MONARHIA AUTORITARA A REGELUI CAROL AL II-LEA

MONARHIA AUTORITARĂ A REGELUI CAROL AL II-LEA

CAUZELE INSTAURĂRII MONARHIEI AUTORITARE.

POLITICA INTERNĂ. RAPORTURILE CU GARDA DE FIER.
-PRĂBUsIREA REGIMULUI AUTORITAR AL LUI CAROL AL II-LEA sl

URMĂRILE ACESTUIA.

Cauzele instaurarii monarhiei autoritare. La începutul anului 1938, cursul firesc al vietii democratice în România a fost întrerupt de instaurarea, de catre regele Carol al II -lea, a unui regim monarhic autoritar, ceea ce a deschis drumul tarii catre regimurile dictatoriale. Din arbitru politic, rol pe care l-a jucat în mod traditional de-a lungul veacurilor, monarhia a devenit principalul factor al vietii politice în România. Regele a câstigat lupta începuta în 1930 pentru controlul întregii puteri politice, dar aceasta a avut si grave consecinte asupra dezvoltarii ulterioare a tarii. Aceasta a avut loc, totodata, în conditiile cresterii tensiunii internationale, o data cu primele agresiuni ale puterilor fasciste.

în 1930, printul Carols-a întors în tara si a fost proclamat rege sub numele de Carol al //-/ea. El s-a folosit de situatia grea din tara, aflata în plina criza economica, de divergent 313f51d ele dintre partidele politice si din cadrul acestora, obtinând, în final, recunoasterea Restauratiei. Carol al II s-a manifestat înca de la început drept partizanul unei guvernari de mâna forte, "peste partide". Guvernul trebuia, în opinia lui, sa raspunda de faptele sale nu în fata Parlamentului, ci a monarhului însusi. Totodata, în scop practic, regele a întretinut si alimentat agitatiile si framântarile din interiorul formatiunilor politice, a încurajat sciziunile din cadrul lor, politica unor grupari de a se rupe si a porni pe un drum propriu. Astfel, partidele trebuiau compromise în ochii opiniei publice si declarate falimentare. în lupta pentru controlul exclusiv al puterii politice, regele a, nesocotit astfel, profund, statutul monarhiei constitutionale din România, rezultat din Constitutia anului 1923.

Urmarind sa-si atinga scopul, Carol al II a încercat solutia guvernului de "uniune nationala", precum cel condus de lorga-Argetoianu, în perioada anilor 1931-1932. Ulterior, a sprijinit interesele camarilei regale - Mihail Manoilescu, Gabriel Marinescu, Nae lonescu, Felix Wieder, Nicolae Malaxa, O. Kaufmann, Ion Gigurtu, Max Auschnitt si altii. Ea, reprezentând interesele marilor proprietari industriali, s-a straduit sa limiteze cât mai mult activitatea partidelor politice. Guvernul Gheorghe Tatarescu, care a condus tara între anii 1934-1937, a fost un instrument docil în mâna regelui. Prin legile din 7 aprilie si respectiv 9 iulie 1934, s-au facut pasi importanti pe calea dezagregarii sistemului democratiei m România. Astfel, s-a decis ca toate partidele si gruparile politice sa-si desfasoare activitatea "de acord"cu legile tarii, iar guvernul a fost împuternicit sa guverneze

prin decrete-legi, ignorând Parlamentul ca for legislativ. De asemenea, au fost prelungite si întarite starea de asediu si cenzura, care fusesera introduse înca de la asasinarea lui /. Gh. Duca de catre legionari.

Campania electorala din 1937 a decis soarta vietii politice în România. Acordurile electorale, ce nu angajau cu nimic aspectele ideologice, precum "pactul de neagresiune" dintre Partidul National Ţaranesc si Garda de Fier, si cartelul electoral dintre Partidul Natio­nal Liberal, Partidul German si Frontul Românesc au sporit starea de confu­zie a electoratului, ceea ce a folosit regelui Carol. Regele s-a întrebuintat, de asemenea, de Partidul Natio-nal-Crestin, pe care l-a opus celorlalte formatiuni politice.

In urma alegerilor din 20 de­cembrie (date publicitatii la 29 decem­brie) 1937, la care au participat 13 partide si 53 de grupari politice, nici un

partid nu a obtinut, conform prevederilor legii din 1926, 40% din totalul voturilor pentru a forma guvernul. P.N.L. a obtinut 35,92% din voturi, P.N.Ţ. 20,40%, P.N.L. condus de Gheorghe Bratianu 3,89%. Pentru prima data în viata politica a tarii, Partidul "Totul pentru Ţara", care îi reprezenta pe legionari, a întrunit 15,58% din voturi, ceea ce l-a clasat pe locul al treilea, sporind teama fata de cresterea influentei gruparilor fasciste. Noua configuratie politica i-a permis regelui Carol sa încrsdinteze conducerea guvernului lui Octavian Goga, seful Partidului National Crestin, cu orientare de dreapta, si care a obtinut în alegeri doar 9,15% din totalul voturilor.

în spatele unui guvern slab, fara o baza sociala larga si desconsiderând sistemul bazat pe partidele politice, Carol si-a pregatit instaurarea propriei guvernari. Prin decret regal Parlamentul a fost dizolvat înainte de a se întruni, anuntându-se alegeri generale pentru începutul lunii martie 1938. Principalele partide politice au condamnat însa gestul regelui si formarea unui guvern nereprezentativ. S-au schitat unele demersuri în vederea constituirii unui Bloc al opozitiei, care a reunit pe liberali si national-taranisti, pentru a salva regimul constitutional al tarii. La sfârsitul lunii decembrie 1938 au fost exclusi din P.N.Ţ. acei politicieni ce intrasera în guvernul Goga-Cuza, si anume Armând Calinescu, Virgil Potârca, Dinu Simion.

Guvernarea Goga-Cuza nu a fost lipsita însa de contradictii între gruparile politice ce o sustineau. Armând Calinescu, ca ministru de interne, a actionat împotriva tuturor celor ce au recurs la violenta, si în primul rând a legionarilor care, cu concursul Germaniei naziste, si-au intensificat activitatea. Mai mult, la 9

Membrii guvernului Goga-Cuza (23 decembrie 1937 - 10 februarie 1938)

februarie 1938 s-a încheiat o întelegere între Corne/iu Zelea Codreanus\ Octavian Goga, pe baza careia legionarii urmau sa iasa din campania electorala si sa sustina partidul lui Goga în viitoarele alegeri. Adâncirea instabilitatii în viata politica si cresterea influentei gruparilor de extrema dreapta au desavârsit opera regelui.

Politica interna. Raporturile cu Garda de Fier. La 10 februarie 1938, regele Caro/ al //-/ea a cerut formarea unui guvern ds "uniune nationala". Aceasta o data cu demisia lui Armând Calinescu si Ion Gigurtu din guvern pe tema neîntelegerilor cu gruparea lui A.C. Cuza. Dupa unele consultari cu liderii politici, în noaptea de 10 spre 11 februarie s-a format guvernul condus de Patriarhul Miron Cristea. Trecând la distrugerea, în fapt, a democratiei, acesta a decretat starea de asediu, a încredintat pastrarea ordinii publice autoritatilor militare, a înasprit cenzura, a numit noi prefecti din rândurile militarilor, a anulat organizarea alegerilor; toate au reprezentat un pas decisiv catre instaurarea, în viata politica din tara noastra, a regimului dictatorial.

La 20 februarie 1938, s-a publicat o noua Constitutie, ce urma sa puna bazele juridice ale noului regim. Ea a fost redactata de juristul Istrate Micescu. Prin prevederile sale, pozitia Monarhiei s-a întarit considerabil. Desi a mentinut formal principiul separarii puterilor în stat si ideea ca "puterea emana de la natiune", noua lege fundamentala a privilegiat puterea regala. Regele numea guvernul, exercita puterea legislativa prin Reprezentanta Nationala, era capul ostirii, conferea decoratii, putea încheia pace si declara razboi, acredita pe ambasadori, batea moneda. El guverna prin decrete-legi. S-a prevazut ca dreptul de vot îl aveau cetatenii români începând de la 30 de ani. Parlamentul avea un

Regele Carol al II la o parada militara, în 1939

rol strict decorativ, fiind lipsit de principalele sale atributii. De asemenea, cu toate ca, în mod formal, au fost reconfirmate drepturile si libertatile cetatenesti, s-a introdus pedeapsa cu moartea, pe timp de pace, în cazul autorilor unor atentate politice. Totodata, monarhia autoritara carlista a pastrat unele elemente ale democratiei parlamentare, precum: Parlamentul, cu atributii mult reduse, presa, cenzurata însa, o oarecare posibilitate de actiune a partidelor politice si chiar o confruntare de idei. Pornind de la aceste considerente, Monarhia nu poate fi considerata o dictatura clasica sau de tip fascist.

Dupa intrarea în vigoare a noii Constitutii, s-a hotarât, la 30 martie 1938, constituirea Consiliului de Coroana, organism cu rol consultativ, ai carui membri erau numiti de catre rege. Pe 30/31 martie s-a publicat decretul-lege prin care erau dizolvate toate partidele si gruparile politice, iar la 14 aprilie 1938, prin decre­tul-lege privind apararea ordinii în stat, s-a stabilit ca, o data cu dizolvarea unui partid politic urmau sa fie închise cluburile si localurile lor de întrunire. Actul de dizolvare a partidelor politice a trezit nemultumirea: partidele PNŢ si PNL, prin liderii lor, au alcatuit, la începutul lunii aprilie 1938, un memoriu de protest adresat regelui. Pentru a controla mai bine situatia din tara, la 14 august 1938 s-a decretat o noua reforma administrativa. Pe lânga vechile unitati administrative - judetul, plasa, comuna, s-a adaugat tinutul, în numar de zece la nivelul tarii, si condus de un rezident regal numit de rege. De asemenea, primarii urmau sa fie numiti pe sase ani.

încercând sa confere noului regim politic si un suport social, la propunerea lui Armând Calinescu, figura importanta a guvernelor din perioada anilor 1937-

1939, la 16 decembrie 1938 s-au pus bazele Frontului Renasterii Nationale (F.R.N.), unica formatiune politica autorizata, de fapt primul partid "de masa", în opinia initiatorilor sai. seful sau suprem a fost regele, ce co­ordona activitatea Directoratului, Consiliului Superior si a celor trei secretari generali. Membrii partidului purtau uniforme albastre. Ulterior, apartenenta la acest partid a devenit o conditie pentru promovarea în functii. în vara anului 1940, partidul si-a schimbat denumirea în Partidul Natiunii. Alegerile, organizate sub un control strict al autoritatilor, la 1-2 iunie 1939, au dat câstig de cauza F.R.N. La 3 iunie, un decret-lege a cerut tuturor deputatilor si senatorilor sa poarte uniforma "Frontului" si sa presteze juramânt de credinta mo­narhului, considerat de propaganda oficiala "salvatorul" tarii. Au refuzat însa acest lucru, între altii, luliu Maniu, Ion Mihalache, C.I.C. Bratianu care, desi senatori de drept, au fost considerati demisionati.

Regimul autoritar a impus si desfiintarea sindicatelor, ce numarau, în ani 1938, peste 80 000 membri, si înlocuirea Jer cu breslele, ale caror atributii au fos drastic reduse. Ziua de 1 Mai a fost declarata sarbatoare, cu care prilej era convocate adunari ale breslelor. La 15 decembrie 1938 s-a reorganizat Straj, Ţarii, organizatie ce grupa toate fetele între 7-21 de ani si toti baietii între 7-1 ani. Organizatia si-a propus adularea institutiei monarhice si a reprezentantuli sau. La 22 februarie 1940 s-au constituit, sub egida Ministerului Munci asezamintele "Munca si Voie Buna", ce urmau sa educe pe tineri în spirite atasamentului fata de regimul personal al regelui.

Dupa moartea, la începutul lunii martie 1939, a lui Miron Cristea, Arman Calinescu a fost numit în fruntea guvernului (6 martie). El s-a aflat în aceast functie pâna la asasinarea sa de catre legionari, în 21 septembrie 193? conducând si Ministerul de Interne, si cel al Apararii Nationale. Guverm Ca///7esa/s-astraduit, pe cai politico-diplomatice si militare, sa înlature primejdi cotropirii României de catre trupele naziste, mai ales ca presiunea Reichului sporit masiv în Europa de Sud-Est, inclusiv asupra tarii noastre, dupa cotropire restului Cehoslovaciei, în martie 1939, de catre hitleristi. în acest contex acordul economic româno-german din noaptea de 22/23 martie 1939 a fost l act eminamente diplomatic, de esenta economica, generat de realitatile dip/t matice internationale. Concesiile economice facute germanilor de guvernul de I Bucuresti nu au schimbat practic cu nimic structura comertului exterk

Funeraliile Iul Armând Calinescu, în 1939

românesc. La 1 mai 1939, populatia Bucurestiului, toate fortele politico-demo-
cratice si-au manifestat hotarârea de a apara granitele tarii împotriva oricarui
pericol extern.

în perioada regimului autoritar, camarila regala s-a aflat la apogeul influentei sale politice. Ea a grupat o serie de oameni politici, financiari si bancheri, care au avut, deseori, un cuvânt greu de spus într-o serie de probleme importante ale tarii.

Un capitol important al vietii politice interne din aceasta perioada l-au constituit si raporturile sinuoase si contradictorii dintre Caro/ al //-/ea si legionari. Daca pâna catre 1938, regele a sperat sa-i foloseasca ca o masa de manevra pentru a-si întari regimul, dupa instaurarea regimului personal, initial justificat prin primejdia legionara, raporturile între cei doi factori politici s-au încordat din nou. Scrisoarea jignitoare a lui Corne/iu Codreanu, adresata, la 26 martie 1938, lui Nicolae lorga, a furnizat autoritatilor ocazia ca, pe baza prevederilor decretului-lege din 14 aprilie 1938, privind apararea ordinei în stat, sa încrimineze organizatia legionarilor, dezvaluind prin numeroase documente care atestau legaturi cu Germania si Italia, stipendii primite din partea acestora, pregatirea unor acte teroriste. Pe baza acestor probe, Corneliu Codreanu si unii lideri legionari au fost condamnati la închisoare. Conducatorul legionar a cerut adeptilor sai sa se supuna pentru a nu pune în pericol viata celor închisi.

Sub impulsul presiunilor Reichului asupra României, dupa semnarea Dictatului de la Munchen' din 29/30 septembrie 1938, care a sacrificat

\

Cehoslovacia Germaniei, cu concursul Frantei si Angliei, în tara au început noi agitatii legionare. La 28 noiembrie 1938, uri grup de legionari a încercat sa îl asasineze pe Florian stefanescu-Goanga, rectorul Universitatii din Cluj. în aceste împrejurari, pe drumul de reîntoarcere în tara, dupa vizitele efectuate în Franta, Marea Britanie, Belgia si Germania, regele Carol al //-/ea a dispus suprimarea conducatorilor legionarilor. Au fost executati, astfel, sub pretextul ca au încercat sa fuga de sub escorta, pe drumul de la Râmnicu Sarat la Jilava, Corne/iu Codreanusi altii2 legionari.

Prabusirea regimu!u^! autoritar ai iu; Carol al U4e.j «. _s urrrank r,.,^ji«. în 6

septembrie 1939, în conditiile unui nou conflict mondial, România s-a proclamat neutra. Neutralitatea sa a avut însa un caracter clar antihitlerist si favorabil Poloniei pe care a sprijinit-o. Situatia României în 1939 a fost decisa însa de raporturile între doua grupari de state: pe de o parte Anglia si Franta, iar pe de alta parte,' Germania si Uniunea Sovietica. Pactul germano-sovietic din 23 august 1939, cunoscut si sub numele de Pactul Ribbentrop-Molotov, a fost un soc pentru cercurile oficiale de la Bucuresti, deoarece tara noastra nu avea relatii bune cu nici unul din statele care îsi împartisera practic sferele de influenta în Europa rasariteana, ceea ce a si grabit declansarea celui de-al doilea razboi mondial.

La 21 septembrie 1939, sub directa îndrumare a lui Horia Sima, noul sef al Garzii de Fier, legionarii l-au asasinat pe primul ministru Armând Calinescu. Dupa atentat, Garda si-a pierdut caracterul de organizatie politica si a devenit o organizatie clasica terorista, în slujba Reichului nazist. Atentatul a determinat o riposta dura a autoritatilor. Noul guvern (21-27 septembrie), condus de generalul Gheorghe Argesanu, a ordonat executarea a peste 300 de legionari, aproape toata conducerea partidului.

La 28 septembrie 1939, pentru a mai domoli reactia Germaniei, a fost numit prim-ministru Constantin Argetoianu, pâna pe 23 noiembrie când este numit, din nou, ca sef al guvernului, Gheorghe Tatarescu. Cel din urma, ca si regele de altfel, a cerut tuturor oamenilor politici sa se reconcilieze si sa salveze tara în noua conjunctura internationala, marcata de victoriile puterilor fasciste. Au profitat de oferta însa, în principal, legionarii; la 18 aprilie 1940 s-a legalizat, pnntr-o întâlnire a regelui cu o delegatie de legionari, împacarea lui Carol al //-/ea cu Garda de Fier, la 29 mai 1940, Horia Sima, reîntors în tara, fiind primit de Carol al //-/ea într-o audienta, la Palat. Toate acestea au grabit prabusirea regimului monarhiei autoritare.

în vara anului 1940, victoriile Axei si adâncirea izolarii internationale a României au desavârsit criza regimului carl/st. înfrângerea catastrofala a Frantei, principalul aliat al României, de catre Germania hitlerista, a decis reorientarea politica a tarii noastre care, în urma Consiliului de Coroana, la 28 mai 1940, renunta la politica de neutralitate, iar pe 30 iunie la garantiile anglo-franceze, peste zece zile a parasit si Liga Natiunilor. Legionarii au devenit, pentru prima data de la crearea organizatiei lor, membri ai guvernului. în guvernul format de Gheorghe Tatarescu, la 28 iunie 1940, o data cu impunerea cedarii catre U.R.S.S. a Basarabiei si a nordului Bucovinei, Horia Sima a fost numit subsecretar de stat la Ministerul Cultelor si Artelor; Garda de Fier a devenit partid politic de guvernamânt.

Kikmda

<§atu Mare ^Carei Baialvtareo

Cisnadieo Hateg o Caransebes ₃ Petrosani

Râmnicu Vâlce Târgu Jiu

Câmpulung

^{Vatra Dome}

"Bris'o;         ^Focsan'o

^oPredea\ Râmnicu oCâmpulung Curte ! Arges oCampina

o Ploiesti

-v Chismau _o

TighinerU^TirasP^o1

:Comrat Cetatea

Chilia Noua

I serpilo

iuJina

Turnu SeWin

Vidin

Calafat

Lom

o Rosiori de Vede

Giurgiu Turtucaia

i Magurele       fj_u

Granitele României în toamna anului 1940

" Kficopoie

o Bazargic Balcic

Granltato RomAnial în

atniMlui

La 4 iulie 1940 s-a constituit guvernul Ion Gigurtu, pe care Mihail Manoilescu, care ocupa functia de ministru de externe, l-a numit "guvernul disperarii regale". în cadrul sau au intrat trei legionari, si anume Hor/a Sima V. Noveanu si Augustin Bideanu. Guvernul a dezlantuit o politica antide­mocratica, trecând la arestarea unor lideri politici, la stabilirea domiciliului obligatoriu. La 9 august 1940 s-a interzis populatiei evreiesti sa ocupe functii publice în administratie, în armata si sa aiba proprietati. Prin aceasta se deschidea sena unor masuri cu caracter antisemit, printre putinele în istoria României. Antisemitismul ca si nationalismul au fost însa moderate, populatia evreiasca numarând, în pragul razboiului, 800 000 locuitori, diferiti ca grad de cultura, mod de viata, dar uniti prin apartenenta la religia mozaica. Totodata, au fost limitate posibilitatile de actiune ale breslelor.

Apetitul pentru putere al legionarilor a sporit, în continuare foarte mult, în vara anului 1940. în luna iulie, Horia Sima si apoi ceilalti membri legionari din guvern au demisionat pentru a se ocupa exclusiv de reorganizarea Garzii de Fier si pentru a obtine sprijinul hitleristilor. Pierderile teritoriale din vara anului 1940 - Basarabia, nordul Bucovinei, tinutul Hertei, nord-vestul Transilvaniei, Cadrilaterul, care au mutilat grav fiinta de stat a României- au accentuat criza de autoritate a regimului carlist, criticat tot mai insistent de principalele forte politice interne. La sfârsitul lunii august si începutul lunii septembrie 1940 au avut loc în tara numeroase manifestatii populare împotriva dictatelor ce sfârtecasera România. Aceasta a grabit hotarârea monarhului de a încredinta conducerea guvernului unei personalitati capabile sa refaca ordinea în tara, care sa se bucure de încrederea Garzii si a partidelor. Acesta a fost generalul Ion Antonescîi.

Incertitudinea si îngrijorarea care cuprinsesera tara, faptul ca regele Caro/ al //-/ea era considerat vînovat de dezastrul tarii, fara o baza sociala de sustinere, violent criticat de liberali si national-taranisti, asaltat de legionarii sprijiniti tot mai intens de la Berlin, ce nu vedea cu ochi buni mentinerea unui rege compromis, au decis soarta regimului carlist ce s-a prabusit, la începutul lunii septembrie 1940, prin abdicarea regelui.

*

ARMÂND CĂLINESCU despre instaurarea regimului monarhiei autoritare

"10 februarie 1938. Goga e chemat în audienta Rex îi spune ca trebuiesc amânate alegerile Goga îsi da demisia Sunt convocati fosti prim-ministri. Seara se constituie guvernul nou, sub presedentia patriarhului. La 1 noaptea se tine la palat Consiliu sub presedentia regelui Proclamatie, ofiteri ca prefecti etc."

TEMĂ

1 Caracterizati esenta monarhiei autoritare carliste.

Subliniati semnificatia politica a Constitutiei din 1938.

Care au fost raporturile dintre regele Carol al II si miscarea legionara în anul 1938?