MARCO POLO SI „CARTEA' SA

MARCO POLO sI „CARTEA" SA

CARACTERUL sI CONŢINUTUL „CĂRŢII" LUI MARCO POLO

Negustorii din Europa apuseana care plecau īn Asia primeau de bicei si misiuni speciale, diplomatice sau de spionaj, din partea guver-elor lor sau a bisericii de la Roma. īnsa principala lor preocupare o mstituia negotul. Ei cautau sa afle ce marfuri pretuite īn Europa pot impara īn conditiile cele mai avantajoase īn diferitele tari asiatice si ce arfuri europene, unde si caror paturi ale populatiei locale le pot vinde modul cel mai rentabil. De aceste interese comerciale erau strāns legate ■oblemele de ordin financiar (impozitele si taxele vamale), problemele gate de transportul marfurilor si deci si observatiile asupra drumuri-r si mijloacelor de comunicatie, asupra punctelor comerciale etc. īntr-un ivīnt, pe negustori īi interesau īn primul rīnd problemele care faceau rte din categoria denumita īn secolul al XlV-lea „Practica comertului", īiar asa a .si fost intitulat un īndreptar-ghid italian pentru tarile Asiei, tocmit īn secolul al XlV-lea de Francesco Balaucei Pegolotti din ita. Este semnificativ ca acelasi īndreptar practic pentru negustorul-j lator poarta si un alt titlu: „Cartea descrierii tarilor". Pe baza acestor i dreptare s^a dezvoltat mai tīrziu acea ramura a geografiei care a ca- § tat īn secolul al XlX-lea īn tarile vest-europene denumirea de „geo-ifie comerciala", „geografie a negotului", sau „geografie economica", m este īnteleasa ea si astazi de numerosi geografi burghezi.

Geografii arabi din evul mediu (sau mai exact cei ce scriau īn limba iba) au īnceput sa īntocmeasca asemenea īndreptare cu mult timp \i inte de secolul al XlII-lea. Dar printre primele carti vest-europene acest tip trebuie considerata, prin continutul ei esential, cartea vene-īului Marco Polo, care a calatorit īn China. Prima versiune a cartii, tata īn 1298 la īnchisoarea din Genova, avea titlul „Carte despre ietatea lumii".

Dar „Cartea" lui Marco Polo se deosebeste fundamental de compi-

ile seci de mai tīrziu prin faptul ca este alcatuita, nu dupa materiale

rare, ci, īn cea mai mare parte, pe baza observatiilor personale si,

mici exceptii, pe baza povestirilor oamenilor īntīlniti. Acest lucru se

lica si prin aceea ca ea a fost compusa īn īnchisoare: „Cartea" a fost

sa de un alt detinut — Rusticiano (Rusticello) din Pisa, ca un sir de

e&tiri adresate unor oameni care asculta. Acestui fapt i se datoresc si

ii caracteristic al „Cartii" lui Marco Polo, precum si lipsa de omoge-

te a continutului ei. Calatoria propriu-zisa este descrisa numai īn

tul „Prolog" si īn cāteva capitole ale „Cartii". īn cea mai mare parte

:uprinde descrieri ale diferitelor tari, regiuni si orase din Asia, ale

avurilor si vietii locuitorilor si ale curtii lui Hubilai, marele han al

golilor si īmparat al Chinei. īn acest material geografic, care pre-

MARCO POLO sI „CARTEA" SA

^ita cel mai mare interes, sīnt in-juse capitole cu continut istoric si _cīteva nuvele-legende.

1TINERARIILE PROBABILE URMATE DE NICCOLO sI MAFFEO POLO IN CHINA

Este incontestabil ca Marco p_olo a folosit nu numai materialele pe care le-a strīns el īnsusi, dar si pe cele adunate de tatal si unchiul _sāu. Tatal sau Niccolo si unchiul sau yiajjeo n-au traversat Asia o sin­gura data, ca Marco, ci de trei ori, din care de doua ori de la apus la rasarit si o data īn directie inversa.

Niccolo si Maffeo au plecat din Venetia īn jurul anului 1254 si, du­pa ce au stat sase ani la Constanti-nopol, au pornit de acolo īn scopuri comerciale spre Crimeea de Sud, de unde, īn 1261, au trecut pe Volga. De pe cursul mijlociu al Volgai, fra­tii Polo au pornit spre sud-est prin teritoriul Hoardei de aur, au stra­batut stepele de dincolo de marea Caspica,, iar apoi, prin platoul pustiu Ustiurt au trecut īn Horezm, spre orasul Urghenci. Ei si-au continuat apoi drumul īn directia sud-est, īn sus pe valea fluviului Amu-Daria, pīna la varsarea Zeravsanului si īn sus pe Zeravsan, pīna la Buhara. Acolo s-au īntīlnit cu un sol al „ilhanului" Hulagu, cuceritorul Iranului, care se īndrepta spre marele han Hubilai si care a propus venetienilor sa mearga īmpreuna cu el.

Fratii au mers cu solul „spre nord si nord-est" timp de -un an īntreg. Pe valea Zeravsanului ei au urcat pīna la Samarkand, au trecut īn valea fluviului Sīr-Daria si pe aceasta vale au coborīt pīna īn orasul Otrar. "^e aici drumul lor a continuat de-a lungul Tian-sanului apusean, īn valea rīului Iii. Mai departe, spre rasarit, ei au mers, fie īn sus pe valea tfului Iii, fie prin Poarta Ţungariei, pe līnga lacul Alakol (la rasarit de Bal-ⁿ^s). Apoi au īnaintat de-a lungul regiunii premontane a Tian-sanului ra­saritean si au ajuns īn oaza Hanii, popas important pe ramura nordica a tarelui drum al matasii din China spre Asia centrala.

De la Hami ei au mers spre sud, catre oaza saciu (astazi Dunhuan), situata īn valea rīului Sulehe. Mai departe, spre rasarit, pīna la curtea arelui han, ei au urmat aceeasi cale pe care au strabatut-o mai tīrziu «npreuna cu Marco.

Nu s-a stabilit pe ce drum s-au īntors Niccolo si Maffeo Polo. Ei ~^{au lr}vapoi_at la Venetia īn 1269.

i: GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

ITINERARIILE PROBABILE URMATE DE MARCO POLO IN ASIA

In 1271, .negutatorii Polo, īmpreuna cu Marco, care avea atunci ; ani, au plecat īn Palestina. Cea de-a doua calatorie, īn timpul careia e. ,, strabatut de la apus spre rasarit īntreaga Asie, au īnceput-o īn toamne, anului 1271, pornind din Aca, de unde au trecut īn orasul Ayas de pe tarmul golfului Iskenderun (Alexandreta). Apoi, au traversat partea centrala a Asiei mici si podisul Armeniei, de unde au cotit spre sud, īn Kurdistan, si — pe valea Tigrului, prin Mosul si Bagdad — au coborīt pīna la Basra. Dupa toate probabilitatile venetienii s-au īndreptat catre nord, spre Tebriz, iar apoi au traversat Iranul īn directia sud-est, prin Kerman, pīna la Ormuz, sperīnd sa ajunga pe mare īn India, iar de acolo īn China. Dar corabiile pe care le-au vazut la Ormuz li s-au parut prea subrede; ei s-au īntors la Kerman si au strabatut drumul greu direct spre nord, prin desertul Deste-Lut pīna īn orasul Kaien. De acolo au ajuns, pe un drum ramas neclarificat, īn orasul Balh. īnaintīnd spre rasarit, de-a lungul versantului sudic al muntilor Hinducus, cala­torii au patruns īn Badahsanul Afgan — o regiune muntoasa de mare altitudine — si au ajuns la poalele Pamirului. īn „Cartea" sa, Marco Polo face o descriere scurta, dar deosebit de exacta, a Pamirului si a vaii Alai.

Cotind spre nord-est, venetienii au coborīt pīna īn oaza Kasgar, iar apoi au ocolit pe la sud desertul Takla-Makan. Ei au īnaintat cu icest prilej de Ia o oaza la alta de-a lungul versantului nord-vestic al anturilor muntoase ale Tibetului, pīna la varsarea rīului Cercen. De

Marele han Hubilai daruieste fratilor Polo un „paitzu" de aur (desen din secolul al XIV-les).

MARCO POLO sI ..CARTEA" SA

*. Drtunui \urmat de Niccold

sl Maffeo, Polo

- Drumul urinat de Marco Polov

km

Itinerariile probabile al iui Marco Polo

acolo au trecut printr-o regiune nisipoasa (Kumtag) si, mergānd de la un put la altul, au ajuns īn valea rīului Sulehe, īn oaza saciu, unde Niocolo si Maffeo Polo mai fusesera īnainte. Din saciu, prin tara tangutilor (tibetani din nord-est), calatorii au ajuns īn orasul Ganciu (Cianie), situat pe cursul superior al rīului Heihe—Edzin-Gol, ^de--a lungul portiunilor apusene ale Marelui zid chinezesc, ajungīnd uneori chiar īn imediata apropiere a acestui zid. La Ganciu, venetienii stat un an īntreg, din motive care nu se cunosc — „pentru treburi

care nu merita sa vorbim". Este posibil ca tocmai īn aceasta

perioada Marco Polo sa fi vizitat orasul Karakorum, punctul cel mai seb ^Pecare ^ atins. Tot ce spune Marco Polo despre Asia de nord

nu pe observatii personale, ci pe relatarile altora, anciu venetienii au pornit mai departe, spre sud-est, prin „marea ^tangut^ilor> ^unde sīnt multe regate", ajungīnd īn orasul Sinin. ^resedin+^a P⁰^¹"^{116 a} drumului lui Polo — de la orasul Sinin pīna la ^īa Provfeorie a marelui han - „Klemenfu", care se afla la nord

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

de Hanbalīk (Pekin) si la rasarit de Kalgan, — urma mai īntāi valt cursului mijlociu al fluviului Huanhe, iar apoi trecea prin stepa. Ramīn_e inexplicabil cum s-a putut īntīmpla ca nici pe aceasta portiune a dru­mului si nici pe cele precedente, de-a lungul granitelor Chinei de rasa­rit, Marco Polo, care avea un puternic simt de observatie, n-a zarit Marele zid chinezesc.

īmpreuna cu tatal si unchiul sau, Marco a stat īn China timp de peste 15 ani (aproximativ īn perioada 1275—1290). Fiind īn slujba ma­relui han, el a traversat, dupa cīt se pare, de cīteva ori China de rasarit īn diferite directii. Calatoriile prin China nu prezentau pe atunci nici un fel de dificultati, mai ales pentru curierii lui Hubilai, -care avea un serviciu de comunicatii excelent organizat — posta calare si pedestra (prin curieri rapizi). Dupa „Cartea" lui Marco Polo se pot stabili relativ precis numai doua din principalele sale itinerarii prin China, ambele pornind din Hanbalīk. Unul din drumuri — cel de rasarit — mergea de-a lungul zonei de litoral drept spre sud prin tarile „Katai"' (China de nord) si „Manzi" (China centrala si de sud) spre „maretul oras Kinsai" (Hanciu) si spre „orasul mare si de vaza Zeitun" (Ţiuanciu); celalalt drum ducea catre sud-vest, īn Tibetul rasaritean si īn regiunile īnvecinate cu acesta. Orasul Hanciu, pe care venetianul īl descrie cu en­tuziasm sub numele denaturat de Kinsai, era situat la sud de gurile unui mare fluviu chinez si era īntr-adevar, īn evul mediu, unul dintre cele mai mari orase din China si din īntreaga lume. Dar descrierea exa­gerata a Kinsaiului cu cele „douasprezece mii de poduri de piatra" a stīrnit, fireste, neīncrederea unora dintre contemporani fata de „Mili-one"; astfel īsi poreclisera venetienii concetateanul, probabil pentru pasiunea lui de a exagera.

DRUMUL LUI MARCO POLO PE MARE ĪN JURUL ASIEI DE SUD sI ĪNTOARCEREA SA ĪN PATRIE

Dupa ce au 'petrecut multi ani īn slujba lui Hubilai, veneticii au īotarīt, īn sfīrsit, sa se īntoarca īn patrie pe mare, īn jurul Asiei de ud si prin Iran; din īnsarcinarea marelui han, ei au īnsotit doua •rintese, una chineza si una mongola, care urmau sa se casatoreasca u „ilhanul" (cīrmuitorul mongol al Iranului) si cu mostenitorul aces-iia, īn capitala ilhanilor — Tebriz. īn jurul anului 1291, flotila chineza pornit din „Zeitun" spre sud-vest, prin marea „Cin" (a Chinei de jd). In timpul acestui drum, Marco a aflat de Indonezia — de „7448 īsule" risipite prin marea „Cin"; el a vizitat īnsa numai Sumatra, unde alatorii au stat timp de cinci luni. Ei au debarcat pe tarmul nordic si -au construit acolo o fortareata din lemn, pentru ca se temeau de isulari, despre care se spunea ca „manīnca oameni ca fiarele". Din amatra flotila s-a īndreptat spre Ceylon, trecīnd pe līnga insulele-icobare si Andamane. īn mod gresit el considera Ceylonul (ca si lava) 'intre „cele mai mari insule din lume", dar descrie īn mod veridic ata locuitorilor din Ceylon, zacamintele de pietre pretioase si vesti­le locuri de pescuit perle din strāmtoarea Palk. Din Ceylon, corabiile

MARCO POLO sI „CARTEA" SA

_fSZan_Zt-

Sambele insule cu regiunea de li­toral a Africii rasaritene si de aceea da multe date gresite despre aceste insule. Totusi, Marco Polo a fost primul european care a adus vesti despre Madagascar.

Dupa o calatorie care a durat peste trei ani, venetienii au adus printesele īn Iran (īn jurul anului 1294), iar īn 1295 s-au īntors īn pa­trie. Nu se stie din ce cauza Marco Polo a nimerit (probabil īn jurul anului 1297) īn īnchisoarea din Ge­nova, unde si-a dictat īn 1298 „Car­tea". In anul 1299 el a fost eliberat si s-a īntors īn orasul sau natal. Aproape toate datele citate de bio­grafi despre viata pe care a dus-o apoi la Venetia se bazeaza pe po­vestiri, dintre care unele dateaza chiar din secolul al XVI-lea. S-au pastrat foarte putine documente din secolul al XlV-lea despre Marco Polo si familia sa. S-a dovedit totusi ca Marco Polo si-a īncheiat viata ca un cetatean īnstarit, dar nu foarte bogat, al Venetiei. El a murit īn 1324.

ROLUL „CĂRŢII" LUI MARCO POLO ĪN ISTORIA GEOGRAFIEI

. ⁿ "Cartea" lui Mareo Polo sīnt descrise sau mentionate nu numai

giumiie vizitate de el īnsusi sau de tatal si unchiul sau, dar si alte

Dr^-^Un+⁶°^{ri foarte} īndepartate. Daca strīngem tot materialul geografic

convet' T- ^{diferitele par}ti ale „Cartii", ne putem face o idee, desigur

Lurnp    ? ^d€spre cunostintele geografice ale venetianului, despre

Yule ^{a Marco Pol}°"- Tocmai o astfel de harta a īntocmit Henry

aici w¹"*!?¹¹*^{111 oome}ntator englez al „Cartii"; harta este reprodusa

gtr-o forma simplificata.

īndreptaS     }^{6 XIV}~^XV> „Cartea" lui Marco Polo a fost unul dintre N^{6 io}^^osi^te pentru -īntocmirea hartilor geografice ale Asiei. ^sa geografica este repetata īn mare masura pe harta cata-

' DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

a

o "o

a

a a

j

MARCO POLO sI _:, CARTE A" SA

•• din 1375 si īntr-o serie de alte harti cunoscute, printre care lāna a ^"^^i din 1459 al lui Fra Mauro. Insa cartografii medievali planisferui ± ^ _folosit> desigur, si alte izvoare, adesea mult mai putin de mai _tirzi ^^^ venetianului, care, īn general, a respectat adeva-exacte ^de°\ ''_it de asemenea, o icarte a unui autor francez anonim

^ruli -^S"? + -un stil atragator, dar plina de cele mai absurde fantezii si scrisa mtr-

A\arco Polo īn īnchisoarea din Genova (dupa H. Yule).

chiar minciuni, intitulata „Calatoria lui Sir John Mandeville" (personaj imaginar).

„Cartea" lui Marco Polo a jucat un rol foarte important īn istoria marilor descoperiri. Hartile īntocmite sub puternica influenta a lui Polo si a^- .^folosite de organizatorii si conducatorii expeditiilor portugheze ^{PrimelOr expedi}t^U spaniole din secolele XV-XVI, iar lucrarea sa de capatīi pentru „cosmografii" si navigatorii de seama, i Columb.

*^{Ui Marco Pol}° ^faoe Pa^rte dintre rarele lucrari medievale - ^sau lucrari stiintifice — care se mai citesc cu interes si

i de:

ccperirilor geografice I II.

DESCOPERIRILE GEOGRAFICE DIN EVUL MEDIU

astazi. Ea a intrat īn „fondul de aur" al literaturii universale, a fo_Sj-tradusa aproape īn toate limbile europene si īn multe alte limbi, fijj^ mereu editata īn majoritatea tarilor lumii. Cu cāt trece mai mult tim_D de la īntocmirea primei versiuni a „Cartii" (1298), cu atīt mai mult interes trezeste ea, nu numai la specialistii īn geqgrafie, istorie, etnogra­fie si filologie, dar si īn rāndurile publicului larg. Ultima editie īn limba rusa a aparut īn 1955¹.