Secolele:XVII-XVIII:
In secolul al XVII s-a cristalizat pe teritoriul Tarilor Romane o noua elita carturareasca, alcatuita din clerici cu inalte functii in ierarhia bisericeasca si din invatati mireni, muti aflati pe felurite trepte ale aparatului de stat.
Noua elita avea o alta structura sociala : Varlaam si Simeon Stefan erau fiide razesi. Dosoftei provenea dintr-o familie de mazili, mici boieri rurali; Miron Costin si Grigore Ureche descindeau din mica boierime.
Textele literare tiparite au adus o contributie decisive la evolutia limbii romane literare; cronicile ofera dovezi elocvente despre structura limbii romane vechi.
Intre opera clericilor si a cronicarilor , exista o serie de elemente apropiate, comune. Si unii si altii au urmarit acelas scop: crearea unei limbi apte sa comunice ideile, dar sa fie inteleasa de toti romanii.
Textile lui Coresi au intrat in mainile mitropolitului Varlaam, si astfel de la Varlaam la Simeon Stefan, de la acestia la mitropolitul Dosoftei si in sfarsit pana la Biblia lui Serban si pana la Antim Ivireanu , timp de doua secole si jumatate, a fost o continua elaborare a textelor sacre.
In a doua jumatate
a secolului al XVII-lea , mitropolitul
Dosoftei in
MITROPOLITUL VARLAAM
Scriitor si traducator religios. Originar din Bolotesti-Vrancea, viitorul carturar invata graca si slavona la manastirea Secu-Neamt.In 1632 devine mitropolit al Moldovei , ramanand in acest scaun douazeci si unu de ani .Cu sprijinul lui Petru Movila, mitropolit de Kiev, se instaleaza la 1640 o tiparnita la manastirea Trei Ierarhi - Iasi, unde prin grija lui Varlaam, apar cu predilectie carti in limba romana, pentru a fi intelese de popor.
Opera sa de capetenie, tiparita aici , este Cazania, lucrare in care limba romana dobandeste un stil propriu, departandu-se astfel de modelele slavone. Mitropolitul Varlaam pune in valoare, prin fraze expresive, intreaga bogatie a limbii romane. Primele accente ale prozei istorice pot fi intalnite in pasaje remarcabile prin energia tonului si prin ritmul constructiei. Figuri de stil precum repetitia si enumeratia ies imediat in evidenta.
Cazania lui Varlaam contine cele dintai pagini cu valente literare din cultura noastra, un exemplu elocvent constituindu-l acest pasaj, in care fumul devine un simbol al vietii pacatoase :
Cand petrece omul in fum, atunci-i lacramadza ochii si de iutimea fumului doru-l ochii si orbasc :iar deaca iase la vazduh curat si la vreme cu senin de se prambla pre langa izvoara de ape curatatoare, atunce samtu mai vesel ochii mai curati, si sanatate dobandesc di in vazduh curat. Asea si noi, fratilor, deaca intram in fumul pacatelor lumiei acestia, intru mancari fara vreame si in betii , in lacomia avutiei aurului si argintului satelor si a vecinilor, si intr-alte pohte de pacate, atunce si noua foarte lacramadza ochii sufletului nostru , si de iutimea acelui fum inselatoriu durere si orbie foarte cumplita rabda ochii nostri...
Vasile Lupu fiind indepartat din scaunul Moldovei, Varlaam se retrage la Secu, unde atins de paralizie, moare in varsta de peste 70 de ani.
MITROPOLITUL DOSOFTEI
Carturar,poet, traducator, care a luptat pt introducerea limbii romane in biserica.
Cunostea multe limbi:greaca, latina ,slavona, polona, realizand multe talmaciri de valoare.
Operele sale principale sunt: Psaltirea pre versuri tocmita si Viata si petrecerea svintilor (4 vol. Tiparite intre 1682 1686).Psaltirea a fost prima mare opera romaneasca in versuri, urmand structura poeziei populare romanesti.Lucrarea a avut larga raspnadire , unele versuri intrand in folclorul nostru.
Talmacind Psalmii lui David, Dosoftei realizeaza nu doar o simpla traducere, ci si o prelucrare a lor, desi s-a izbit de insuficientele mijloace de expresie literara pe care le putea oferi atunci limba romana. Cu toate ca versul sau este inca stangaci, cand ia ca model versul popular, limba stihurilor lui devine imediat curgatoare, muzicala, ritmica. Unii dintre psalmii tradusi in versuri de Dosoftei au devenit, prin larga lor circulatie, colinde religioase sau cantece de stea, ca Psalmul 46.
Relatia psalmistului cu Divinitatea transpare limpede din Psalmul 101, pasajul cel mai frumos din Psaltirea in versuri a lui Dosoftei :
Doamne, mi-asculta de ruga
Ce ma rog din vreme lunga,
si strigarea mea sa marga
Spre tine, sa sa-ntaleaga.
Nu-t īntoarce svānta fata
De catra mine cu greata.
si la zī ce sunt cu jele
si cu tānga de gresele,
Pleaca-t auzul spre mine
si sa-m hii, Doamne, cu bine.
si la ce zī ti-oi striga-te,
Sa mi-auz de greutate,
Ca-m trec zālele ca fumul,
Oasele mi-s saci ca scrumul.
Ca neste iarba taiata
M-este inema sacata,
Ca sta uitata de mine,
Ce-am catat sa manānc pāine.
De suspinuri si de jele
Mi-am
lipitu-mi os de piele.
De-atocma cu pelecanul,
Prin pustii petrec tot anul,
si ca corbul cel de noapte
Īm petrec zālele toate,
Ca o vrabie ramasa
Īn supt stresina
de casa.
Toata zua mi sa strāmba
Pizmasii miei, de-m fac scārba,
si ceia ce ma-mbuneaza
Fac giuramānt sa ma piarza.
Am māncat pāine de zgura
si lacrami īn bautura,
De fata māniii tale,
Ce mi-ai dat de sus la vale.
Mi-s zālele trecatoare,
De fug ca umbra de soare,
si ca iarba cea taiata
Mi-este vārtutea sacata.
"cel mai mare merit a lui Dosoftei acesta si este de a fi oferit in Psaltire , pe neasteptate, intaiul monument de limba poetica romaneasca. In acest scop , el a uzat de toata cultura lui lingvistica , imprumutand si calchiind termini din cinci sau sase limbi ; a creat, totodata , altii nemaiauziti, apeland la vorbirea si, poate si la poezia poporului , a silit cuvintele sa primesca accentual trebuitor prozodiei lui pe atat de naļve, pe atat de sophisticate; a supus topica unor distorsiuni care ne duc cu gandul la unii poeti din secolul XX, ca Ion Barbu; a organizat , in fine, un adevarat system de rime si a incercat mai multe cadente si mai multi metri decat gasim in toata poezia noastra pana la romantism"
( Nicolae Manolescu- Istoria critica a literaturii romane, I)
|
