MISCARI SOCIALE LA CUMPANA SECOLELOR ALXIX-LEA-ALXX-LEA

MIsCĂRI SOCIALE LA CUMPĂNA SECOLELOR ALXIX-LEA-ALXX-LEA

PROBLEMA AGRARĂ ÎN ROMÂNIA LA SFÂRsITUL SECOLULUI AL XIX-LEA sl
ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX.

FRĂMÂNTĂRI SI RĂSCOALE ŢĂRĂNEsTI (1888-1907).

RĂSCOALA DIN 1907 SI CONSECINŢELE SALE ÎN VIAŢA SOCIAL-POLIT1CA A
ROMÂNIEI.

-ACŢIUNI SOCIALE ALE LUCRĂTORILOR INDUSTRIALI.

Problema agrara în RomSn  >a sfârsitul secolului a! XIX-Iea si eputul secolului XX. Predominarea agriculturii în ansamblul economiei ionale si afirmarea deschisa a neajunsurilor multiple din cadrul sau a generat societate o veritabila problema agrara, care dupa anul 1878, a urmat o jlutie lenta, catre o solutie impusa de realitatile din lumea satului românesc, ntrîi aceasta perioada, ea s-a constituit, alaturi de problema electoral& 13313x236n #259;, ca un iectiv major al vietii social-politice din România. Pentru rezolvarea sa grabnica iu pronuntat, între altii, Vasile Kogalniceanu, Constantin Garoflid, Spiru Haret, >du Rosetti, Constantin Dobrogeanu-Gherea. Repartitia injusta a fondului iciar, în conditiile în care reforma agrara din august 1864 nu a rezolvat >blema agrara, fiind si incompleta, iar România se plasa, la sfârsitul secolului cut, pe locul patru în lume în ceea ce priveste exportul de cereale, a facut ca jatia taranimii, principalul producator economic, sa se agraveze permanent.

Dupa unele date, în 1905, 91,9% din populatia Vechiului Regat traia la sate 7 790 de mari proprietari funciari posedau o data si jumatate mai mult pamânt cât 957 287 gospodarii taranesti luate la un loc. Marea proprietate funciara era tinuta, între altii, de bogati proprietari funciari, ca Gheorghe Gr. Cantacuzino, isarab Brâncovenu, Dinu Mihail. O statistica din 1903 mentiona ca 300 000 de nilii taranesti nu aveau deloc pamânt, iar 423 403 de familii aveau pâna la trei ctare. si aceasta integritate a tins mereu sa se agraveze. Repartitia proprietatii rare în jurul anului 1907 reiese din tabelul de mai jos.

REPARTIŢIA PROPRIETĂŢILOR FUNCIARE ÎN ROMÂNIA ÎN A DOUA IMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA

LEGENDA

7Z\ Gospodarii taranesti

wj   cu întindere medie de 1 Ha

Gospodarii taranesti .*w    cu întindere medie de 7 ha

Gospodarii taranesti

cu întindere medie de 19 ha

BELGR/v'-

Halmeu

Satu Mare  "_"«»_
Carei La1848 Viseul de Sus

Moldovenesc

v_ _

Marea proprietate.:

aprox. 4,2 mii. ha Oradea

Stratificata taranimii

p ft       

^mil:^ha-

***fi\

"Proprietari si stat - Stratificarea 7 ^O/V§I!' marilor proprietafri^{61 mil}ji|^ha|j

rf La 1860

firi:

t (Principatele Unite)t

mii. ha.

oghitev

Soroca

Dumbraveni Balti

Orhei

Calarasi Chisinau

TgLapusnei_T|gn|na Husi

Leova

Comrat

Bolgrad

Chilia Noua Ismail

I.serpilor Suiina

Sf.Gheorghe

Proprietari mici, întindere medie a proprietatii 114 ha

Proprietari mijlocii, întindere medie a proprietatii 486 ha

Mari proprietari, întindere iwi .■ a proprietatii, peste 2 000 ha

La 1860 ?

(Ţara Româneasca)  5" f*?*^:

Calafat
Turnu Magyrek

Nicopole

Dupa 1864

Silistra

Bazargic Balcic

Xonstanta Mangalia

Principalul defect al legii agrare din 1864, în ciuda masurilor luate între

si 1886, a fost ca taranii primeau prea putin pamânt. Cu toate eforturile de

re a bazei tehnice a agriculturii, unii mari proprietari au preferat sa se

ze, în continuare, pe intensificarea muncii taranilor. De aceea, cei din urma

siliti sa încheie învoieli suplimentare, care pâna în 1882 au fost îndeplinite

od silit, de multe ori, prin apelul la dorobanti. Sistemul de învoieli agricole

ivantajâ, astfel, masiv pe tarani, supusi unui regim de munca tot mai intens.

.ractele agricole s-au  mentinut si la sfârsitul secolului al XIX-lea. La

varea situatiei taranimii a contribuit si dezvoltarea sistemului arendasiei, ca

ntermediar între taran si proprietar, printre cele mai raspândite din Europa

ei epoci. In 1907, din 180 mari proprietari funciari doar 40 preferau sa nu-si

ideze pamântul. S-a ajuns chiar la constituirea unor trusturi arendasesti,

;um cel al fratilor Fischer-Justin, Costiner, Mirica, Pappiu, care, în 1905,

neau venituri uriase din exploatarea unor suprafete ce însemnau 159 399 ha.

.n arabil. Deoarece unii contemporani au supralicitat caracterul antisemit al

carilor taranimii, mentionam ca, în jurul lui 1907 44% din arendasi erau

îâni, 43% evrei, iar 13% straini.

Starea de saracie a taranimii a fost adâncita si de marile diferente dintre

ani privind numarul de vite de tractiune si hrana. Lumea satelor se confrunta

grave probleme economice, sociale si sanitare, pe care statul, în ciuda unor

rturi, a fost incapabil sa le rezolve. Majoritatea taranimii se afla la discretia

Tiatarilor, fiind apasata de dobânzi uriase percepute în schimbul împru-

iturilor. S-au adaugat, totodata, numeroase boli, regimul de subalimentatie,

nditiile grele de viata, toate grevând dureros asupra situatiei taranimii. Politica

vernamentala a vizat, pâna la rascoala din 1907, doar solutii paleative la o

ablema atât de acuta în societatea româneasca. S-au urmarit, asadar,

întinerea marii proprietati agricole si întarirea celei mici. Se dorea rezolvarea

oblemei agrare doar prin vânzarea pamântului din domeniile statului si

■yordarea de credite catre taranime.

Framântari si rascoale taranesti (1888-1907). Framântarile si agitatiile ranimii, al caror punct culminant l-au reprezentat rascoalele, au pus în lumina ontradictiile din sânul societatii românesti în pragul secolului al XX-lea si au onstituit forme de actiune specifica în viata satului.

în martie  1888, pe fondul luptei contra guvernului, s-a raspândit în

luntenia zvonul ca guvernul a decis împroprietarirea taranilor, dar marii

roprietari funciari au convins pe primari sa nu înfaptuiasca aceasta, element

are a constituit pretextul nemultumirii taranilor. La 22 martie /3 aprilie 1888,

.refectu! de Ialomita s-a îndreptat spre Urziceni, unde se strânsesera mari mase

le tarani, pentru a-i linisti, dar nu a reusit. Rascoala s-a extins, în luna aprilie

I888, în judetele Prahova, Vlasca, Gorj, Mehedinti, Ilfov, Vaslui, Roman, Tecuci,

Suceava, Neamt. Printre localitatile ce au devenit focare ale rascoalei au fost

Lipia Bo/dani (jud. Ilfov) si Dumbraveni §\\6 Botosani). Ţaranii au ars conace, au

distrus registrele de proprietate, s-au rafuit cu reprezentantii administratiei de

stat, au trecut la împartirea rezervelor de cereale, în principal de porumb. Cete

de tarani au încercat sa patrunda în orase ca Galati si Mizii. Autoritatile au trecut

la reprimarea rascoalei. Multi tarani au fost ucisi sau raniti, iar peste 3 000 au

fost arestati.

/Tx.SatuMare     ^S'^Qhet Carei        J

/Salaci 'Valea lui Mihai-'

Marghita

Negre ni Alesd

Huedin

^C|U1 GheorghienP

^J Turda ^Târ9^u Mures

.s" j«sSangeorgi
Câmpeni o ,_H ,'       '" de Padure

Brad ^Abrud

Alba lulia' Sebes' Orastie

Lugoj

Hateg Caransebes  - petrosani )

Bala de Arama

BELGRAD Târgu Jiu

Moldova Veche .

Turnu Severin.    ^{Flt sl},>

RĂSCOALA DIN 1907

Principalele localitati rasculati

o Localitati în care au avut loc actiuni' de solidaritate ale muncitorilor si taranilor

n Localitati în care au avut loc ciocniri între rasculati si unitatile represoare

a. Localitati bombardate de unitatile represoare

Resedinte de judet si alte centre

Silit de agitatiile taranesti guvernul a propus Parlamentului unele masuri înd vânzarea unor mosii ale statutului catre tarani, modificarea unor /ederi ale legii tocmelilor agricole, dar în esenta legislatia agrara a ramas limbata. în anii 1888-1889 noi agitatii taranesti au fost înregistrate în itele lasi, Bacau, Vaslui, Roman, Vlasca, Ilfov, Mehedinti, Prahova, Dolj. în rina anului 1893 si în anul urmator, în urma unor noi legi date de guvernul servator, obligatiile financiare ale taranilor au sporit mult. Aceasta a generat rascoale în judetele Vaslui, Botosani, Tutova, Vâlcea, Dolj. în 1899 ras-lele au cuprins si alte judete. Dupa anul 1900, introducerea unui impozit pe turile spirtoase a trezit numeroase nemultumiri în lumea satelor.

Demn de subliniat este si faptul ca, la începutul secolului nostru miscarea ia/ista s-a implicat mai mult în abordarea problemei agrare, încercând, prin rmediul cluburilor sale la sate, patrunderea ideilor socialiste si în lumea ila. Circa 230 de cluburi au fost formate în Câmpia Munteniei, unele grupând 3 de membri. Ea s-a desfasurat, astfel, în conditiile agravarii problemei gre, a transformarii sale într-un indiciu în functie de care urma sa se decida ■ctia progresului societatii românesti, a bunelor intentii, a politicii deseori itropice a guvernelor, dar fara un efect concret.

Rascoala d<n 190? si vo-'-ih i. ^v>teSc sale In v>-h;> socia!-poîitrca a «mâniei.Rascoala din 1907 a constituit apogeul miscarilor sociale de la finele >cii modeme, ce s-a remarcat printr-o amploare, intensitate, grad de violenta, irindere si caracter exploziv fara precedent. Unii contemporani au întrevazut ;a un veritabil razboi taranesc, ce a impus cu stringenta necesitatea rezolvarii blemei agrare.

Rascoala a izbucnit la 8/21 februarie 1907 în satul Flamânzi (jud. Boto-li), pe o mare mosie a trustului fratilor Fischer. Ţaranii au cerut încheierea )r învoieli mai lesnicioase, dar administratorul a refuzat, drept pentru care a t batut si alungat. Agitatia a cuprins repede numeroase sate si comune din dul Moldovei - jud. Dorohoi si lasi. Unii au lansat zvonul ca rascoala s-a reptat contra arendasilor evrei, dar desfasurarea evenimentelor ulterioare a efat falsitatea acestei afirmatii. Au fost alungati proprietari, cârciumari si ndasi, s-au devastat conacele si sediile administratiei locale. Primele ciocniri fortele de represiune au determinat intensificarea rascoalei, al carui apogeu a t atins în Moldova între 5 si 10 martie 1907. Rascoala s-a extins ulterior în ntenia si Oltenia - jud. Romanati, Vlasca, Teleorman, Ilfov, Dolj. Cel din na, si mai ales satul Bailesti, a reprezentat un puternic focar de rascoala. între si 15 martie 1907 rascoala a atins apogeul în sudul tarii. S-a încercat de catre ani fortarea barierelor oraselor si patrunderea în centrele urbane: precum rabia, Râmnicu Sarat, Giurgiu, Buzau.

Ţaranimea a utilizat, în cadrul unei miscari spontane, diverse forme de ita, precum întocmirea de petitii, distrugerea registrelor de proprietate, icarea conacelor marilor proprietari, încercarea de a ridica unele fortificatii, trugerea liniilor de comunicatie, pentru a împiedica deplasarea fortelor de )resiune.. Solicitarile taranimii erau concentrate în formula: "Noi vrem mântl". în unele cazuri, documentele mentioneaza unii lideri locali ai taranilor numiti si "studenti". Dezvaluind un registru mai larg al nemultumirilor sociale,

:tf»

/ IM

La asaltul conacelor. Litografie de A. Demian

numerosi lucratori industriali si-au manifestat pe diferite cai solidaritatea cu rasculatii la Galati, Braila, Pascani, Valea Prahovei.

Intensitatea rascoalei a determinat r' ictia autoritatilor, ce au recurs la unitatile militare. La 12/25 martie 1907 guvernul conservator a demisionat si a lasat locul unuia liberal, pe care l-a sprijinit însa, prim-ministru fiind DA. Sturdza. Guvernul a reprimat violent rascoala. S-a folosit artileria pentru "pacificarea" unor sate, precum la Stanesti, Ba/iesti, Vieru si Hodivoaia. Numerosi tarani au fost ucisi, altii urmariti în justitie si condamnati la ani grei de închisoare.

Numarul victimelor este dificil de precizat cu exactitate. Ion I.C. Bratianu mentiona în Parlament numarul de 419 tarani ucisi. Ziarele patronate de Constantin Miile, .Adevarul" si "Dimineata", dadeau cifra de 12-13 000 de victime. Regele Caro/ declara ministrului Angliei la Bucuresti ca era vorba de "mai multe mii". Au luat pozitie, protestând contra interventiei violente a fortelor de represiune, numerosi intelectuali, ca Nicoale /orga, Alexandru Vlahuta, Ion Luca Caragiale, Constantin Stere, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Radu Rosettisi altii. Ei au subliniat, totodata, alaturi de o sustinuta campanie de prec.a a socialistilor, prin Mihail Gheorghiu-Bujor, ca guvernul avea o responsabilitate deosebita pentru soarta taranimii si a tarii în general, si de aceea se impun^r . rezolvarea neîntârziata a "chestiunii taranesti".

Rascoala a avut o audienta deosebita în provinciile românesti aflate ' b dominatie straina (Transilvania, Bucovina, Basarabia), precum si un re ou deosebit în presa din Serbia, Bulgaria, Austro-Ungaria, Canada, Germania, .are a înfatisat cititorilor situatia taranimii din  România, si a criticat reprimarea

nta a miscam sociale Austro-Ungaria si-a manifestat chiar "îngrijorarea" fata /enimentele din România si repercusiunile lor posibile asupra românilor din silvania Rascoala a fost mentionata si în lucrarile Congresului din 1907 de uttgarta\ Internationalei a ll-a

Rascoala din 1907 a determinat impunerea ferma în opinia publica din ânia a problemei agrare si a tras un semnal de alarma în legatura cu

adictnle din tara noastra si necesitatea adoptam unor masuri eficiente drnele ce s-au succedat la conducerea tarii au adoptat noi masuri în cadrul latiei agrare Astfel, între 1907-1909 s-au adoptat legea pentru învoirile -,ole, ce a stabilit un plafon maxim de arenda, legi privind înfiintarea Casei i/e,' marginirea dreptului de a avea proprietati în arenda, trecerea în netatea statului a unor terenuri agricole, legea de modificare a unor eden privind bancile populare, ce a înlesnit unele împrumuturi acordate iilor, cea privind judecatoriile de ocoale, ce urmau sa rezolve litigiile între ii si proprietari, legea pentru constituirea obstilor taranesti de arendare în a unei legislatii agrare, care a afectat, în principal, pozitiile conservatorilor, Ierna agrara a continuat sa ramâna o preocupare a vietii politice interne, de arei rezolvare depindea însasi evolutia tarii în climatul de puternica /escenta social-pohtica de la începutul secolului nostru în România, liberalii ustinut, dupa 1913, necesitatea înfaptuim unei reforme agrare si electorale Actiuni sociale ale Sucratoriior industriali. Progresul economiei româ-

dupa cucerirea independentei de stat,  aflata, de altfel, sub semnul
isificarn revolutiei industriale, a determinat afirmarea lucratorilor industriali,
centrati în zone ca Bucuresti, porturile dunarene, Valea Prahovei Traind si
cind în conditii dificile, rezultat al realizam revolutiei industriale, acestia au
mizat actiuni de lupta specifice nivelului lor de dezvoltare  Grevele s-au
jltit si au capatat amploare si durata   La sfârsitul secolului trecut, pot fi
itite grevele carutasilor din Braila (1884), ale muncitorilor tipografi din lasi si
uresti (1886, 1887), ale ceferistilor din Galati si Bucuresti (1888) Orga-
rea unor formatiuni politice ale socialistilor si ale sindicatelor a determinat o
ia noua în lupta pentru ameliorarea conditiilor de viata si de munca între

si 1906 au avut loc 580 actiuni greviste în acelasi timp, lucratorii industriali
j exprimat solidaritatea cu lupta taranimii, au luat cunostinta de pozitia
îarn sociale fata de rezolvarea problemei nationale, agrare si electorale, fata
;onflictul militar, care se contura în lume

Pe fondul progresului în structura social-economica a tarii contradictiile ale au evoluat, rezolvarea lor fiind avuta în vedere de toate echipele ernamentale ca o solutie pentru propasirea tarii

*

Din raportuldin 7 februarie 1906 al procurorului general N Leonescu catre ministrul justitiei

Este absolut imposibil locuitorilor din comuna Falciu ca sa arendeze pamânt pentru hrana as pe alte mosii, chiar când acei care le poseda ar voi a le arenda, fiindca nu-si poate îndeparta pe care trebuie sa o aiba pe fiecare zi acasa, pentru hrana copiilor, si nu-si poate cultiva, ■ghe si transporta recolta de la distante considerabile

Am pus în vedere atât inspectorului comunal cât si ajutorului de primar Gh Grancea ca sa ia toate masurile de a preveni în caz când locuitorii comunei Falciu ar voi ca sa atace proprietatile vecine, si sa încunostimteze de urgenta parchetul

Mi-e teama domnule ministru, ca orice masuri se vor lua si orice sfaturi se vor da locuitorilor lipsiti absolut de pamânt pentru hrana si pasune vor ramâne ineficace în fata marei mizerii produse prin refuzul arendasilor de a ie da pamânt fie pe bani fie pe munca, si vor savârsi delicte si crime constrânsi de nevoi

în urma celor raportate, va rugam domnule ministru ca în lipsa unui text de lege care sa le impuie tuturor arendasilor si proprietarilor ca sa dea o câtime de pamânt pentru o hrana si pasunat locuitorilor care au trebuinta, ca sa luati masuri de a se îndrepta aceasta stare de lucruri din partea arendasilor si proprietarilor, pentru ca astfel sa se poata preîntimpina nemultumirile si rascoalele satesti

Articolul Apararea mea de Vas/Ie Kogalmceanu

Rascoalele taranesti din martie 1907 au avut de urmare fireasca o întinsa cercetare judiciara si administrativa pentru aflarea autorilor rascoalei La început, în martie si aprilie opinia publica, fund înca sub impresiunea zguduitoare a revoltelor, credea ca taranii s-au rasculat împinsi de instigatori sau de vreo orgamzatiune revolutionara care lucra la sate

în atmosfera aceasta încarcata a început sa nasca, sa pnnza încetul cu încetul si apoi sa ia trup definitiv acuzarea ca vina, sau cel putin o parte din vina o am eu Dintru întâi nimeni nu s-a gândit la mine La izbucnirea revoltei eram linistit, crezând, ca atâtia altn ca nu e vorba decât de izbucnire, a unei nemultumiri locale Era însa scânteia care cazuse într-un butoi cu dinamita

întreaga tara lua foc  Atunci banuielile care ratacisera câteva zile de colo în colo, care
trecusera granita si dadeau vina pe seama strainilor, s,e oprira asupra mea
y      Instructia începuse în tot cuprinsul tarii sefii armatei instruiau, agentii administrativi instruiau

membrii justitiei mstruiau Ideea fixa, preconceputa cu care pornisera toti la cercetare era ca ne aflam în fata unei revolutii organizate Trebuia sa se afle organizatia

Constatarea aceasta este adevarata, este adevarul sfânt Astfel actele de acuzare ale parchetelor ar mentiona numele instigatorilor Imediat pe aceste acte, încheierea este ca rascoalele taranesti din 1907 nu se datoreaza instigatiunilor vreunei orgamzatium criminale ci starei economice si culturale a taranilor (subl în text) Constatarea aceasta priveste întreaga tara si nu eu sunt acela care o fac, ci actele judecatoresti oficiale '

Cu privire la reprimarea rascoalei din 1907

în privinta modului în care trebuia executata reprimarea rascoalei trebuia spus ca Ministerul de interne si cel de razboi au emis ordine dintre cele mai .energice , prin care au imprimat, de la bun început acestei actiuni, un caracter deosebit d»sângeros lata câteva din aceste ordine Generalul Gigârtu, comandantul diviziei a ll-a de la Craiova cerea în 14 martie prefectului de Dolj sa se aduca la cunostinta autoritatilor si locuitorilor chiar din locurile nerazvratite, ca trupa are ordin sa traga atât cu armele cât si cu tunurile '(Subl în text) într-o circulara din 16 martie catre prefectii de judete ministrul de interne I I C Bratianu atragea atentia asupra absolutei necesitati de a reprima chiar din primul moment în modul cel mai energic La 16 martie generalul Gigârtu reamintea garnizoanelor Râmmcu Vâlcea, Slatina, Caracal regimentelor 2, 3, 19, 26 infanterie, 1 2 cavalerie, 1, 9 artilerie batalionul 1, 5 vânatori, regimentelor 1, 2 calarasi si batalionul Cantemir 12, ordinele ministrului de Razboi rezumându-l astfel .energie - foc în carne Prinderea capetelor agitatoare în aceeasi zi ordinul nr 11 687 ulterior primul emis de acelasi general regimentelor Rovine nr 26 9 Artilerie, 1 Calarasi suna astfel Va ordon sa reprimati în mod exemplar distrugând totul si împuscând pe capii razvratitilor, fara a va multumi facând numai prizonieri

Nemultumit de rezultatul actiunilor de reprimare comandantul Corpului 1 de armata generalul Nasturel, a dat la 17 martie Diviziei a ll-a ordinul ,ca în 48 de ore rascoala sa înceteze' El cerea generalului Gigârtu, comandantul acestei divizii, sa ordone   tuturor detasamentelor ca

nd în localitatile rasculate si ajungând poate dupa consumarea crimei de catre rasculati, ta sa nu împiedice trupa de a ucide pe faptuitori, sa nu o împiedice de a incendia casele lor".

Memoriu de revendicari al lucratorilor de la moara "Steaua" din Galati în timpul grevei >/<? 1. Orele de lucru sa fie de la 12 la 10 ore pe zi, iar cele doua ore de lucru pâna la schimb,

bunul mers al moarei, sa se plateasca supliment dupa pretul zilei.

2. Marirea salariilor tuturor categoriilor de lucratori cu 30 la suta pe zi.

3 A nu fi concediat din lucru nici un lucrator sau lucratoare din cei aflati actualmente în greva n de un an de zile, si în special din acei ce vin ca reprezentanti la aducerea la îndeplinire a ■jicarilor cerute de noi, fiind expresia sincera a noastra.

Respectarea repaosului duminical în întregime pentru reculegere de forte; repaosul sa
-,a de duminica dimineata si pâna luni dimineata.

Facerea unui act de învoiala între noi si directia fabricii, semnat de 5 delegati lucratori la
s, dl. director al fabricii si secretarul Comisiei Generale a Sindicatelor din tara si din onor,
(a de Comert.

Cerem ca plata sa se faca pentru partida de zi sa se faca la orele 5 seara ca toti sa ne
i face târguiala, târgul fiind închis legal. Plata sa se faca în argint si bilete de banca, iar nu în
i cu bani de nichel, gasindu-se lipsa în ele.

Cerem ca, din împrejurari când un lucrator sau lucratoare a întârziat 5-10 minute sa fie
3 a-si continua lucrul.

Cerem ca toti lucratorii si lucratoarele sa fie respectati tio personalul superior, a nu se mai
, cuvinte imorale si josnice chiar pentru onoarea personalului superic al moarei, cât si gradului
psire morala a lucratorilor si lucratoarelor.

Cerem ca, când moara are nevoie a sta vreo zi pentru difer,     eparatii, lu-ratoni sa fie
adica cu totii sa fie asigurati cu 6 zile de lucru pe saptamâna.

Cerem plata zilelor în intregral cât vom sta în greva, greva fiind provocata de dl.
ijstrator al moarei.

Cerem ca nici un lucrator sa nu fie amendat pentru diferite ambitiuni personale ale sefilor,
fie mai întâi judecata fapta lucratorului printr-o comisie compusa din 5 lucratori si doi din
rialul superior al moarei.

Lucratorilor sa nu li se aplice amenda sub nici o forma, ci numai o morala cuviincioasa.

Cerem înlocuirea d-lui administrator al moarei, care ne învrajbeste si ne maltrateaza
jceste, aducând injurii legilor tarii; asemenea si a subsefului morar, pentru echilibrarea
-liei între lucratori si personalul superior al moarei..."

TEMĂ:

Care a fost statutul problemei agrare în «omânia, la cumpana secolelor al XIX-lea - al
XX-lea.

Demonstrati caracterul radicai ai rascoalei taranesti din 1907.