-sanului apusean, în valea rîului Iii. Mai departe, spre rasarit, ei au mers, fie în sus pe valea tfului Iii, fie prin Poarta Ţungariei, pe lînga lacul Alakol (la rasarit de Bal-ⁿ^s). Apoi au înaintat de-a lungul regiunii premontane a Tian-sanului ra­saritean si au ajuns în oaza Hanii, popas important pe ramura nordica a tarelui drum al matasii din China spre Asia centrala.

De la Hami ei au mers spre sud, catre oaza saciu (astazi Dunhuan), situata în valea rîului Sulehe. Mai departe, spre rasarit, pîna la curtea arelui han, ei au urmat aceeasi cale pe care au strabatut-o mai tîrziu «npreuna cu Marco.

Nu s-a stabilit pe ce drum s-au întors Niccolo si Maffeo Polo. Ei ~^{au lr}vapoi_at la Venetia în 1269.

i: GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

ITINERARIILE PROBABILE URMATE DE MARCO POLO IN ASIA

In 1271, .negutatorii Polo, împreuna cu Marco, care avea atunci ; ani, au plecat în Palestina. Cea de-a doua calatorie, în timpul careia e. ,, strabatut de la apus spre rasarit întreaga Asie, au început-o în toamne, anului 1271, pornind din Aca, de unde au trecut în orasul Ayas de pe tarmul golfului Iskenderun (Alexandreta). Apoi, au traversat partea centrala a Asiei mici si podisul Armeniei, de unde au cotit spre sud, în Kurdistan, si — pe valea Tigrului, prin Mosul si Bagdad — au coborît pîna la Basra. Dupa toate probabilitatile venetienii s-au îndreptat catre nord, spre Tebriz, iar apoi au traversat Iranul în directia sud-est, prin Kerman, pîna la Ormuz, sperînd sa ajunga pe mare în India, iar de acolo în China. Dar corabiile pe care le-au vazut la Ormuz li s-au parut prea subrede; ei s-au întors la Kerman si au strabatut drumul greu direct spre nord, prin desertul Deste-Lut pîna în orasul Kaien. De acolo au ajuns, pe un drum ramas neclarificat, în orasul Balh. înaintînd spre rasarit, de-a lungul versantului sudic al muntilor Hinducus, cala­torii au patruns în Badahsanul Afgan — o regiune muntoasa de mare altitudine — si au ajuns la poalele Pamirului. în „Cartea" sa, Marco Polo face o descriere scurta, dar deosebit de exacta, a Pamirului si a vaii Alai.

Cotind spre nord-est, venetienii au coborît pîna în oaza Kasgar, iar apoi au ocolit pe la sud desertul Takla-Makan. Ei au înaintat cu icest prilej de Ia o oaza la alta de-a lungul versantului nord-vestic al anturilor muntoase ale Tibetului, pîna la varsarea rîului Cercen. De

Marele han Hubilai daruieste fratilor Polo un „paitzu" de aur (desen din secolul al XIV-les).

MARCO POLO sI ..CARTEA" SA

*. Drtunui \urmat de Niccold

sl Maffeo, Polo

- Drumul urinat de Marco Polov

km

Itinerariile probabile al iui Marco Polo

acolo au trecut printr-o regiune nisipoasa (Kumtag) si, mergând de la un put la altul, au ajuns în valea rîului Sulehe, în oaza saciu, unde Niocolo si Maffeo Polo mai fusesera înainte. Din saciu, prin tara tangutilor (tibetani din nord-est), calatorii au ajuns în orasul Ganciu (Cianie), situat pe cursul superior al rîului Heihe—Edzin-Gol, ^de--a lungul portiunilor apusene ale Marelui zid chinezesc, ajungînd uneori chiar în imediata apropiere a acestui zid. La Ganciu, venetienii stat un an întreg, din motive care nu se cunosc — „pentru treburi

care nu merita sa vorbim". Este posibil ca tocmai în aceasta

perioada Marco Polo sa fi vizitat orasul Karakorum, punctul cel mai seb ^Pecare ^ atins. Tot ce spune Marco Polo despre Asia de nord

nu pe observatii personale, ci pe relatarile altora, anciu venetienii au pornit mai departe, spre sud-est, prin „marea ^tangut^ilor> ^unde sînt multe regate", ajungînd în orasul Sinin. ^resedin+^a P⁰^¹"^{116 a} drumului lui Polo — de la orasul Sinin pîna la ^îa Provfeorie a marelui han - „Klemenfu", care se afla la nord

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

de Hanbalîk (Pekin) si la rasarit de Kalgan, — urma mai întâi valt cursului mijlociu al fluviului Huanhe, iar apoi trecea prin stepa. Ramîn_e inexplicabil cum s-a putut întîmpla ca nici pe aceasta portiune a dru­mului si nici pe cele precedente, de-a lungul granitelor Chinei de rasa­rit, Marco Polo, care avea un puternic simt de observatie, n-a zarit Marele zid chinezesc.

împreuna cu tatal si unchiul sau, Marco a stat în China timp de peste 15 ani (aproximativ în perioada 1275—1290). Fiind în slujba ma­relui han, el a traversat, dupa cît se pare, de cîteva ori China de rasarit în diferite directii. Calatoriile prin China nu prezentau pe atunci nici un fel de dificultati, mai ales pentru curierii lui Hubilai, -care avea un serviciu de comunicatii excelent organizat — posta calare si pedestra (prin curieri rapizi). Dupa „Cartea" lui Marco Polo se pot stabili relativ precis numai doua din principalele sale itinerarii prin China, ambele pornind din Hanbalîk. Unul din drumuri — cel de rasarit — mergea de-a lungul zonei de litoral drept spre sud prin tarile „Katai"' (China de nord) si „Manzi" (China centrala si de sud) spre „maretul oras Kinsai" (Hanciu) si spre „orasul mare si de vaza Zeitun" (Ţiuanciu); celalalt drum ducea catre sud-vest, în Tibetul rasaritean si în regiunile învecinate cu acesta. Orasul Hanciu, pe care venetianul îl descrie cu en­tuziasm sub numele denaturat de Kinsai, era situat la sud de gurile unui mare fluviu chinez si era într-adevar, în evul mediu, unul dintre cele mai mari orase din China si din întreaga lume. Dar descrierea exa­gerata a Kinsaiului cu cele „douasprezece mii de poduri de piatra" a stîrnit, fireste, neîncrederea unora dintre contemporani fata de „Mili-one"; astfel îsi poreclisera venetienii concetateanul, probabil pentru pasiunea lui de a exagera.

DRUMUL LUI MARCO POLO PE MARE ÎN JURUL ASIEI DE SUD sI ÎNTOARCEREA SA ÎN PATRIE

Dupa ce au 'petrecut multi ani în slujba lui Hubilai, veneticii au îotarît, în sfîrsit, sa se întoarca în patrie pe mare, în jurul Asiei de ud si prin Iran; din însarcinarea marelui han, ei au însotit doua •rintese, una chineza si una mongola, care urmau sa se casatoreasca u „ilhanul" (cîrmuitorul mongol al Iranului) si cu mostenitorul aces-iia, în capitala ilhanilor — Tebriz. în jurul anului 1291, flotila chineza pornit din „Zeitun" spre sud-vest, prin marea „Cin" (a Chinei de jd). In timpul acestui drum, Marco a aflat de Indonezia — de „7448 îsule" risipite prin marea „Cin"; el a vizitat însa numai Sumatra, unde alatorii au stat timp de cinci luni. Ei au debarcat pe tarmul nordic si -au construit acolo o fortareata din lemn, pentru ca se temeau de isulari, despre care se spunea ca „manînca oameni ca fiarele". Din amatra flotila s-a îndreptat spre Ceylon, trecînd pe lînga insulele-icobare si Andamane. în mod gresit el considera Ceylonul (ca si lava) 'intre „cele mai mari insule din lume", dar descrie în mod veridic ata locuitorilor din Ceylon, zacamintele de pietre pretioase si vesti­le locuri de pescuit perle din strâmtoarea Palk. Din Ceylon, corabiile

MARCO POLO sI „CARTEA" SA

_fSZan_Zt-

Sambele insule cu regiunea de li­toral a Africii rasaritene si de aceea da multe date gresite despre aceste insule. Totusi, Marco Polo a fost primul european care a adus vesti despre Madagascar.

Dupa o calatorie care a durat peste trei ani, venetienii au adus printesele în Iran (în jurul anului 1294), iar în 1295 s-au întors în pa­trie. Nu se stie din ce cauza Marco Polo a nimerit (probabil în jurul anului 1297) în închisoarea din Ge­nova, unde si-a dictat în 1298 „Car­tea". In anul 1299 el a fost eliberat si s-a întors în orasul sau natal. Aproape toate datele citate de bio­grafi despre viata pe care a dus-o apoi la Venetia se bazeaza pe po­vestiri, dintre care unele dateaza chiar din secolul al XVI-lea. S-au pastrat foarte putine documente din secolul al XlV-lea despre Marco Polo si familia sa. S-a dovedit totusi ca Marco Polo si-a încheiat viata ca un cetatean înstarit, dar nu foarte bogat, al Venetiei. El a murit în 1324.

ROLUL „CĂRŢII" LUI MARCO POLO ÎN ISTORIA GEOGRAFIEI

. ⁿ "Cartea" lui Mareo Polo sînt descrise sau mentionate nu numai

giumiie vizitate de el însusi sau de tatal si unchiul sau, dar si alte

Dr^-^Un+⁶°^{ri foarte} îndepartate. Daca strîngem tot materialul geografic

convet' T- ^{diferitele par}ti ale „Cartii", ne putem face o idee, desigur

Lurnp    ? ^d€spre cunostintele geografice ale venetianului, despre

Yule ^{a Marco Pol}°"- Tocmai o astfel de harta a întocmit Henry

aici w¹"*!?¹¹*^{111 oome}ntator englez al „Cartii"; harta este reprodusa

gtr-o forma simplificata.

îndreptaS     }^{6 XIV}~^XV> „Cartea" lui Marco Polo a fost unul dintre N^{6 io}^^osi^te pentru -întocmirea hartilor geografice ale Asiei. ^sa geografica este repetata în mare masura pe harta cata-

' DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

a

o "o

a

a a

j

MARCO POLO sI _:, CARTE A" SA

•• din 1375 si într-o serie de alte harti cunoscute, printre care lâna a ^"^^i din 1459 al lui Fra Mauro. Insa cartografii medievali planisferui ± ^ _folosit> desigur, si alte izvoare, adesea mult mai putin de mai _tirzi ^^^ venetianului, care, în general, a respectat adeva-exacte ^de°\ ''_it de asemenea, o icarte a unui autor francez anonim

^ruli -^S"? + -un stil atragator, dar plina de cele mai absurde fantezii si scrisa mtr-

A\arco Polo în închisoarea din Genova (dupa H. Yule).

chiar minciuni, intitulata „Calatoria lui Sir John Mandeville" (personaj imaginar).

„Cartea" lui Marco Polo a jucat un rol foarte important în istoria marilor descoperiri. Hartile întocmite sub puternica influenta a lui Polo si a^- .^folosite de organizatorii si conducatorii expeditiilor portugheze ^{PrimelOr expedi}t^U spaniole din secolele XV-XVI, iar lucrarea sa de capatîi pentru „cosmografii" si navigatorii de seama, i Columb.

*^{Ui Marco Pol}° ^faoe Pa^rte dintre rarele lucrari medievale - ^sau lucrari stiintifice — care se mai citesc cu interes si

i de:

ccperirilor geografice I II.

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

astazi. Ea a intrat în „fondul de aur" al literaturii universale, a fo_Sj-tradusa aproape în toate limbile europene si în multe alte limbi, fijj^ mereu editata în majoritatea tarilor lumii. Cu cât trece mai mult tim_D de la întocmirea primei versiuni a „Cartii" (1298), cu atît mai mult interes trezeste ea, nu numai la specialistii în geqgrafie, istorie, etnogra­fie si filologie, dar si în rândurile publicului larg. Ultima editie în limba rusa a aparut în 1955¹.