MISIONARUL BANDINl ÎN MOLDOVA LUI VASILE LUPU
ia ce priveste izvorul foarte important care este Bandini, acest izvor
de o imensitate de material de cea mai pretioasa calitate.
om arata întîi cine este misionarul, care e rostul calatoriei lui, iar dupa
pe baza izvorului însusi, înfatisarea oraselor Moldovei si chiar a sate-mtru ca el le-a cutreierat, se pare, pe multe din ele. Se va vedea apoi i parte a cartii ce vorbeste despre moravurile 545c23f de la noi, el cel dintîi p asa de larg.
upa ce iezuitii cucerisera terenul, si, în epoca lui Mihai Viteazul, în-era a se restabili vechiul episcopat de Arges în Muntenia si cel de Ba-
Moldova, cu secolul al XVII-lea s-a cautat a se reintroduce catolicis-i locurile unde disparuse si a se întari acolo unde se pastrase, dar nu nele stricte ale vechilor episcopate, ci în acelea ale unui provizorat -a mentinut pîna în epoca noastra.
e la Ieremia Movila încolo, episcopatul a fost în sama prelatilor po-ari si rezidau în Polonia. Prin urmare, precum odinioara episcopii pen-)ldova erau si simpli preoti de sat în Ardeal, asa în veacul al XVII-lea pii de Bacau erau prelati poloni, cari numai uneori veneau sa vizi-ira, de obicei ramînînd în patria lor. Iar, în ce priveste Muntenia, e n-avem a ne ocupa, pentru ca Bandini a cercetat mai ales Moldova, patele au fost lasate pe sama franciscanilor observanti din Bulgaria, ar centru era Nicopol. ar, revenind la Moldova, în lipsa episcopului polon, care cîteodata
ragaz sau putinta de a veni în Moldova, alteori n-avea aplecare sa aici, se trimeteau din cînd în cînd vizitatori apostolici, alaturi de epis-de multe ori contra lipsei de interes a episcopului, ^em a face cu mai multi asemenea vizitatori, cari, de fapt, sînt mult nportanti decît episcopii1.
jista episcopilor poloni pentru Moldova, în veacul al XVII-lea, în prefata voi. I i Jorga, Studii si documente. Dupa aceasta au aparut si alte studii privitoare la cato-in terile noastre. Gel din urma e teza din Viena a profesorului Cândea din Cernauti,
Misionarul Bandini în Moldova lui Vasile Lupu
Intre acesti vizitatori doi sînt mai importanti: Marcu Bandini, un ita lian, iar, mai tîrziu, Petru Parcevich, slav italianizat, dalmatin, ori poal chiar bulgar, care Parcevich, ca si Bandini, purta titlul de episcop de Mai cianopolis, în apropierea Varnei.
Dar Bandini vine ca vizitator îndata dupa alt italian, dupa Benedettj Emmanuele Remondi, milanez, care, în calitate de misionar fara delegati speciala, a fost în Moldova pe la 1635-6.
Iata în cîteva cuvinte ce a vazut el:
A fost la Galati, la Bîrlad, la Bacau, la Slanic, ca si la Cotnari, la Neami la Baia, la Suceava. La Galati a gasit o biserica de lemn si numai douaspn zece familii unguresti, dar se adauge ca uneori vin si negustori catolici n guzani -, ultima mentiune despre raguzani, caci în a doua jumatate a v^ cului al XVII-lea, de decadenta iute, îngustîndu-se raza operatiilor lui, orj sui nu mai trimetea negustori în Moldova. Bîrladul e "un tîrg mare", da catolicii n-au decît douazeci de case. La Husi, care fusese pradat de curîn: de catre tatari, sînt o suta de case unguresti; la Corni, cum am mai spus.
La Iasi se numara seizeci si cinci de case de catolici, cari sînt ungur dar, observa misionarul, si francezi, venetieni si "alti negustori din Cot stantinopol". Cum am pomenit si aiurea, ceasornicarul lui Vasile Lupu er francezul Gaspar Caille, de la care avem un act de cumparare, scris, nata ral, româneste, dar purtînd pe dos o însemnare de mîna lui în frantuzeste
La Cotnari se pastreaza doua biserici de piatra. "Cimitirul pare a : un castel, cu turnul mare ce serveste de clopotnita." Este usor de recunos cut în aceasta descriere biserica lui Despot, mult mai ruinata astazi. Sîr seizeci de case de catolici "sasi", - de fapt germani din partile de lînga Tis vechi vieri germani de la Tokaj.
Trecînd spre Roman, la Sabaoani sînt optzeci de familii de unguri. L Baia, era înca un tîrg mare, "cittâ grande". Aici se vede o mare biserica d piatra cu turn, a lui Alexandru cel Bun, foarte bine pastrata, deci, înca 1 începutul domniei lui Vasile Lupu. Erau treizeci si opt de case de sasi, 1 Suceava însa doar opt, caci polonii lui Ieremia Movila se dusesera de mult Treme, si împreuna cu dînsii si elementul catolic cel mai important.
Sa vedem ce spune Bandini însusi1.
El vine din sud, din partile Bulgariei, si trece Dunarea pe la vadul Giur giului. Nestiind cum va fi primit de Matei Basarab, el nu se înfatiseaza împreuna cu însotitorii sai ca misionari catolici, ci ca negustori cari du marfa turceasca la Tîrgoviste. Sînt întrebati cui apartine marfa, si ei n vreau sa dea lamuriri, oprind si pe vames de a cauta în bagaje; dar gases totusi mijlocul de a se întelege cu acesta, platindu-i o compensatie de zec lei, întîia notiune precisa a bacsisului la noi. In tovarasie cu misionarii era negustori adevarati, ca francezul Joseph, care, stiind ca sînt calugari ca tolici, li da bani de drum.
publicata acum doi ani, si nemteste si româneste (Der Katholizismus in den Donaufursten humern, Lipsea 1917).
1 V. editia V.A. Ureche în Analele Academiei Române, XVI.
Pîna la jumatatea reaculni al XYII-'ea
iungînd la Tîrgoviste, i se fixeaza lui Bandini tainul, care consista e vin, carne, luminari, fîn si ovaz. Pe urma e primit în audienta de
Matei Voda, care atunci, la 1644, era cam asa cum îl cunoastem din tul ramas, ca foarte batrîn, botit la fata, cu ochii vioi, cu umflaturi j __ un mosneag potrivit tipului celui mai curat al rasei noastre. Linga era secretarul lui, care se întîmplase sa fie catolic, continuînd cradi-
Bartolomeiu Bruti, lui Branat (Bernard) Borisi, lui Vevelli si a secre-i care învatase în Germania, al lui Leon Voda.
ecretarul catolic al lui Matei stia limba polona si cea latina. Domnul, îat de el, a fost bucuros de oaspeti. Misionarul i-a tinut o scurta cu-e, domnul asculta cu luare aminte si, neîntelegînd, pune întrebarea, .e Bandini o reproduce chiar în limba româneasca: "Ce zice?" Dupa
spune "ce zice" Bandini, Matei multameste si începe a pune alte între-3oftindu-si oaspetele pe scaun si neasezîndu-se decît odata cu dînsul. ia stie ce face papa si cardinalii, "gradinarii", cum se scria în cancela-
Mihai Viteazul. Apoi Bandini asista la venirea preotului cu zi-ntîia, icei caracteristic pentru Muntenia, care în Moldova nu se afla. Mitro-l însusi stropeste cu busuioc si prezinta crucea domnului. Matei cere :i sa se prezinte crucea oaspetilor si sa fie stropiti cu aghiasma. Ban-pune ca mitropolitul a îndeplinit ritul ca "Isaia Patriarhul". e aud pe urma clopotele, si domnul pleaca la biserica împreuna cu i mitropolit si cu boierii, iar calatorii se duc la biserica lor, a francis-r conventuali. Dupa cîtava vreme se acorda lui Bandini o noua au-, si secretarul aduce caftane. si pe lînga aceasta Bandini capata zece ii si scrisori de cale cu mehmendari cari aveau însarcinarea sa-1 tina n pîna la hotarul principatului, pîna la Focsanii munteni.
espre Moldova, Bandini începe spuind ca în Iasi biserica catolica e rau tinuta, samanînd a circiuma, fara îngraditura macar; în ce priveste arohiala, polonii de lînga domn o întrebuintau pentru petrecerile lor, idini risca si cuvîntul de "lupanar", iar odaile celelalte fusesera prefa-1 grajduri: putul era plin de hoituri si murdarii, acoperisul de sindrila paretii crapati. Acel care ar trebui sa ocroteasca pe catolici, secretarul isc, era "un mincinos, un siret si chiar un dusman al bisericii". a toate acestea Bandini a trebuit sa i se adreseze lui pentru a fi primit lienta. Audienta cea noua a si fost acordata. Bandini gaseste iar toata în jurul domnului, care avea lînga dînsul un medic permanent, evreu isarit. La dreapta lui stateau sfetnici, si Vasile Lupu, care avea o educa-itica mult mai serioasa decît Matei Basarab - Matei era un boier de e cînd Lupu, fiu de curtean al lui Radu Mihnea, stia ceva din învatatura ta în mintea bogata a lui Radu Voda, - Vasile, zic, întreaba pe Ban-Bspre papa, despre aceiasi "gradinari" si, în acelasi timp, se plînge de srea cea mare la care ajunsese biserica catolica în Moldova, omnul vrea sa stie daca prelatul are scrisori, si dupa aceea Bandini în-i intereseaza ce episcop latin se gaseste în tara. I se spune ca episcop mea aceasta era polonul Zamoyski, dintr-o familie foarte mare, dar u traia deloc ca episcop si nu vizitase Moldova niciodata. Domnul gra-
Misionarul Bandini în Moldova lui Vasile Lupu
beste pe misionar sa plece cît mai rapede, dt. i-a admis, la urma, sa steij bucata de vreme la Bacau.
Adaug ca, în ce priveste situatia bisericii, în lipsa lui Zamoyski, supra gherea fusese exercitata de franciscanul bulgaresc Ioan Lillo.
Cînd Bandini pleaca din Iasi ca sa se duca la Bacau, i se trimit bagaj înainte pîna la Cotnari. Ajuns aici, e bine primit si face slujba, în calitate episcop calator, în conditiuni speciale. La 5 novembre soseste la Bacau chi Aici gaseste casa parohiala pustie, din biserica numai un turn darîmat, od diile putrede, altarul profanat, munti de gunoaie în grajd. în casa unde p latul a fost poftit, batea vîntul de toate partile; de jur împrejur, nici un gai o biata moara era singurul venit pe care-1 mai avea episcopia. In ce prive pe oraseni, Bandini constata aceeasi aplecare ospitaliera pe care toti calatc o observa la români în general; locuitorii ies înaintea episcopului strain miere, oua, pîne, ovaz pentru cai.
Profitînd de sfaturile secretarului Kutnarski, se hotaraste apoi episcoj sa cumpere alta casa si ia doua cladiri vecine, locuite "de persoane infam Banii au fost capatati cu împrumut de la un negustor italian orientalist totul, Iacob Celebi-cilibiu, cf. Cilibi Moise, va sa zica la noi: om elegant, c la turci este un titlu de mare onoare, însemnînd om distins, învatat. Iac Celebi locuia în Iasi, dupa ce casele au fost cumparate si daruite bisericii. 2 moyski recunoaste dupa aceasta pe Bandini ca vicariu în locul vacant cu nituri de mosie de la Trebes, aproape de Bacau.
Misionarul îsi începe deci calatoria prin orase si sate, în octombre 16 trecînd si prin centre mai însemnate de populatie, ca si prin sate, asa în< în felul acesta, ceea ce constata el, ne da icoana foarte bogata, nu numai Moldovei catolice, dar a Moldovei în genere.
si în aceasta calatorie adaug ca el a fost ajutat de foarte putina lum cîtiva catolici pe cari-i citeaza: parohul din Cotnari, Gheorghe Grosul (i german "Gross", romanizat cu desavîrsire), un raguzan, Ioan "Zlatonius
Sa vedem deci cum se prezinta orasele Moldovei în descrierea lui Bandii
La Suceava Vasile Voda va fi mers din cînd în cînd, desi n-avem dove despre aceasta, dar el a stat de obicei la Iasi: dincolo era sa se petreaca în ultimul act al tragediei lui, cînd doamna Ecaterina, cu copilul ei stefan, p ziti de Timus Hminitchi, fiul hatmanului cazacilor si ginerele lui Vasile, fost asediata în Suceava, mai multe luni de zile, un eveniment din cele m interesante în cariera lui Vasile Lupu si din istoria noastra militara în veac al XVII-lea. In afara de aceasta Suceava e un oras parasit, care se va mai îi vrednici de oarecare importanta numai dupa trecere de doua-trei deceni pe vremea lui Ioan Sobieski, cînd polonii au ocupat orasul, au întarit vech* cetate si erau gata s-o si apere împotriva turcilor.
Capitala adevarata în vremea lui Vasile este astfel Iasii, pe care calat< rul nostru îi cunoaste supt numele vechi unguresc de Iâszvasâr (vasâr însean na tîrg, var, cetate).
Orasul se înfatisa acum mult mai bine de cum îl cunoastem la sfîrsiti veacului al XVI-lea prin calatorul care vorbeste despre Petru schiopul, de pre curtea lui si despre înfatisarea capitalei în aceasta vreme.
Pîna la jumatatea veacului al XVH-lea
u mai sînt vechii negustori levantini veniti din Pera sau din coloniile ene: curentul acesta s-a oprit. In schimb însa sînt mai multi negustori i cu pravalii statornice. si din cauza originii boierilor terii chiar, acuma
âpata o înfatisare mai rasariteana. Vechii lumi românesti, pastorala îatate iar în cladirile principale gotica dupa modelul ardelean, i se sub-
din c'e în ce mai mult alta, orientala. Aceasta se vede pîna si din arhi-
cladirilor bisericesti mai recente; înca de la zidurile mitropolitului
isie Crimca si ale lui stefan Voda Tomsa, cum e Solea din Bucovina,
■ rau atinsa în timpul din urma de nenorocirile razboiului, se vad orna-
în jurul usilor si ferestilor, care amintesc pe acelea ce se vad la fiecare ' rasaritul persan sau turcesc.
upa aceste norme Vasile Lupu însusi a ridicat în Iasi biserica Trei Ie->r ori Treisfetitelor, dupa numele slavonesc, si, pe de alta parte, Golia, dsta însa în forma primitiva chiar din epoca lui Ioan Voda cel Cumplit, fiind de Ioan Golea Logofatul. în ambele biserici, - dintre care, ada-
cea din urma a fost foarte mult transformata în veacul al XVIII-lea, aa cutremurului de pe la 1730, care a darîmat-o în parte, iar Trei Ierar-fost reparati fundamental, în sensul particular pe care-1 atribuia acestui
raposatul Lecomte du Nouy, cu înlaturarea zidului încunjurator si a clo-si fara de care bisericile noastre apar mici, fiind scoase din mediul lor -, itat în liniile esentiale biserica Galatei, a lui Petru schiopul, cea dintîi ia turnuri în loc de unul, gramadindu-i însa ornamente care aproape o 3sc. Auriturile de odinioara, pe care "restauratia" s-a îngrijit sa le multi-apartin, prin frumuseta acelor arabesce împleticite, fara îndoiala artei ile. Dealminterea si arhitectul care a lucrat la Trei Ierarhi si la Golia era ir din partile Orientului.
rin urmare lasul acesta este mult mai frumos, mult mai bogat si stra-. ca odinioara. Domnul care conducea Moldova în aceasta vreme era, n spus si înainte, unul a carui faima se întindea foarte departe în Rasarit, ii vedeau în el pe mîntuitorul lor, pe restauratorul imperiului bizantin, tea lui Vasile se întîlneau o multime de greci, si voda însusi vorbea româ-stricat, cum se vede în scrisorile lui din exil, desi nu se poate zice ca el aducatorul, ocrotitorul si sustinatorul înainte de toate al elementului gre-jrecii, fara sa-i cheme cineva, se îmbulzeau în tara îmbogatirii rapezi. Pe iceasta reprezintantii de frunte ai bisericii orientale veneau sa cerceteze noastre, ramîind, o bucata de vreme, în deosebite rosturi pe lînga domn: un Atanasie Patelarie, fost patriarh de Alexandria, un Meletie Sirigul,
cei mai mari predicatori ai grecitatii contemporane, care s-a asezat si urma, în Rusia. Influenta patriarhului constantinopolitan, pe care am 'at-o si în întîia jumatate a veacului al XVII-lea, acum cînd Vasile a it patronul acestei biserici, este covîrsitoare.
|ar e foarte interesant, si a fost foarte folositor pentru dezvoltarea noas-i, alaturi de ierarhii acestia greci, asa de învatati, cu o faima atît de
razbat pe vremea aceasta la mitropolie, la episcopii, si români de bas-
precum din partile Putnei rasare coborîtorul dintr-un neam de razesi,
im mitropolitul Moldovei, care, prin "Cartea" lui "de învatatura", prin
ia lui, raspîndita în tot cuprinsul pamîntului românesc, a facut într-a-
o mare fapta culturala pentru întreg poporul nostru.
Misionarul Bandini în Moldova Iui Yasile Lupu
In acelasi timp Vasile Lupu se înfatiseaza imitînd pe acel împarat bizj tin al carui nume îl luase - pentru ca pe dînsul 1-a chemat Lupu dintru ceput si numai dupa ce a ajuns domn si-a schimbat numele în Vasile -, datator de legi, de "canoane", de pravili, imitînd si pe Constantin cel Mi în dorinta-i sa aiba un sinod, sa prezideze unul la Iasi, unde face sa se apro] dintr-o asemenea adunare de prelati români si rusi, Catehismul lui Petru IV vila. Am zice ca se întoarce astfel sufletul românesc de la Chiev în Moldoi ca sa fie admis, prin aceasta, pentru ortodoxia întreaga! si totodata se în; meiaza si o scoala care a avut în fruntea ei pe Sofronie Poceatchi si pe al din cei mai buni ucenici pe cari-i formase Chievul, între rutenii lui Petru M vila. Iar pictori din Moscova, unde era o foarte buna scoala de zugravie, ti| grafi tot din acel oras, unde tiparul luase un mare avînt, se asaza în Moldo contribuind si ei la splendoarea acestei domnii lungi si bogate.
Calatorul nostru crede ca orasul e numit asa dupa vacarul care-si pasi boii pe locul unde s-a ridicat apoi curtea domneasca; exact legenda Bucur tilor, cu "pastorul Bucur". De fapt, nu un cioban a fost la începutul lasul - numele nu se întîlneste numai aici, ci si în Arges si în alte parti -, ci obicei, un "mos" plugar, deschizator de tarina si începator de sat.
In prezent, Bandini noteaza, de la început, importanta comerciala a ur centru care avea 15 000 case, deci 75 000 de locuitori. Aflam, aiurea, si ci: de 28 000 de birnici si 30 000 de boieri si ostasi cari nu plateau. Erau seiz< de biserici si unsprezece manastiri. Fireste, în rîndul intîi se releveaza Ti Ierarhii, zidita cu sase ani înainte si împodobita cu pietre sculptate artisi si, pe lînga aceasta, cu un brîu de marmura neagra supt streasina; zidul i cetate cuprindea si un turn patrat cu ceasornic. Se mai mentioneaza si sco la de lînga manastire, care arsese la 1647, cu alte opt cladiri, în postul mat boltile singure scapînd de pojar. De toate, sînt douazeci de scoli in tot orast socotind si pe cele armenesti, dar numarul scolarilor nu întrece doua sute. Scol la era - poate dupa orientari de la Radu Mihnea - de slavoneste si greces în acelasi timp, si cei dintîi carturari de elineste s-au ridicat de aici, ca Nicol, Spatarul Milescu, traducator al Bibliei, iar, mai tîrziu, învatatorul lui Peti cel Mare si ambasador în China, în tara "chitaitilor".
Se mai vorbeste de manastirea de la nord în vii: este Sfîntul Atanasie la Copou, care exista si acum, purtînd o piatra de prin 1660, careamintes domnia lui stefan, fiul lui Vasile Lupu, si de cele doua de la sud, Galata Socola. In locul unde este astazi Frumoasa, era manastirea lui Balica hatmanu contemporan al Movilestilor, ruda de aproape cu dînsii si sustinator al U pîna la moarte. Tot acolo, mai departe, se vedea si atunci manastirea lui Aro! Voda sau Aroneanu, datînd de la sfîrsitul veacului al XVI-lea, iar, în cealali parte, Hlincea, care, cum se prezinta acuma, dateaza de pe vremea lui Vasi Lupu si a fiului sau, dar, în forma de la început, era în legatura, cum se ve( din documente, cu Zotu Spatarul, ginerele lui Petru schiopul.
Orasul, spune Bandini, e foarte comercial. Pe aici trece marfa din Turcii Tataria si Moscovia. Negotul cu Moscovia, cu Rusia, se facea si în secolul i XVI-lea: pe vremea lui Petru Rares am vazut ca erau negustori platiti c
Pîna la jumatatea veacului al XVH-lea
ca sa cumpere anume blanuri si "os de peste" din Rusia, dar în al XVII-'aturile comerciale sînt mult mai întinse. Vinurile din Odobesti se vor
i curînd, nu numai în Polonia, ca odinioara, ci si aici, în Rusia: vor negustori anume cari vor face drumul în tara cazacilor cu vinurile .e Va ajuta la aceasta si încuscrirea cu Timus, fiul hatmanului betiv ir'terani rasculati cari întemeiasera un stat cu adevarat "bolsevic". Fata tsile frumoasa Ruxandra, a fost maritata dupa acest salbatec, urît la nsemnat de varsat, care-si mînca unghiile în ziua nuntii, imbatîndu-se una cu prietenii si puind pe lautarii ucrainieni sa "zica" alaturi de "mu-urceasca" a lui Voda, socrul. De aici, între altele, a iesit si existenta ne-.ilor cazaclii, cari mergeau acolo; si acuma este la Odobesti o biserica, ta. a cazacliîlor1. Ba negustorii acestia treceau pîna la sarhorod, locali-mportanta pe vremea aceasta, ai carii locuitori apar uneori în actele *e. Calatorii care raportau foarte mult. Blanurile de vulpe alba, neagra, ;mplu, erau cunoscute în terile noastre din a doua jumatate a veacului rII-lea, si cu ele se cumparau demnitarii de la Poarta, cînd stapînirea dului era amenintata.2
'iind Iasii un oras asa de însemnat în ce priveste negotul, - ca si Bucului Matei Voda, dealtfel -, locuitorii erau foarte amestecati. Bandini neaza: români, unguri - nu pentru numar, ci pentru religie -, armeni, bulgari (e foarte greu într-o epoca mai veche sa se faca deosebirea între pi si sîrbi). Vin apoi albanezi, turci, tatari, poloni, rusi, sasi, muscali,
italieni.
ata ce zice
Bandini despre curte: e încunjurata de un zid suptire la rasa
ra turnuri si fara sant: cetatea nu mai
joaca deci un rol militar. în cele-
3arti e un simplu zaplaz de lemn. Casa n-are nici un fel de
aparenta, dar
tru este bogata. i
n ce priveste aspectul general al orasului, celor ce-1 vad de departe li se 3 "noua Roma", - cea dintîi însemnare a pitorescului lasului. Cît pri-locuintile boierilor, cîteva dintr-însele sînt, dupa gustul acestui italian, idide". In momentul cînd scrie dînsul, unii dintre ei se gîndeau sa-si gospodarii numai din piatra, din cauza focurilor, caci în 1646 fusesera zeci de incendii, iar, în cel urmator, cînd se scrie cartea, în patru luni, "ezece, arzînd si biserici. Casele saracimii sînt înca tot asa de nenorocite odinioara.
^recînd în special la credinciosii lui, misionarul observa ca erau 1 000 iguri odinioara, dar acum au ramas numai 300: cei mai multi dintre locuiau în jurul orasului. Pe linga acestia, de un an de zile, domnul minta si 130 de ostasi calvini, unguri. Biserica catolica era de lemn si i. Pe lînga dînsa subzista si o biserica parohiala: era însa foarte putin ;ata; laicii abia veniau. Vasile cautase sa faca si o scoala catolica, dorind ai lui sa învete latineste, la iezuiti. Fata de preotul italian erau nemultu-iin partea credinciosilor de alta natie. Acesti misionari franciscani fuse-
Numale de cazacliu se întîlneste ici si colo pîna astazi: un fost deputat basarabean e chiama Cazacliu.
! V. si condica lui Brâncoveanu, tiparita de Aricescu {Revista istorica a Arhivelor, II), t, 276.
Misionarul Bandini în Moldova lui Vasile JLupu
sera introdusi supt Alexandru Ilias de Batiste, care nu este altul decît Vevelli. Boierimea se arata foarte nemultamita de aceasta ocrotire din partea domnului: "el poate da ce este al lui, dar, daca da un lucru strain, atîta timp are putere cît stapîneste el; ispravind el, ispraveste si dania". în ultimul timp se adusese si un preot ungur, un anume Gaspar, care recomanda izgonirea iezuitilor, aducînd ca exemplu ce s-a facut la Venetia, dar Vasile, influentat de italieni, îl împiedeca de a predica, si, cum el se îndaratniceste sa functioneze, e atacat cu batul, ba era sa fie si omorît în biserica, de nu intervenea Kutnarski.
Se aduce cazul la divan, si aceasta judecata este si ea expusa de Bandini, care ni arata astfel cum se dezvolta pe atunci judetul înaintea sfatului domnesc. Clericul se plînsese ca a fost batut, ca i s-au smuls fire din barba. Voda întreaba în numele cui a fost gonit, de ce s-a gasit în altar o secure si un bat. "stii ce a spus domnul lui Petru, care purta sabie? Cine ridica sabia de sabie va pieri." Daca ar fi fost lovit un moldovean, era sa fie condamnat la moarte. si, îndreptîndu-se catre oameni: "cui vi se pare mai folositor în legea voastra pentru slujba dumnezeiasca, dati-i cheile, biserica si casa în mîni. Iar voi, calugarilor, încetati de a atîta multimea si de a ridica turburari, de a misca poporul, caci altfel va voi goni cu rusine din aceasta tara a mea. Plecati de aici, mincinosilor, oameni fara obraz si constiinta".
în ce priveste legaturile dintre ortodocsi si catolici, e interesant ce ni se spune despre o discutie între postelnicul lenachi, un fel de ctitor si el al bisericii catolice, si doi iezuiti poloni învatati, cu privire la papa si la patriarh. în general pe atunci chestiile acestea de confesie capatasera o foarte mare importanta: fost patriarh de Gonstantinopol, Chirii Lukaris trecuse, se zice, la cal-vinism în ascuns si primise catehismul lor, inclinînd în partea aceasta calvina ca sa se împotriveasca ingerintilor iezuitilor francezi, mai ales, de acolo, din Constantinopol.
Solomon Bîrladeanu, boier foarte cucernic, care dadea frumoase icoane bisericii iesene a Sfîntului Teodor, luase un loc de la biserica latina. Mitropolitul Varlaam nu a urmat domnia în toleranta, ci s-a opus la ridicarea scolii catolice la Vasile Voda Lupu. Acesta, din partea lui, era de parere ca "este rusine sa se vada ca se cearta" - între catolici chiar - "aceia cari dupa chemarea lor trebuie sa aduca pacea, s-o ajute si sa o înainteze". El stia si relele moravuri ce patrunsesera în clerul catolic din tara sa: pentru un vas cu vin, o fata e maritata pe rînd cu doi barbati în opt zile.
Afara de aceasta descriere a Iasilor, avem la Bandini note privitoare la Suceava. Aici misionarul gaseste înca o populatie destul de numeroasa, destul de bogata, ocupîndu-se de comert si avînd ceva din rosturile de odinioara. Populatia aceasta se compunea din doua elemente: unul românesc, altul armenesc, armenii din Suceava sînt o populatie foarte veche, foarte importanta, asa încît acesta e singurul oras în care exista un soltuz, un sef al municipalitatii (soltuz vine de la schultheiss german trecut prin poloni) armean si unul român, în momentul acela însa numarul armenilor nu era coplesitor fata de al românilor; erau 20 000 de români si numai 3 000 de armeni.
Despre cetate nu se vorbeste nimic. în ce priveste mitropolia, - ea era instalata, nu, ca la început, în biserica Mirautilor, pe care austriecii au reparat-o în timpul din urma in chip foarte protocolar, dar destul de urît, cu tiglele
15 - Istoria românilor prin calatori 225
Pîna la jumatatea veacului al XYH-lea
rate si cu zugraveala de caracter strain. Fusese stramutata la biserica .ii Se vorbeste si de moastele Sfîntului Ioan cel Nou din Suceava,
nTrapezunt,' venit ca negustor la Cetatea Alba si martirizat de tatari pe la jumatatea veacului al XlV-lea. Afara de mitropolie mai sînt sei-:e biserici românesti, trei manastiri; se vorbeste si de "manastirea ca-elor", care era cea de la Itcani, foarte interesanta bisericuta din vale, zînd si morminte de la sfîrsitul secolului al XVI-lea. Vladica armenesc a resedinta într-o cladire care dupa forma pare sa fi fost întîi a noas-imca, în apropierea chiar a orasului. Pe linga aceasta mai erau patru i apartinînd armenilor.
te lucruri privitoare la Suceava sînt numai însemnarile relative la lega-cu domnia. Caci primavara domnii stau înca acolo, i mai noteaza ca orasul avea importanta comerciala: avem si acte din a Ardealului privitoare la oamenii de acolo, care veneau si petreceau în r&, întîmplîndu-se a face si scandal, pîna-i opreau strajerii. Drumul catre
tinea numai trei zile.
ce priveste pe catolici, ei sînt foarte putini; au si uitat limba, fiind oate asemenea românilor. Biserici de-ale lor erau numai doua de piatra, fiind în ruine; una se afla chiar în gradina domnului, stricata si pro-, o a doua, la nord de curte, fusese înnoita la 1638. Mai e vorba de vechi cripte bisericesti, de ajutorul dat de Ieremia Movila acestei biserici; nt note ca în Miron Costin, pe care 1-a cunoscut Bandini, despre începu-Sucevei.
nga Suceava, mai la sud, era vechea cetate a Siretiului, unde pe vremea e mai pastra înca amintirea trecutului. Pe deal, la rasarit, se arata fosta ire a dominicanilor, în care Margareta, mama lui Petru si a lui Roman bunica lui Alexandru cel Bun, îsi tinea calugarii favoriti. Manastirea oape distrusa, dar se pastra traditia ca se îndeplinesc minuni la izvorul o, si, fiindca, la 1641, un boier umblase la izvor fara sa tina sama de >rul lui sacru, el a fost pedepsit cu moartea, imediat. Acel care adusese ilta scadere orasului ar fi fost un domn mai vechi, pe care scriitorul îl i de "tiran infam", adaugind ca pe urma a fost omorît de sabie tur-
ceea ce nu poate însemna decît Ioan Voda cel Cumplit, care, cine stie avea în popor porecla de Belicine.
)mânii pastrau trei biserici, dintre care una de lemn; armenii, doua, ceea ■a ca fusese o colonie importanta armeneasca si aici. Averea bisericii 3 se împrastiase; din biblioteca o parte se gasea chiar la Miron Costin.
o veche capitala trebuie sa se recunoasca Baia. Pe vremea aceea era situatie mult mai buna ca acum. Avea 6 000 de locuitori, în 1 000 de e lînga ceea ce face înca însemnatatea regiunii, livezile de fructe, foarte
în special la Râdaseni, se mai pescuiau acolo pastravi pentru masa ului.
a gasit o biserica în bune traditii: aceea din curtea proprietatii zi era atunci întreaga, si ni se spune ca putea fi socotita drept cea mai in Moldova, cu turnul înalt de piatra, cu cele cinci altare, cu baptis-ii. Inscriptia de fundatie a vazut-o înca. Erau acolo si cîteva steaguri >oi ale Moldovei, poate lasate de stefan cel Mare însusi, în amintirea
Misionarul uanuini In Moldova lui Vasile Liipu
luptei de la Baia: unul cu Schimbarea la fata, altul cu învierea Maicii Don nului.
In ce priveste organizatia coloniei catolice, ea era, foarte slaba. Odinioar fusese preot un spiter al lui Petru schiopul, Iacob Otth, care nu fusese macs un preot si fugise cu o nevasta, furînd vase de argint. Pe urma a venit u ungur; un al treilea a fost gonit pentru scandal; iar dupa aceea s-au aseze franciscani slavi.
Biserici românesti, ca si acum, erau doua de piatra: una a lui stefan c Mare, cu un foarte delicat bour sapat deasupra intrarii, si alta a lui Petru Rare foarte bine pastrata si care, din fericire, n-are nevoie de reparatii.
Se aflau si arhive municipale la Baia, care însa au disparut, caci se spur ca de mult se daduse un privilegiu locuitorilor, în care se cuprindea ca pric nile mai însemnate sa fie hotarîte de dînsii în oras, si nu de domn, prevazii du-se si dreptul de azil pentru osînditul la moarte, de catre domn sau judeci torul domnului, care reusea sa patrunda în cimitir, întocmai ca în catedrale! din apusul medieval.
Sa ne îndreptam acuma, împreuna cu acest calator, catre Hîrlau.
Acolo, fusese, cum am mai spus, o bucata de vreme capitala Moldove pe vremea lui Radu Mihnea. Bandini vede o biserica, ce se pastreaza si acurr foarte bine, cu o usoara reparatie: a lui stefan cel Mare, si alta a lui Petr Rares, afara de cele doua de lemn. Dar statea înca atunci si palatul lui Rad Mihnea, în "stil italian", în care domnia venea sa petreaca uneori. Locul und a fost se cunoaste si acuma prin modîlca mare de pamînt care-i ascunde re masitile.
Misionarul stie ca aici au fost odinioara unguri pentru vii, avînd 500 case, dar biserica lor de piatra era pustie si descoperita: românii luaser clopotul.
De la Hîrlau, coborînd putin mai la sud, e Cotnarul. Bandini afla ca vier cei mai vechi venisera aici din Ungaria. si pe aceasta vreme aveau vii si domni si boierii, ba înca si mitropolitul, daca nu episcopii catolici, dupa cari un de? se zicea: "la biscup". Episcopul polon îsi daduse osteneala sa petreaca la Co1 nari cîtva timp, dar la plecare luase 2 000 de scuzi si toata averea biserici ca sa nu se mai întoarca, si paharnicul trimesese dupa dînsul oameni calar cari l-au prins, l-au legat si l-au adus înapoi. Comunitatea catolicilor, cu tr< lacasuri, avea din viile sale pe an o suta de vase cu vin pe care-1 vindea 15 scuzi. Locuitorii mai erau sasi si unguri, cei din urma fiind mai multi, da cei dintîi mai bogati. Dainuia si o scoala, cu un dascal sas pentru cetit si scris Români erau mai putini. Fusesera odata trei "fratii" bisericesti la catolici una a ungurilor, doua ale sasilor, care se unisera între dînsele, si se adaug o breasla a macelarilor.
La Piatra, se spune ca fusese si ea odinioara un cuib unguresc: Piatr lui Craciun sau Karacsonko, dar erau acum numai trei case de unguri, dintr care doar într-una se mai vorbeste ungureste. si românii erau putini: 300 case, abia 1 000 de locuitori, avînd doua biserici, una de piatra, zugravita, cai este si acum în fiinta, ca unul din cele mai frumoase monumente ale epocei li stefan cel Mare, Sf. Ioan, care a scapat netencuita, înauntru si în afara.
Nu se uita manastirea vecina a Bistritei, unde erau schivnici, cari dedau cresterii albinelor, datina care s-a pastrat pîna în zilele noastre. Ai
227
Pîna la jumatatea veacului al XVII-lea
ja un trai foarte strict al calugarimii. Calatorul întrebuinteaza trei rîn-tinesti ca sa descrie mamaliga, care pe vremea aceea nu se facea poate ■i ci'din porumb: "Ei socot ca lucrul cel mai placut ca din faina de mei l o placinta pe care o coc în cenusa fara sare si o manînca la sarbatorile ari Altfel nu manînca decît fructe si legume, buruieni. Se îmbraca în ie lîna sau par, niciodata de in", - prin urmare vechea camasa era v de in. Casele lor sînt goale; schivnicii n-au decît o icoana; dorm pe de lemn. Dar sînt gospodari foarte buni, au albinele si gradinile lor si pa si cu o industrie speciala, facînd matanii si cosulete. îsigur foarte interesanta caracterizare a vietii manastirilor la noi pe ), de un calugar catolic.
i Neamtul vecin - trei biserici de lemn, pentru 400 de oameni -, se 3sc vechii "sasi" bogati si ramasitele bisericii de zid; se mai pastra un ieriu husit. Cetatea vecina, cu zid dublu, pod si poarta, ale carii dimen-e dau, cu stîlpi de piatra, înalti de optzeci de picioare, are si biserica , cu frumoase picturi. La Hangu, sus, sînt doua lacasuri de pust-
Roman, odinioara capitala Moldovei de jos, se admira situatia frumoasa, i lanurilor de ovaz si "mei". Aici nu se mai gasesc credinciosi latini, i ungureasca fiind cu totul ruinata: un armean îi cumparase locul. Caci Lan nu mai sînt decît români si armeni, acestia mai bogati decît românii, ;asele si pietele cele mai bune; ei ar fi si mai afabili. Toti sînt negustori jsi. Erau zece biserici românesti, dintre care patru de piatra, cu episco-frunte, care dateaza de pe vremea lui Roman Voda, întemeietorul ora-ii cuprindea mormîntul mamei lui Alexandru cel Bun. i Bacau, ne gasim într-o regiune unde catolicismul avuse odinioara o mare importanta, dar din ea ramasese mai mult traditia despre doamna ■eta,-de care se vorbea si la Baia si la Cîmpulungul muntean-, care ar marea ocrotitoare odinioara a legii apusene. Se mai pastra o casa epis-lînga o manastire în ruina, unde fusesera franciscani; episcopi poloni, m Goski, venisera în ultimul timp pe acolo, dar pentru moment catoli-i într-o parasire desavîrsita. Ultimul episcop care fusese, Gavril Fredro,
si cu scandal, iar preotul lasat în urma nu îngrijea de nimic, tinînd asenia într-o odaie unde umblau cînii; averea se împrastiase. au, în schimb, trei biserici românesti, dintre care doua de piatra, una dînsele a lui Alexandru, fiul lui stefan cel Mare, acel "Sandrin" care '. ca ostatec la Constantinopol. Aici s-au gasit, acum cîtva timp, si mor-rechi cu tesaturi foarte interesante în fir de aur. Bandini adauge ca ras era si o manastire unde stateau domnii.
ca organizatie a orasului este o nota interesanta, caci se spune ca, locui-ind în parte catolici, în parte ortodocsi, unguri si români, se alegeau
pe rînd dintr-un neam si din celalt.
despre Ocna stirile sînt deosebit de importante. Fiecare casa'e datoare 3ze, ea însasi sau printr-un delegat, pe care-1 platea, la scosul sarii, si era datoare sa deie patruzeci de "pietre de sare" pe saptamîna pentru . Daca nu se tinea vreuna din îndatorirea aceasta, ise cerea de doua
mult. si doua sate vecine erau supuse la aceeasi dare. Pentru fiecare
Misionarul Bandini în Moldova Iui Vasile Lupu
piatra se dau bani de argint, aspri moldovenesti, cari valorau cît doi sol: poloni.
Domnul este reprezintat de un camaras, care plecînd lasa cîte un car pi la trei de fiecare familie în dar, si fiecare iarasi, iesind din ocna, avea drepi sa ieie atîta sare cîta încapea într-un car.
si descrierea salinei e interesanta, fiind cea dintîi pe care o avem: "Oc este asa de întinsa, încît s-ar putea face un oras înauntru; oamenii cari creaza în fund apar ca niste furnici". Sarea se exporta si în tinuturile rusei-în Podolia, în Ucraina, în Turcia si în tinuturile tataresti.
Se vorbeste foarte pe scurt de Focsani, - lînga "pîrîul Focsani" -, era, pe vremea aceea, împartit între cele doua teri, Moldova si Muntenia, avî o importanta din cale afara de mica.
în ce priveste orasele din Moldova de dincolo de Siretiu, se ment: neaza Vasluiul, Bîrladul, Tecuciul, Galatii si Husii.
Vasluiul ar fi avut odata trei sute de case unguresti, dar biserica lor darîmata. Orasul suferise foarte mult din cauza tatarilor si a ciumei. Rart sesera acum români în 300 de case si armeni în 100 : 1 000 de oameni la loc. Ai nostri aveau biserica de piatra a lui stefan cel Mare si una de len Palatul însa era acum complect ruinat, si iezerul, helesteul, aproape usc
La Bîrlad se înseamna importanta comerciala a orasului din cauza di mului celui mare care trecea pe acolo, prin regiuni foarte fertile. La De{ Mare se vedeau vii. Locuitorii sînt români, armeni si unguri. Pe vremea ace erau opt biserici românesti, dintre care doua de piatra, pentru 5 000 de loc tori, unii vieri, ca si la Husi, dar cei mai multi negustori.
Husii aveau interes atunci mai mult prin resedinta episcopului ortod( dar si pentru vinurile usoare de acolo. în fiecare joi se facea un bîlci ma pentru regiunea încunjuratoare. Afara de episcopie românii mai aveau do biserici de lemn. Ungurii erau mult mai multi decît românii, 682 de capi - oameni dîrji, în stare a-si bate preotul si a-1 aduce cu sila din cîrciuma si-i întreceau pe ai nostri si în ce priveste gospodaria. soltuzii, iarasi, erau, rînd, într-un an români, în celalt unguri.
La Tecuci fusesera 200 de case unguresti, si populatia se ridica la 4 C de oameni, în total.
Galatii, în sfîrsit, ajunsesera într-adevar, cu 15 000 de locuitori, un foa: important port, "aî tuturor marfurilor", în care se întîlneau români, arme greci, oameni veniti de pretutindeni, cari cîstigau foarte mult. Era aici si episcop armenesc. Românii, din partea lor, aveau o puternica manastire (A' vromolu), pe lînga doua biserici de piatra si douasprezece de lemn1.
Dupa ce cunoastem aspectul terii, venim la bogatiile ei si la obiceit asa cum le înfatiseaza acest calator.
întîi, si lui îi place peste masura extraordinara bogatie a ogorului, s pomeneste în mai multe rînduri. .,O data se ara, chiar si în telina cu bu:
1 stiri mai precise, despre aceste cladiri, in Studii si documente, XVI.
umai sa tai pamîntul cu plugul, si da grîu sau orice alta samînta din biel-seceris." Pomeneste si de legumele bogate pe care le-a tot întîlnit. Se si viile, carora li trebuie numai o sapa pe an si o legatura ca sa pro-iar daca sînt legate de pari, ajunge o sapa si la trei-patru ani. Pe lînga ie 'Cotnari este cautat cel de Husi si chiar vinul de la Faraoani, lînga i si de la Trebes, în tinutul Bacaului.
jpt' raportul animalelor, numarul oilor aflatoare în Moldova este asa re încît un singur boier avea 24 000 de capete. si sînt asa de mari, în-ainul, vazîndu-le de departe, crede ca sînt boi si vaci(!). Numai coada i moldovenesti trage cît o jumatate de oaie nemteasca. Atîtea se duc oentru masa sultanului si a vizirului la Gonstantinopol; de aici nume tur-"g. chivergic, pe care le întîlnim în socotelile din veacul al XVIII-lea. le mult se manînca acolo, încît ma mir ca a ramas o singura oaie în ra."
■esterea boilor se facea iarasi în proportii foarte mari, fiind pasuni asa nse. Se vorbeste si de vestitele prisaci moldovenesti: "dintr-un singur ese vara, sapte si chiar mai multe roiuri". Am vazut si mai sus impor-nierii si a cerii care se exportau, nu numai la Constantinopol, dar si la a.
s lînga aceasta se cîstiga cu pasarile. Padurile erau pline de vînat, dar rii nu exploatau dupa cuviinta aceste bogatii pe care li le-a fost dat ;zeu. Pestele iarasi se gaseste foarte mult, mii de cara trecînd în Rusia, aina, în Ardeal. Dealminteri carale cu peste sînt pomenite la fiecare socotelile sasesti din secolul al XV-lea si mai ales al XVI-lea.
i la aceasta productie trecem la viata însasi a poporului, iporul moldovenesc pare foarte ospitalier înainte de toate. Numai la e poate aplica, am zice, zicatoarea, "frate ca frate, dar brînza pe bani"; loate calatori cineva fara sa aiba un singur ban. Voi adaugi ca banii nea aceea erau relativ rari. In Moldova nu se bateau, iar din straina-întrebuintau ughii sau banii unguresti, talerii nemtesti, solizii poloni; oorul tinea mai mult la lei, la banii cu chip de leu, de unde vine ca ms acest nume. Negustorii aduceau, vînzînd vitele lor la Danzig, si Ioni, de unde zicatoarea: "a dat ortul popii", ca si grosi nemtesti, de a da mosi pe grosi".
eluia care întra în casa lor teranii îi dadeau pîne, cas, ceapa, lapte, însa trebuie sa fie omenos; altfel daca se poarta prost, ii iau la bataie. Sînt de natura, dar vioi, isteti, pradalnici, buni ostasi, suferitori de frig si , rabdatori de foame si sete cîte doua-trei zile. si aceasta nu numai în este pe tefani, ci si boierimea.
r, în ultimul timp, cum constata si calatorul, se introdusese oarecare it de la turci, si matasa era foarte întrebuintata, unii boieri cerclnd a ai mult cu aparenta si, deci, umblînd în vesminte stralucite ca ale polo-îtrebuintînd "noduri", un fel de nasturi mari de argint si aur, pe piept îneci ^ si negustorii purtau blanuri scumpe de sobol. îmbracamintea fâ e fara mîneci lungi ca ale barbatilor, dar cu inele si lanturi din
Misionarul Bandini în Moldoya lui Vasile Lupu
Aceasta nu împiedeca însa ca foarte multi boieri sa pastreze vechile ti ditii patriarhale. Iata un pasagiu într-adevar frumos: "nu o data am vaz boieri muind o bucatica de pîne uscata în apa rece si mîncînd cu pofta". Si datii erau de o temperanta extraordinara, luînd cu dînsii de-acasa brînj carne de cal, - mîncarea obisnuita, cu sos de faina si otet, fiind peni praznice, pentru zile mari.
în razboi ostasii români nu sînt inferiori tatarilor, si în rapeziciune în rezistenta; caii lor biruiesc mai toate neamurile. Turcilor li dau deci trih numai pentru ca sînt mai multi acestia decît românii, dar nu fiindca li s] superiori. Ca arme au sageata, arcul, sabia curba, rareori cea cu doua suri, si scutul sau zalea. Pusti poarta numai garda domnului.
si Bandini adauge ca înca de copii atît ai teranului, cît si ai boierul sînt deprinsi a juca un rol în razboi. îi vezi cu picioarele goale, cu caim numai pe ei, jucîndu-se în asprimea gerului, si, daca de copil le rabda cine acestea, e nadejde ca va fi un adevarat ostas. Note interesante, care reconf teaza fata de ce s-a întîmplat mai tîrziu cu clasa dominanta.
Se descriu si paparudele. "Noaptea pe întunerec fete mature, cîte zei trec goale, saltînd si jucînd cu bete pîrlite în mîna. Li iese-n cale zece flai goi, cu suliti. Se saluta si se bat. Sau se pun la plug si ara în jurul satu si atîtea fete mari îl duc; rîd si cînta."
De la datini, venim la felul de guvernare si la aparenta cîrmuitorilor.
Ţara e tributara turcilor, si tronul se cumpara cu bani. Tributul este 100 000 de lei pe an, dar darurile se ridica la de doua ori pe atîta. Moldo e totusi atît de bogata, încît curtea ei este o adevarata umbra a curtii turces Boieriile s-au îndoit ori întreit: sînt trei stolnici, trei logofeti, trei vistieri, t paharnici, trei spatari, trei postelnici, doi jigniceri. Domnul are si cîte un cretar pentru toate limbile: româneste, greceste, turceste, latineste, po neste si ungureste. La curtea lui sînt în permanenta 200 de invitati. Dealm: terea, o parte dintre boieri locuiau chiar acolo, întocmai ca, în Franta Ludovic al XlV-lea, o buna parte din nobilime. Zece capitani de serviciu di meau totdeauna lînga domn. Curtea avea o împrejmuire de lemn, pazita cincizeci de puscasi. Ca si la Constantinopol, erau mai multe ograzi si mai mu porti: dupa poarta dintîi venea a doua, unde erau o suta de pedestri; de ac se trecea în ograda dinlauntru, unde stateau alti doua sute si cincizeci de pi tatori de scuturi. Cînd se ajungea apoi la usa domnului, se aflau înca alti p nici, si, pe lînga acestia, "baronii" sau boierii si curtenii, asa incît voda aparat si dinauntru si din afara.
Odaile erau împodobite, ca si la Constantinopol, cu covoare tesute în de aur. în apropiere era biserica, în legatura directa cu camarile domnu si ale doamnei. Cînd voda trecea dintr-o odaie într-alta, boierii si ostasii ceau gard de o parte si de cealalta. Trei paznici mergeau înainte cu bete argint si aur. Un spatar purta sceptru, altul sabia, al treilea, sulita. în c toti se plecau, cu mînile la piept. Daca Vasile vedea un strain, se supara f< caci strainul n-avea dreptul sa între acolo, ci numai, dintr-un colt, daca a"v un dregator prieten, putea sa vada aceasta splendoare.
Pîna la jumatatea veacului al XVTII-lea
id domnul mergea la biserica, tot astfel era întovarasit, si împreuna 3 aflau cincizeci de ostasi alesi si boieri. Clerul îl întovarasea în acest atre lacasul de închinare. Iar, cînd stapînul iesea în oras, suita era si
ire.
ta acum ceremoniile din Moldova la ziua Bobotezei. întîi veneau preo-niscopii în frunte - si cel catolic împreuna cu doisprezece copii de scoala !ii Cu prilejul acesta apareau irozii, cei trei crai de la rasarit, de ori-tolica, precum o spun si numele lor: Melchior, Gaspar, si Baltazar. jii înfatisau soarele si luna, si alti doi scuturi cu marca terii sistema lui. O icoana a Maicii Domnului o purta unul dintre dînsii si steaua um-sus.
imnul cînd întra preotii celor doua confesiuni cu copiii de scoala si cu se ridica si asculta urarile; el saruta crucea. Pe urma acel care înfati-e Gaspar lauda pe voda, care este noul "Solomon". si un copil de sapte a iezuiti, purtînd coroana pe cap, zice: Slava întru cei de sus. Un iezuit le latineste, felicitînd pe domn de Anul nou; un scolar de sapte ani si î doisprezece urmeaza, vorbind româneste: voda zîmbeste la dînsii. )litul si episcopii zic: amin. Dupa aceasta urmeaza felicitarile, la care
da macar din cap. Dupa aceea se toarna vin în pahare de aur, si prec-se împart daruri în bani. A doua zi vin toti boierii. Domnul sta pe tron ■ica, cu copiii lui, unul în vîrsta de sapte ani, altul de cinci ani, lînga doamna ramîind în urma la douazeci de pasi.
irul ia loc lînga domn; la dreapta lui sta Vornicul cel mare si ceilalti îici, al doilea si al treilea. Lînga prag stau trei armasi cu sceptrul, sulita :, pe lînga zece soldati alesi si 100 de puscasi. La cinci pasi de prag, a dreapta logofatul, hatmanul si ceilalti, cu capetele goale, încunjurati :si. între "pragul" domnului si al doamnei stau 100 de ieniceri. Lînga i se afla sotiile boierilor îmbracate în matasa, cu bratari si lanturi scumpe, ■i 200 de puscasi, - de jur împrejur nu mai putin de 10 000 ostasi cu , însa descalecati. Publicul se ridica, din parte-i, la 20 000 de oameni, ate steagurile sînt aduse; muzicantii cînta seara. Domnul priveste de rejur si saluta multimea. E îmbracat extraordinar de bogat; numai nas-ii costa 100 000 de galbeni. îmbracamintea doamnei s-ar ridica la ). Cu prilejul acesta este înfatisat Vasile foarte bine, ca în portretul it: nu prea înalt, de statura potrivita, roscovan, sprincene negre, nas
frunte destul de înalta, buze cam rotunjite, mustata si barba neagra severa cu multa asprime în privire, cu o maretie ca de Cesar. Doamna ta trandafirie - era o circasiana; - totul respira îndurare si buna-
pa aceasta vine masa. Domnul are talere suflate cu aur; sase cande-i argint stau pe masa, al saptelea îl tine un paj. Carti sînt asezate pe ;e de purpura. Mitropolitul se Înfatiseaza cu o mitra împodobita cu alte pietre scumpe, cu o cruce mare de safir pe piept; urmeaza cei trei i) iar, dupa aceea, vine episcopul catolic, pe urma cei ortodocsi de aiurea, ijba de Boboteaza se face sîrbeste si greceste. Evanghelia se ceteste n greceste. Cînd se cînta sfintirea apei, pornesc tunurile, pustile, muzica.
Misionarul Bandiiii în Moldova lui Vasile Lupu
Mitropolitul sfinteste, si fiecare vine de saruta crucea. Apoi douazeci si pal de cai frumosi din grajdurile domnului sînt dusi prin multime si stropiti aghiasma. în sfirsit, se întinde o masa mare la palat, întocmai ca la împara bizantini în timpurile cele bune ale lor.
Cînd domnul pleaca sa cerceteze tara, alaiul este într-adevar extraordin! Cu doua-trei saptamîni înainte se fixeaza data. Voda e încunjurat de 3 0 de calari si 2.000 de pedestri. Linga dînsul sînt 50 de ostasi alesi si 100 de ie| ceri. Boierii vin dupa ieniceri. Oastea care-1 întovaraseste în aceasta calato se poate ridica pîna la 12 000 de oameni. Pajii cari încunjura pe voievod i îmbracati în purpura, cu caciuli lungi, împodobite cu aur si argint. Ca la o i de negustori se tin dupa alai, caci atîtia slnt de nevoie ca sa-i hraneasca toti. Totul se face pe cheltuiala fiecaruia dintre participanti.
Domnul are nu mai putin de sase trasuri captusite cu matasa auri Se face o tabara ca la Hanul tatarilor pe vremea Hordei de aur. Sînt str între deosebitele corturi, dintre care boierii singuri au 400. Cu prilejul ace se înspaimînta si tatarii de la hotar, vazînd mijloacele de aparare ale domn
Acuma, iata si pe Voda la Divan.
In Moldova e o lege stricta; pedeapsa cu moarte se da cu o darnicie ext ordinara, si Vasile Lupu, care a introdus Pravilele lui Vasile celalt, bizantin tine ca ele sa fie foarte bine observate. Dar oricine este egal la judecata
Cînd începe Divanul, boierii stau linga domn; pe masa se pune scept: Soldatii stau de o parte si de alta. Zece boieri sînt de fata, douazeci, treiz de ostasi ai curtii, în haine rosii, înalti, cu scuturi aurite, pazesc în odaie, afara sînt si pîna la 2 000 de ostasi si curteni; cei 200 de puscasi stau la poar
Procesele se pot pleda de-a dreptul la domn, care e si instanta de apei aceea pe care o alege direct cel ce-si cauta dreptatea. Se aduc înaintea voda hoti, ucigasi, cu martori, si el cheama întîi pe cel mai necajit. In ceea priveste pe curteni, în loc sa staruie pentru cei mai mari - un pasagiu de toi frumuseta -, ei descopar pe acela care s-ar parea mai salbatec si mai tim si-1 aduc cel dintîi. Zicatoarea ca "obraznicul manînca praznicul" nu a f deci iscodita la curtea lui Vasile Lupu. "Putea vorbi cineva si contra frate lui voda, si dovada e ca doi frati ai lui dupa mama au stat în temnita t zile pentru vinovatia lor." Dealminteri Duca Voda, la plîngerile fratelui t ca nu-1 saluta în Iasi negustorii, 1-a sfatuit sa înceapa el, scotîndu-si slic
Vasile spunea fatis: ca "nu-i pasa de frate, de fii, de fiice, ci este una singura dreptate pentru toti. Singur voia sa judece orice pricina grava, rareori dadea delegatie cînd era vorba de o pedeapsa capitala. Divanul se ti zilnic, afara de dumineci si serbatori", si Bandini adauga: "nu o data s-au pi boierii ca pîna acum a ispravit cu peste 20 000 de vinovati si s-au rugat domn sa se poarte mai blînd, ca sa nu fie lipsita tara de atîtia oameni". Aji gea sa rapeasca cineva un lucru de nimic de la un teran ca sa fie ucis. Domi a raspuns: "eu nu socot omul, ci dreptatea; nu lucrul, ci legea. Daca toti face lucruri vrednice de moarte, trebuie sa periti toti. Daca ar fi ca jumati din Moldova sa fie rea, sa piara: numai sa ramîie cea buna. Cu cei buni trai singur, cu cei rai ma primejduiesc", si calatorul adauga: puteai sa
l'inrt ia jumaiii'i veacului ui aiu-ib»
t cu aur si pietre scumpe, si în cea mai mare siguranta mergeai prin
ce an
rjriveste boierimea, ea nu forma înca o casta închisa. Ca pe vremea cel Mare, boier putea sa fie si ostasul de tara, iar fiul boierului putea gâ simplu teran. "Orice teran putea fi ridicat la orice dregatorie1".
hazele acestea de larga democratie onesta, Moldova s-a putut mentinea va dusmanilor ei, asa de numerosi si de lacomi, în veacul al XVII-lea, -i mai mari decît dînsa, cum a fost Polonia, erau în primejdie de moarte, ca acolo stapînea o sleahta.
'. si Veress, în An. Ac. Rom. pe 1926.
|
