Michelangelo Buonarroti

Michelangelo Buonarroti

Biografia

Michelangelo Buonarroti s-a nascut la 6 martie 1475 în Caprese, un catun din apropierea orasului Arezzo din Toscana. A fost al doilea din cei cinci fii ai lui Lodovico di Buonarroti Simoni si ai Francescai di Neri di Miniato del Sera. Dupa întoarcerea la Florenta, de unde provenea familia lor, Michelangelo este lasat în grija unei doici. Aceasta fiind fiica si sotie de pietrar, i-a insuflat micului Michelangelo dragostea pentru marmora. Aceasta pasiune timpurie îl determina sa paraseasca scoala, desi parintii lui ar fi dorit ca el sa studieze gramatica si sa se consacre studiilor umaniste. Datorita prietenului sau, pictorul Francesco Granacci, Michelangelo descopera pictura si, în 1488 este dat la ucenicie în cel mai vestit atelier de pictura din Florenta apartinând lui Domenico Ghirlandaio. În acea perioada, acesta, împreuna cu fratele sau David, executa frescele din biserica Santa Maria Novella. Totusi, dori 111k107b nta de a lucra în marmura nu-l paraseste; are paisprezece ani când începe sa studieze sculptura pe lânga Bertoldo di Giovanni, un elev al lui Donatello, pe baza statuilor antice aflate în gradina lui Lorenzo de Medici, supranumit Il Magnifico, conducatorul politic al Florentei. În palatul acestui bogat mecena, protector al artelor, are posibilitatea de a cunoaste pe artistii care veneau la curte, devenita un centru important de cultura umanista. Printre acestia sa afla si poetul Angelo Poliziano, cu care Michelangelo poarta discutii despre Homer, Virgiliu, despre Dante si Petrarca.

Michelangelo va locui la familia Medicilor între anii 1489-1492. În aceasta perioada realizeaza Lupta centaurilor si Madona della Scala. Dupa moartea lui Lorenzo Magnificul, paraseste palatul si se întoarce la casa parinteasca. Florenta traverseaza în acea vreme o perioada tulbure, în care timp Michelangelo pleaca pentru un an la Venetia, dupa ce s-a oprit pentru un timp în Bologna, unde are ocazia sa admire operele lui Jacopo della Quercia si sculpteaza un bassorelief pentru catedrala San Petronio. Se întoarce la Florenta în 1495, o data cu restabilirea pacii, si - în timp ce Savonarola condamna în predicile sale luxul si imoralitatea - Michelangelo picteaza tabloul Bachus beat. În anul 1496, se duce pentru prima data la Roma, unde primeste câteva comenzi de sculptura din partea cardinalului Riario si a bancherului Jacopo Galli. Sculpteaza pentru bazilica Sfântul Petru celebra Pietŕ, a carei frumusete îi va face pe contemporanii artistului sa-i recunoasca geniul. În anul 1501, revenind la Florenta, realizeaza statuia lui David, precum si alte opere de sculptura si pictura, printre care Tondo Doni si Tondo Pitti, care trezesc admiratia concetatenilor sai.

În anii urmatori, Michelangelo se dedica realizarii decoratiilor pentru fatada bisericii San Lorenzo din Florenta, ramase însa în stare de proiect, si construirii unei sacristii cu mormântul ducelui Lorenzo de Urbino. Cunoscut deja sub numele de Il Divino, începe în anul 1521 lucrarile la cavoul familiei de Medici. Între timp Florenta devine din nou republica, însa va fi curând asediata de detasamentele papale si imperiale. Michelangelo primeste functia de inspector al fortificatiilor. Florenta capituleaza în anul 1530 si de Medici revin la putere. Papa Clement al VII-lea, care face parte din aceasta familie, îi trece artistului cu vederea participarea activa la apararea orasului asediat. Michelangelo revine la lucrarile desfasurate în biserica San Lorenzo si la finisarea cavourilor familiei de Medici, lucrari care îl vor absorbi vreme de câtiva ani.

În anul 1549 este numit de papa "arhitect-sef si constructor al bisericii Sfântul Petru", pentru a continua construirea bazilicii, începuta de Bramante. Pâna la sfârsitul vietii se ocupa mai mult de arhitectura: termina constructia palatului Farnese, executa planurile pentru sistematizarea pietii Capitoliului si pentru cupola bazilicei Sfântul Petru. Ultimele sale sculpturi trateaza din nou tema Pietŕ (pentru Domul din Florenta si altele). Michelangelo Buonarroti moare la Roma la 18 februarie 1564, la vârsta de 89 de ani. Conform dorintei artistului, corpul sau va fi dus la Florenta, unde va fi depus într-o cripta a bisericii Santa Croce.

Sculptura a reprezentat totdeauna marea pasiune a lui Michelangelo. În anul 1504, gratie grupurilor statuare Pietŕ si David, dobândise deja renumele de sculptor atât la Roma cât si la Florenta.

Pietŕ (1499, realizata de Michelangelo la vârsta de 24 de ani, se îndeparteaza cu mult de modul traditional de prezentare a Fecioarei Maria, care apare foarte tânara, cu trasaturi imaculate. Suferinta ei înobileaza dragostea si frumusetea, cufundata în durere, sta cu capul usor aplecat, tinând tragic în brate trupul inert al fiului, care pare sa curga ca o unda de pe genunchii ei. Sculptura s-a dovedit a fi o capodopera a genului si contemporanii au recunoscut imediat geniul artistului.

Statuia lui David (1501-1504) a fost realizata din însarcinarea consiliului municipal al Florentei. David apare ca un personaj plin de energie si forta, chipul minunat finisat si privirea îndreptata catre stânga îi confera un aspect hotarât si brav. Cioplit într-un bloc de marmora având o înaltime de patru metri, personifica forta si siguranta. A fost nevoie de trei zile pentru a transporta statuia în piata Signoria din centrul Florentei. În anul 1873, pentru a-l proteja de intemperii, originalul va fi mutat în interiorul Muzeului Academiei de Belle-Arte, locul lui din piata fiind ocupat de o copie.

Pictura

Pâna a-si câstiga renumele de pictor remarcabil, Michelangelo dobândise deja gloria sa ca sculptor. Una dintre primele sale lucrari de pictura si chiar unul dintre putinele tablouri ale artistului - Michelangelo facând mai ales pictura murala sub forma de fresca - este La Sacra Famiglia (Sfânta Familie), cunoscuta si sub numele de Madonna Doni sau Tondo Doni (Tondo în limba italiana deriva di rotondo, însemnând rotund). Un tondo este pictat în cerc, pe lemn fixat într-o rama sculptata. În tabloul lui Michelangelo, membrii Sfintei Familii sunt tratati în maniera sculpturala si se diferentiaza în mod clar de celelalte personaje care populeaza fundalul, unde siluetele sunt realizate mai putin plastic si culorile sunt estompate. Artistul confera tabloului trasaturi specifice artei antice, revolutionând iconografia respectivei scene religioase traditionale. Raportarea la antichitate este caracteristica Renasterii, fascinata de vechea cultura greco-romana.

"Poti sa citesti toate tratatele despre frumusetea sublima, si tot nu vei întelege aceasta notiune. Intra însa în Capela Sixtina si roteste-ti privirea: aici vei descoperi frumusetea în esenta ei pura" (E. Castelar y Ripoll, 1872). Michelangelo a lucrat timp de patru ani la zugravirea boltei Capelei Sixtine, o suprafata de aproape 500 de metri patrati, depunând un efort istovitor. Renunta la ajutoarele pe care le adusese de la Florenta si în cea mai mare parte lucreaza singur. Frescele Capelei Sixtine au fost sfintite cu ocazia sarbatorii Tuturor Sfintilor, în anul 1512. Giorgio Vasari povesteste: "Aflând ca vor fi descoperite frescele, s-a adunat toata suflarea sa priveasca picturile, ramânând cu totii muti de încântare." Partea centrala, pe axa boltii, cuprinde noua scene biblice: Dumnezeu desparte lumina de întuneric, Crearea astrilor, Dumnezeu desparte apele de pamânt, Crearea lui Adam, Crearea Evei, Pacatul originar si Izgonirea din rai, Jertfa adusa de Noe lui Dumnezeu, Potopul si Betia lui Noe. De ambele parti ale acestor picturi sunt înfatisate sibile si prooroci. Michelangelo foloseste culori stralucitoare care, dupa renovarea Capelei Sixtine în anul 1990, si-au recapatat în întregime prospetimea

Decorarea peretilor altarului din Capela Sixtina - o suprafata masurând 17 metri în lungime si 13 metri în latime - reprezinta Judecata de Apoi. Michelangelo realizeaza primele schite în anul 1534 si se apuca de pictat în vara anului 1536, pentru a termina fresca în toamna anului 1541. Actul final al istoriei omenirii este înfatisat ca o înspaimântatoare tragedie cosmica, umanitatea apare disperata si îndurerata, cutremurata de perspectiva condamnarii vesnice. Vreme de multi ani, aceasta opera va fi umbrita de prejudecatile puritane ale epocei. În anul 1564, papa Pius al IV-lea a poruncit sa se picteze o draperie menita sa acopere goliciunile personajelor. Creatia lui Michelangelo a ramas neînteleasa vreme de doua secole si adesea a fost acuzata ca fiind "perversa" sau ca "încalca convenientele".

Michelangelo avea 75 de ani când afirma: "Pictura, si mai ales fresca, nu este o ocupatie pentru cei ce au trecut de o anumita vârsta". Tocmai terminase de pictat frescele destinate capelei private a papei Paul al III-lea, cunoscuta si sub numele de Capela Paulina. Frescele prezinta momente importante din viata apostolilor care au fundat Biserica Catolica: crucificarea Sfântului Petru si convertirea lui Saul.

Arhitectura

În anul 1535 lui Michelangelo i se acorda titlul de "arhitect, sculptor si pictor de frunte al palatului papal". În 1539 contribuie la sistematizarea pietei Capitoline din Roma, proiectul sau a început totusi sa se realizeze abia în 1560 si s-a definitivat în secolul al XVII-lea. Alte opere arhitecturale ale lui Michelangelo sunt: Capela familiei de Medici si Libraria Laurentina din Florenta, Palatul Farnese si cupola Catedralei Sfântul Petru din Roma, dupa modelul cupolei Domului din Florenta realizata de arhitectul Filippo Brunelleschi.