MARTURI AI LUPTEI DE LA PEUT (1711)

MARTURI AI LUPTEI DE LA PEUT (1711)

Pentru sfīrsitul domniei lui Brancoveanu nici un singur calator cunoscut - si nu putem avea speranta sa gasim altii, - nu vorbeste despre rosturile noas­tre. Zece ani cari ni lipsesc, si este explicabil de ce: īnainte, daca avem multi calatori, ei veneau nu de hatīrul nostru, ci pentru ca pe pamīntul nostru se petreceau anumite lucruri de istorie universala, anumite evenimente care pri­veau natiunile mai mari si le faceau sa fie īn relatii cu teritoriul romānesc. Dar de la 1700 la 1716 este o vreme de liniste macar pentru Muntenia, singurul razboi care putea interesa tara purtīndu-se īn Moreia departata, acel care e descris de un secretar grec al capuchehaielei, reprezintantului diplomatic ro­mān la Constantinopol, Constantin Diichiti1, si opera lui e de un deosebit folos pentru istoria Venetiei ca si a Orientului. Iar razboiul dintre tarul Petru si turci, la 1711, n-a interesat Muntenia. Era aici un partid care tinea cu rusii, dar cei mai multi boieri nu-i voiau, temīndu-se de asprimea tarului, "Herr von allzu strenger Disciplin", spune un izvor contemporan, ca unul care n-ar fi tinut sama de traditiile terii, de drepturile ei, de obiceiurile boierilor. Nu­mai Toma Cantacuzino, cu cītiva ostasi tineri, au alergat, pe furis, la Prut. Iar Petru a fost īnvins la Stanilesti, īn chip rusinos, - el se astepta sa ajunga dincolo d 515d33f e Dunare, cu nepusa-masa si, neavīnd provizii nici īn Moldova, unde fusese seceta, nici dincoace, unde Brancoveanu se pregatise sa nu dea nimic decīt numai īnvingatorilor, n-a reusit. Constantin Stolnicul scria atunci ca "rusii īn haine nemtesti tot muscali sīnt"2.

Am vazut īn Moldova, care a fost mai mult amestecata īn razboiul acesta, ca Dimitrie Cantemir, pus anume de turci īn vederea īmprejurarilor grele de politica internationala, a tradat pe sultan, trecīnd pe partea lui Petru cel Mare, dar nu asa de usuratec cum se crede, asteptīnd momentul potrivit pentru a se declara.

Am publicat opera lui la 1913, īn editiile Comisiei istorice a Romāniei (Cronica
expeditiei turcilor In Moreia, 1715).

V. Memoriul rnieu la Academia Romāna (XXXIII) despre Carol al XII, Patru cel
Mare si terile noastre.

21 - Istoria romānilor prin calatori

De la jumatatea veacului al XVII-lea pīna la 1800

ii īnsusi poate fi considerat ca un calator īn partile noastre, si jur-īn mentiunile despre petrecerea la Iasi, este desigur un izvor impor-tru īnsasi viata moldoveneasca de atunci. Venit cu nevasta lui, Eca-teranca'din Livonia, care pe urma a domnit ca Ecaterina I-iu, Petru a'tisat cu voda Cantemir, pe care 1-a ridicat īn sus ca pe un copil, u'tāt si doamna Casandra, fata lui serban Cantacuzino, femeie foarte cuta,'cu tarina, care nici pe departe nu avea idee de buna crestere, rizitat apoi bisericile din Iasi, Golia, Trei Ierarhii, stīnd īn strana si slujba. Au fost si banchete mari date rusilor, pe margenea transee-ndu-se "vin de la frantuji", despre care pomeneste Neculce, si li s-a t rusilor ceea ce se īntīmplase si "boierilor" englezi cu cītiva ani īna-ucuresti, cu mult mai putina mirare, evident. īnsa, pe cīnd "boierii" -au luat nimic de la oaspeti, "boierii" rusi s-au trezit simtitor īnaintea moldoveni, cari au constatat ca anume lucruri ale lor fusesera "ane-amicii cei noi. Cīnd vorbeste despre Brāncoveanu Jurnalul lui Petru uda Brāncoveanu" pentru ca voda facuse fagaduieli pe care nu le-a it.

ra de aceasta, īntr-o serie de rapoarte asupra anului 17111, sint la-ire ne intereseaza foarte strīns. īn afara de detaliile campaniei, pe care ībuintat si Voltaire īn Istoria lui Carol al Xll-lea cu mult mai multa e cum se crede de obicei, nu se īntīlneste īnsa nimic relativ la tara a la obiceiurile Moldovei de atunci2. Dar, īntr-o sedinta a Academiei d. Pavel Gore a relevat faptul ca un calator dintre acei cari au īntova-■usi, fara a fi rus, īntr-o lucrare aparuta si īn limba franceza, face unele ii si asupra Moldovei, laudīnd pe boierii nostri, cari stiau si latines-'rbind cu dīnsii, el se simtea cu totul īn alta lume decīt cea ruseasca.

temporanul La Motraye e un negustor englez care a calatorit īn Orient i informatia lui, caci este un izvor de capetenie īn ce priveste acest i īnceputul veacului al XVIII-lea: a cules si inscriptii, a facut sa se a īn cartea lui si monede si ilustratii de toata frumuseta, importante i costume. Afara de aceasta a fost īn legatura cu Carol al Xll-lea, care, .ebuit sa fuga din Ucraina, s-a refugiat la Bender, si, acolo, īn apro-Varnita, a cladit un sat suedez dupa toata orīnduiala moldoveneasca, ita a stat Carol o multime de vreme, mīncīnd pīnea noastra, pentru 1 trebuia sa i se deie din proviziile pe care Moldova le datoria Portii, mai mīntuia cu liferarea aceasta de pīne si vite īn vremea lui Nicolae rdat. Se stie ca mai tīrziu "sfedul" a fost dus cu sila la Demotica, de in Ţara Romāneasca trecu īn Ardeal, spre casa. īnainte de a intra īn legaturi cu Carol al Xll-lea La Motraye a stra­zile noastre la 1711, si iata ce a vazut:

ostea pe Nicolae Mavrocordat de la Constantinopol. īl lauda foarte domnul doritor de stiinta, ceea ce stim si din atītea izvoare, care īnva-

si Suplementul I al Colectiei Hurmuzaki.

īnsa si un raport polon publicat de d. CC. Giurescu īn Revue historique du Sud-ten, IU.

-uarturi al luptei de la l'rut (1711)

tase frantuzeste de la iezuiti si vorbea curent limba araba. Cu privire la Dobr gea, ni se vorbeste de Babadag, aratīndu-se ca aici sīnt case rele, dar tīra e mare si frumos, "un grand beau bourg". Crede, cum au crezut multi, cai acest loc a fost Tomis, care se afla, evident, pe locul unde este Constan: acum. De la Babadag īnainteaza catre Dunare, ajungīnd la Tulcea, un sa dar īn īmprejurimea lui se gaseste un fort mic cu sapte turnuri. Se descriu insulele care se gasesc īn fata, cu livezile de acolo si cultura de cīnepa ce facea īn terenul acesta umed. De acolo se merge la Ismail, si avem si o zugr vire a acestui oras, care cuprinde o frumoasa moscheie a lui Cīzlar-Aga, sei seraiului, care purta numele de Ismail, desi, cum am mai spus si cu prilej altei calatorii, nu este nici o legatura īntre numele orasului si numele lui, ca orasul e foarte vechi: moldovenii īi ziceau Smil.

Interesant e ce ni se spune cu privire la populatie: "cea mai mare par din locuitori sīnt valahi si moldoveni". E de pret aceasta marturisire ca, 1 vremea cīnd tatarii erau īn Bugeac, cea mai mare parte a populatiei d Ismail se alcatuia totusi din romāni. Ea platea haraciu direct Portii si pari sa prefere dominatia ei celei a voevozilor. Aceasta se explica prin faptul c supt domnii nostri, oamenii trebuiau sa serveasca doua visterii, pe cīnd su stapīnirea directa a Portii una singura, a turcilor.

De acolo se strabate desertul Bugeacului, unde nu se īntīlnesc decīt turn si din loc īn loc cīte o coliba pentru pastori, asa-numitele cīsle ale ciobi nilor turci, cari īn partea de sud a Bugeacului pasteau turmele. Aici erau foarte multe herghelii de cai cu pazitorii lor. Calatorul ajunge la Causani, unc a fost odinioara resedinta hanului tatarilor. Este īnsa acolo o biserica romi neasca, cufundata acum īn pamīnt, de prin 1760, a episcopiei de Proilav, rid cata pentru raia, pentru locuitorii din apropierea Dunarii, supusi turcilor, ce priveste locuitorii permanenti din Causani, "cei mai multi sīnt valahi si mcj doveni". Bugeacul prin urmare era locuit de ai nostri īn 1711.

Despre Chilia se spune ca este un oras destul de mare. Nu mai vorbi de Chilia Veche, care īntr-o harta despre care se va vorbi mai departe este tr cuta cu numele ei romānesc. Orasul este destul de mare, dar populatia ai n-are caracter covīrsitor romānesc. Sint turci, evrei, greci, putini armeni, ] līnga romāni. Castelul, foarte mare, fara garnizoana, n-are nimic remarcabi

Acelasi calator a mai trecut pe la noi la 1714 la dus, prin Giurgiu, Izma: Braila, Galati, Isaccea, Babadag, Chilia, Mangalia si la īntors cu Carol al XI lea īnsusi, cind a strabatut Ţara Romāneasca de la Giurgiu la Pitesti, intrīr īn Ardeal. Cu aceasta ocazie īnseamna trei sate care se gaseau īn directia Ruc rului: "Crisonlitz", Scala, "Rosnau", care nu este Rīsnovul din Ardeal.

Iata si ce se cuprinde despre Ţara Romāneasca. La Motraye ajunge Bucuresti, unde sta cīteva ceasuri. Carol al Xll-lea cere sa i se dea cai si mehmendar pentru a-1 conduce. "Orasul e foarte spatios, bine locuit, dar mu dar si rau cladit." Palatul domnesc pare "mai comod decīt frumos". Drumet

1 Cf. Karolinska Krigares Dagbocker, IV, Stockholm, 1913, p. 91.
21* 323

De la jumatatea veacului al XVII-lea pfna la 1800

, lume multa pe strada, si observa ca jupanesele se īmbraca dupa moda istantinopol, acoperite si vara cu blani; haina este lunga. In cap poarta ac de sobol, o toca. Femeile din popor se īmbraca īnsa dupa datina cea

īn ce priveste asezarea parului, este acelasi ca forma pe care pictorii .o dau īn īnfatisarile Maicii Domnului.

ipa aceea se trece pe līnga palatul din Mogosoaia, al lui Brāncoveanu, ista si acum, renovat. Francezul recunoaste ca e "o cladire mare, des-narea'ta". Domnul a facut aici si o biserica, īn care e zugravit el cu toata

lui -, fresce foarte frumoase. Cladirea este "foarte regulata si cla-ropeneste". Se pomenesc si unele "bonnes peintures" si, īn acelasi timp, ilafoane frumos sculptate de care am mai pomenit, .bile nu erau: le luasera turcii cīnd facusera inventarul averii lui Brān-a, si urmasul acestuia, stefan Cantacuzino, vrīnd poate ca printr-un caritate sa stearga amintirea pacatului mare pe care 1-a fost savīrsit

ruda care perise la Constantinopol din pīra lui, prefacuse aceasta fru-cladire īntr-un han unde calatorii puteau sa se adaposteasca, fara rgsi acolo serviciul; dovada ca, atunci cīnd au venit aici acesti calatori, srijit singuri sa-si pregateasca masa. Ni putem īnchipui ce-a ajuns prea-sa cladire a lui Brāncoveanu prefacuta fiind īn han, cīt de rapede

sa i se fi stricat picturile. De jur īmprejur erau gradini, care mergeau . rīu. Se īnseamna si un helesteu, care mi se pare ca nu mai exista, si ii aveau facultatea sa trimeata pe cineva sa pescuiasca si sa-si gateasca

mīncarea, ca la manastirile noastre. ,.

. Motraye pleaca din Mogosoaia pe o noapte foarte frumoasa, "une nuit .eine", si trece prin patru sate pīna la Tīrgoviste. Orasul a impresionat itorul de profesie, pentru pitoresc, pentru lucrurile vechi, interesīnd de distinctie deosebita. Englezul vede ramasitele de ziduri, si este īntre-laca la 1714 nu se pastra mai mult din zidurile Tīrgovistii. Bisericile nu aaleaza cu deosebire, desi erau foarte multe, care au si azi turnurile

d spune despre case ca sīnt īn general joase. A apucat Curtea Veche

lasase Brāncoveanu, care a stat foarte multa vreme la Tīrgoviste',

l traditia lui Matei Basarab. Pe vremea aceea curtea era īntreaga, dar

hasteau bāti ā l'antique" nu i-a placut. O parte din palat, partea pe

īnnoise Brāncoveanu, era destul de frumoasa. Alaturi, biserica curtii,

īntīi de Petru Cercel si marita de Matei Basarab. Despre picturi La

e ni spune, el care se pricepea, ca īn aceasta "assez jolie eglise" sīnt

frumoase: "Ies peintures ā la grecque sont bonnes, contre l'ordinaire

e region".

i la Tīrgoviste, trecīnd pe la Rucar, se īnfunda īn Carpati, unde īntīl-n pustnic sau preot catolic, zice el, care i-a cerut de pomana. Apoi i Brasov, unde stie ca erau romāni, caci spune ca este aici si populatie iasca si populatie bulgareasca refugiata (povestea originii bulgaresti a or").

Marturi ai luptei de la Prut (1711)

Calatoria lui Just Juel, sol al Danemarcei la tarul Petru, din 1709 la 17 cuprinde si ea unele stiri privitoare la rolul pe care l-au avut Dimitrie Can mir si moldovenii sai īn campania de la Prut1.

Nu e lipsit de interes pentru lucrurile extraordinare petrecute atunci noi jurnalul acestui vice-amiral, care vine de la Chiev, unde a descris Lai si sfintele moaste cuprinse īnuntru si slujbele ce se fac de calugari. De Nimirov, de frica bandelor cazacesti, Juel calatoreste cu o escorta de un ms cu 50    de dragoni, condusi de patru cazaci.

De la Bar, unde īnvatase Miron Costin, se trimete un dragon la Za niec, pe granita moldoveneasca, cu o scrisoare catre generalul-maior Iesj venit cu 2 000 de dragoni pentru a strīnge provizii. Bar, cuib evreiesc, e ruine, cu puternicele-i biserici, cetatea distrusa; īntr-un mic castel ceva d goni ai polonilor. Dar generalul trecuse la Mohilau. Solul nu poate vedea, ci dorise, Camenita. Suita lui prada pe cale, mai ales pe evrei.

īntoarcere la Bar, dupa cīteva zile de ratacire. Are bolnavi īntre ai 8 La 9 august e īn sfīrsit la Mohilau, "loc pustiu si neīntarit". Peste apa a de la tar ca s-a facut pacea. Pentru ca sa arate cum s-a ajuns aici se adai un extras din jurnalul generalului Allart.

Acesta plecase la 17/28 iunie de la Soroca, īmpreuna cu generalul Ei berg si cīteva sute de cazaci. Tot īn acea zi trece tarul cu garda si cu di ziile lui Repnin si Weyde. La 18 e la Soroca si merge la Cainar, Allart opr du-se la Raut, pe care, cu doua divizii, īl urmeaza. Lipsa de apa. Generalul poseste la satul Gīrla, doua mile de la Prut, pe cīnd Petru cu alte doua di zii si garda ajunge la rīu. Se afla ca 15 000 de tatari au atacat la trei rr de lasi pe seremetov, care pierde 280 de dragoni; 1 500 de calareti rusi īmprastie. Se retrag la "Laputzkin", adeca Lapusna. La 22 iunie, Allart e Prut, tarul la Gīrla.

A doua zi, acesta poposind, generalul e la o mila si jumatate de le feldmaresalul īi ordona a nu se grabi si a lua sare din Iasi. Lipsa de hrar lacustele au distrus totul. Se gateste podul pentru tar, care vine si cu artilei La 25 Allart merge la Ţutora, unde se uneste cu seremetov, luīnd apoi Pru īn jos. La 27 vine "un colonel moldovean cu opt companii īn lagar, vesti ca vor mai urma opt companii"; se afla ca tatarii au stricat fīntīnile īn I geac. La 28 se face al doilea pod pe Prut, pentru furaj si eventualitatea u: retrageri. La 30 trece seremetov cu o parte din cavalerie si bagaje.

Cari Ewald von Ronne e trimes īn Ţara Romāneasca cu noua regimei de cavalerie si patru tunuri. La 2 iulie apar primele cete de tatari. La 3 a t cut toata cavaleria cu generalul Janus; apoi Allart cu infanteria; se taie c doua poduri. Dupa amiaza vine tarul cu garda si restul infanteriei. La infanteria toata trece Bahluiul. La 5 se īnainteaza spre Movila Rabīii, la 6 Gīrla. La 7 Janus merge mai departe cu cazacii si trimete vestea ca vizi e la gura Saratii sau Strīmbii (Stranbuzeretzin). ca a facut doua poduri si

1 En Rejsetil Rusland under Tsar Peter, dagbogsoplegnelser af vice admirai Just J note de Gerhard L. Grove, Copenhaga, 1893.

De la jumatatea veacului al XVH-lea pīna Ia 1800

000 de ieniceri; Janus e rechemat. La 8, consiliu de razboi; sīnt e ieniceri cu 400 tunuri, mari si mici. Enzberg e trimes sa primeasca r spahiii si tatarii urmaresc, cu 15 - 16 000 de oameni. Se iau masurile

ae oprim asupra ei1. O comparatie cu Neculce, cronicarul moldovean ar fi de facut. La parcane, la carutele de aparare, erau destinati, īn >, moldoveni si cazaci. Se īncheie armistitiul. Iasi pleaca turcii.

etra^ere tara nu poate da provizii . La 11 august calatorul trece din e Prut. La Mohilau i se pare ca locul se chiama asa, dupa "un domn nesc Movila"3.

rti la paginile 418, 421.

ītru expeditia lui Ronne, cu 9 000 de cai, si p. 418-9.

424. - A se adaugi P. Datlee, aflator la Iasi in februarie 1703 (Iorga, īn An. XXXIII, p- 30) si consilierul danez Heitz, care trece prin Ardeal spre Moscova 3th, Kunstdenkmāler aus den Sachsischen Kirchen Siebenburgens, I, p. 143).