MOLDOVA DIN PRIMA JUMATATE A SECOLULUI AL XVI-LEA: CONSIDERATII GENERALE

MOLDOVA DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XVI-LEA: CONSIDERAŢII GENERALE

Pentru secolul al XVI-lea trebuie sa se înceapa cu Moldova, caci cea mai mare putere politica, cea mai strînsa organizare religioasa, cea mai bogata înflorire artistica si literara se gasesc aice. Dar, înainte de a arata ce putea sa se vada în Moldova lui Petru Rares - si se va arata, de ce se alege acest moment, si nu altul, - e bine sa se spuie care sînt izvoarele în ce priveste calatoriile din care se pot capata informatiile.

în cei cîtiva ani de stapînire ai lui Bogdan Orbul, fiul lui stefan cel Mare, ocupat în lupte cu tatarii, chemat adesea la hotarele terii - si se poate zice ca acestor lupte împotriva tatarilor # 232j96c 1;i-au datorit însemnatatea tinutul Falciului si orasul Husului, în care se vede înca vechea biserica episcopala din vremea lui stefan cel Mare -, n-avem stiri în categoria de izvoare pe care ne sprijinim. Tot asa pentru scurtul timp de stapînire al lui stefanita, fiul si urmasul lui Bogdan, acel tînar domn care a fost omorît, cum se stie, de boieri. Cind însa dupa aceasta a venit Petru Rares, lucrurile stau cu totul altfel: stapînirea lui îndelungata, care tine de la 1527 pîna la întîia întrerupere a domniei lui. în 1538, pentru ca, pe urma, dupa cîteva luni de petrecere în Ardeal si la Constan-tinopol, sa se întoarca si sa mai domneasca cinci ani, aceasta domnie care se întinde, prin urmare, peste trei decenii, este desigur destul de importanta si, relativ, destul de linistita pentru ca sa atraga chiar negustori si calatori din alte parti. A fost supt aceasta domnie o noua înflorire a Moldovei: de fapt opera lui stefan cel Mare a fost continuata în ce are mai esential si m*>: stra­lucitor prin aceasta stapînire a lui Petru Rares, fiul sau natural.

Pentru tot acest timp avem întîi un calator, un sas, care, în calitate de trimis diplomatic, a venit în partile noastre: Reicherstorffer, care înfatiseaza stirile lui despre Moldova în forma unei descrieri, Chorographia Moldaviae, un mic tratat geografic pentru ca strainii sa cunoasca Moldova. Lucrarea e întovarasita si de o harta, cea dintîi consacrata numai Moldovei, foarte inte­resanta. Textul da, în propozitii latine, scurte, o multime de stiinte, foarte exacte, privitoare la o tara pe care Reicherstorffer în calitate diplomatica a strabatut-o de multe ori: vom reveni asupra lor.

Ptna la jumatatea veacului al XVH-lea

Driveste Ţara Româneasca, doar gasim cîte un calator italian, cum e

Ue care a'fost la manastirea Dealu si a vorbit cu calugarii de aici,

no'menit de originea noastra romana. Nu trebuie sa se uite însa un

-esti calugari cu cari a vorbit el erau foarte probabil influentati, ca

p Gaseau lînga Tîrgoviste, unde era o manastire de franciscani, cerce-

de calatorCde doctrinele apusene ale Renasterii, în legatura cu înce-

neamurilor.' Caci noi n-avem în acest sens traditiuni atît de vechi.

tdca este de gasit un calator tipic, sa ni închipuim pentru vremea

ui Petru Rares unul venind pe laturea cea mai cercetata, a Hotinului.

rremea aceasta Marea Neagra îsi pierduse foarte mult din importanta

i53    cum se stie, Constantinopolul cazuse în mîinile turcilor. Acestia

bineînteles,"nici un fel de interes sa scada comertul Marii Negre,

îsi    ei aveau tot interesul sa împiedice flotele puterilor italiene, care

rni'ntiri în ce priveste stapînirea Marii Negre, de a se purta prea des

mtori    asa încît între cîstigul de comert si eventuala paguba politica

iesit din aparitia continua a unor galere care puteau fi armate, consti-

amenintare pentru stapînirea turceasca, turcii au preferat sa renunte

ui prea scump platit. Dupa ce s-a luat Constantinopolul, noii stapîni

mizat cu oameni adusi din toate partile: foarte multa lume crestina,

in cutare oras de pe Marea Neagra, care-si pierde cu totul importanta,

iti si asezati în mahalalele capitalei otomane. Dar aceasta niciodata

mai capatat importanta comerciala de odinioara. A fost un centru

nportant de stapînire politica, un lagar pentru ostasi, cari la fiecare

jheorghe porneau la cuceriri spre a se întoarce la sfîntul Dumitru,

Lctul de mare stralucire comerciala care fusese odinioara disparuse.

n-au plecat din Constantinopol, ci au ramas în Pera si Galata, loca-

re pe urma s-au confundat si a ramas, în partea de dincolo de Cornul

o populatie de grai italian, de religie catolica, de relatii necontenite

ml, însa din ce în ce mai stabilita. Caci, pe cînd negustorii stateau

3 bucata de vreme în aceste regiuni si pe urma se întorceau acasa, acuma

ilizeaza locuitorii acestia catolici în cutare suburbie, si dau astfel

le necesare pentru dezvoltarea unei lumi cu totul particulare, care a

îlta vreme alaturi de greci si de turci fara a se confunda cu unii sau cu

ir aceia nu faceau decît micul comert de detaliu.

rea Neagra ajunge astfel sa fie pentru comert aproape o mare moarta.

mai ales dupa ce si celelalte centre crestine ale Marii Negre sînt cuce-

turci si distruse prin însasi aceasta cucerire. La 1475, cîteva luni dupa

neizbutita, pe care beglerbegul Rumeliei, comandantul tuturor

europene ale turcilor, o încercase si care-i dete dezastrul din ianuar

>urile paduroase de la Podul înalt, lînga Vaslui, în vara aceluiasi an,

cest centru al posesiunilor genoveze, si, în general, al activitatii comer-

estine la Marea Neagra, a fost cucerita de turci.

3asta a desfiintat însa Caffa cu desavîrsire; ea era sa învie numai dupa

ntregi, supt numele de Feodosia, pe vremea Ecaterinei a Ii-a, fara ca

a sa recapete, macar pe departe, importanta pe care o avusese. în

timp turcii si-au întins stapînirea asupra întregii peninsule a Crimeii;

^ataresc, stapîn al hinterlandului, devine vasal al sultanului, chiar

ca acesta sa-si fi putut atribui calitati imperiale. Vechea cetate a

Moldova din prima jumatate a secolului al XVI-lea: consideratii generale

Cotnnenilor din Trapezunt, de unde stefan cel Mare îsi luase cea mai mîndra dintre sotiile lui, Maria de Mangup, îngropata la Putna, acest oras al "Sfin­tilor Teodori", Tiron si Stratilat, a fost cucerit si total distrus. Legatura cu Trapezuntul ajunse în felul acesta rupta.

La 1484, în sfîrsit, a fost cucerita Chilia si Cetatea Alba, într-un moment cînd stefan cel Mare nu se astepta la o lovitura, fiind sprijinit pe armistitiul între regele ungar Matias Corvinul si sultan, în care Moldova era cuprinsa explicit. Cu toate sfortarile lui stefan, mai mult de un an de zile, ceea ce 1-a silit sa faca actul de închinare fata de poloni, care zabovise pîna atunci, cu toata interventia lor, întîi fara importanta si al doilea tradatoare, - polonii tinzind sa înlature pe domnul moldovean, care s-a razbunat pe urma în Dum­brava Rosie din Codrii Cosminului -, turcii au ramas stapîni si pe Cetatea Alba si pe Chilia, si, iarasi, din una, cît si din alta, nu s-a mai ales nimic supt raportul comercial. Populatia din Cetatea Alba a fost ridicata cu gramada: parte a fost vînduta ca robi, parte asezata, cum am spus, în noile suburbii ale Constantinopolului.

Acum, în Marea Neagra se expunea cineva la atîtea suparari din partea deosebitilor agenti ai împaratiei turcesti, cu toate privilegiile de comert pe care si Venetia si Genova le capatasera de la turci, cu toate capitulatiile, mai bine garantate, încheiate întîi între Franta si împaratia turceasca... Adminis­tratia turcilor mostenise toata conruptia administratiei bizantine, adaugîn-du-i instinctele pradalnice ale populatiei de jaf din centrul Asiei. Venetienii preferau sa faca, în Orient, comertul si în alta directie, iar genovezii au plecat cu desavîrsire din Marea Neagra. Acestia pastrau în rasarit insula Chios, iar vene­tienii Creta, Ciprul, si în jurul acestor insule îsi exercitau ambii comertul, cer-cetînd si Constantinopolul, dar netrecînd dincolo de oras, în apele Marii Negre. S-a vorbit mai mult de aceasta pentru ca e bine sa ni dam sama de con­ditiile generale de istorie universala în care s-a dezvoltat viata politica, eco­nomica si culturala a terilor noastre.

In ce priveste negotul Ardealului, de la o bucata de vreme el e în scadere. Timpul de mare înflorire este fara îndoiala epoca lui stefan cel Mare. în a doua jumatate a veacului al XV-leae un moment cînd se poate zice ca negotul sasilor, slabind în Ţara Româneasca, se întareste în Moldova, negustorii bra­soveni se întîmpla sa cerceteze mai mult pasurile grele ce duc catre rasarit decît pasurile, mai usoare, altfel, de trecut, care duc catre sud. Prin urmare pe calea prin Tulghes, dar si mai ales prin Oituz, merg atîtea cara de comert ale brasovenilor, si, iarasi, comertul Bistritei cu Moldova e foarte puternic pe vremea lui stefan, desi, din nenorocire, socotelile Bistritei pentru aceasta epoca nu ni s-au pastrat.

La începutul secolului al XVI-lea, relatiile de comert cu Ardealul au slabit însa, si motivul trebuie cautat în însasi situatia Ardealului. El nu se mai afla în acea stare de liniste pe care o avuse atlta vreme cît fusese legat de coroana Ungariei, purtata cu siguranta si stralucire de un om ca Matias Corvinul, desi Ardealul avea stapînire deosebita supt un voevod, - unul dintre acestia, stefan Bâthory, o importanta personalitate militara, sprijinind uneori pe stefan cel Mare în luptele lui.

Dupa moartea lui Matias, succesorul lui fu un Iagelon din Polonia, "Vla-dislav, suflet pasiv si fara resort - ungurii îl numesc "Dobje", pentru ca la

Pîna la jumatatea veacului al XvlI-lea

prilej spunea "bine", "dobrze". Navalirea turceasca în partile acestea de acum posibila si din cauza slabiciunii vadite a regelui, care se trans-fiului sau, Ludovic al II-lea, cel ce moare în lupta de la Mohâcs, cînd le regatul Ungariei.

iveste atunci îndoiala în ce priveste soarta viitoare a Ardealului, a face cu dînsul? încotro se va îndrepta? Care va fi acoperamîntul

*a de supt stapînirea acestui Ludovic, provincia capata înfatisarea ritoriu autonom. Armata ardeleana se deosebeste tot mai mult de cea asca propriu-zisa. Cînd turcii lui Soliman cel Maret ataca _ Ungaria, armata, supt voevodul Ion Zâpolya, om bogat, avînd legaturi cu Polo-unul ce' era din tinutul Zipsului, nu ia parte la desperata defensiva, lav cu numele abia ungarizat, are atît de putin patriotism unguresc - itrebuintam un termin contemporan -, încît consimte sa vada Ungaria indu-se 'supt ochii lui. Dupa înfrîngere, voevodul Ion Zâpolya trage 3a sa capete coroana ungureasca; pe cînd o parte dintre nobili alearga, rea unui pact de familie încheiat între habsburgi si iageloni, spre acel md de Austria, fratele lui Carol Quintul, altii aleg pe Zâpolya, si din sciziune va rezulta acea orînduire ultima care va da habsburgilor vestul si sudul Ungariei de odinioara, iar Ardealul si tinuturile vecine, itele exterioare" pîna la Tisa, vor ramînea, o bucata de vreme, cu toatele Zâpolya. Cînd sultanul Soliman va interveni din nou, cu o puternica , el va fi în stare sa aseze, dupa moartea prematura a lui Ioan Zâpolya, lui, Ioan Sigismund, caruia turcii, cari se tot gîndeau la sfîntul stefan, u "Regele stefan", pentru ca, dupa trecere de cîtiva ani, Soliman sa se ica a întemeia un pasalîc la Buda. Dupa pasalîcul acesta va veni apoi Timisoara, precum si stabilirea unui beg la Seghedin, a altor begi la si în partile vecine.

Ungarie turceasca se asaza astfel la mijloc, despartind Ungaria austriaca lui de Ungaria rasariteana a lui Ioan Zâpolya si a succesorului sau care îrî o existenta mizerabila, mai totdeauna slabit de boala si incapabil iverna.

um, împartirea aceasta nu s-a facut usor, ci au fost lupte îndelungate, e din populatia din Ardeal era pentru Habsburgi: sasii ramîn ferdi-i, considerînd pe Zâpolya ca pe tradatorul crestinatatii; nu-irecunosc e rege care rezulta din alegerea lui si din recunoasterea turcilor; pentru ii e "Janos Waida", si împotriva lui sînt gata oricînd. Aceasta a dat lomnilor nostri sa patrunda în provincie. Petru Rares a strabatut-o multe ori, avînd de la stefan cel Mare ca mostenire Ciceul si Cetatea de ma reprezintînd un vast domeniu, cealalta cuprinzînd cel mai important n mijlocul Ardealului. Rares si-a întins posesiunile la Reteg si Rodna; cari se sfinteau la Suceava stateau la Vadul Somesului; Bistrita tre-plateasca censul sfîntului Martin românului din Moldova, si voda a n cetatea care nu i-a fost cedata deplin si, daca n-a putut sa instaleze 'calabii sai moldoveni, el s-a înfatisat în forma unui senior care vine i posesiunile sale. în orice caz, Bistrita a stat supt aripile, uneori foarte cutremurate, ale domnului Moldovei. Acesta a asediat Brasovul, a upt dependenta sa, cu desavîrsire, pe secui, cari statusera si fata de

Moldova din prima jumatate a secolului al XVI-lea: consideratii generale

stefan cel Mare în atîrnare de vasalitate si-1 ajutasera în luptele lui, nu în calitate de contingente trimise de regele Ungariei, ci ca oameni supusi la chema­rea voevodului român. Dupa expeditia aceasta el a cules vama la Prejmer, nu ca ocupant, ci ca domn al Moldovei. Izvoarele contemporane spun ca, sprijinit pe secui si pe populatia româneasca, el ar fi fost în stare oricînd sa se înscauneze în Ardeal.

Insa toate aceste împrejurari nu favorizau negotul sasilor, caci situatia variaza de o zi pe alta. în cutare moment Petru era învingator la Feldioara si dispunea de Ardeal; într-alt moment se schimbau împrejurarile, silindu-1 sa urmareasca alta politica. Asa încît, înca o data, negotul sasesc e îngustat din cauza situatiei nelamurite si vesnic schimbatoare în Ardeal, pe cînd el se întareste din partile polone, si calatorii, prin urmare, vin mai mult din acestea.

In privinta aceasta cîteva lamuriri asupra regatului polon ca sa se înte­leaga de ce importanta lui fata de Moldova este mai mare acum decît înainte.

Am vazut ca polonii se asezasera în Galitia abia în jumatatea a doua a veacului al XlV-lea, pe de o parte raspingînd pe tatari, pe de alta înlaturînd ultimele stapîniri rusesti ale Coriatovicilor, si ca, dupa stabilirea lui Cazimir cel Mare in Galitia, a urmat reunirea dinastica a teritoriului ruso-lituan cu Polonia.

In afara de greutatile colaborarii cu lituanii si rusii, cari absorbira pe cei dintii, trebuia, pentru ca Polonia sa se fixeze, stabilirea de raporturi normale fata de împaratia turceasca. Dar pentru aceasta era necesar alt lucru: ca Mol­dova ea însasi sa-si fixeze situatia ei fata de aceasta împaratie. Cu toate ca dupa doi ani de la luarea Constantinopolului Petru Aron, domnul Moldovei, a fost silit sa trimeata tribut turcilor - avem si astazi actul slavon, caci turcii tineau si cancelarie slavona, care constata aceasta legatura -, cu toate acestea stefan cel Mare nu mai urmeaza pe caile lui Petru Aron si, cînd Moldova a fost navalita la 1475 de sultan, i se cerea raspunderea acelei îndatoriri banesti pe care predecesorul lui, scos din scaun de dînsul, o luase fata de sultan. si în campania din 1476 turcii s-au înfatisat ca oameni cari au drepturi încalcate de un rebel fata de dînsii, dator sa plateasca datoriile acumulate. Insa stefan n-a devenit tributar al împaratiei decît spre sfirsituî vietii sale, cînd a vazut, nu numai ca polonii nu-1 pot ajuta sa recapete Chilia si Cetatea Alba, dar ca au gînduri rele fata de Moldova.

Cînd regele Ioan Albert vine sa asedieze Suceava, supt impresia puternica a acestei tradari stefan a încheiat legatura cu turcii, si trupele din cetatile de jos, pierdute, merg ca avangarda în tinutul vecin al Poloniei. Astfel, avînd nevoie de turci ca sa capete Pocutia, pe care a si ocupat-o, domnul moldovean a trebuit sa plateasca tribut.

Tributul e probabil ca 1-a raspuns numai cînd n-avea ce face, desi nu trebuie sa consideram lucrurile cum le consideram astazi, cînd exista alt sen­timent de onoare, si, totusi, anumite planuri economice de hegemonie echiva­leaza pe deplin cu legaturile dependentei de odinioara. Dar, cînd Moldova ramîne tributara împaratiei turcesti, supt Bogdan Orbul, se puteau crea si relatii durabile între regatul polon si lumea turceasca. Intre turci si poloni fusesera o bucata de vreme neîntelegeri în ce priveste însasi situatia de vasali-

Pîna la jumatatea veacului al XVII-lea

Moldovei, fiindca polonii pretindeau ca tara e un Palatinat al regalitatii îergeau atît de departe, încît chemau pe "Palatin" sa ia parte la alegerile ■ . navalirile polone în Moldova erau facute, nu ca din partea unui strain

' deaza cj ca din partea unui suzeran care vine sa afirme drepturile ciodata polonii, pîna în epoca lor de decadere, în veacul al XVIII-lea, Srasit cu totul aceste pretentii. Cu toate acestea, cînd Moldova a ajuns îare statornica fata de împaratia turceasca, fireste ca aceste pretentii las în domeniul teoretic, ramînînd sa fie reluate numai cînd domnii .. -iHirau împotriva turcilor. Avem tratatele pe care le-a încheiat Jbert si urmasii lui cu sultanii, avem privilegiile de negot pe care le u în schimb st'apînitorii din Constantinopol negustorilor poloni. in acel moment negotul polonilor, din rasarit, a luat locul negotului

de la apus. si în acelasi timp partea rasariteana a Moldovei a cîstigat îrtanta pe care n-o avusese pîna atunci, în dauna partii apusene, care, uza scaderii vitalitatii Ardealului, trebuia sa sufere si ea o scadere unzatoare.