MITURI COSMOGONICE. THETIS SI BRIAREU. PROTEU

MITURI COSMOGONICE. THETIS sI BRIAREU. PROTEU

Mitul lui Hefaistos faurind scutul punea accentul pe rolul jucat de focul creator īn organizarea lumii; Ares si Afrodita reprezentau fortele de atractie si de respingere care sīnt legea universului. Mitul lui Thetis si al lui Briareu veniti īn ajutorul lui Zeus evoca echilibrul, destul de precar, al lumii orga­nizate si amenintate la fiecare mare perioada.

I. Thetis si Briareu īn ajutorul lui Zeus

In Iliada exista o divinitate care joaca īntr-adevar rolul Providentei pentru cei aflati īn necazuri: este Thetis, Oceanida, care īl ajuta pe Zeus amenintat de o adevarata conjuratie a apropiatilor sai, care īl adaposteste si īl salveaza pe Dio-nysos urmarit de Lycurg, care īl primeste īn Ocean pe He­faistos cel schiop, respins de catre "cateaua&quo 828m1220i t; de mama-sa.. . Destinul va fi ingrat cu inima sa larga, dīndu-i ca sot un muritor sortit sa īmbatrīneasca, Peleu si un fiu a carui moarte prematura va trebui sa-i compenseze faima, Ahile.

Acest fiu īi provoaca multe necazuri. El o obliga sa se prezinte de doua ori ca solicitanta pe līnga zeii care-i erau obligati: pe līnga Hefaistos pentru a-i cere o noua armura; pe līnga Zeus, pentru ca sa razbune afrontul suferit de Ahile prin rapirea lui Briseis de catre nerusinatul de Agamemnon.

Nu-i va fi greu sa obtina acest serviciu de la Zeus īn schim­bul vechiului serviciu pe care i-l facuse, caci acest serviciu fusese de mare īnsemnatate!

Adesea, īn palatul parintelui meu, aminteste Ahile, te-am auzit vorbind despre isprava ta. Dintre Nemuritori, doar tu ai stiut sa-l feresti de napasta pe fiul lui Cronos, pe-cel-īnvaluit-īn-norii-ce-nusii. Era pe vremea cfnd zeii Olimpului au vrut sa-l īnlantuie pe Cronidul Zeus: Hera, Poseidon si Pallas Athena! Iar tu l-ai

izbavit trimitīndu-i, de-ndata, pe culmile Olimpului pe Aigaiou, numit de zei Briareos, faplura minunata cu o suta de brafe, ce-si īntrece parintele prin puterea sa. Aigaion sosind, se asezase - mīndru si bucuros de slava ce-i era data - alaturi de Cronid. Preafericitii zei se cutremurara, nemaicutezīnd a-l īnlantui ..

Acest episod este deosebit de important pentru economia lliadei, deoarece din recunostinta pentru Thetis, Zeus va favoriza razbunarea lui Ahile, asigurīnd victoria trecatoare a troienilor. Dar episodul este de asemeni extrem de jenant pentru un spirit pios, mai jenant chiar si decīt marea batalie a zeilor din cīntul XX, pentru ca de data aceasta Zeus īnsusi este atacat si chiar de catre cei care īi sīnt cei mai apropiati: fratele sau Poseidon, sora si sotia sa Hera si Atena careia īi era tata si mama².

Unii citeau Phoibos Apolo īn loc de Pallas Atena, īnsa abia daca micsorau scandalul. Altii imaginasera o inversare do versuri care ar fi putut salva situatia:

Dintre Nemuritori doar tu ai stiut sa-l feresti de napasla (vere

īmpreuna cu Hera, Poseidon si Pallas Atena (vers 400)

era pe vremea cīnd zeii Olimpului au vrut sa-l īnlantuie pe Cronidul Zeus (vers 399)

Dar la īnceputul pasajului se aflau cuvintele "doar tu", care amilau orice verosimilitate acestei īncercari de a-i trece pe asaltatori īn tabara lui Zeus³.

De aceea alegoria trebuie sa fi venit de timpuriu in aju­torul acestui text scabros, care jignea de doua ori divinitatea: caci zeii revoltati pacatuiau atīt īmpotriva legilor ordinii si pacii cerurilor, cīt si īmpotriva datoriei de īntelegere familiala.

Mitul a primit mai multe explicatii destul de diferite daca le privim de aproape, desi la prima vedere ele par a fi foarte apropiate.

Una dintre aceste explicatii reduce povestea lui Thetis si a lui Briareos la un fenomen meteorologic: pericolul ce īl ameninta pe Zeus este frigul iernii; sosirea lui Briareos care conjura pericolul reprezinta revenirea soarelui de primavara. "■'■'■    .

Mitul aduce īn scena pe Zeus, po de-o parte, pe Hera, Poseidon si Atena de alta parte. Trei dintre aceste divi­nitati - Zeus, Hera, Poseidon - reprezentau īn mod tra­ditional focul, aerul si apa. Atena trebuia deci, vrīnd-nevrīnd, sa reprezinte al patrulea element, pamīntul. Nu conteaza faptul ca ea era, aproape peste tot, considerata drept perso­nificarea īntelepciunii. Principiul implicit care sta la baza interpretarii alegorice este ca fiecare mit trebuie interpretat pentru el īnsusi: īn "īmpartirea lumii", aerul se numeste Hades, pe cita vreme este numit Hera īn mitul Herei cu cele doua nicovale. Nu trebuie oare lasata o oarecare libertate exegetilor? Altminteri exegeza ar fi imposibila!

Atena este deci pamīntul, deoarece este vorba, cu sigu­ranta, de cele Patru elemente, iar pamīntul ramīnea singurul loc vacant pentru zeita cu scut.

Unul dintre aceste patru elemente, focul, este amenintat. Deci caldura lumii este īn scadere, lucru ce se produce īn fiecare iarna, atunci cīnd soarele se īndeparteaza catre re­giunile meridionale. Apa, aerul, pamīntul se racesc si par a fi īntelese īntre ele pentru a expulza din lume principiul care o īncalzeste, Zeus, "caldura fara amestec".

Aceasta conjuratie a celor trei elemente este cu atīt mai strīnsa cu cit, ca efect al frigului hibernal, ele manifesta tendinta de a se metamorfoza unele īn altele. īn special aerul se umezeste, transformīndu-se īn nori desi si īn ploaie; apa devine gheata, zapada, grindina, trecīnd astfel īn stare solida, devenind "pamīnt", dupa cum spuneau presocraticii ⁴.

Daca soarele ar continua sa se īndeparteze de noi, orice viata ar disparea de pe pamīnt, - viata, al carui principiu este caldura, īntrupata de Zeus. Thetis sare īn ajutorul zeului aducīndu-l pe Briareos cel cu o suta de brate. Briareos desemneaza soarele, astrul cel mai stralucitor; radacina numelui sau contine ideea de forta, cele o suta de brate īi simbolizeaza puterea, actiunea sa este prezenta pretutindeni, deoarece "hraneste, face sa īncolteasca si sa creasca toate

lucrurile".

Briareos era "mai puternic decīt tatal sau", spune textul homeric: Briareos este īnsa acelasi cu Apollo, numele obis­nuit al soarelui; tatal lui Apollo este Zeus; iar īn aceasta circumstanta fiul nu se arata superior tatalui sau, caruia īi restabileste suveranitatea sovaitoare? Iar zeita care rea-

duce soarele era Thetis, marea Natura, al carei nume īnsusi īnsemna, pentru cei vechi "dispunere" sau rīnduiala a lumii. Aceasta exegeza transpune deci drama īn domeniul meteorologiei; Cornutus si Heraclit retorul dau o alta exe­geza, care transforma episodul īn poveste cosmogonica. Cei doi difera īnsa destul ds mult: pentru autorul Theologiei, mitul descrie un stadiu al lumii anterior organizarii sale; pentru autorul Alegoriilor homerice, el descrie o amenintare asupra universului deja organizat.

Dupa cit se pare, mitul lui Briareos se situa īn ochii lui Gornutus chiar la originile universului, cīnd elementele īsi cautau īnca echilibrul: focul si aerul, apa si pamīntul urmau sa-si ia fiecare locul si rolul determinat īn sfera cos­mica, pentru a realiza acea diakosmesis sau rīnduire a lumii atlt de bine zugravita pe scutul lui Ahile. Focul, agentul acestei jinduiri, simbolizat aici de Zeus, iar īn mitul Scu­tului de catre Hefaistos, trebuie sa domine turbulenta dife­ritelor elemente. Fiecare dintre acestea are tendinta de a-si largi domeniul, de a-l confisca īn folosul sau pe cel al veci­nului. Daca focul inteligent care prezideaza la organizarea universului le-ar lasa īn voia lor, elementul foc ar īnghiti totul, iar īntregul univers n-ar mai fi decīt un urias rug; sau elementul apa ar invada totul si ar īneca lumea; sau aerul ar umple īntregul    spatiu ⁵.

Cele trei divinitati razvratite simbolizeaza deci focul, apa si aerul. Apa si aerul se refera la Poseidon si Hera, iar focul lasa sa se īnteleaga ca autorul acestei alegorii era dintre cei care citeau Phoibos Apollon īn loc de Pallas Athena ⁶.

Thetis, continua Cornutus, cea care a rīnduit cum tre­buie toate lucrurile, opune acestor divinitati pe Briareos cel cu o suta de mīini, gratie carora au fost distribuiti peste tot īn mod egal aburii pamīntului: ca si cum mīini nume­roase asigurau aceasta īmpartire īn toate cantitatile cerute. Briareos nu īnseamna oare cel care īsi ia hrana din toate partile lumii ?⁷

Desi autorul nostru pluteste putin īn vag, se poate crede ca Thetis se identifica cu Providenta stoicilor si ca Briareos era soarele, caci soarele e cel care extrage aburii din mare.

Ideea este foarte veche, doxografii o atribuie deja lui Thales din Milet,⁸ iar stoicii explicau miscarea soarelui prin nevoia acestuia de a-si aspira hrana rīnd pe rīnd deasupra marii si pamāntului ⁹. Regulator al universului, soarele redistribuie aceste exhalatii īn diversele zone ale sferei cosmice.

Heraclit presupunea īn exegeza sa ca aventura mitica era o amenintare la adresa lumii deja organizate. Lumea stoicilor se prabusea periodic īn foc sau apa si aceasta era si conceptia pitagoricianului Philolaos ^l0; apoi ea renaste cu o organizare identica. Tentativa de revolta a celor trei divi­nitati este de pus īn legatura cu aceasta periodica moarte a universului: catastrofa īnsa nu a avut loc, Providenta lui Zeus, Thetis "mentinīnd cu forta elementele la locul lor", sprijinita de "vigoarea si de mīinile nenumarate ale puterii sale". Briareos este deci pentru Heraclit doar un aspect al Proniei divine, forta sa de neīnvins ^u.

Hera, Poseidon, Atena sīnt identificate de catre Heraclit cu aerul, apa si pamīntul ¹²: el nu enumera deci focul printre revoltati, desi vorbeste si el, ca si Cornutus, de incendiu si inundatii posibile. El pare sa īmprumute unele date din alegoria meteorologica.

īn mitul lui Briareos, Atena este identificata cu pamīniul dintr-un motiv foarte simplu: ea ocupa locul vacant. Stoicii au īncercat probabil sa justifice aceasta atribuire. Unii dintre ei ¹³ considerau pamīntul drept hegemonieonul lumii, gīndind ca aceasta mica sfera aflata īn centrul celei mari era sediul gindirii divine imanente lumii. Aceasta gīndire se īntrupeaza īn Atena, nascuta din capul lui Zeus. Se putea deci extinde numele Atenei la pamīnt. Totusi, īn mitul lui Thetis si Bria­reos, Atena nu reprezenta decīt elementul pamīnt si nu gindirea organizatoare a lui Zeus si ar fi asadar absurd ca aceasta sa fie īn revolta centra ei īnsasi ¹⁴.

Iata, īn sfīrsit o ultima exegeza a mitului, care se poate sa fi avut curs la pitagoricieni sau la orfici, deoarece ea se īntemeiaza pe identificarea lui Zeus cu soarele, dupa cum spune Pherekyde din Syros. De data aceasta Briareos este iarna, iar numeroasele sale brate sīnt nenumaratele moduri īn care umedul se raspīndeste iarna. Iar gigantul lupta cind īmpotriva lui Zeus-soare, ca īn Gigantomahia.

cind devine ajutorul sau, deoarece substanta umeda se poate alia cu cea calda ¹⁵.

Grecii au vazut īn general sub aparenta mitului lui Briareos ajulīndu-l pe Zeus, o drama a caldului si a frigului. Unii dintre ei s-au oprit la fenomene sau la aparente: cal­dura verii, frigul iernii. Altii au dat personajelor un sens mai filosofic. Thetis, care joaca īntr-adevar un rol providential in drama, este īntīi de toate imaginea naturii si a interven­tiilor sale īntelepte. Stoicii au mers mai de parte "acomodīnd" si īn cazul acesta alegoria cu propria lor doctrina si identi-i'icīnd pe Thetis cu Providenta ai carei mari teoreticieni au fost (desi notiunea de Providenta era deja foarte neta la Platon sau Xenofon) ^le.

Acest mit cu diversele sale interpretari, imposibil de redus la un izvor unic ¹⁷, ne ofera un exemplu destul de frapant al evolutiei suferite de īntreaga exegeza alegorica: figurile dramei homerice, trecīnd din mīna īn mīna si din scoala īn scoala au primit amprente succesive. Cīnd filosofii sīnt cei care se ocupa, ei introduc īn mit o doctrina strīnsa, pre­cisa, foarte elaborata. Alteori simplii comentatori īncearca sa rivalizeze cu filosofii sau īncearca sa le arate ca Homer era mai tare ca ei... Pentru exegeza miturilor rezulta versiuni diferite. Cel mai adesea ne-a parvenit doar una; pentru Thetis si Briareos am avut norocul sa se pastreze mai multe.

II. Proteu si Idothea

Un ultim mit cosmogonic este istoria lui Proteu. In ea se poate observa trecerea de la materia informa si primitiva la formele organizate si armonioase ale cosmosului.

Aceasta poveste magica, venita probabil din vechiul Egipt ¹⁸, se leaga, īn Odiseea, de aventurile lui Menelaos īntoreīndu-se de la Troia.

īn insula Pharos, unde este retinut de lipsa viaturilor, Menelaos se īntreaba disperat pe care dintre zei a ofensat si trebuie sa-l īmbuneze. si ce cale sa urmeze pentru a reveni īn tara sa? Idothea, o nimfa marina, īl scoate din īncurca-

tura. Bl va trebui sa-l surprinda si sa-l lege pe batrīnul Proteu, tatal nimfei. Dupa mai multe metamorfoze, acest profet al marilor īi va spune tot, ceea ce doreste sa stie. Cīnd iesi din apa īmpreuna cu focile sale si se duse sa doarma īn fundul pesterilor sale in mijlocul straniei turme, magicianul era deja pīndit de Menslaos si de tovarasii sai, ascunsi sub pieile de foca date de catre Idothea. si pentru ca aceste piei proaspat jupuite miroseau īngrozitor, ea le dadu un puternic īntaritor: ambrozia. Cum se culca ba­trīnul, cei patru oameni se repezira la el si-l tinura cu putere. Dar batrīnul nu uita nimic din siretlicurile artei sale. El se pre­schimba mai īntīi īn leu cu coama; apoi deveni dragon, pantera si porc urias; se prefacu īn apa curgatoare si īntr-un mare ar­bore cu multe frunze ¹⁹.

īn tot timpul acestor renghiuri vrajitoresti, Menelaos si oamenii sai nu-l slabira din strīnsoare pe ma­gician, īn cele din urma acesta īsi relua forma primitiva si se hotarī sa profetizeze.

Tot Heraclit retorul este cel care a pastrat exegeza cea mai detaliata a mitului.

Mai īntīi Heraclit se preocupa de scoaterea īn evidenta a tuturor neverosimilitatilor povestii, pentru a arata cīt mai limpede imposibilitatea īntelegerii īn sens literal, lata un batrīn, īntr-un fel amfibiu.. . Nenorocitul doarme īn compania focilor. . . Fiica sa īl tradeaza pentru un strain. .. El se metamorfozeaza dupa voie, luīnd cele mai bizare chipuri... Ce este aceasta poveste fantasmagorica ? ²°"Doar daca un hierofant cu sufletul inspirat nu va vrea sa ne ex­plice misterele ceresti ale lui Homer"...²¹

Hierofantul este īnsusi Heraclit care ne va initia, ne va spune ce a citit īn vreun tratat stoic, mai mult sau mai putin colorat de orfism sau pitagorism. Tonul pe care īl adopta aici este de altfel destul de surprinzator: nicaieri īn alta parte el nu īntrebuinteaza un vocabular filosofic atīt de specializat, o limba atīt de anevoioasa. De aceea este destul de greu de a reda īn notiuni clare aceasta gīndire cam confuza.

Ceea ce expune poetul īn mitul lui Proteu sīnt "īndepar­tatele origini ale universului, radacinile rīnduielii actuale":

A fost odinioara un timp īn care nu exista decīt o masa informa

si mīloasa ²², care nu-si primise trasaturile distinctive si nici nu

ajunsese la aspectul sau definitiv. Lumea nu avea īnca acest centru solid si bine asezat care este parnīntul, vatra universului; cerul nu se rotea īn jurul pamīntului, cu miscarea sa vesnica si imua­bila. Totul nu era decīt pustiu fara soare si tacere obscura; nu exista nimic altceva decīt imobilitatea amorfa a unei materii confuze ²³.

Acest bloc inform al materiei primitive poarta numele de Proteu. Iar cele trei epitete aplicate de Homer acestei ciudate divinitati²⁴, trebuie sa exprime calitatile (daca se poate spune) acestei materii: ea este antica si venerabila ca si batrinul Proteu; este un agregat de elemente diferite, si acesta este sensul ce trebuie dat lui halios'^2b; ea este īn sfīrsit izvorul tuturor fiintelor si prin urmare al oricarui adevar, de aceea Proteu este cel care nu Insala ²⁶.

Dar iata ca demiurgul divin īncepe sa modeleze aceasta materie, sa-i dea ordine si frumusete, pentru ca numele de cosmos sa-si capete īntreaga semnificatie. Cele patru ele­mente, "radacinile si germenii tuturor lucrurilor" (deja Era-pedocle le numea "radacini") sīnt la īnceput separate; cerul se īndeparteaza de mare, marea de uscat. Fiecare element īsi ocupa locul propriu, "rangul" sau, si capata o forma particulara. Metamorfozele lui Proteu sīnt imaginea apa­ritiei celor patru elemente distincte. El se preschimba mai īntīi īn leu, iar leul, care arunca foc si para, este simbolul eterului; apoi se preschimba īn dragon: acest animal, consi­derat ca tīsnind din pamīnt, simbolizeaza pamīntul²⁷; se transforma apoi īn arbore cu multe frunze: arborele semni­fica aerul. De ce ? "El creste īn toate sensurile si primeste fara īncetare impulsurile pamīntului pentru a se īnalta spre cer" ²⁸. Ultimul element, apa, este numit clar, pentru a da un fel de confirmare exegezei simbolurilor precedente ²⁹_

Dupa īmpartirea lumii īn cele patru elemente, demiurgul modeleaza toate fiintele, amestecīnd cu īntelepciune ³° parti din cale patru elemente. Iar materia primitiva ia miile de forme sau īnfatisari pe care le vedem īn univers³¹.

Aceste transformari ale lui Proteu sīnt vegheate de catre nimfa Idothea. Niniele ei este de o admirabila transparenta: este zeita formei. Ar fi putut oare Homer sa numeasca mai clar Providenta, sub actiunea careia materia bruta se īm­parte, se rīnduieste si capata cu adevarat forma? Chiar

si numele insulei pe care se desfasoara actiunea mitului, Pharos, are o valoare simbolica: nici o alta'scena nu ar fi fost mai potrivita pentru nasterea universului ca aceasta insula a Fecunditatii³².

Mentionarea, īn exegeza lui Heraclit, a Providentei, ne face imediat sa ne gīndim la stoici, care aproape o monopo­lizasera. si nu este īndoielnic ca filosofii Porticului s-au inte­resat de mitul capital al lui Proteu ³³. Totusi versiunea trans­misa de Heraclit este eclectica. Pe alocuri are o coloratura ce aminteste de orfism. Descrierea materiei primitive se apropie de cea pe care o putem citi īn Omiliile clementine : "A fost un timp īn care nu era nimic īn afara de haos si un amestec confuz de elemente īngramadite fara nici o or­dine..."³⁴, īn cosmogonia orfica, desigur, cel care orga­nizeaza materia si joaca rolul demiurgului, atribuit de Hera­clit Providentei divine, este Phanes, fiinta nascuta din oul gigantic³⁵.

Eustathius ne face cunoscuta, fara prea mare convingere, o exegeza destul de apropiata de cea amintita, si totusi diferita, a mitului lui Proteu:

Unii transforma aceasta poveste despre Proteu īntr-o alegorie a materiei primitive, alegorie savanta desigur, dar care nu se potriveste deloc cu subiectul īn discutie³⁶. Ei spun ca Proteu este materia primitiva, receptacolul formelor; care nu este, īn act, nici una din aceste forme, dar este (toate formele) īn potenta. Sīnt desigur elementele care simbolizeaza focul (leului?), apa, dragonul care īndrageste pamīntul, si arborele cu multe frunze, care spinteca aerul. si nu numai elementele, ci si animalele; si toate celelalte lucruri care sīnt īn lume.

Pīna aici sīnt putine diferente fata de Heraclit, cu deo­sebirea ca Heraclit nu īntrebuinteaza nominal pantera si porcul - doua din metamorfozele lui Proteu - pe cīn'd Eustathius se slujeste de ele pentru a reprezenta stadiul creatiei animalelor, dupa aparitia si separarea elementelor.

Acest Proteu, continua Eustathius, este relevat de Idothea, cum se spune foarte judicios, prin aducerea sa de la potenta la act: Idothea, adica miscarea, care īl face sa se īndrepte catre forma si sa se miste³⁷.

Idothea, Providenta divina care ajuta materia sa-si īmbrace forma, la Heraclit retorul, devine la Eustathius un concept aristotelic: trecerea de la potenta la act, ideea pura a miscarii. Am fi ispititi sa credem ca Eustathius rezuma aici o interpretare a mitului lui Proteu anterioara celei a lui Heraclit, interpretare mai sobra, al carei autor profesa hylemorfismul peripatetician. Vom regasi aceasta interpretare mai tīrziu, acomodata stoicismului³⁸.

Dar Proteu nu ne-a dezvaluit toata taina sa. El ne re­zerva o surpriza... prin intermediul lui Saxtus Empiricus.

Vrīnd sa-i atace pe filosofi īn chestiunea zeilor, Sextus reduce opiniile fizicienilor la doua principii, unul activ si altul pasiv. De la Homer pīna la stoici, trecīnd prin Hesiod, Anaxagora, Parmenide, Empsdocle, toate explicatiile naturii revin īn cele din urma la una singura: o pasta proteiforma, framīntata de o mina divina pantru a o face sa capete toate aparentele. Capul sirului, initiatorul, afirma Sextus, este Homer'cu alegoria lui Proteu si a Idotheei: "El numeste Proteu cauza cea mai veche, cauza prima; iar Idothea, substanta care este transformata, care primeste (diversele) forme ³⁹.

Scepticul nostru inverseaza rolurile: Proteu devine cauza activa, Idothea materia pasiva!

Trebuie sa credem ca Sextus, din cauza unei considerari suparficiale, a facut o confuzie? Nimic nu este mai putin sigur. Unii exegeti puteau foarte bine sa fi privit lucrurile astfel. īn teologia aritmetica, de pilda, Proteu este unul din numele monadei (monada este primul numar, iar Proteu īnseamna primul). Or, monada este considerata a fi cīnd ma­teria (si ei i se potrivesc atunci denumirile de Haos sau Hades), cīnd demiurgul, si atunci este denumit Prometheu ⁴°.

Nu ne īndoim, asadar, ca a existat o exegeza a mitului care īl socotea pe Proteu drept cauza prima, activa, si pe Idothea, fiica zeului, drept cea care "alearga de la o forma la alta", materia.

īn definitiv rolurile celor doi pot fi schimbate intre ele. Ceea ce dorim īnsa sa retinem din pasajul lui Sextus este

viguroasa sinteza a "fizicii" grecesti: universul explicat prin-tr-un dublu principiu, dualism care reprezenta ultimul cuvīnt al fizicienilor ca Anaxagora, Empedocle, Parmenide. Anaxagora introduce nous-\il īn mijlocul marelui amestec material al "homeomerilor" ; Empedocle desparte sau apropie elementele cu ajutorul unui principiu moral, dragostea sau ura; Parmenide se slujeste de foc ca demiurg, de pamīnt ca material. Aristotel va spune "materie si forma" sau "po­tenta si act", pitagoreicii vor spune monada si diada, prima generatoare a tuturor numerelor care explica universul, cealalta nelimitata si indefinita ca īnsasi materia ⁴¹.

Sa fi fost acesta ultimul cuvīnt al īntelepciunii gre­cesti ? Dupa parerea comentatorilor lui Homer filosofii nu fac decīt sa redescopere ceea ce Orbul a ascuns īn drama lui Proteu: Proteu, sau istoria materiei eterne si primitive, īmbracīnd, sub presiunea zeului, haina pestrita a diverselor elemente.