MISIONARUL BANDINl IN MOLDOVA LUI VASILE LUPU

MISIONARUL BANDINl ĪN MOLDOVA LUI VASILE LUPU

ia ce priveste izvorul foarte important care este Bandini, acest izvor

de o imensitate de material de cea mai pretioasa calitate.

om arata īntīi cine este misionarul, care e rostul calatoriei lui, iar dupa

pe baza izvorului īnsusi, īnfatisarea oraselor Moldovei si chiar a sate-mtru ca el le-a cutreierat, se pare, pe multe din ele. Se va vedea apoi i parte a cartii ce vorbeste despre moravurile 545c23f de la noi, el cel dintīi p asa de larg.

upa ce iezuitii cucerisera terenul, si, īn epoca lui Mihai Viteazul, īn-era a se restabili vechiul episcopat de Arges īn Muntenia si cel de Ba-

Moldova, cu secolul al XVII-lea s-a cautat a se reintroduce catolicis-i locurile unde disparuse si a se īntari acolo unde se pastrase, dar nu nele stricte ale vechilor episcopate, ci īn acelea ale unui provizorat -a mentinut pīna īn epoca noastra.

e la Ieremia Movila īncolo, episcopatul a fost īn sama prelatilor po-ari si rezidau īn Polonia. Prin urmare, precum odinioara episcopii pen-)ldova erau si simpli preoti de sat īn Ardeal, asa īn veacul al XVII-lea pii de Bacau erau prelati poloni, cari numai uneori veneau sa vizi-ira, de obicei ramīnīnd īn patria lor. Iar, īn ce priveste Muntenia, e n-avem a ne ocupa, pentru ca Bandini a cercetat mai ales Moldova, patele au fost lasate pe sama franciscanilor observanti din Bulgaria, ar centru era Nicopol. ar, revenind la Moldova, īn lipsa episcopului polon, care cīteodata

ragaz sau putinta de a veni īn Moldova, alteori n-avea aplecare sa aici, se trimeteau din cīnd īn cīnd vizitatori apostolici, alaturi de epis-de multe ori contra lipsei de interes a episcopului, ^em a face cu mai multi asemenea vizitatori, cari, de fapt, sīnt mult nportanti decīt episcopii1.

jista episcopilor poloni pentru Moldova, īn veacul al XVII-lea, īn prefata voi. I i Jorga, Studii si documente. Dupa aceasta au aparut si alte studii privitoare la cato-in terile noastre. Gel din urma e teza din Viena a profesorului Cāndea din Cernauti,

Misionarul Bandini īn Moldova lui Vasile Lupu

Intre acesti vizitatori doi sīnt mai importanti: Marcu Bandini, un ita lian, iar, mai tīrziu, Petru Parcevich, slav italianizat, dalmatin, ori poal chiar bulgar, care Parcevich, ca si Bandini, purta titlul de episcop de Mai cianopolis, īn apropierea Varnei.

Dar Bandini vine ca vizitator īndata dupa alt italian, dupa Benedettj Emmanuele Remondi, milanez, care, īn calitate de misionar fara delegati speciala, a fost īn Moldova pe la 1635-6.

Iata īn cīteva cuvinte ce a vazut el:

A fost la Galati, la Bīrlad, la Bacau, la Slanic, ca si la Cotnari, la Neami la Baia, la Suceava. La Galati a gasit o biserica de lemn si numai douaspn zece familii unguresti, dar se adauge ca uneori vin si negustori catolici n guzani -, ultima mentiune despre raguzani, caci īn a doua jumatate a v^ cului al XVII-lea, de decadenta iute, īngustīndu-se raza operatiilor lui, orj sui nu mai trimetea negustori īn Moldova. Bīrladul e "un tīrg mare", da catolicii n-au decīt douazeci de case. La Husi, care fusese pradat de curīn: de catre tatari, sīnt o suta de case unguresti; la Corni, cum am mai spus.

La Iasi se numara seizeci si cinci de case de catolici, cari sīnt ungur dar, observa misionarul, si francezi, venetieni si "alti negustori din Cot stantinopol". Cum am pomenit si aiurea, ceasornicarul lui Vasile Lupu er francezul Gaspar Caille, de la care avem un act de cumparare, scris, nata ral, romāneste, dar purtīnd pe dos o īnsemnare de mīna lui īn frantuzeste

La Cotnari se pastreaza doua biserici de piatra. "Cimitirul pare a : un castel, cu turnul mare ce serveste de clopotnita." Este usor de recunos cut īn aceasta descriere biserica lui Despot, mult mai ruinata astazi. Sīr seizeci de case de catolici "sasi", - de fapt germani din partile de līnga Tis vechi vieri germani de la Tokaj.

Trecīnd spre Roman, la Sabaoani sīnt optzeci de familii de unguri. L Baia, era īnca un tīrg mare, "cittā grande". Aici se vede o mare biserica d piatra cu turn, a lui Alexandru cel Bun, foarte bine pastrata, deci, īnca 1 īnceputul domniei lui Vasile Lupu. Erau treizeci si opt de case de sasi, 1 Suceava īnsa doar opt, caci polonii lui Ieremia Movila se dusesera de mult Treme, si īmpreuna cu dīnsii si elementul catolic cel mai important.

Sa vedem ce spune Bandini īnsusi1.

El vine din sud, din partile Bulgariei, si trece Dunarea pe la vadul Giur giului. Nestiind cum va fi primit de Matei Basarab, el nu se īnfatiseaza īmpreuna cu īnsotitorii sai ca misionari catolici, ci ca negustori cari du marfa turceasca la Tīrgoviste. Sīnt īntrebati cui apartine marfa, si ei n vreau sa dea lamuriri, oprind si pe vames de a cauta īn bagaje; dar gases totusi mijlocul de a se īntelege cu acesta, platindu-i o compensatie de zec lei, īntīia notiune precisa a bacsisului la noi. In tovarasie cu misionarii era negustori adevarati, ca francezul Joseph, care, stiind ca sīnt calugari ca tolici, li da bani de drum.

publicata acum doi ani, si nemteste si romāneste (Der Katholizismus in den Donaufursten humern, Lipsea 1917).

1 V. editia V.A. Ureche īn Analele Academiei Romāne, XVI.

Pīna la jumatatea reaculni al XYII-'ea

iungīnd la Tīrgoviste, i se fixeaza lui Bandini tainul, care consista e   vin, carne, luminari, fīn si ovaz. Pe urma e primit īn audienta de

Matei Voda, care atunci, la 1644, era cam asa cum īl cunoastem din tul ramas, ca foarte batrīn, botit la fata, cu ochii vioi, cu umflaturi j __ un mosneag potrivit tipului celui mai curat al rasei noastre. Linga era secretarul lui, care se īntīmplase sa fie catolic, continuīnd cradi-

Bartolomeiu Bruti, lui Branat (Bernard) Borisi, lui Vevelli si a secre-i   care īnvatase īn Germania, al lui Leon Voda.

ecretarul catolic al lui Matei stia limba polona si cea latina. Domnul, īat de el, a fost bucuros de oaspeti. Misionarul i-a tinut o scurta cu-e, domnul asculta cu luare aminte si, neīntelegīnd, pune īntrebarea, .e Bandini o reproduce chiar īn limba romāneasca: "Ce zice?" Dupa

spune "ce zice" Bandini, Matei multameste si īncepe a pune alte īntre-3oftindu-si oaspetele pe scaun si neasezīndu-se decīt odata cu dīnsul. ia stie ce face papa si cardinalii, "gradinarii", cum se scria īn cancela-

Mihai Viteazul. Apoi Bandini asista la venirea preotului cu zi-ntīia, icei caracteristic pentru Muntenia, care īn Moldova nu se afla. Mitro-l īnsusi stropeste cu busuioc si prezinta crucea domnului. Matei cere :i sa se prezinte crucea oaspetilor si sa fie stropiti cu aghiasma. Ban-pune ca mitropolitul a īndeplinit ritul ca "Isaia Patriarhul". e aud pe urma clopotele, si domnul pleaca la biserica īmpreuna cu i mitropolit si cu boierii, iar calatorii se duc la biserica lor, a francis-r conventuali. Dupa cītava vreme se acorda lui Bandini o noua au-, si secretarul aduce caftane. si pe līnga aceasta Bandini capata zece ii si scrisori de cale cu mehmendari cari aveau īnsarcinarea sa-1 tina n pīna la hotarul principatului, pīna la Focsanii munteni.

espre Moldova, Bandini īncepe spuind ca īn Iasi biserica catolica e rau tinuta, samanīnd a circiuma, fara īngraditura macar; īn ce priveste arohiala, polonii de līnga domn o īntrebuintau pentru petrecerile lor, idini risca si cuvīntul de "lupanar", iar odaile celelalte fusesera prefa-1 grajduri: putul era plin de hoituri si murdarii, acoperisul de sindrila paretii crapati. Acel care ar trebui sa ocroteasca pe catolici, secretarul isc, era "un mincinos, un siret si chiar un dusman al bisericii". a toate acestea Bandini a trebuit sa i se adreseze lui pentru a fi primit lienta. Audienta cea noua a si fost acordata. Bandini gaseste iar toata īn jurul domnului, care avea līnga dīnsul un medic permanent, evreu isarit. La dreapta lui stateau sfetnici, si Vasile Lupu, care avea o educa-itica mult mai serioasa decīt Matei Basarab - Matei era un boier de e cīnd Lupu, fiu de curtean al lui Radu Mihnea, stia ceva din īnvatatura ta īn mintea bogata a lui Radu Voda, - Vasile, zic, īntreaba pe Ban-Bspre papa, despre aceiasi "gradinari" si, īn acelasi timp, se plīnge de srea cea mare la care ajunsese biserica catolica īn Moldova, omnul vrea sa stie daca prelatul are scrisori, si dupa aceea Bandini īn-i intereseaza ce episcop latin se gaseste īn tara. I se spune ca episcop mea aceasta era polonul Zamoyski, dintr-o familie foarte mare, dar u traia deloc ca episcop si nu vizitase Moldova niciodata. Domnul gra-

Misionarul Bandini īn Moldova lui Vasile Lupu

beste pe misionar sa plece cīt mai rapede, dt.   i-a admis, la urma, sa steij bucata de vreme la Bacau.

Adaug ca, īn ce priveste situatia bisericii, īn lipsa lui Zamoyski, supra gherea fusese exercitata de franciscanul bulgaresc Ioan Lillo.

Cīnd Bandini pleaca din Iasi ca sa se duca la Bacau, i se trimit bagaj īnainte pīna la Cotnari. Ajuns aici, e bine primit si face slujba, īn calitate episcop calator, īn conditiuni speciale. La 5 novembre soseste la Bacau chi Aici gaseste casa parohiala pustie, din biserica numai un turn darīmat, od diile putrede, altarul profanat, munti de gunoaie īn grajd. īn casa unde p latul a fost poftit, batea vīntul de toate partile; de jur īmprejur, nici un gai o biata moara era singurul venit pe care-1 mai avea episcopia. In ce prive pe oraseni, Bandini constata aceeasi aplecare ospitaliera pe care toti calatc o observa la romāni īn general; locuitorii ies īnaintea episcopului strain miere, oua,   pīne, ovaz pentru cai.

Profitīnd de sfaturile secretarului Kutnarski, se hotaraste apoi episcoj sa cumpere alta casa si ia doua cladiri vecine, locuite "de persoane infam Banii au fost capatati cu īmprumut de la un negustor italian orientalist totul, Iacob Celebi-cilibiu, cf. Cilibi Moise, va sa zica la noi: om elegant, c la turci este un titlu de mare onoare, īnsemnīnd om distins, īnvatat. Iac Celebi locuia īn Iasi, dupa ce casele au fost cumparate si daruite bisericii. 2 moyski recunoaste dupa aceasta pe Bandini ca vicariu īn locul vacant cu nituri de mosie de la Trebes, aproape de Bacau.

Misionarul īsi īncepe deci calatoria prin orase si sate, īn octombre 16 trecīnd si prin centre mai īnsemnate de populatie, ca si prin sate, asa īn< īn felul acesta, ceea ce constata el, ne da icoana foarte bogata, nu numai Moldovei catolice, dar a Moldovei īn genere.

si īn aceasta calatorie adaug ca el a fost ajutat de foarte putina lum cītiva catolici pe cari-i citeaza: parohul din Cotnari, Gheorghe Grosul (i german "Gross",   romanizat cu desavīrsire), un raguzan, Ioan "Zlatonius

Sa vedem deci cum se prezinta orasele Moldovei īn descrierea lui Bandii

La Suceava Vasile Voda va fi mers din cīnd īn cīnd, desi n-avem dove despre aceasta, dar el a stat de obicei la Iasi: dincolo era sa se petreaca īn ultimul act al tragediei lui, cīnd doamna Ecaterina, cu copilul ei stefan, p ziti de Timus Hminitchi, fiul hatmanului cazacilor si ginerele lui Vasile, fost asediata īn Suceava, mai multe luni de zile, un eveniment din cele m interesante īn cariera lui Vasile Lupu si din istoria noastra militara īn veac al XVII-lea. In afara de aceasta Suceava e un oras parasit, care se va mai īi vrednici de oarecare importanta numai dupa trecere de doua-trei deceni pe vremea lui Ioan Sobieski, cīnd polonii au ocupat orasul, au īntarit vech* cetate si erau gata s-o si apere īmpotriva turcilor.

Capitala adevarata īn vremea lui Vasile este astfel Iasii, pe care calat< rul nostru īi cunoaste supt numele vechi unguresc de Iāszvasār (vasār īnsean na tīrg, var, cetate).

Orasul se īnfatisa acum mult mai bine de cum īl cunoastem la sfīrsiti veacului al XVI-lea prin calatorul care vorbeste despre Petru schiopul, de pre curtea lui si despre īnfatisarea capitalei īn aceasta vreme.

Pīna la jumatatea veacului al XVH-lea

u mai sīnt vechii negustori levantini veniti din Pera sau din coloniile ene: curentul acesta s-a oprit. In schimb īnsa sīnt mai multi negustori i cu pravalii statornice. si din cauza originii boierilor terii chiar, acuma

āpata o īnfatisare mai rasariteana. Vechii lumi romānesti, pastorala īatate iar īn cladirile principale gotica dupa modelul ardelean, i se sub-

din c'e īn ce mai mult alta, orientala. Aceasta se vede pīna si din arhi-

cladirilor bisericesti mai recente; īnca de la zidurile mitropolitului

isie Crimca si ale lui stefan Voda Tomsa, cum e Solea din Bucovina,

■ rau atinsa īn timpul din urma de nenorocirile razboiului, se vad orna-

īn jurul usilor si ferestilor, care amintesc pe acelea ce se vad la fiecare ' rasaritul persan sau turcesc.

upa aceste norme Vasile Lupu īnsusi a ridicat īn Iasi biserica Trei Ie->r ori Treisfetitelor, dupa numele slavonesc, si, pe de alta parte, Golia, dsta īnsa īn forma primitiva chiar din epoca lui Ioan Voda cel Cumplit, fiind de Ioan Golea Logofatul. īn ambele biserici, - dintre care, ada-

cea din urma a fost foarte mult transformata īn veacul al XVIII-lea, aa cutremurului de pe la 1730, care a darīmat-o īn parte, iar Trei Ierar-fost reparati fundamental, īn sensul particular pe care-1 atribuia acestui

raposatul Lecomte du Nouy, cu īnlaturarea zidului īncunjurator si a clo-si fara de care bisericile noastre apar mici, fiind scoase din mediul lor -, itat īn liniile esentiale biserica Galatei, a lui Petru schiopul, cea dintīi ia turnuri īn loc de unul, gramadindu-i īnsa ornamente care aproape o 3sc. Auriturile de odinioara, pe care "restauratia" s-a īngrijit sa le multi-apartin, prin frumuseta acelor arabesce īmpleticite, fara īndoiala artei ile. Dealminterea si arhitectul care a lucrat la Trei Ierarhi si la Golia era ir din partile Orientului.

rin urmare lasul acesta este mult mai frumos, mult mai bogat si stra-. ca odinioara. Domnul care conducea Moldova īn aceasta vreme era, n spus si īnainte, unul a carui faima se īntindea foarte departe īn Rasarit, ii vedeau īn el pe mīntuitorul lor, pe restauratorul imperiului bizantin, tea lui Vasile se īntīlneau o multime de greci, si voda īnsusi vorbea romā-stricat, cum se vede īn scrisorile lui din exil, desi nu se poate zice ca el aducatorul, ocrotitorul si sustinatorul īnainte de toate al elementului gre-jrecii, fara sa-i cheme cineva, se īmbulzeau īn tara īmbogatirii rapezi. Pe iceasta reprezintantii de frunte ai bisericii orientale veneau sa cerceteze noastre, ramīind, o bucata de vreme, īn deosebite rosturi pe līnga domn: un Atanasie Patelarie, fost patriarh de Alexandria, un Meletie Sirigul,

cei mai mari predicatori ai grecitatii contemporane, care s-a asezat si urma, īn Rusia. Influenta patriarhului constantinopolitan, pe care am 'at-o si īn īntīia jumatate a veacului al XVII-lea, acum cīnd Vasile a it patronul acestei biserici, este covīrsitoare.

|ar e foarte interesant, si a fost foarte folositor pentru dezvoltarea noas-i, alaturi de ierarhii acestia greci, asa de īnvatati, cu o faima atīt de

razbat pe vremea aceasta la mitropolie, la episcopii, si romāni de bas-

precum din partile Putnei rasare coborītorul dintr-un neam de razesi,

im mitropolitul Moldovei, care, prin "Cartea" lui "de īnvatatura", prin

ia lui, raspīndita īn tot cuprinsul pamīntului romānesc, a facut īntr-a-

o   mare fapta culturala pentru īntreg poporul nostru.

Misionarul Bandini īn Moldova Iui Yasile Lupu

In acelasi timp Vasile Lupu se īnfatiseaza imitīnd pe acel īmparat bizj tin al carui nume īl luase - pentru ca pe dīnsul 1-a chemat Lupu dintru ceput si numai dupa ce a ajuns domn si-a schimbat numele īn Vasile -, datator de legi, de "canoane", de pravili, imitīnd si pe Constantin cel Mi īn dorinta-i sa aiba un sinod, sa prezideze unul la Iasi, unde face sa se apro] dintr-o asemenea adunare de prelati romāni si rusi, Catehismul lui Petru IV vila. Am zice ca se īntoarce astfel sufletul romānesc de la Chiev īn Moldoi ca sa fie admis, prin aceasta, pentru ortodoxia īntreaga! si totodata se īn; meiaza si o scoala care a avut īn fruntea ei pe Sofronie Poceatchi si pe al din cei mai buni ucenici pe cari-i formase Chievul, īntre rutenii lui Petru M vila. Iar pictori din Moscova, unde era o foarte buna scoala de zugravie, ti| grafi tot din acel oras, unde tiparul luase un mare avīnt, se asaza īn Moldo contribuind si ei la splendoarea acestei domnii lungi si bogate.

Calatorul nostru crede ca orasul e numit asa dupa vacarul care-si pasi boii pe locul unde s-a ridicat apoi curtea domneasca; exact legenda Bucur tilor, cu "pastorul Bucur". De fapt, nu un cioban a fost la īnceputul lasul - numele nu se īntīlneste numai aici, ci si īn Arges si īn alte parti -, ci obicei, un "mos" plugar, deschizator de tarina si īncepator de sat.

In prezent, Bandini noteaza, de la īnceput, importanta comerciala a ur centru care avea 15 000 case, deci 75 000 de locuitori. Aflam, aiurea, si ci: de 28 000 de birnici si 30 000 de boieri si ostasi cari nu plateau. Erau seiz< de biserici si unsprezece manastiri. Fireste, īn rīndul intīi se releveaza Ti Ierarhii, zidita cu sase ani īnainte si īmpodobita cu pietre sculptate artisi si, pe līnga aceasta, cu un brīu de marmura neagra supt streasina; zidul i cetate cuprindea si un turn patrat cu ceasornic. Se mai mentioneaza si sco la de līnga manastire, care arsese la 1647, cu alte opt cladiri, īn postul mat boltile singure scapīnd de pojar. De toate, sīnt douazeci de scoli in tot orast socotind si pe cele armenesti, dar numarul scolarilor nu īntrece doua sute. Scol la era - poate dupa orientari de la Radu Mihnea - de slavoneste si greces īn acelasi timp, si cei dintīi carturari de elineste s-au ridicat de aici, ca Nicol, Spatarul Milescu, traducator al Bibliei, iar, mai tīrziu, īnvatatorul lui Peti cel Mare si ambasador īn China, īn tara "chitaitilor".

Se mai vorbeste de manastirea de la nord īn vii: este Sfīntul Atanasie la Copou, care exista si acum, purtīnd o piatra de prin 1660, careamintes domnia lui stefan, fiul lui Vasile Lupu, si de cele doua de la sud, Galata Socola. In locul unde este astazi Frumoasa, era manastirea lui Balica hatmanu contemporan al Movilestilor, ruda de aproape cu dīnsii si sustinator al U pīna la moarte. Tot acolo, mai departe, se vedea si atunci manastirea lui Aro! Voda sau Aroneanu, datīnd de la sfīrsitul veacului al XVI-lea, iar, īn cealali parte, Hlincea, care, cum se prezinta acuma, dateaza de pe vremea lui Vasi Lupu si a fiului sau, dar, īn forma de la īnceput, era īn legatura, cum se ve( din documente, cu Zotu Spatarul, ginerele lui Petru schiopul.

Orasul, spune Bandini, e foarte comercial. Pe aici trece marfa din Turcii Tataria si Moscovia. Negotul cu Moscovia, cu Rusia, se facea si īn secolul i XVI-lea: pe vremea lui Petru Rares am vazut ca erau negustori platiti c

Pīna la jumatatea veacului al XVH-lea

ca sa cumpere anume blanuri si "os de peste" din Rusia, dar īn al XVII-'aturile comerciale sīnt mult mai īntinse. Vinurile din Odobesti se vor

i curīnd, nu numai īn Polonia, ca odinioara, ci si aici, īn Rusia: vor negustori anume cari vor face drumul īn tara cazacilor cu vinurile .e Va ajuta la aceasta si īncuscrirea cu Timus, fiul hatmanului betiv ir'terani rasculati cari īntemeiasera un stat cu adevarat "bolsevic". Fata tsile frumoasa Ruxandra, a fost maritata dupa acest salbatec, urīt la nsemnat de varsat, care-si mīnca unghiile īn ziua nuntii, imbatīndu-se una cu prietenii si puind pe lautarii ucrainieni sa "zica" alaturi de "mu-urceasca" a lui Voda, socrul. De aici, īntre altele, a iesit si existenta ne-.ilor cazaclii, cari mergeau acolo; si acuma este la Odobesti o biserica, ta. a cazacliīlor1. Ba negustorii acestia treceau pīna la sarhorod, locali-mportanta pe vremea aceasta, ai carii locuitori apar uneori īn actele *e. Calatorii care raportau foarte mult. Blanurile de vulpe alba, neagra, ;mplu, erau cunoscute īn terile noastre din a doua jumatate a veacului rII-lea, si cu ele se cumparau demnitarii de la Poarta, cīnd stapīnirea dului era amenintata.2

'iind Iasii un oras asa de īnsemnat īn ce priveste negotul, - ca si Bucu­lui Matei Voda, dealtfel -, locuitorii erau foarte amestecati. Bandini neaza: romāni, unguri - nu pentru numar, ci pentru religie -, armeni, bulgari (e foarte greu īntr-o epoca mai veche sa se faca deosebirea īntre pi si sīrbi). Vin apoi albanezi, turci, tatari, poloni, rusi, sasi, muscali,

italieni.

ata ce zice Bandini despre curte: e īncunjurata de un zid suptire la rasa­
ra turnuri si fara sant: cetatea nu mai joaca deci un rol militar. īn cele-
3arti e un simplu zaplaz de lemn. Casa n-are nici un fel de aparenta, dar
tru este bogata. i

n ce priveste aspectul general al orasului, celor ce-1 vad de departe li se 3 "noua Roma", - cea dintīi īnsemnare a pitorescului lasului. Cīt pri-locuintile boierilor, cīteva dintr-īnsele sīnt, dupa gustul acestui italian, idide". In momentul cīnd scrie dīnsul, unii dintre ei se gīndeau sa-si gospodarii numai din piatra, din cauza focurilor, caci īn 1646 fusesera zeci de incendii, iar, īn cel urmator, cīnd se scrie cartea, īn patru luni, "ezece, arzīnd si biserici. Casele saracimii sīnt īnca tot asa de nenorocite odinioara.

^recīnd īn special la credinciosii lui, misionarul observa ca erau 1 000 iguri odinioara, dar acum au ramas numai 300: cei mai multi dintre locuiau īn jurul orasului. Pe linga acestia, de un an de zile, domnul minta si 130 de ostasi calvini, unguri. Biserica catolica era de lemn si i. Pe līnga dīnsa subzista si o biserica parohiala: era īnsa foarte putin ;ata; laicii abia veniau. Vasile cautase sa faca si o scoala catolica, dorind ai lui sa īnvete latineste, la iezuiti. Fata de preotul italian erau nemultu-iin partea credinciosilor de alta natie. Acesti misionari franciscani fuse-

Numale de cazacliu se īntīlneste ici si colo pīna astazi: un fost deputat basarabean e chiama Cazacliu.

! V. si condica lui Brāncoveanu, tiparita de Aricescu {Revista istorica a Arhivelor, II), t, 276.

Misionarul Bandini īn Moldova lui Vasile JLupu

sera introdusi supt Alexandru Ilias de Batiste, care nu este altul decīt Vevelli. Boierimea se arata foarte nemultamita de aceasta ocrotire din partea domnului: "el poate da ce este al lui, dar, daca da un lucru strain, atīta timp are putere cīt stapīneste el; ispravind el, ispraveste si dania". īn ultimul timp se adusese si un preot ungur, un anume Gaspar, care recomanda izgonirea iezuitilor, aducīnd ca exemplu ce s-a facut la Venetia, dar Vasile, influentat de italieni, īl īmpiedeca de a predica, si, cum el se īndaratniceste sa functioneze, e atacat cu batul, ba era sa fie si omorīt īn biserica, de nu intervenea Kutnarski.

Se aduce cazul la divan, si aceasta judecata este si ea expusa de Bandini, care ni arata astfel cum se dezvolta pe atunci judetul īnaintea sfatului dom­nesc. Clericul se plīnsese ca a fost batut, ca i s-au smuls fire din barba. Voda īntreaba īn numele cui a fost gonit, de ce s-a gasit īn altar o secure si un bat. "stii ce a spus domnul lui Petru, care purta sabie? Cine ridica sabia de sabie va pieri." Daca ar fi fost lovit un moldovean, era sa fie condamnat la moarte. si, īndreptīndu-se catre oameni: "cui vi se pare mai folositor īn legea voastra pentru slujba dumnezeiasca, dati-i cheile, biserica si casa īn mīni. Iar voi, calugarilor, īncetati de a atīta multimea si de a ridica turburari, de a misca poporul, caci altfel va voi goni cu rusine din aceasta tara a mea. Plecati de aici, mincinosilor, oameni fara obraz si constiinta".

īn ce priveste legaturile dintre ortodocsi si catolici, e interesant ce ni se spune despre o discutie īntre postelnicul lenachi, un fel de ctitor si el al bise­ricii catolice, si doi iezuiti poloni īnvatati, cu privire la papa si la patriarh. īn general pe atunci chestiile acestea de confesie capatasera o foarte mare impor­tanta: fost patriarh de Gonstantinopol, Chirii Lukaris trecuse, se zice, la cal-vinism īn ascuns si primise catehismul lor, inclinīnd īn partea aceasta calvina ca sa se īmpotriveasca ingerintilor iezuitilor francezi, mai ales, de acolo, din Constantinopol.

Solomon Bīrladeanu, boier foarte cucernic, care dadea frumoase icoane bisericii iesene a Sfīntului Teodor, luase un loc de la biserica latina. Mitropo­litul Varlaam nu a urmat domnia īn toleranta, ci s-a opus la ridicarea scolii catolice la Vasile Voda Lupu. Acesta, din partea lui, era de parere ca "este rusine sa se vada ca se cearta" - īntre catolici chiar - "aceia cari dupa che­marea lor trebuie sa aduca pacea, s-o ajute si sa o īnainteze". El stia si relele moravuri ce patrunsesera īn clerul catolic din tara sa: pentru un vas cu vin, o fata e maritata pe rīnd cu doi barbati īn opt zile.

Afara de aceasta descriere a Iasilor, avem la Bandini note privitoare la Suceava. Aici misionarul gaseste īnca o populatie destul de numeroasa, destul de bogata, ocupīndu-se de comert si avīnd ceva din rosturile de odinioara. Populatia aceasta se compunea din doua elemente: unul romānesc, altul arme­nesc, armenii din Suceava sīnt o populatie foarte veche, foarte importanta, asa īncīt acesta e singurul oras īn care exista un soltuz, un sef al municipalitatii (soltuz vine de la schultheiss german trecut prin poloni) armean si unul ro­mān, īn momentul acela īnsa numarul armenilor nu era coplesitor fata de al romānilor; erau 20 000 de romāni si numai 3 000 de armeni.

Despre cetate nu se vorbeste nimic. īn ce priveste mitropolia, - ea era instalata, nu, ca la īnceput, īn biserica Mirautilor, pe care austriecii au repa­rat-o īn timpul din urma in chip foarte protocolar, dar destul de urīt, cu tiglele

15 - Istoria romānilor prin calatori       225

Pīna la jumatatea veacului al XYH-lea

rate si cu zugraveala de caracter strain. Fusese stramutata la biserica .ii   Se vorbeste si de moastele Sfīntului Ioan cel Nou din Suceava,

nTrapezunt,' venit ca negustor la Cetatea Alba si martirizat de tatari pe la jumatatea veacului al XlV-lea. Afara de mitropolie mai sīnt sei-:e biserici romānesti, trei manastiri; se vorbeste si de "manastirea ca-elor", care era cea de la Itcani, foarte interesanta bisericuta din vale, zīnd si morminte de la sfīrsitul secolului al XVI-lea. Vladica armenesc a resedinta īntr-o cladire care dupa forma pare sa fi fost īntīi a noas-imca, īn apropierea chiar a orasului. Pe linga aceasta mai erau patru i apartinīnd armenilor.

te lucruri privitoare la Suceava sīnt numai īnsemnarile relative la lega-cu domnia. Caci primavara domnii stau īnca acolo, i mai noteaza ca orasul avea importanta comerciala: avem si acte din a Ardealului privitoare la oamenii de acolo, care veneau si petreceau īn r&, īntīmplīndu-se a face si scandal, pīna-i opreau strajerii. Drumul catre

tinea numai trei zile.

ce priveste pe catolici, ei sīnt foarte putini; au si uitat limba, fiind oate asemenea romānilor. Biserici de-ale lor erau numai doua de piatra, fiind īn ruine; una se afla chiar īn gradina domnului, stricata si pro-, o a doua, la nord de curte, fusese īnnoita la 1638. Mai e vorba de vechi cripte bisericesti, de ajutorul dat de Ieremia Movila acestei biserici; nt note ca īn Miron Costin, pe care 1-a cunoscut Bandini, despre īncepu-Sucevei.

nga Suceava, mai la sud, era vechea cetate a Siretiului, unde pe vremea e mai pastra īnca amintirea trecutului. Pe deal, la rasarit, se arata fosta ire a dominicanilor, īn care Margareta, mama lui Petru si a lui Roman bunica lui Alexandru cel Bun, īsi tinea calugarii favoriti. Manastirea oape distrusa, dar se pastra traditia ca se īndeplinesc minuni la izvorul o, si, fiindca, la 1641, un boier umblase la izvor fara sa tina sama de >rul lui sacru, el a fost pedepsit cu moartea, imediat. Acel care adusese ilta scadere orasului ar fi fost un domn mai vechi, pe care scriitorul īl i de "tiran infam", adaugind ca pe urma a fost omorīt de sabie tur-

ceea ce nu poate īnsemna decīt Ioan Voda cel Cumplit, care, cine stie avea īn popor porecla de Belicine.

)mānii pastrau trei biserici, dintre care una de lemn; armenii, doua, ceea ■a ca fusese o colonie importanta armeneasca si aici. Averea bisericii 3 se īmprastiase; din biblioteca o parte se gasea chiar la Miron Costin.

o veche capitala trebuie sa se recunoasca Baia. Pe vremea aceea era situatie mult mai buna ca acum. Avea 6 000 de locuitori, īn 1 000 de e līnga ceea ce face īnca īnsemnatatea regiunii, livezile de fructe, foarte

īn special la Rādaseni, se mai pescuiau acolo pastravi pentru masa ului.

a gasit o biserica īn bune traditii: aceea din curtea proprietatii zi era atunci īntreaga, si ni se spune ca putea fi socotita drept cea mai in Moldova, cu turnul īnalt de piatra, cu cele cinci altare, cu baptis-ii. Inscriptia de fundatie a vazut-o īnca. Erau acolo si cīteva steaguri >oi ale Moldovei, poate lasate de stefan cel Mare īnsusi, īn amintirea

Misionarul uanuini In Moldova lui Vasile Liipu

luptei de la Baia: unul cu Schimbarea la fata, altul cu īnvierea Maicii Don nului.

In ce priveste organizatia coloniei catolice, ea era, foarte slaba. Odinioar fusese preot un spiter al lui Petru schiopul, Iacob Otth, care nu fusese macs un preot si fugise cu o nevasta, furīnd vase de argint. Pe urma a venit u ungur; un al treilea a fost gonit pentru scandal; iar dupa aceea s-au aseze franciscani slavi.

Biserici romānesti, ca si acum, erau doua de piatra: una a lui stefan c Mare, cu un foarte delicat bour sapat deasupra intrarii, si alta a lui Petru Rare foarte bine pastrata si care, din fericire, n-are nevoie de reparatii.

Se aflau si arhive municipale la Baia, care īnsa au disparut, caci se spur ca de mult se daduse un privilegiu locuitorilor, īn care se cuprindea ca pric nile mai īnsemnate sa fie hotarīte de dīnsii īn oras, si nu de domn, prevazii du-se si dreptul de azil pentru osīnditul la moarte, de catre domn sau judeci torul domnului, care reusea sa patrunda īn cimitir, īntocmai ca īn catedrale! din apusul medieval.

Sa ne īndreptam acuma, īmpreuna cu acest calator, catre Hīrlau.

Acolo, fusese, cum am mai spus, o bucata de vreme capitala Moldove pe vremea lui Radu Mihnea. Bandini vede o biserica, ce se pastreaza si acurr foarte bine, cu o usoara reparatie: a lui stefan cel Mare, si alta a lui Petr Rares, afara de cele doua de lemn. Dar statea īnca atunci si palatul lui Rad Mihnea, īn "stil italian", īn care domnia venea sa petreaca uneori. Locul und a fost se cunoaste si acuma prin modīlca mare de pamīnt care-i ascunde re masitile.

Misionarul stie ca aici au fost odinioara unguri pentru vii, avīnd 500 case, dar biserica lor de piatra era pustie si descoperita: romānii luaser clopotul.

De la Hīrlau, coborīnd putin mai la sud, e Cotnarul. Bandini afla ca vier cei mai vechi venisera aici din Ungaria. si pe aceasta vreme aveau vii si domni si boierii, ba īnca si mitropolitul, daca nu episcopii catolici, dupa cari un de? se zicea: "la biscup". Episcopul polon īsi daduse osteneala sa petreaca la Co1 nari cītva timp, dar la plecare luase 2 000 de scuzi si toata averea biserici ca sa nu se mai īntoarca, si paharnicul trimesese dupa dīnsul oameni calar cari l-au prins, l-au legat si l-au adus īnapoi. Comunitatea catolicilor, cu tr< lacasuri, avea din viile sale pe an o suta de vase cu vin pe care-1 vindea 15 scuzi. Locuitorii mai erau sasi si unguri, cei din urma fiind mai multi, da cei dintīi mai bogati. Dainuia si o scoala, cu un dascal sas pentru cetit si scris Romāni erau mai putini. Fusesera odata trei "fratii" bisericesti la catolici una a ungurilor, doua ale sasilor, care se unisera īntre dīnsele, si se adaug o breasla a macelarilor.

La Piatra, se spune ca fusese si ea odinioara un cuib unguresc: Piatr lui Craciun sau Karacsonko, dar erau acum numai trei case de unguri, dintr care doar īntr-una se mai vorbeste ungureste. si romānii erau putini: 300 case, abia 1 000 de locuitori, avīnd doua biserici, una de piatra, zugravita, cai este si acum īn fiinta, ca unul din cele mai frumoase monumente ale epocei li stefan cel Mare, Sf. Ioan, care a scapat netencuita, īnauntru si īn afara.

Nu se uita manastirea vecina a Bistritei, unde erau schivnici, cari dedau cresterii albinelor, datina care s-a pastrat pīna īn zilele noastre. Ai

227

Pīna la jumatatea veacului al XVII-lea

ja un trai foarte strict al calugarimii. Calatorul īntrebuinteaza trei rīn-tinesti ca sa descrie mamaliga, care pe vremea aceea nu se facea poate ■i ci'din porumb: "Ei socot ca lucrul cel mai placut ca din faina de mei l o placinta pe care o coc īn cenusa fara sare si o manīnca la sarbatorile ari Altfel nu manīnca decīt fructe si legume, buruieni. Se īmbraca īn ie līna sau par, niciodata de in", - prin urmare vechea camasa era v de in. Casele lor sīnt goale; schivnicii n-au decīt o icoana; dorm pe de lemn. Dar sīnt gospodari foarte buni, au albinele si gradinile lor si pa si cu o industrie speciala, facīnd matanii si cosulete. īsigur foarte interesanta caracterizare a vietii manastirilor la noi pe ), de un calugar catolic.

i Neamtul vecin - trei biserici de lemn, pentru 400 de oameni -, se 3sc vechii "sasi" bogati si ramasitele bisericii de zid; se mai pastra un ieriu husit. Cetatea vecina, cu zid dublu, pod si poarta, ale carii dimen-e dau, cu stīlpi de piatra, īnalti de optzeci de picioare, are si biserica , cu frumoase picturi. La Hangu, sus, sīnt doua lacasuri de pust-

Roman, odinioara capitala Moldovei de jos, se admira situatia frumoasa, i lanurilor de ovaz si "mei". Aici nu se mai gasesc credinciosi latini, i ungureasca fiind cu totul ruinata: un armean īi cumparase locul. Caci Lan nu mai sīnt decīt romāni si armeni, acestia mai bogati decīt romānii, ;asele si pietele cele mai bune; ei ar fi si mai afabili. Toti sīnt negustori jsi. Erau zece biserici romānesti, dintre care patru de piatra, cu episco-frunte, care dateaza de pe vremea lui Roman Voda, īntemeietorul ora-ii cuprindea mormīntul mamei lui Alexandru cel Bun. i Bacau, ne gasim īntr-o regiune unde catolicismul avuse odinioara o mare importanta, dar din ea ramasese mai mult traditia despre doamna ■eta,-de care se vorbea si la Baia si la Cīmpulungul muntean-, care ar marea ocrotitoare odinioara a legii apusene. Se mai pastra o casa epis-līnga o manastire īn ruina, unde fusesera franciscani; episcopi poloni, m Goski, venisera īn ultimul timp pe acolo, dar pentru moment catoli-i īntr-o parasire desavīrsita. Ultimul episcop care fusese, Gavril Fredro,

si cu scandal, iar preotul lasat īn urma nu īngrijea de nimic, tinīnd asenia īntr-o odaie unde umblau cīnii; averea se īmprastiase. au, īn schimb, trei biserici romānesti, dintre care doua de piatra, una dīnsele a lui Alexandru, fiul lui stefan cel Mare, acel "Sandrin" care '. ca ostatec la Constantinopol. Aici s-au gasit, acum cītva timp, si mor-rechi cu tesaturi foarte interesante īn fir de aur. Bandini adauge ca ras era si o manastire unde stateau domnii.

ca organizatie a orasului este o nota interesanta, caci se spune ca, locui-ind īn parte catolici, īn parte ortodocsi, unguri si romāni, se alegeau

pe rīnd dintr-un neam si din celalt.

despre Ocna stirile sīnt deosebit de importante. Fiecare casa'e datoare 3ze, ea īnsasi sau printr-un delegat, pe care-1 platea, la scosul sarii, si era datoare sa deie patruzeci de "pietre de sare" pe saptamīna pentru . Daca nu se tinea vreuna din īndatorirea aceasta, ise cerea de doua

mult. si doua sate vecine erau supuse la aceeasi dare. Pentru fiecare

Misionarul Bandini īn Moldova Iui Vasile Lupu

piatra se dau bani de argint, aspri moldovenesti, cari valorau cīt doi sol: poloni.

Domnul este reprezintat de un camaras, care plecīnd lasa cīte un car pi la trei de fiecare familie īn dar, si fiecare iarasi, iesind din ocna, avea drepi sa ieie atīta sare cīta īncapea īntr-un car.

si descrierea salinei e interesanta, fiind cea dintīi pe care o avem: "Oc este asa de īntinsa, īncīt s-ar putea face un oras īnauntru; oamenii cari creaza īn fund apar ca niste furnici". Sarea se exporta si īn tinuturile rusei-īn Podolia, īn Ucraina, īn Turcia si īn tinuturile tataresti.

Se vorbeste foarte pe scurt de Focsani, - līnga "pīrīul Focsani" -, era, pe vremea aceea, īmpartit īntre cele doua teri, Moldova si Muntenia, avī o importanta din cale afara de mica.

īn ce priveste orasele din Moldova de dincolo de Siretiu, se ment: neaza Vasluiul, Bīrladul, Tecuciul, Galatii si Husii.

Vasluiul ar fi avut odata trei sute de case unguresti, dar biserica lor darīmata. Orasul suferise foarte mult din cauza tatarilor si a ciumei. Rart sesera acum romāni īn 300 de case si armeni īn 100 : 1 000 de oameni la loc. Ai nostri aveau biserica de piatra a lui stefan cel Mare si una de len Palatul īnsa era acum complect ruinat, si iezerul, helesteul, aproape usc

La Bīrlad se īnseamna importanta comerciala a orasului din cauza di mului celui mare care trecea pe acolo, prin regiuni foarte fertile. La De{ Mare se vedeau vii. Locuitorii sīnt romāni, armeni si unguri. Pe vremea ace erau opt biserici romānesti, dintre care doua de piatra, pentru 5 000 de loc tori, unii vieri, ca si la Husi, dar cei mai multi negustori.

Husii aveau interes atunci mai mult prin resedinta episcopului ortod( dar si pentru vinurile usoare de acolo. īn fiecare joi se facea un bīlci ma pentru regiunea īncunjuratoare. Afara de episcopie romānii mai aveau do biserici de lemn. Ungurii erau mult mai multi decīt romānii, 682 de capi - oameni dīrji, īn stare a-si bate preotul si a-1 aduce cu sila din cīrciuma si-i īntreceau pe ai nostri si īn ce priveste gospodaria. soltuzii, iarasi, erau, rīnd, īntr-un an romāni, īn celalt unguri.

La Tecuci fusesera 200 de case unguresti, si populatia se ridica la 4 C de oameni, īn total.

Galatii, īn sfīrsit, ajunsesera īntr-adevar, cu 15 000 de locuitori, un foa: important port, "aī tuturor marfurilor", īn care se īntīlneau romāni, arme greci, oameni veniti de pretutindeni, cari cīstigau foarte mult. Era aici si episcop armenesc. Romānii, din partea lor, aveau o puternica manastire (A' vromolu), pe līnga doua biserici de piatra si douasprezece de lemn1.

Dupa ce cunoastem aspectul terii, venim la bogatiile ei si la obiceit asa cum le īnfatiseaza acest calator.

īntīi, si lui īi place peste masura extraordinara bogatie a ogorului, s pomeneste īn mai multe rīnduri. .,O data se ara, chiar si īn telina cu bu:

1 stiri mai precise, despre aceste cladiri, in Studii si documente, XVI.

umai sa tai pamīntul cu plugul, si da grīu sau orice alta samīnta din biel-seceris." Pomeneste si de legumele bogate pe care le-a tot īntīlnit. Se si viile, carora li trebuie numai o sapa pe an si o legatura ca sa pro-iar daca sīnt legate de pari, ajunge o sapa si la trei-patru ani. Pe līnga ie 'Cotnari este cautat cel de Husi si chiar vinul de la Faraoani, līnga i   si de la Trebes, īn tinutul Bacaului.

jpt' raportul animalelor, numarul oilor aflatoare īn Moldova este asa re īncīt un singur boier avea 24 000 de capete. si sīnt asa de mari, īn-ainul, vazīndu-le de departe, crede ca sīnt boi si vaci(!). Numai coada i moldovenesti trage cīt o jumatate de oaie nemteasca. Atītea se duc oentru masa sultanului si a vizirului la Gonstantinopol; de aici nume tur-"g. chivergic, pe care le īntīlnim īn socotelile din veacul al XVIII-lea. le mult se manīnca acolo, īncīt ma mir ca a ramas o singura oaie īn ra."

■esterea boilor se facea iarasi īn proportii foarte mari, fiind pasuni asa nse. Se vorbeste si de vestitele prisaci moldovenesti: "dintr-un singur ese vara, sapte si chiar mai multe roiuri". Am vazut si mai sus impor-nierii si a cerii care se exportau, nu numai la Constantinopol, dar si la a.

s līnga aceasta se cīstiga cu pasarile. Padurile erau pline de vīnat, dar rii nu exploatau dupa cuviinta aceste bogatii pe care li le-a fost dat ;zeu. Pestele iarasi se gaseste foarte mult, mii de cara trecīnd īn Rusia, aina, īn Ardeal. Dealminteri carale cu peste sīnt pomenite la fiecare socotelile sasesti din secolul al XV-lea si mai ales al XVI-lea.

i la aceasta productie trecem la viata īnsasi a poporului, iporul moldovenesc pare foarte ospitalier īnainte de toate. Numai la e poate aplica, am zice, zicatoarea, "frate ca frate, dar brīnza pe bani"; loate calatori cineva fara sa aiba un singur ban. Voi adaugi ca banii nea aceea erau relativ rari. In Moldova nu se bateau, iar din straina-īntrebuintau ughii sau banii unguresti, talerii nemtesti, solizii poloni; oorul tinea mai mult la lei, la banii cu chip de leu, de unde vine ca ms acest nume. Negustorii aduceau, vīnzīnd vitele lor la Danzig, si Ioni, de unde zicatoarea: "a dat ortul popii", ca si grosi nemtesti, de a da mosi pe grosi".

eluia care īntra īn casa lor teranii īi dadeau pīne, cas, ceapa, lapte, īnsa trebuie sa fie omenos; altfel daca se poarta prost, ii iau la bataie. Sīnt de natura, dar vioi, isteti, pradalnici, buni ostasi, suferitori de frig si , rabdatori de foame si sete cīte doua-trei zile. si aceasta nu numai īn este pe tefani, ci si boierimea.

r, īn ultimul timp, cum constata si calatorul, se introdusese oarecare it de la turci, si matasa era foarte īntrebuintata, unii boieri cerclnd a ai mult cu aparenta si, deci, umblīnd īn vesminte stralucite ca ale polo-ītrebuintīnd "noduri", un fel de nasturi mari de argint si aur, pe piept īneci ^ si negustorii purtau blanuri scumpe de sobol. īmbracamintea fā e fara mīneci lungi ca ale barbatilor, dar cu inele si lanturi din

Misionarul Bandini īn Moldoya lui Vasile Lupu

Aceasta nu īmpiedeca īnsa ca foarte multi boieri sa pastreze vechile ti ditii patriarhale. Iata un pasagiu īntr-adevar frumos: "nu o data am vaz boieri muind o bucatica de pīne uscata īn apa rece si mīncīnd cu pofta". Si datii erau de o temperanta extraordinara, luīnd cu dīnsii de-acasa brīnj carne de cal, - mīncarea obisnuita, cu sos de faina si otet, fiind peni praznice, pentru zile mari.

īn razboi ostasii romāni nu sīnt inferiori tatarilor, si īn rapeziciune īn rezistenta; caii lor biruiesc mai toate neamurile. Turcilor li dau deci trih numai pentru ca sīnt mai multi acestia decīt romānii, dar nu fiindca li s] superiori. Ca arme au sageata, arcul, sabia curba, rareori cea cu doua suri, si scutul sau zalea. Pusti poarta numai garda domnului.

si Bandini adauge ca īnca de copii atīt ai teranului, cīt si ai boierul sīnt deprinsi a juca un rol īn razboi. īi vezi cu picioarele goale, cu caim numai pe ei, jucīndu-se īn asprimea gerului, si, daca de copil le rabda cine acestea, e nadejde ca va fi un adevarat ostas. Note interesante, care reconf teaza fata de ce s-a īntīmplat mai tīrziu cu clasa dominanta.

Se descriu si paparudele. "Noaptea pe īntunerec fete mature, cīte zei trec goale, saltīnd si jucīnd cu bete pīrlite īn mīna. Li iese-n cale zece flai goi, cu suliti. Se saluta si se bat. Sau se pun la plug si ara īn jurul satu si atītea fete mari īl duc; rīd si cīnta."

De la datini, venim la felul de guvernare si la aparenta cīrmuitorilor.

Ţara e tributara turcilor, si tronul se cumpara cu bani. Tributul este 100 000 de lei pe an, dar darurile se ridica la de doua ori pe atīta. Moldo e totusi atīt de bogata, īncīt curtea ei este o adevarata umbra a curtii turces Boieriile s-au īndoit ori īntreit: sīnt trei stolnici, trei logofeti, trei vistieri, t paharnici, trei spatari, trei postelnici, doi jigniceri. Domnul are si cīte un cretar pentru toate limbile: romāneste, greceste, turceste, latineste, po neste si ungureste. La curtea lui sīnt īn permanenta 200 de invitati. Dealm: terea, o parte dintre boieri locuiau chiar acolo, īntocmai ca, īn Franta Ludovic al XlV-lea, o buna parte din nobilime. Zece capitani de serviciu di meau totdeauna līnga domn. Curtea avea o īmprejmuire de lemn, pazita cincizeci de puscasi. Ca si la Constantinopol, erau mai multe ograzi si mai mu porti: dupa poarta dintīi venea a doua, unde erau o suta de pedestri; de ac se trecea īn ograda dinlauntru, unde stateau alti doua sute si cincizeci de pi tatori de scuturi. Cīnd se ajungea apoi la usa domnului, se aflau īnca alti p nici, si, pe līnga acestia, "baronii" sau boierii si curtenii, asa incīt voda aparat si dinauntru si din afara.

Odaile erau īmpodobite, ca si la Constantinopol, cu covoare tesute īn de aur. īn apropiere era biserica, īn legatura directa cu camarile domnu si ale doamnei. Cīnd voda trecea dintr-o odaie īntr-alta, boierii si ostasii ceau gard de o parte si de cealalta. Trei paznici mergeau īnainte cu bete argint si aur. Un spatar purta sceptru, altul sabia, al treilea, sulita. īn c toti se plecau, cu mīnile la piept. Daca Vasile vedea un strain, se supara f< caci strainul n-avea dreptul sa īntre acolo, ci numai, dintr-un colt, daca a"v un dregator prieten, putea sa vada aceasta splendoare.

Pīna la jumatatea veacului al XVTII-lea

id domnul mergea la biserica, tot astfel era īntovarasit, si īmpreuna 3 aflau cincizeci de ostasi alesi si boieri. Clerul īl īntovarasea īn acest atre lacasul de īnchinare. Iar, cīnd stapīnul iesea īn oras, suita era si

ire.

ta acum ceremoniile din Moldova la ziua Bobotezei. īntīi veneau preo-niscopii īn frunte - si cel catolic īmpreuna cu doisprezece copii de scoala !ii Cu prilejul acesta apareau irozii, cei trei crai de la rasarit, de ori-tolica, precum o spun si numele lor: Melchior, Gaspar, si Baltazar. jii īnfatisau soarele si luna, si alti doi scuturi cu marca terii sistema lui. O icoana a Maicii Domnului o purta unul dintre dīnsii si steaua um-sus.

imnul cīnd īntra preotii celor doua confesiuni cu copiii de scoala si cu se ridica si asculta urarile; el saruta crucea. Pe urma acel care īnfati-e Gaspar lauda pe voda, care este noul "Solomon". si un copil de sapte a iezuiti, purtīnd coroana pe cap, zice: Slava īntru cei de sus. Un iezuit le latineste, felicitīnd pe domn de Anul nou; un scolar de sapte ani si ī doisprezece urmeaza, vorbind romāneste: voda zīmbeste la dīnsii. )litul si episcopii zic: amin. Dupa aceasta urmeaza felicitarile, la care

da macar din cap. Dupa aceea se toarna vin īn pahare de aur, si prec-se īmpart daruri īn bani. A doua zi vin toti boierii. Domnul sta pe tron ■ica, cu copiii lui, unul īn vīrsta de sapte ani, altul de cinci ani, līnga doamna ramīind īn urma la douazeci de pasi.

irul ia loc līnga domn; la dreapta lui sta Vornicul cel mare si ceilalti īici, al doilea si al treilea. Līnga prag stau trei armasi cu sceptrul, sulita :, pe līnga zece soldati alesi si 100 de puscasi. La cinci pasi de prag, a dreapta logofatul, hatmanul si ceilalti, cu capetele goale, īncunjurati :si. īntre "pragul" domnului si al doamnei stau 100 de ieniceri. Līnga i se afla sotiile boierilor īmbracate īn matasa, cu bratari si lanturi scumpe, ■i 200 de puscasi, - de jur īmprejur nu mai putin de 10 000 ostasi cu , īnsa descalecati. Publicul se ridica, din parte-i, la 20 000 de oameni, ate steagurile sīnt aduse; muzicantii cīnta seara. Domnul priveste de rejur si saluta multimea. E īmbracat extraordinar de bogat; numai nas-ii costa 100 000 de galbeni. īmbracamintea doamnei s-ar ridica la ). Cu prilejul acesta este īnfatisat Vasile foarte bine, ca īn portretul it: nu prea īnalt, de statura potrivita, roscovan, sprincene negre, nas

frunte destul de īnalta, buze cam rotunjite, mustata si barba neagra severa cu multa asprime īn privire, cu o maretie ca de Cesar. Doamna ta trandafirie - era o circasiana; - totul respira īndurare si buna-

pa aceasta vine masa. Domnul are talere suflate cu aur; sase cande-i argint stau pe masa, al saptelea īl tine un paj. Carti sīnt asezate pe ;e de purpura. Mitropolitul se Īnfatiseaza cu o mitra īmpodobita cu alte pietre scumpe, cu o cruce mare de safir pe piept; urmeaza cei trei i) iar, dupa aceea, vine episcopul catolic, pe urma cei ortodocsi de aiurea, ijba de Boboteaza se face sīrbeste si greceste. Evanghelia se ceteste n greceste. Cīnd se cīnta sfintirea apei, pornesc tunurile, pustile, muzica.

Misionarul Bandiiii īn Moldova lui Vasile Lupu

Mitropolitul sfinteste, si fiecare vine de saruta crucea. Apoi douazeci si pal de cai frumosi din grajdurile domnului sīnt dusi prin multime si stropiti aghiasma. īn sfirsit, se īntinde o masa mare la palat, īntocmai ca la īmpara bizantini īn timpurile cele bune ale lor.

Cīnd domnul pleaca sa cerceteze tara, alaiul este īntr-adevar extraordin! Cu doua-trei saptamīni īnainte se fixeaza data. Voda e īncunjurat de 3 0 de calari si 2.000 de pedestri. Linga dīnsul sīnt 50 de ostasi alesi si 100 de ie| ceri. Boierii vin dupa ieniceri. Oastea care-1 īntovaraseste īn aceasta calato se poate ridica pīna la 12 000 de oameni. Pajii cari īncunjura pe voievod i īmbracati īn purpura, cu caciuli lungi, īmpodobite cu aur si argint. Ca la o i de negustori se tin dupa alai, caci atītia slnt de nevoie ca sa-i hraneasca toti. Totul se face pe cheltuiala fiecaruia dintre participanti.

Domnul are nu mai putin de sase trasuri captusite cu matasa auri Se face o tabara ca la Hanul tatarilor pe vremea Hordei de aur. Sīnt str īntre deosebitele corturi, dintre care boierii singuri au 400. Cu prilejul ace se īnspaimīnta si tatarii de la hotar, vazīnd mijloacele de aparare ale domn

Acuma, iata si pe Voda la Divan.

In Moldova e o lege stricta; pedeapsa cu moarte se da cu o darnicie ext ordinara, si Vasile Lupu, care a introdus Pravilele lui Vasile celalt, bizantin tine ca ele sa fie foarte bine observate. Dar oricine este egal la judecata

Cīnd īncepe Divanul, boierii stau linga domn; pe masa se pune scept: Soldatii stau de o parte si de alta. Zece boieri sīnt de fata, douazeci, treiz de ostasi ai curtii, īn haine rosii, īnalti, cu scuturi aurite, pazesc īn odaie, afara sīnt si pīna la 2 000 de ostasi si curteni; cei 200 de puscasi stau la poar

Procesele se pot pleda de-a dreptul la domn, care e si instanta de apei aceea pe care o alege direct cel ce-si cauta dreptatea. Se aduc īnaintea voda hoti, ucigasi, cu martori, si el cheama īntīi pe cel mai necajit. In ceea priveste pe curteni, īn loc sa staruie pentru cei mai mari - un pasagiu de toi frumuseta -, ei descopar pe acela care s-ar parea mai salbatec si mai tim si-1 aduc cel dintīi. Zicatoarea ca "obraznicul manīnca praznicul" nu a f deci iscodita la curtea lui Vasile Lupu. "Putea vorbi cineva si contra frate lui voda, si dovada e ca doi frati ai lui dupa mama au stat īn temnita t zile pentru vinovatia lor." Dealminteri Duca Voda, la plīngerile fratelui t ca nu-1 saluta īn Iasi negustorii, 1-a sfatuit sa īnceapa el, scotīndu-si slic

Vasile spunea fatis: ca "nu-i pasa de frate, de fii, de fiice, ci este una singura dreptate pentru toti. Singur voia sa judece orice pricina grava, rareori dadea delegatie cīnd era vorba de o pedeapsa capitala. Divanul se ti zilnic, afara de dumineci si serbatori", si Bandini adauga: "nu o data s-au pi boierii ca pīna acum a ispravit cu peste 20 000 de vinovati si s-au rugat domn sa se poarte mai blīnd, ca sa nu fie lipsita tara de atītia oameni". Aji gea sa rapeasca cineva un lucru de nimic de la un teran ca sa fie ucis. Domi a raspuns: "eu nu socot omul, ci dreptatea; nu lucrul, ci legea. Daca toti face lucruri vrednice de moarte, trebuie sa periti toti. Daca ar fi ca jumati din Moldova sa fie rea, sa piara: numai sa ramīie cea buna. Cu cei buni trai singur, cu cei rai ma primejduiesc", si calatorul adauga: puteai sa

l'inrt ia jumaiii'i   veacului ui aiu-ib»

t cu aur si pietre scumpe, si īn cea mai mare siguranta mergeai prin

ce an

rjriveste boierimea, ea nu forma īnca o casta īnchisa. Ca pe vremea cel Mare, boier putea sa fie si ostasul de tara, iar fiul boierului putea gā simplu teran. "Orice teran putea fi ridicat la orice dregatorie1".

hazele acestea de larga democratie onesta, Moldova s-a putut mentinea va dusmanilor ei, asa de numerosi si de lacomi, īn veacul al XVII-lea, -i mai mari decīt dīnsa, cum a fost Polonia, erau īn primejdie de moarte, ca acolo stapīnea o sleahta.

'. si Veress, īn An. Ac. Rom. pe 1926.