MOLDOVA DIN A DOUA JUMATATE A SECOLULUI AL XTV-LEA

MOLDOVA DIN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XTV-LEA

>lasi calator din a doua jumatate a veacului al XlV-lea ar fi straba. oldova, poate pentru scopurile sale, dar, īn acelasi timp, ar fi avut sa constate si īmprejurarile de viata religioasa si artistica, ar fi ici o organizatie ierarhica si canonica, dobīndita cu mai multe lupte Ţara Romāneasca.

icest timp, precum episcopul de Vicina, devenind al Terii Romānesti

u de Arges - capata de la patriarh delegatie de "exarh al plaiurilor",

din Maramuras, de unde a venit īn valea Moldovei īntīi Dragos, ca

;ant al regelui Ungariei, si apoi Bogdan, ca īntemeietor al domniei

ti a Moldovei, romānii acestia, zic, numerosi, bogati, avīnd pamīn-

tise, strīns legati īntre dīnsii, supusi unor voevozi cari erau capabili

e spontanee, de o politica independenta, cum a fost aceea care a creat

, au simtit, desi nu formau un stat osebit, si nevoia de a avea o orga-

)isericeasca. In Ţara Romāneasca se īntemeiaza o domnie a tot pa-

omānesc: imediat consecinta este, īn ordinea bisericeasca, existenta

ropolit; īn partile maramurasene, de supt coroana Ungariei, voevozii

o mare importanta: imediat ei cauta sa creeze, īn ordinea bisericeasca,

espunzator īnsemnatatii lor īn ordinea politica. Atunci un neam al

os, Bale sau Balita, si un Dragu se adreseaza la Constantinopol si cer

ului ca o manastire īntemeiata de dīnsii acolo - si care, din nenoro-

Imas dincolo de granita fixata Maramurasului, - ca manastirea Peri

s, Peret), sa capete un decret - si decretul dat de patriarhul A 545f56f nto-

>astrat -, prefacīnd manastirea īn stavropighie, ceea ce īnseamna "īn-

s cruce". In acelasi timp egumenul din Peri devenea exarh al patriar-

Constantinopol, avīnd o īntreaga lista de regiuni maramurasene si

tt Maramurasul, de la vest si sud, pīna adīnc īn Ardeal, supuse auto-

ladicai exarh.

atunci patriarhia de Constantinopol servea unor scopuri romantice oratie bizantina. Īsi īnchipuia Bizantul, necontenit amenintat de turci, abit de primejdiile continue, ca ar putea sa revie la ce fusese odini-vremea Comnenilor, si daca imperiul se misca mai greu, daca n-avea

Moldova din a doua jumatate a secoiuiui ai .ajy-iea

mijloacele prin care sa se poata impune, fiindca era sarac, fara armata, far comunicatii, patriarhia se putea misca mai usor: īn toate partile, in Munte nia, īn Moldova, īn Rusia ea cauta sa-si īntinda din nou influenta, sa-si tes din nou firele, pentru ca pe urma sa vie imperiul si sa profite din ceea ce cīstigat biserica, precum īn alte timpuri biserica īnsasi cata sa-si cīstige din dobīndise imperiul. si exarhatul plaiurilor de la Arges si exarhatul asupra Ma ramurasului si a comitatelor de la vest si unor parti ale Ardealului faceai parte din acest plan patriarhal, din care facu parte apoi si interventia īn Rusii la Chiev si pīna īn Rusia moscovita, care forma alt element politic si religio

Tot asa a vrut sa faca patriarhia si īn Moldova. De īndata ce s-a īnteme iat tara, domnii, dupa sovaielile de la īnceput, cīnd nu stiau daca o sa se poat desface de Ungaria, vazīnd ca Moldova ramīne, cautara sa aiba o forma bise riceasca īn legatura cu organizatia politica, de acum independenta si perma nenta. Ei au trebuit sa se gīndeasca la scaunul, de care a mai fost vorba, d ia Cetatea Alba.

Acum, episcopii ortodocsi din preajma noastra, īn timpurile mai vechi au fost fara īndoiala greci; cel de la Cetatea Alba īnsa se īntīmplase, la ui moment dat, prin legaturi pe care nu le stim, sa fie romān, moldovean. Poat ca si īn dorinta de a se muta episcopatul de la Cetatea Alba la Suceava, pre cum Alexandru-Voda, fiul lui Basarab, īn Muntenia, mutase episcopatul d la Vicina la Arges, cautase domnul moldovean sa strecoare la Cetatea Alb ca episcop pe un romān. Unii au crezut chiar ca Iosif Vladica era membr .al celei dintīi dinastii moldovenesti.

Bogdan si fiul sau Latcu disparusera si venise acum, dupa dinastia Bog ■danestilor, Petru si pe urma Roman, fiii mostenitoarei, Musata (Margareta'

Atunci s-a pus chestia aceasta, foarte importanta pentru viitorul terii pentru orientarea ei īntr-un sens sau īntr-altul: noul mitropolit al Moldove ce va fi ? Va fi un mitropolit national, cum se zice acum si cum instinctiv s simtea si atunci, atīrnīnd mai mult de domn decīt de patriarhul de Constan iinopol ori va fi un mitropolit grec, al patriarhului?

De fapt erau trei influente: īntīi instinctiva īncercare de nationalizai-a bisericii, pe de alta parte tendinta patriarhului de Constantinopol, care ■avīnd influenta la Arges, Peri, Chiev, Moscova, tindea sa cuprinda īn aceastt influenta si Moldova, si, īn sfīrsit, influenta manastirilor slrbesti. In lupU aceasta, care a durat mai multa vreme si pe care a terminat-o Alexandru ce Bun la īnceputul veacului al XV-lea, domnii moldoveni, īndaratnici, cu toat< schimbarile dese pe tron, au ajuns mai departe de cum au ajuns domnii mun teni; ei au cucerit o situatie mai buna decīt aceea pe care a avut-o īnsusi Mir cea cel Batrīn. Bizantul a trimis pe rīnd tot felul de exarhi, ba, la un momen' dat, vazīnd ca nu poate sa impuie un grec, a ajuns la ideea de a face din mitro polia moldoveneasca, pe care o doreau domnii, o protopopie numai, - proto popul fiind īnca pe acea vreme seful "popilor", ca Nicodim al ieromonahiloi din manastiri.

Cīnd moldovenii au biruit īnsa, mitropolitul acela Iosif, dintre ai lor care a stapīnit mai multa vreme, fiind fost "episcop sīrbesc", adeca dupa da tina lui Nicodim, se ocupa foarte mult de manastiri si el functiona la Neamt se uneste manastirea Neamtului cu cea de a doua mare manastire moldove

Pīnā la jumatatea veacului al XVII-lea

Bistrita, supt aceeasi conducere. Legenda spune ca la sfīrsilul zile-e Iosif s-a retras la manastirea Neamtului.

anastirea aceasta, asezata laoparte de drumul calatorilor, era fundata, june traditia, de trei calugari veniti din Ţara Romāneasca, si cari fu-ucenicii lui Nicodim. Cartile vechi ale lacasului - unele au fost duse ia de vestitul Iatimirschi - arata legatura foarte strīnsa dintre viata tirii moldovenesti si viata culturala din Balcani. Pe vremea aceea, us la bulgari era un nou curent bisericesc, precum era īn Serbia altul caligrafia cea noua: curentul de la Tīrnova, īn legatura cu vestitul h Eftimie, ale carui scrisori se copiau acolo, la Neamt, jtfel īn Moldova mitropolia cea noua pornise de la episcopi carora bi-ii li ziceau "sīrbesti", veniti de la manastiri. S-a stabilit aici, [prin ur-

strīnsa legatura'īntre manastirile calugaresti faclnd parte din curentul
■odim si īntre noua organizatie metropolitana, cu sefi apartinīnd natiu-
[igene.Aici n-au fost conflicte īndelungate īntre o forma si cealalta a
religioase, si conflictul nu s-a terminat, ca īn Ţara Romāneasca, prin
:a unui element strain asupra celuilalt element strain, ci, de la īnceput,
ment national, trecīnd prin manastirile sīrbesti si īnvingīnd staruintile
ropolie greceasca, s-a impus īn fruntea vietii culturale a principatului,
a ce este un fapt de cea mai mare īnsemnatate.

oldova pe care ar fi gasit-o calatorul - si vom īntīlni īndata unul, īn vecina cu veacul al XlV-lea, - īn zilele lui Alexandru cel Bun are <> e mult ma: sigura decīt Ţara Romāneasca. La rasarit era Polonia, care printr-o criza, īntr-un moment cīnd regatul se unea cu Lituania, cīnd nul pagīn, ramas mare cneaz lituan, devenea prin casatoria cu Hedvi-jstenitoarea Poloniei, rege polon, cīnd un membru din familia ramasa iana fata de altii din cea polona īncearca disensiuni, cīnd se agita neas-Tata nobleta feudala, asa ca foarte adeseori, o data si īn secolul al XIV-leaT

au fost batuti, cīnd Intrau īn Moldova, - caci cea dintīi rastur-
ie copaci asupra polonilor nu este cea de la Dumbrava Rosie, ci
a, din a doua jumatate a veacului al XlV-lea.

e de alta parte, secuimea ardeleana, care nu atīrna de-a dreptul de ii Maramurasul, īn care elementul romānesc joaca un rol asa de marer inta pentru Moldova altfel de sprijin īn Carpati decīt acela pe care pu--1 aiba Ţara Romāneasca, asa cum muntii se desfasoara la Nord. In ii, pasurile Munteniei sīnt mult mai usor de trecut decīt cele din Mol-Regele Ungariei īncercase odata sa īmpiedece o formatiune moldove-t neatīrnata, sa uneasca demnitatea de conte al Bistritei cu secuii si ramurasul si sa dea īn mīna unui Andrei, fiul lui Latcu, care pare dupa sa fi fost romān, grija hotarului, īnsa īncercarea cazuse, si acum si se-a si partea saseasca īn jurul Bistritei erau iarasi elemente fara legatura iīnsele, incapabile de a forma un front īmpotriva Moldovei nou īnte-

oldova aceasta a lui Alexandru cel Bun īnfatiseaza pentru cultura vea-*1 XV-lea īntr-adevar un spectacol mult mai impunator decīt Ţara Ro-isca, si aceasta chiar atīta timp cīt traieste Mircea. Alexandru are, sb olul lui nu este hotarītor, toata īnfatisarea unei icoane īmparatesti īn ea aceasta. La un moment dat, a luat īn casatorie pe o levantina, Ma-

Moldova din a doua jumatate a secolului al XIY-lea

«rina, fiica lui Marin, spune letopisetul, si din cercetarile facute īn urma reiei ttot mai mult ca aceasta Marina trebuie sa fi avut legaturi cu familia domn ftoare din Constantinopol. !N'u era o persoana de rīnd: se pare ca apartinea aci lei lumi īn care italianitatea de origine se unea cu grecitatea de adoptiun .adeca oameni foarte puternici prin bogatiile si situatia lor senioriala īn Ri -sarit, carora bizantinii li dadeau titluri si li atribuiau o anume important Pe un patrafir gasit de curīnd īntr-o manastire din nord-vestul Rusiei, Al jcandru este īnfatisat līnga Marina, purtīnd caciula caracteristica pentru c uzarii bizantini; si īn greceste este īnsemnat titlul lui si al sotiei lui: el este aut* ■crat, ea "autocratorita", ceea ce īnseamna īmparat si īmparateasa. La Oxfor ■apoi, se pastreaza o evanghelie slava si greceasca, foarte frumoasa, din ca sse vede ca influenta greaca a dainuit alaturi de cea slavona si īn vremea 1 Alexandru cel Bun, si, iarasi, se pomeneste si aici sotia lui Alexandr Marina.

Fiul īmparatului bizantin Manuil, Ioan, a strabatut Moldova la 1424 ss-a oprit aici. O legenda, care s-a pastrat la Neamt, spune ca din prilejul ace fta s-a creat o situatie superioara mitropolitului Moldovei, Gheorghe, situat care-1 punea īn rīndul patriarhilor, si iarasi legenda staruie asupra faptul -ca Alexandru ar fi capatat īnsusi ridicarea situatiei sale īn urma acestei c flatorii a fiului īmparatului.

Avem - am spus - un calator strain, care vede bine si scrie frumos «limpede. El vine la sfīrsitul domniei lui Alexandru cel Bun pentru scopu .de cruciata si e trimis de ducele de Burgundia, care pregatea o mare expedit cruciata īn Orient. Drumetul sosit din Lituania, care īntra īn Moldova, e Gu: Sebert de Lannoy1.

Guillebert de Lannoy a fost la curtea marelui print lituan Vitold, īn lir sba lituana Vitovt. Posesiunile lui se īntindeau pīna la Nistru, si acolo-si tin ■el curtea. Calatorul nostru a vazut īn solda lui tatari si moldoveni. Legaturi .erau foarte strīnse atunci īntre Moldova si Lituania. Caci Alexandru cel Bi ipare a fi trecut prin trei faze: o faza romāneasca traditionala, cīi tinea pe doamna Ana, īnmormīntata īn manastirea Bistrita din judetul Neam ■dupa aceea o faza lituaniana, nu polona, caci polonii erau catolici pe cīi lituanienii, ortodocsi, si, Alexandru a luat de sotie pe Rāngala, vara a Iagel nilor, īn sfīrsit faza bizantina, cu Marina. Cīnd acest calator a fost prin ta noastra, Alexandru cel Bun se gasea supt influenta Rāngalei, careia sot ei i-a īnchinat biserica din Baia. si el a casatorit apoi pe fiul sau Ilie cu o pri: tesa lituana, cu Marinca, adusa la sotul ei de acel nobil lituan Ghedigol care avea un fel de marchizat la granita Moldovei si cauta pe vremea acest .calatorii sa īntareasca zidurile Cetatii Albe.

Cu calauza moldoveneasca Guillebert a intrat īn Moldova si a caut -sa mearga la curtea domnului.

1 Descrierea calatoriei lui a fost tiparita de doua ori pīna acum si dupa una din e( tii a fost reprodusa de Hasdeu, īn Arhiva istorica, I1; p. 126 si urm. V. si Iorga, Yoyageu ifrcmtais en Orieat europeen., Paris, 1928.

Pīna Ia jumatatea veacului al XVII-lea

credea odinioara ca acel "Cozial" unde s-a īntīlnit cu Alexandru se gaseste īn Basarabia, dar se pare ca scriind acest nume calatorui .eptat dupa pasaportul slavon dat īn Suceava. Deci el a vizitat pe Iru nu īntr-un sat oarecare, ci la Suceava īnsasi. A putut sa vada ce-are'e foarte veche, cu biserica de la Mirauti, atīt de urīt dreasa de ofi->a austriaca, acea biserica pe care a prefacut-o stefan cel Mare, cu-1 īn ea oasele sfīntului Ioan cel Nou.

ti era biserica din Mirauti pe vremea aceea nu putem spune hotarīt;. era mult mai mica, iar picturi e foarte dubios ca ar fi existat. Era an īnceput de dezvoltare a artei romānesti, arta adusa de Nicodim ■donia din manastirile de la Athos, de acolo īn Oltenia, de unde pīna ava.

illebert de Lannoy a vazut Cetatea Alba. Dar, daca, īn loc sa treaca

de-a lungul Basarabiei, el ar fi urmat drumul catre sud sau catre sud-

fi intīlnit, cum am spus, Dorohoiul, popas de negustori, care n-avea

domneasca, Botosanii cari erau numai un sat al urmasilor lui Botas;

Jlnit Iasii, cari existau pe vremea aceasta, - e pomenit īn descrierea

ilui bavarez Schiltberger, care-1 numeste īnsa Aspasseri (Ias-Bazarr

). Trebuie sa fi fost o bisericuta de lemn, si līnga dīnsa tot ce era nevoie

a apara o straja ostaseasca, īn drumul de comert care mergea la sud.

ar fi īntīlnit Bīrladul, unde era vama pentru Muntenia, ceea c*a nu

ia ca era hotarul acolo: el putea fi mai īncolo. Tecuciul īnsusi exista

mtul veacului al XV-lea. Restul era teren de granita īnca neocupat,

ilidat, si manastiri īn partea aceasta nu existau.

ca, acum, calatorul ar fi mers īn partea de catre munti, ar fi īntīlnit ita, nu asa cum a fost prefacuta de stefan cel Mare, ci vechea cladire, irte modesta. Ar fi trecut la Neamt, cea mai mare manastire din Mol-nde poate ca a fost īngropat Petru al Musatei, pentru ca, atunci cīnd cel Mare a facut mormintele de la Radauti pentru īnaintasii sai, mor-lui Bogdan, al lui Latcu sīnt, si este si al lui Roman-Voda, dar al lui iu; legenda īnsasi pune īn legatura īntemeierea Neamtului cu Petru-Vlai pe urma se atingea Tīrgul de jos, cu cetatea lui Roman-Vodar i ramasiti se vad si acum la marginea orasului. Aici era si o manastire, .e s-a dezvoltat episcopatul.

borīndu-se la Roman īn jos, calatorul patrundea īntr-o lume ambigua, iese tinutul de granita unguresc, cu episcopatul catolic de Milcov, cu mi-sare, īn legatura cu coroana Ungariei de la Ocna, cu Bacaul īnsusi, care fundatie ungureasca. (Sascut īnseamna Fīntīna sasului īn ungureste.) sbuie sa se faca īnsa aici o deosebire īntre vechii secui, aflatori si īn al XHI-lea pe aici, de o parte, si, de alta, īntre ungurii prinsi īn Ardeal uzati de stefan cel Mare.

munte, īn sfīrsit, exista aici un tinut pastoresc, al Vrancii, de care am rbit. si care nu e nici pīna acum1 pretutindeni cercetat īn viata sa *a, de o covīrsitoare importanta.

1 excursie stiintifica la 1927 a fost condusa de d. D. Gusti.

Moldova din a doua jumatate a secolului al XlV-lea

Veacul al XV-lea numara o suma de calatori cari au strabatut sau Ţara Romāneasca sau Moldova, pentru ca el este acela al unei activitati comerciale Prin mijloacele pe care le pune la dispozitia domnilor aceasta activitate co merciala si prin interesul care se concentreaza asupra terilor noastre tocma din cauza acestei importante comerciale secolul se deosebeste puternic d< cel care 1-a precedat. Este ocupat īn Moldova de domnia lui Alexandru ce Bun si a urmasilor sai īndusmaniti, iar de la 1457 īnainte pīna dincolo de mar genile veacului al XV-lea (1504), de domnia, neasamanata supt toate rapor turiie, a lui stefan cel Mare - Ţara Romāneasca fiind īntr-o situatie mul mai scazuta.

Drumul de comert e necontenit ocupat de negustori al caror punct tfcj plecare este acum cunoscut: Galitia si Bistrita ardeleana pentru Moldova s .o parte din Ardeal, Brasovul si Sibiiul, dar cu deosebire Brasovul, pentru prin cipatul muntean. Pe de alta parte, din cauza patrunderii turcilor īn Peninsulī Balcanica si a instalarii lor īn aceasta peninsula, a luarii īn stapīnire de catn dīnsii a liniei Dunarii, unde acum ei dominau si malul sting al fluviului - cac s-au īngrijit sa aiba, cum facusera si romanii dupa razboaiele lui Traian, d la Drobetis, linga Severin, un cap de pod pe celalt mal -, precum si pentn ca terile noastre sīnt acum prefacute īn ceea ce se numeste "bulevardul cres tinatatii", asupra lor se cheltuieste cea mai īnsemnata sfortare de sfarīman si patrundere a turcilor. Interesul acelora cari lupta pentru cruce īn Orien se īndreapta foarte adesea ori īn linia īntīi asupra tinuturilor noastre, iar dii apus vin, raspunzīnd cererilor de ajutoare, de sume de bani, informatori, dii partea republicilor italiene sau din partea vecinilor imediat interesati īn acest» probleme de rezistenta fata de turci. Ţinuturile romānesti se bucura de ui interes special din partea regalitatii unguresti, stapīna pe Ardeal, si, apoi din partea Poloniei, - Podolia si Rusia propriu-zisa fiind provincii lituanieni unite cu regatul polon al Iagelonilor.1

Astfel am avut mai multi musafiri īn aceasta vreme. O parte din infor matia ce gasim, vine din note ale negustorilor cutarui sau cutarui oras arde­lean. Cu toate ca nu sīnt īnfatisate īn forma de cronica, ele reprezinta amintir ale unor calatori sau stiri venite īn oras prin trimisii domnilor munteni si mol­doveni. Cine vrea sa aiba, prin urmare, vesti precise cu privire la schimbarile care se petrec īn terile noastre pīna īn a doua jumatate a veacului al XVI-leg si chiar īn secolul al XVII-lea, cīnd relatiile īntre sasii din Ardeal si noi se continua mai putin importante, se poate adresa la aceste cronici municipale ardelene. Dar pīna la sfīrsitul secolului al XV-lea n-avem nimic din Ardealu īnsusi. Dealminteri Ardealul sasesc se prezinta foarte slab supt raportu izvoarelor istorice: evenimente de cea mai mare importanta sīnt cuprinse de multe ori īntr-o singura notita de cīteva linii. Ni pare rau ca n-avem ur calator venit din Ardeal, fiindca acesta ar fi gasit mai mult ragaz sa cunoasca deplin starile de la noi si ar fi spus lucrurile īn forma naiva care pentru isto­rie e mult mai folositoare decīt forma literara, decīt forma pregatita a scrii­torilor de obisnuite calatorii.

Pe līnga mentiuni īn socotelile oraselor ardelene, īn ce priveste pe acei cari au trecut prin partile noastre īn legatura cu primejdia turceasca si nevoia

Pīna la jumatatea veacului al XVII-lea

īrare a crestinatatii, sīnt doua izvoare de capetenie, unul destul de ln-;elalt scurt, dar cuprinzator.

el dintii dintre acesti calatori nu cunoaste Moldova, ci numai Ţara Ro-sca si nu īn calitate de trimes diplomatic, care observa lucrurile īn ra-e uscat, strabatīnd drumurile pe care le-am aratat, ci trecīnd pe apa,, a Dunarii. E vorba de o calatorie dunareana de la 1445, aceea pe care o i'alerand de Wavrin si care e descrisa īn "cronicile", de un caracter bur--franeez relative si la sfirsitul razboiului de o suta de ani, ale lui Jean, ivrin1. E vorba de expeditia apusenilor pe mare si pe Dunare, cautīnd itele armatei crestine īnvinse la Varna.

e'stie ca la 1444, fata de progresele necontenite ale turcilor, cari aveam ne toata' Peninsula Balcanica, afara de partile bosniace de la vest, dar­āmasera Constantinopolul, care cerea necontenite ajutoare, īn Vest s-a otarīrea de a uni fortele crestine de acolo cu ale regatului Ungariei, īrn a vestitului Ioan Corvinul, nu numai pentru a stavili īnaintarea turceas-r, īn acelasi timp, pentru ca de la Varna, unde oastea crestina astepta īmbarce pe flota papei si a ducelui Burgundiei, doritor de cruciata, sa a la Constanlinopol. Acest plan, care se desface foarte limpede din dez-ea expeditiei īnsesi si care, daca ar fi fost adus la īndeplinire, cine stie-secinte ar fi avut o flota crestina ramlnlnd stapīna pe strīmtori si forte' de importante debarcind īn capitala bizantina, a fost zadarnicit., iul Mohamed al 11-lea era foarte tīnar pe atunci, dar tatal sau, Murad,. bdicase, a fost rechemat, si la Varna crestinii au fost zdrobiti cu desa-i, regele Ungariei, Vladislav, un iagelon chemat la tronul Arpadienilor .ngevinilor, fiind omorīt, ca si cardinalul-legat. Atunci cruciatii, cari m» le soarta lui Hunyadi, dar īsi īnchipuiau ca ar fi cu putinta ca expeditia reluata daca el ar fi scapat, hotarīra sa trimeata pe Marea Neagra si nare corabii de informatie si, īntimplator, chiar de lupta, supt steagui lui Petru si alrepublicei venetiene, si cu contingente ale ducelui Burgun-d au patruns pe gurile Dunarii si au īnaintat pīna la varsarea Jiiului.. i povestirea lui Wavrin este vorba de ceea ce putea sa se vada din cora-e pe mal si de deosebitele incidente care au rezultat din coborīrea pe a armatelor crestine, de conflictele avute cu turcii. Tot ce se petrece Ir» ir e necunoscut. Expeditia n-a continuat, pentru ca s-au primit stirii nyadi traieste, dar nu poate sa strīnga forte si sa le organizeze īn as» cīt sa vie la īntīlnirea pe care o daduse. Cu toate acestea, stiri despre 3 de pe Dunare, despre domnul Terii Romānesti se dau. Acest domn ad Dracul, care participase la lupta de la Varna si a fost acuzat ca ar­at pe crestini si, īn retragerea lui Hunyadi chiar, ar fi fost putin priete-ta de acesta, care 1-a si omorīt pe urma pe dusmanul romān. stirile ivrin sīnt de cea mai mare importanta, si vom cauta sa le īmpleticim

Editia d-rei Dupont īn publicatiile "Societatii pentru istoria Franciei" si a d-lui Duf-'dy, īn Roll-Series engleze. Partea care ne priveste am dat-o eu īn Buletinul Comisiei a Romāniei pe anul 1927.

Moldova din a doua jumatate a secolului al XlV-lea

cu alte informatii pentru a avea privelistea Terii Romānesti atuncea, īn apro pierea anului 1450.

S-ar putea adaugi pe līnga aceasta marturia unui calator venit ceva ma tirziu īn expeditie cu turcii. Memoriile unui sīrb turcit, devenit ienicer, care si gasea īn armata lui Mohamed al II-lea, venit ca sa īnlature din scaunul mun tean pe fiul si urmasul, dupa o serie īntreaga de lupte, al lui Ylad Dracul pe celalt Vlad, caruia i s-a zis Ţepes. E vorba de expeditia de la 1462, ean a izbutit īn adevar sa sfarame domnia lui Ţepes, sa-1 sileasca a se retrage īi Ungaria, unde a stat foarte multa vreme, īnchis la Buda, ca unul ce fuses banuit, pe baza unor scrisori pastrate si care par a fi adevarate, ca a stat īn le gatura cu turcii, pentru a putea fi apoi iertat, a participa la expeditia din Bosnia a fi restabilit pe tronul muntean, murind īndata, de sabie, īn margenea Bucu restilor. Sīrbul acesta turcit este Constantin Mihailovici de Ostrovita1. Carrj pania de la 1462 e foarte bine descrisa de dīnsul, si, pusa alaturi de alta dea; criptie, facuta de cel mai īnsemnat cronicar grec din aceasta vreme, Laoni Chalkokondylas, ea ne face sa vedem aceasta foarte importanta operatie mili tara īn toate amanuntele sale2.

īn ce priveste Moldova, ar fi ceva asemenea cu "ienicerul sīrb", numj cīt aici informatia e mult mai scurta, abia pe doua pagini, dar acel care o d e un martor al lucrurilor pe care le descrie. E un crestin din Occident, un ita lian care a fost silit ca prizonier sa īntre īn armata turceasca si a lua part la lupta de la Valea Alba, din codrii Neamtului, care se numeste si de la Ra2 boieni, la 1476. īl chiama Angiolello3.

Mai este īnca un calator, dar acela se gaseste īn īmprejurari cu totul deo sebite si el vorbeste foarte putin de lucrurile pe care am dori sa le cunoastem data fiind importanta epocei si valoarea cu totul extraordinara a lui stefai cel Mare. Caci nu putem patrunde īn intimitatea vietii lui pentru a avea not directe relative la dinsul; si, dealtfel, īnsemnari nu sīnt decīt pentru timpu din urma a domniei lui stefan. Bolnav, greu bolnav de podagra, suferind si d rana pe care o capatase la 1462, cīnd a atacat Chilia lui Vlad Ţepes, care-trebuia pentru apararea granitelor sale, ca sa nu cada īn mīinile turcilor, el fost silit sa recurga la medici din Apus (pe līnga un medic evreu al hanuk tataresc din Crimeea), si s-a adresat, cum era natural, nu numai la Nurnbers ci mai ales la Venetia, de unde i s-a trimis un Matei de Murano, din insula d līnga oras, care a stat aici o bucata de vreme. Acest medic adreseaza republic* un memoriu, si īn acest memoriu, foarte scurt, al lui Matei de Murano s-a pastrat cele mai pretioase informatiuni despre stefan si, putintel, si despn frumuseta si bogatiile terii4.

Dupa aceste lamuriri asupra izvoarelor, sa vedem ce se putea observa d calatori si īn Muntenia si īn Moldova.

Daca ar fi venit cineva īn Moldova īn ultimii ani ai lui Alexandru c( Bun, ar fi vazut ceea ce cunoastem acum.

Povestirea lui e tradusa din limba polona de Hasdeu, īn Revista Istorica.

Ga si alte izvoare, Chalkokondylas e tradus de sincai.
3V. īorga, Istoria armatei, I, p. 159 si urm.

4 B tiparit si īn volumul VIII din colectia Hurmuzaki.

Pīna la jumatatea veacului al XVII-lea

i priveste īnsa Ţara Romāneasca de dupa moartea lui Mircea, la 1418, a se dea īnainte oarecare lamuriri pentru ca sa se vada ce era schim-

de trecut.          ; ' '. ' - ...

Temea lui Mircea, calatorul venit din Apus ar fi putut gasi un īnce-

labilire a ordinii politice si sociale dupa normele bizantine. Evident,

i trait fiul lui Mircea, Mihail, care fusese initiat īn rosturile de domnie

ui sau fiind asociat la stapīnire de tata, influenta bizantina, asa-

re cu' aceea care a dominat īn Moldova īn partea din urma a

lui Alexandru cel Bun, ar fi izbutit sa creeze alta īnfatisare decīt

aiului muntean de pe urma. Era o opera de consolidare, pe care Mircea

se si pe care o dusese pīna la un oarecare punct. Demnitatile de curte

stabilite de domn aici, precum īn Moldova ele fusese hotarīte de

ru Ramīnea doar sa se fixeze mai bine rangurile, sa se adauge mai

?st'i<nu si sa se creasca valoarea culturala a societatii muntene, influ-

i de°ren'asterea bulgareasca de la Tirnova si de marea scoala de cartu-

beasca a' lui Constantin Filosoful. si mai ramīnea ca pribegii veniti

)lo de Dunare, greci, sīrbi, poate si unii bulgari, -cari aduceau mai

xperienta de viata politica si deprinderea cu mai mult lux īn viata

sa se amalgameze mai deplin cu vechea boierime romāneasca.

nenorocire, Mihail a cazut īn lupta cu Dan, varul si rivalul sau, si,

easta cadere, īnvingatorul, care s-a stabilit pe tronul muntean, avu

it o bucata de vreme cu candidatul adus de turci, Radu Prasnagla-

?ea ce nu īnseamna: plesuv, ci cu capul gol pe dinauntru, prin urmare

tu usuratec. A trebuit, prin urmare, ca Dan, care era un luptator,

d pīna dincolo de Dunare si stapīnind Silistra, ba amestecīndu-se si

. pentru pastrarea Banatului, sa piarda o multime de vreme īn aceste

ari, care, pe de alta parte, l-au silit sa cada īn atīrnare fata de Ungaria.

ca, atunci cīnd turcii zoreau necontenit la Dunare, drumul Bra-

a fost mai putin cercetat. Dupa o serie īntreaga de rapezi schim-

tron, s-a impus īn sfīrsit Vlad Dracul, alt fiu al lui Mircea, pe

ivrin 1-a gasit īn cruciata de la 1445.

td Dracul a fost fara īndoiala o personalitate remarcabila; mai priceput ihail si mai vrednic decīt Dan al II-lea, dar īn mare parte necunoscut in lipsa de izvoare. El a fost īn stare sa joace un rol militar, si impor-ii politica e netagaduita. Cītva timp dupa īmprejurarile din 1445 el sada supt loviturile ostasilor lui Corvin, pentru ca Vlad Ţepes, o noua litate raspicata īn Ţara Romāneasca din aceasta vreme, sa reia aceeasi , alaturi de Ungaria si īn contra turcilor, pe care a ispravit-o dezastru) i62, cu sfarīmarea tronului sau printr-o sfortare personala a sultanului ed al II-lea.

mijlocul acestor tulburari, natural ca elementele de civilizatie care se i pe vremea lui Mircea cel Batrīn n-au putut sa se dezvolte. Oricit jne ca razboaiele si luptele launtrice aduc si un fel de spor de vitalitate ila, ceea ce este foarte adevarat, cu toate acestea, cīnd sfortari prea s cer unui trup prea slab, el ramīne fireste incapabil de a īndeplini mari īn alte domenii. Asa īncīt calatorii, fie negustori, fie ambasadori, fi venit īn Ţara Romāneasca prin jumatatea īntīia a secolului al XV-lea, isit foarte putin spor fata de ce se īntālnea pe vremea lui Mircea.

Moldova din a doua jumatate a secolului al XlV-lea

N-ar fi gasit pe domn stīnd ca Alexandru cel Bun īn Capitala sa, gu vernīnd īmparateste, īncunjurat de o curte cu caracter permanent, fiecare din acei cari o compuneau avīndu-si atributiile sale, ci ar fi īntīmpinat un sef de ostasi īn fruntea unor trupe foarte reduse, capabil de a rezista unei ciocniri, dar nu de a purta un razboi, cu boieri cari, īmpreuna cu seful lorT trebuiau sa alerge necontenit de la o granita la alta. Prin urmare se poate zice ca tronul dispare in folosul aventurilor ostasesti, ca marele voevod, cu caracter imperial, care fusese pe vremea lui Mircea, e aproape cu totul īnlo­cuit de conducatorii de osti, si ca, īn locul donatorilor de manastiri si biserici, īntemeietori de asezaminte noua, cum a fost si Mircea, sīnt oameni cari prind īn graba ceea ce pot, īntr-o cīrmuire totdeauna amenintata.

Dezvoltarea secolului al XV-lea se īnfatiseaza aici, prin urmare, cu totul inferioara celor dintīi doua decenii ale acestui secol, cum si deceniului cu care se sfīrseste secolul al XIY-lea.

Capitala, se zice de obicei, a fost mutata de la Tīrgoviste la Bucuresti. Nu se poate vorbi de o mutare a capitalei pe vremea aceea. Radu cel Fru­mos, fratele care a īnlocuit pe Vlad Ţepes, va sta mai tīrziu īn Bucuresti, dar aceasta resedinta aici nu e un semn de dezvoltare a principatului, ci o datorie fata de turci. Turcii s-au asezat īn Giurgiu, s-au aciuat īn partile Seve-rinului. Ei s-au stabilit īn punctele cele mai importante ale malului stīng al Dunarii. si atunci, pentru a avea pe domn mai la īndemīna, pentru a-l ajuta, daca e credincios, pentru a-l combate si a īnabusi imediat rascoala lui, daca se arata rebel fata de sultan, trebuia ca el sa nu se mai gaseasca la Tīrgoviste, ci la Bucuresti. Satul care se gasea aici ajunge rapede la im­portanta unui oras; linga cetatea domnului se aduna tīrgovetii: pe la Mihai-Voda, probabil, pe īnaltimea aceasta, a fost asezarea cea dintīi a domnilor din secolul al XV-lea, si aceasta asezare a domniei la Bucuresti, trecatoare la īnceputul veacului, s-a facut īn chip mai durabil abia pe la 1460-70.

Cum am spus, curtea a disparut mai cu totul; oastea īnsa e bine alca­tuita. Aceasta o cunoastem si prin cutare document al lui Mircea cei Batrīn. O formeaza, īn īmprejurarile obisnuite, mai mult boierime, dintre cei ce īncunjurau normal pe domn. Aceasta e "oastea cea mica", pe līnga care este ..oastea cea mare", dupa obiceiurile terii, dar si dupa norme unguresti din aceeasi vreme. Dupa datina veche ajungea - cum am spus - sa se faca anume semne de pe vīrful unui deal pentru ca acei īn stare de a purta ar­mele sa alerge supt steagul domnului. īn afara de aceasta se pare īnsa ca si ceva din normele introduse īn Ungaria de regele Sigismund au fost adoptate la noi; anume īndatoriri de serviciu militar apasau si altfel asupra acelora cari primeau mosii din partea domnului. E vremea cīnd boierimea īncepe a se organiza īn dauna teranimii. Fiind lupte necontenite īntre un candidat la tron si altul, se īntelege ca rolul boierilor devine mult mai mare decīt īnainte, cīnd era o singura domnie, asigurata. Dorinta de functii nu exista īnsa, demnitatile la curte erau foarte putine, si atunci mosiile se luau de la "opozitie" pentru a se da "guvernamentalilor". Desi, pe de alta parte, trebuie sa se tina sama si de faptul ca domnia tindea necontenit catre tinuturile de la sud, unde populatia era mai rara, unde nu se facea

Pīna la jumatatea veacului al XVII-Iea

ura ci mai mult cresterea vitelor, si o multime de pamīnt ramasese ipīn' chiar prin unele parti nelocuite. Se poate zice astfel ca o parte ii muntean a avut acelasi caracter pe care 1-a avut sudul basarabean; locumente din epoca lui Petru Rares vorbesc de donatii care se fa-pustiu". Si tot asa īn documentele unguresti anterioare īntemeierii atului muntean, de cīte ori se spune "desertum" pentru partea de rdealului, trebuie sa-1 īntelegem īn acelasi mod īn care putem admite itiu" īn partile de ses ale Terii Romānesti.

ie o vreme cīnd orice demnitar de la curte trebuie sa aiba o mosie, e de alta parte, acei care ajung, prin donatiuni domnesti, sa aiba o nsti^a o importanta asa de mare, īncīt se ridica la situatia de sfa-ai domnului. In secolul al XV-lea, mai ales īn Muntenia, se gasesc ime de boieri cari īncunjura pe domn fara ca aceasta sa fi īnsemnat iu o functiune. Sīnt oameni cari s-au ridicat prin sīnge, prin servicii, prin stapīnire de pamīnt, la ranguri sociale atīt de importante, īncīt .te din sfatul domniei.

lierii acestia, avīnd mosiile lor si prin mosiile lor dreptul la un rol nu formeaza un partid īn propriul īnteles al cuvīntului, si foarte ■i trec de la cutare candidat de domn la altul sau de la domnul īn a cel ce-i voia locul. De aici vine instabilitatea absoluta a vietii mun-taosul care nici īn documente nu s-a pastrat, nici īn cronicile straine, dca vreun fel de cronici de tara pe vremea aceasta nu exista -, nu sa se lamureasca.

1 tot acest haos, deoarece totusi este o oaste, deoarece autoritatea ilui, foarte schimbatoare, este totusi reala, ramīnīnd ca acel care sta-i despotic astazi sa alerge la Brasov sau Sibiiu, īn pribegie, mīne, ce este o ordine politica, este o garantie militara īn aceasta tara, orii cu marfuri trec si mai departe. Insa si aici observam o scadere: nt schimbarea rapede a domnilor a īmpiedecat sa se stabileasca o ordine ina catre care tindea Mircea cel Mare prin relatiile sale de familie, importanta lui politica si imixtiunea lui īn Peninsula Balcanica, si turburari launtrice, unite cu patrunderea turcilor pe malul sting al ii, slabesc foarte mult comertul sasesc, la care se adaugia si comertul venit din Moldova, care exista pe vremea lui Vlad Dracul si care t, altfel, ar fi fost īn stare sa ieie o dezvoltare mai mare. tīta timp cīt domnii nostri au avut si trecatorile Carpatilor si vadurile 'ii, cīt tot drumul pīna la trecerea fluviului a fost īn stapīnirea ace-puteri politice, īmprejurarile erau altfel, dar ele s-au schimbat cīnd ile au trecut īn mīinile turcilor, cīnd, prin urmare, era un vames nte si alt vames jos la apa, cīnd functiona un regim vamal de o parte ii de alta parte si, mai ales, cīnd īntre stapīnitorul muntelui si stapīni-Dunarii dainuia foarte adeseori o situatie de neīncredere, de dusmanie e razboi. Orasele sasesti au luptat foarte multa vreme ca sa pastreze jl acesta de comert, si drumul a fost foarte mult folosit de dīnsele, dar ir el s-ar fi dezvoltat altfel, daca Ţara Romāneasca s-ar fi putut or­ii

i fost o adevarata nenorocire pentru civilizatie īn aceste regiuni sud-eet-ene ca principatul muntean, pornit supt asa de bune auspicii īn veacul

Moldova din a doua jumatate a secolului al XIY-lea

al XlV-lea, gasindu-se īn fata turcilor, cu o mult mai slaba aparare, fa ajutor din Ungaria si din Moldova, ca principatul acesta, zic, a ajuns sa si beasca īn ceea ce priveste puterea sa de viata si mijloacele sale de actiun Balotat necontenit īntre Ungaria si Turcia si supus foarte adeseori - si Inj aceasta era o fericire - influentei stapinitoare care venea din Moldova, fa: ca, iarasi din nenorocire, influenta aceasta sa fie asa de puternica, īnc principatul muntean sa fi fost si el reunit supt aceeasi mīnā, el n-a puti servi scopurile īnsesi ale fundatiunii sale1.

Acuma, prin Wavrin, avem cīteva note de realitate cu privire la Inf tisarea Terii Romānesti īn aceasta vreme. Cunoastem astfel Braila. Desp ea se spune ceea ce cunoastem si din Schiltberger, bavarezul despre care s vorbit īnainte si care arata ca veneau aici corabii din toate partile. Brai figureaza īn Wavrin ca "Brilago". Cruciatii au īntīlnit aici negustori d ce se numea Grecia, din Peninsula Balcanica ce se gasea īnca supt aut ritatea imperiului bizantin, si ei spuneau ca nu se poate merge pe Dunare Ungaria, dar ca de la Chilia ori de la Braila s-ar putea trimete cu sigi ranta emisari pe uscat īn Ungaria. Astfel avem constatarea drumului Braiīt care pleca de la Brasov si mergea pe valea Dīmbovitei, sarind pe urma rasarit, catre aceasta Braila.

Am spus ca e vorba si de Chilia, de castelul Licostomului ("Licocosme" care apartinea atunci īnca domnului Terii Romānesti. In ce priveste mali marii, se īnseamna Mangalia, "oras foarte ciudat", cu ziduri īnalte, largi c treizeci, patruzeci de picioare, foarte stricate īnsa, si cu un port rau, ī care luntrile se rupeau de furtuna. Tot pe termul Marii Negre, de asta dai īn Moldova, calatorii vad Cetatea Alba, orasul castel care apartinuse gen< vezilor, iar acum Moldovei: "aici se gasesc multe corabii ale celor din Trapezur si ale armenilor". Pe vremea aceasta, pe la 1445, mai ramasese ceva din ai tivitatea comerciala a armenilor din Armenia Mica de pe termul Mediti ranei, dar si de pe acel al Marii Negre. īnaintīnd cruciatii, ei ajung ] Silistra, care. ca si Turtucaia, e foarte bine descrisa, cu īnfatisarea chiar mijloacelor de aparare ale zidurilor, ceea ce apartine mai mult istoriei in litare2.

Se spune ca Silistra fusese odinioara distrusa de romāni: aceasta īnseamn atacul lui Dan al II-lea asupra cetatii. Pe Dunare merg luntri pe care cali torul strain le numeste cu un termen pe care nu-1 putem identifica, mc noques.

1 De ce nu s-a facut aceasta unire a celor doua teri supt Alexandru si stefan se īnt( lege, cīnd se tine sama de cita importanta se dadea in general, īn evul mediu, dinastiei i de cīte drepturi avea de la sine dinastia care īntemeiase un stat. īn Muntenia dinastia B< sarabilor, a īntemeietorilor, avea atīta prestigiu, īncīt, prin orisicine ar fi fost reprezir tata, omul gasea sustinatori contra moldoveanului care, oricīt de bine īnzestrat, orie; de chemat sa joace un rol la Dunarea-de-jos, ramīnea totusi īn mintea tuturora un uzui pator. Din aceasta cauza, ca si din obiceiul romānesc, īnradacinat, de a uni mosia cu nea mul stapīnului, cu coborītorul acelui care o detinuse īntīi, a fost cu neputinta ca Ţar Romāneasca, incapabila de a se apara prin propriile ei mijloace, sa primeasca unirea c Moldova. Cu toate acestea osti moldovenesti, supt Alexandru cel Bun si supt stefan c< Mare, patrund īn repetite rīnduri dincolo de granita, care nu era Milcovul la īnceput, c trecea pe la nordul Vrancii, coborīndu-se pe urma'la cetatea Craciunei, līnga Odobest

" V. Iorga, Istoria armatei, I, p. 63 si urm.

Pīna la jumatatea Veacului al XVII-lea

Si aici, o viziune interesanta si supt raportul literar. Pe atunci īntre i erau mai multe partide. Unul dintre ele sustinea īmpotriva sultanului amed al Il-lea pe un pretendent cu numele de Saugi, care era adapostit pe Dunare, si, la coborīrea pe termul drept al rīului, cei din corabii au it sa-1 vada īmbracat īn brocard albastru, purtīnd turbanul īn jurul capu-si lucru neasteptat, un "cerc de aur", ca la īmparatii romani de pe i'u'ri mai mult decīt la bizantini. Saugi avea legaturi cu cei de la noi

vreme cīnd turcii de pe malul stīng se adaposteau la domnii nostri. Mai departe se ajunge la Giurgiu, care nu era atunci pe uscat, fiindca ea cetate a fost acolo unde este ostrovul Giurgiului, cetate din care se

vedeau anumite ramasite.

I se zice: "L'isle de Georgie". Se aminteste ca acest castel a fost t de Mircea, si chiar domnul muntean Vlad Dracul explica - am mai _0 _ ca s-au cheltuit multe pietre de sare pentru ca sa se poata ridica rile acestei cetati, - ceea ce arata si ca pe vremea lui Mircea salinele a noi erau exploatate si ca se facea export de sare īn Peninsula Bal-3a, un venit principal al domniei rezultīnd din vīnzarea acestei sari. ntīnd mai īn sus, se descrie Nicopolea, pe de o parte, Turnul, pe de parte.

si, la Nicopole, avem o marturisire care n-a fost īndestul de īntrebuin-cu privire la īnsasi lupta de acolo la 1396.

Cruciatii intrasera īn legatura cu domnul muntean, cu Vlad Dracul, venise cu soldatii lui si cu mijloacele de lupta primitive. N-avea tunuri, cruciatii aveau, si, de bucurie, ai nostri, cīnd dadeau din tunuri, le rcau asa de strasnic, īncīt unul a si plesnit, omorīnd cītiva dintre romāni, hiotul pe care-1 noteaza cronicarul. Dar īmpreuna cu domnul venise si lui, si cu acesta boierul īn sarcina caruia era dat printul, "le fils de

si el povestea astfel, īntr-o noapte frumoasa, "enveloppe en une robe uit". Arata ca "acolo se tinea regele Ungariei si ungurii, acolo era cone-lul de Franta si acolo se afla ducele Ioan de Burgundia, care se tinea i un turn mare si rotund, pe care acel duce īl facuse sa fie subminat: tul era pregatit sa se puie foc la mina", īn ziua cīnd turcii s-ar fi apro-de turn. si Wavrin īncheie: Acest guvernator al mostenitorului muntean

in serviciul seniorului de Coucy, care totdeauna chema bucuros līnga ui pe tovarasii nobili romāni cari stiau vadurile Turciei ("qui toujours lentiers retenoit vers lui Ies gentilz compaignons vallaques, qui cavoient iguez du pays de Turquie"). Cu o zi īnainte de lupta, guvernatorul, care favoritul lui Coucy, se batuse cu turcii si biruise vreo 6 000 din cei ve-cu gīndul sa surprinda "Ies fourrageurs crestiens". Dupa biruinta aceasta i contra celor 6 000 de turci - si fireste ca numarul a crescut cu anii -, īsa e prins si vīndut genovezilor, la cari īnvata "le language qu'il par-, prin urmare ori limba franceza, ori limba italiana.

De fata era si Vlad Dracul, care va fi ascultat povestea luptei de la )pol.